In Articole

Pretentia de autonomie a secuilor, o analiza a inconstientului colectiv

Articol scris de Nagy Attila, vineri, 19 noiembrie 2010 (dar valabil si astazi). L-am republicat si aici datorita ultimelor insistari ale persoanelor in cauza care vor autonomia respectiva impreuna cu anumite schimbari legislative facute fara referendum la noi in tara. Constitutia trebuie respectata, altminteri pe aceia ii vom acuza (pe unii) de inalta tradare nationala (iar pe altii) si de subminarea identitatii, integritatii si sigurantei nationale etc.

O scurta analiza a inconstientului colectiv national al secuilor si maghiarilor ne va ajuta sa gasim acele elemente care infirma pretentiile autonomiste.

Noi am scris de nenumarate ori ca autonomia este o inventie a constiintei secuiesti care nu provine din strafundul sufletului nostru. La baza pretentiilor autonomiste nu gasim o justificare adanca pentru a pune in valoare energiile noastre sufletesti. Vointa de autonomie apartine mentalului de suprafata, gandirii care incearca sa rationalizeze situatiile, dar nu exprima o dorinta pornita din suflet.

Secuii se gandesc la autonomie dar, in mod inconstient, actioneaza impotriva ei. De pilda, la alegerile prezidentiale l-au votat pe Basescu, care s-a pronuntat clar impotriva autonomiei. Secuii gandesc la autonomie, dar fac exact contrariul, il voteaza pe Basescu, care nu vrea autonomie. Votul dat lui Basescu a decurs din inima sau din dorinta, construita pe baza unui calcul mental? Unde a actionat mintea si unde inima?

Prin firea lor, secuii sunt putin inclinati spre agresivitate – nefiind agresivi se lasa sedusi de discursuri agresive cum ar fi cele ale extremei drepte Jobbik. Si Basescu are ceva agresiv in comportament. Nici unul dintre presedintii Romaniei nu i-a vizitat pe secui atat de des. Oare exista o simpatie reciproca stabilita la nivelul agresivitatii? Este posibil ca simpatia secuilor pentru Basescu sa fie reala, in ceea ce-l priveste pe Basescu, ea este clar un truc. Agresivitatea secuiasca nu are sprijin in strafundurile sufletului nostru, ea deriva doar din vointa de autonomie.

Autonomia este o constructie mentala, exterioara sufletului si tradata mereu de inconstientul colectiv secuiesc. Cum ar putea oare sa reuseasca o miscare autonomista care vine in contradictie cu inconstientul colectiv al secuimii? Nu cumva in vointa de autonomie continua sa se oglindeasca o istorie tragica in care am dorit ceva aflat in dezacord cu inconstientul maghiar sau secuiesc? Nu ne-am orientat niciodata dupa semnalele venite din strafundul sufletului nostru! Am omis sa vedem ca tragedia noastra a fost cauzata de dezacordul dintre minte si inima. Acest lucru nici macar nu a intrat in atentia ganditorilor maghiari, nu mai vorbesc de rezolvarea in profunzime a problemei, care ar trebui sa inceapa cu armonia dintre minte si inima, asa cum se intampla in spiritualitatea ortodoxa. Doar atunci cand mintea lucreaza in armonie cu sufletul, vointa nationala vine din adancul sufletului.

Si ne intrebam: Nu cumva simpatia fata de Basescu, care este destul de popular printre secui, dincolo de agresivitatea de care am amintit, provine dintr-o nesiguranta colectiva a secuilor? Se stie ca un conducator perceput a fi puternic poate inspira un fals sentiment de siguranta.

Putem sa facem o legatura intre obiectivele autonomiei, care este o constructie pur mentala, si frica secuilor. Eugen Drewermann, teolog si psiholog romano-catolic german scrie ca o morala bazata numai pe rationamentele constiintei este exterioara omului, nu-l satisface in adancurile sufletului, ba chiar agraveaza situatia sa, ii adanceste frica din suflet, care este adevarata problema a fiintei umane. Asa cum spune Drewermann, frica se naste in mintea omului despartit de Dumnezeu; frica provine dintr-o constiinta lipsita de Dumnezeu, din dezacordul dintre minte si suflet, din netrairea continuturilor provenite din inima omului.

Acum ne intrebam: Constructiile autonomiste pur mentale, aflate in contradictie cu strafundurile sufletului secuiesc si lipsite de Dumnezeu, nu cumva exprima tocmai frica omului despartit de Dumnezeu?! Cum ar putea sa dureze, sa fie viabile cerintele secuilor nascute din frica, niste reactii care incearca doar sa mascheze frica?!

Jung a scris ca tragedia omului occidental este o problema religioasa. Noi credem ca situatia de criza a omului vine din neexperimentarea vie a strafundurilor sufletului sau, din contradictia dintre minte si suflet si, drept urmare, din neexperimentarea vie a Adevarului intrupat. Aceasta este si problema colectiva a maghiarimii si ea imbraca un aspect mult mai accentuat. Daca ne oprim la problema autonomiei, la problema drepturilor minoritatilor, ne oprim la suprafata, discutam in mod superficial si nu vedem ca problemele noastre au cauze adanci, care tin de inconstientul nostru colectiv. Rezolvarea lucrurilor numai la suprafata, fara a armoniza mintea cu sufletul si fara sa luam in consideratie lucrarea lui Dumnezeu, asa cum se obisnuieste in cultura occidentala, ne-a dus la o catastrofa nationala.

Drewermann spune ca radacina depresiei, a nevrozei provine dintr-o situatie in care omul nu are o relatie vie cu Dumnezeu. Depresia este boala noastra nationala, ea tradeaza o epuizare a vointei de a mai trai. Aceasta se reflecta si in mentalul autonomist. Constiinta autonomista e optimista, dar inconstientul o tradeaza, ii dicteaza nevointa de a trai ca natiune. Dintr-o contradictie de genul acesta nu poate iesi nimic viabil. Autonomia devine o slabiciune cand nu este sustinuta de o temelie interioara pe care sa se inalte o constructie sufleteasca a miscarii autonomiste.

Problema distantarii dintre minte si suflet si de Dumnezeu pare a fi cel mai grav lucru la noi, la unguri. Este fondul insusi al crizei de identitate a maghiarimii. O identitate nationala vie este bazata pe armonia dintre minte si suflet si pe o convietuire vie cu Dumnezeu. La baza identitatii nationale trebuie sa stea armonia mintii cu sufletul in prezenta lui Dumnezeu. O constiinta nationala, daca nu are la baza armonia dintre minte si suflet, daca constiinta nationala nu are legatura cu Dumnezeu, este slaba, se bazeaza numai pe o frica ascunsa. O astfel de identitate nationala va fi totdeauna sovaielnica; oricat de tare s-ar arata la suprafata, chiar taria suprafetei ii tradeaza frica ascunsa. In Ungaria, ungurii se minuneaza cat de tare este constiinta nationala a secuilor. Dar aceasta tarie este exterioara, tradeaza o frica, o neliniste, o nesiguranta colectiva interioara. Secuii cer autonomie – altfel spus, cer siguranta exterioara pe care cred ca le-ar oferi-o institutionalizarea autonomiei – pentru a compensa frica lor de a-si scruta propria natura interioara, de a avea o identitate nationala adevarata, o viata interioara intru Dumnezeu.

Noi pornim de la premisa ca sufletul colectiv al secuimii si al maghiarilor este tare bolnav. Noi, ungurii, totdeauna ii acuzam pe altii pentru nenorocirile noastre nationale, dar inconstientul nostru ne tradeaza, da semnalul ca natiunea maghiara, in adancurile ei sufletesti pare ca trage sa moara, parca ar vrea sa dispara. La o natiune sanatoasa, vitalitatea provine din inconstientul national. La noi, ungurii, inconstientul parca ar vrea sa ne sfarseasca – acolo unde ratiunea nationala (constiinta) nu este in armonie cu inconstientul national, acolo unde nu sunt asumate si traite continuturile si energiile interiorului, care sunt semnele transcendentei, se pierd energiile colective si vine moartea natiunii.

Oare vointa de autonomie la secui este un semn de vitalitate?! Daca ne uitam la comportamentul inconstient al secuilor, nu. Inconstientul vrea moartea, ratiunea vrea altceva, doreste autonomia pentru ca secuimea sa nu dispara. Aceasta este o contradictie care demasca miscarea pentru autonomie a secuimii si orice miscare nationalista maghiara aflata in neconcordanta cu strafundurile sufletului maghiar si fara relatie cu Dumnezeu. Chiar daca vom reusi sa dobandim autonomia, nu va fi de mare folos in timp, intrucat energiile pustiitoare ale inconstientului secuiesc vor actiona in continuare pentru a ne distruge; fara o vitalitate sufleteasca lucratoare in lumina lui Dumnezeu, o autonomie exterioara nu va putea impiedica procesul de disparitie a secuimii. O adevarata miscare autonomista, ca sa fie viabila, trebuie sa se bazeze pe armonia dintre minte si inima desfasurata prin lucrarea divina. Orice alt fel de autonomie este inselatoare, un fals succes care inseamna de fapt o moarte ascunsa.

Problemele enuntate mai sus sunt si ale omului in general. As indrazni sa spun ca impartasim multe dintre aceste probleme cu Romanii – Romanii au insa un avantaj fata de noi, au religia ortodoxa (dreapta credinta – n.r.), care este o marturisire vie a prezentei lui Dumnezeu in mijlocul lor.

Dupa o privire scrutatoare aruncata in adancurile sufletului secuiesc, noi am ajuns la concluzia ca pretentia de autonomie nu reprezinta o vointa reala provenita din inima natiunii secuiesti. Este o cerinta artificiala creata de o minte care actioneaza in dezacord cu sufletul. Pretentia de autonomie este raspunsul bolnav al unui popor al carui suflet se afla in profunda suferinta.

N.r.: Dintre toate acestea putem concluziona urmatoarele. A dori autonomia fata de o tara gazda, fata de o natiune sau un popor gazda care niciodata nu a discriminat pe nimeni, indiferent de etnie, nici macar pe tigani sau evrei, ci din contra, gazduindu-i pe toti si ingaduindu-le tuturor sa fie ceea ce sunt (ei insisi), denota faptul ca isi doresc propria auto-distrugere. In momentul in care o minoritate vrea autonomia fata de tara in care traieste si vrea sa infiinteze un stat in stat, cu legi si administratii proprii etc., inseamna ca isi doreste o moarte inevitabila.

A nu recunoaste natiunea gazda inseamna a nu recunoaste natiunea insasi. Si astfel ne intrebam si noi: cum poate sa se recunoasca pe sine ca si natiune de sine statatoare daca nu le recunoaste pe altele, inclusiv si mai ales pe cea care ii gazduieste? Dar oare pe ceilalti din Europa ii recunoaste ca natiuni?! Oare ei sunt capabili sa recunoasca natiuni? Sau odata cu autonomia isi doresc o izolare maxima fata de celelalte fiinte umane de pe suprafata acestei planete? Vor sa traiasca singuri (cu ei insisi) si de ce?

A nu recunoaste natiuni inseamna a nu te recunoaste pe tine insuti ca natiune. Sa reamintim, totusi, ca aceste persoane sunt fosti romani deznationalizati prin maghiarizare, la origine. Se urasc pe ei insisi, aceia care gandesc in acest fel, si multumim lui Dumnezeu ca sunt putini la numar, chiar daca au influenta mai sus, sa spunem asa. Nu se pot suporta pe ei insisi. In schimb, ceilalti unguri nu au nici o problema cu noi, romanii, iar noi, niciodata cu ei. Tocmai datorita acestor deznationalizari nu se suporta pe ei insisi. Au fost victimele unor experimente atroce, ca si noi, de altfel. Ii intelegem perfect. Sunt fratii nostri. In fine.. la aceste lucruri este de reflectat.

 

 

Recommended Posts

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
mihai eminescu, statul organic, teoria statului organic, eminescu
%d bloggers like this: