Entries by Patrick Matis

Nagy Attila – Ortodoxie si romanism. Jertfa ca baza a identitatii vii a neamului

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/07/puli.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/07/puli.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Nagy Attila – Ortodoxie si romanism. Jertfa ca baza a identitatii vii a neamului” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530825263835{margin-bottom: 0px !important;}”]S-a produs o ruptura in ‘89 in societate – de fapt dupa ’89 – , ruptura care ramane desconsiderata de societate. Inaintasii nostri care au luptat impotriva comunismului, in munti, cu arma-n mana, stiau ce inseamna viata ca jertfa, eroismul jertfei. Societatea noastra este fara viitor, fara fond real; noua societate, cea de dupa ’89, nu este cladita pe jertfa inaintasilor nostri. Temelia adevarata a societatii este eroismul jertfei, care are ca fond sacrificiul spiritual. Traim intr-o societate care e reprezentata de negarea jertfei inaintasilor nostri, negarea trecutului viu, inca prezent. Degeaba ne certam in privinta corectitudinii istoriei nationale, la nivel teoretic, degeaba ii invinuim pe inamicii exteriori de falsificarea istoriei noastre nationale daca viata noastra sociala se exprima prin negarea jertfei inaintasilor nostri. Jertfa este baza personalitatii vii. Te face persoana reala, adevarata. Jertfa nu are metoda, este darul vietii, nu trebuie decat sa-l accepti. Duhul este cel care te impinge sa te jertfesti, lucrarea Duhului in om. Omul jertfitor este omul care accepta lucrarea Duhului. Omul care se jertfeste pastreaza cu adevarat vie identitatea nationala. Identitatea nationala este vie prin jertfa, si nu prin gura mare a extremismului. Prin omul care se jerfeste pentru neam se pastreaza identitatea nationala in Duh, prin Duh. Prin jertfa este pastrata continuitatea vie a neamului, in Duh. Societatea de dupa ’89 este negarea a tot ce a jertfit pana acum neamul nostru. Acum domneste lasitatea, care neaga pastrarea identitatii vii prin jertfa. Astfel, lasitatea ajunge la o pastrare teoreticianista, comoda, fara jertfa, a identitatii nationale. Nevoia de jertfa este o nevoie importanta a personalitatii, prin asta se formeaza personalitatea. Idealul de non-personalitate al omului modern se bazeaza pe idealul comoditatii. Omul comod este omul teoretic. Omul teoretic reprezinta prada manipularii. Pe omul jertfitor nu-l poti manipula, caci jertfa este a lui, este o experienta a personalitatii sale, nu este ceva primit din exterior, ca teoreticul. Identitatea vie a neamului inseamna ceea ce este pastrat in sinele fiecaruia, prin traire. Ce se pastreaza cel mai bine? Lucrul pentru care te-ai jertfit, lucrul pentru care ai jertfit din persoana ta. Jertfa are sens daca este lucrarea unei mari spiritualitati, adica daca este lucrarea Duhului. Duhul cunoaste sufletele noastre. Asta inseamna ca Duhul este adevaratul cunoscator al identitatii neamului, ca identitatea adevarata nu este ceva teoretic, ci este continutul viu al sufletului pentru care ne-am jertfit (pentru care am jertfit din persoana noastra). Adevarata identitate nationala este pastrata prin Duh, in Duh, se pastreaza prin invatatura Duhului. Jertfa ne invata ca identitatea neamului nu este ceva pur formal ce trebuie pastrat intr-un mod static si dat mai departe in asa fel incit sa nu se strice cumva forma. Identitatea neamului este vie daca este intr-o continua formare, transformare. Transformarea adevarata nu se face intr-un mod voit, pe baza unei hotarari teoretice. Adevarata transformare a vietii neamului este o intamplare. Intamplarea da dinamica identitatii nationale, altfel devine statica, moarta. Jertfa nu este voita, nu se poate hotari, este intamplare. Intamplarile adevarate sunt lucrarea Duhului. Acolo unde identitatea nu-si poate permite aceasta intamplare – data de Duh –, identitatea neamului devine rigida si moare. Idealul de azi al omului modern este „sa mearga bine”. Din pacate, asa este gandita si pastrarea identitatii nationale, „ca sa mearga bine neamului”. Si, tot din pacate, traim clipele unei lumi aflate in disparitie, a lumii bazate pe jertfa; traim disparitia ultimelor personalitati care si-au bazat viata lor si a comunitatii pe jertfa. Suntem martorii disparitiei unui ideal de viata care era bazat pe jertfa, viata care datorita jertfei era vie. Vitalitatea unui neam se naste din jertfa. Si nu din idealul de a le avea pe toate! Din nefericire, istoria prezenta, istoria ce o traim acum este negarea trecutului nostru, a jertfei inaintasilor nostri, iar pentru asta nu altii sunt de vina, ci doar noi. Negarea trecutului de jertfa este negarea identitatii nationale vii. Degeaba sustinem in mod teoretic corectitudinea istoriei neamului, daca prin negarea jertfei inaintasilor nostri negam intr-un mod evident trecutul nostru. A pastra identitatea nationala inseamna un mod de viata, acceptarea intamplarilor vietii. Daca nu facem acest lucru, daca nu acceptam lucrarea Duhului in intamplari, totul devine rigid, adica teoretic. Iar teoreticul este moartea neamului.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530825330866{margin-bottom: 0px !important;}”]Articol aparut in numarul 3 al revistei „CERTITUDINEA”.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]  

De ce nu va reusi „Revolutia Sexuala” la comanda in Romania?

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/07/ioan-aurel-pop.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/07/ioan-aurel-pop.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”De ce nu va reusi „Revolutia Sexuala” la comanda in Romania?” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530704756559{margin-bottom: 0px !important;}”]Ioan-Aurel Pop, istoric, rector al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca si presedinte al Academiei Romane, respinge, din calitatea de simplu cetatean al acestei tari, Strategia Nationala pentru Educatie Parentala, proiect care mascheaza, de fapt, si promovarea diversitatii de gen. Evenimentul zilei a dezvaluit ieri mecanismul si reteaua din spatele asa-zisei Strategii Nationale pentru Educatie Parentala, reactiile Bisericii si ale unor importanti lideri de opinie. Astazi, in continuarea acestui demers, prezentam, in exclusivitate, opinia argumentata a unuia dintre intetelectualii de frunte ai Romaniei. Si l-am numit aici pe Ioan-Aurel Pop, presedintele Academiei Romane. Dar sa aflam, mai bine, ce crede domnul profesor Pop despre intentia statului de a introduce in programa scolara materia Educatie sexuala, cu mentiunea ca trebuie tinut cont de faptul ca lipsa unei asemenea instruiri este evidenta – nu mai putin de 10 000 de minore nasc, in medie, in fiecare an, in Romania. Dar, pentru ca trebuie spus, sub aceasta eticheta – Educatie sexuala – va fi, cel mai probabil, incurajata „diversitatea”, va fi promovata homosexualitatea etc.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Bulversarea sistemului” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530698852148{margin-bottom: 0px !important;}”]Are cuvantul domnul Ioan-Aurel Pop: „De la inceput, ca unul care a predat patru ani in invatamantul preuniversitar (liceal), pot sa va spun din experienta ca intentia si practica Ministerului Educatiei de a introduce mereu noi discipline (materii) scolare este nerealista si chiar paguboasa. De ce? Numarul de ore pe saptamana pentru un elev este limitat, iar stiintele educatiei ne aduc destule argumente in acest sens. Introducerea de noi ‘materii’ inseamna dislocarea disciplinelor traditionale si verificate in intreaga Epoca Moderna. Cu alte cuvinte, ca sa introducem Educatie bancara sau economica, Educatie pentru protectia mediului, Educatie pentru sanatate, Educatie manageriala, Educatie pentru siguranta circulatiei publice, Sah, Educatie sexuala (sunt numai cateva dintre propunerile facute de felurite instante – persoane, ONG-uri, institutii ale statului etc.), inseamna sa reducem sau sa scoatem din planurile de invatamant ore de Istorie, Geografie, Limba si literatura romana, limbi straine, Biologie si altele”.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Intelegere gresita” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530699106506{margin-bottom: 0px !important;}”]Profesorul Ioan-Aurel Pop isi trage sufletul, apoi incearca sa-si contureze ideea: „Or, nu se poate ca, sub pretextul pregatirii elevilor pentru viata, sa se renunte la disciplinele care formeaza viitoarele personalitati, care fauresc cultura generala, care structureaza identitatea personala si de grup. Toate aceste propuneri de noi ‘materii’ pleaca de la o intelegere gresita a rostului scolii. Asemenea propuneri nu reprezinta, de fapt, materii, ci teme si continuturi care pot fi abordate, cu tact si competenta, in cadrul disciplinelor existente”.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Profesorii de bilologie si „datoria” pentru educatia sexuala” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530704991120{margin-bottom: 0px !important;}”]Expunerea domnului Ioan-Aurel Pop continua in tenta didactica: „Intotdeauna, incepand cu a doua jumatate a secolului trecut, s-au abordat in scolile noastre, mai bine sau mai rau, subiecte ca protectia mediului, circulatia publica, paza contra incendiilor, igiena si chiar sexualitate. Eu insumi, incepand cu clasa a VIII-a, am invatat la materii precum Dirigentie, Anatomia si fiziologia omului, Geografie, Zoologie, Filozofie, Istorie, Chimie, Fizica, Stiinte sociale etc. diferite notiuni foarte necesare legate de subiectele enumerate mai sus. Profesorii de biologie, mai ales in clasele de liceu, aveau datoria sa faca educatie sexuala, chemand chiar specialisti in domeniu la unele dintre lectiile lor. Ca acest lucru nu se facea constant si bine, ca unii ocoleau – din falsa pudoare ori din alte motive – astfel de subiecte este adevarat, dar acestea nu sunt argumente pentru a disloca o intreaga structura de invatamant”.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Profesorii de bilologie si „datoria” pentru educatia sexuala” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530707242271{margin-bottom: 0px !important;}”]Atunci, care ar fi cea mai buna solutie? „Natural, din timp in timp, si materiile trebuie primenite si chiar inlocuite cu altele, mai adecvate vietii trepidante pe care o traim, dar acest fapt trebuie sa se petreaca la nivelul duratei lungi, o data sau de doua ori intr-o generatie (socotita cam la 25-30 de ani). Noi, insa, vrem sa schimbam mereu, frenetic, dar nu benefic, dezorientand intreaga scoala romaneasca. Pe de alta parte, procedura pacatoasa de introducere de noi materii inseamna ca acestea, alaturi de multe dintre disciplinele vechi, sa se faca in cate o ora pe saptamana, ceea ce este complet nepedagogic si periculos. Cum sa poti da, ca profesor, cel putin cate doua note obiective pe semestru, la fiecare materie, ca sa inchei media? Evident, nu poti si atunci intervine formalismul, incorectitudinea si chiar frauda”.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”„A contrapune alte tipuri de familii familiei traditionale este o eroare fatala”” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530707380470{margin-bottom: 0px !important;}”]Dupa aceasta acolada-cadru, ajungem si la subiectul fierbinte. „Chestiunea ‘diversitatii’ este o alta problema recurenta azi, mereu repetata si care tine, pe de o parte de mentalitatea lumii contemporane (mult schimbate fata de societatile trecute), iar pe de alta de globalizare, de anumite tendinte din societatile dezvoltate si prospere. Si noi, romanii, traim in aceasta lume in continua miscare (nici macar satul nostru, in care s-ar fi nascut vesnicia – cum frumos si metaforic spune Lucian Blaga – nu mai este cel de odinioara) si, asa cum putem, ne adaptam ei. Dupa anii 2000, ne-am integrat in astfel de organizatii, uniuni etc., care promoveaza alte idei decat cele traditionale”, apreciaza Ioan-Aurel Pop.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”„Diversitatea” si valorile validate de timp” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530720235556{margin-bottom: 0px !important;}”]Mai departe, cu Ioan-Aurel Pop la carma dialogului: „Nu poate pretinde nimeni ca romanii nu trebuie sa fie informati in legatura cu aceste noi trenduri, ca romanii nu trebuie sa respecte si sa accepte asemenea evolutii, dar fortarea ritmului este primejdioasa. ‘Diversitatea’ face parte din realitate, iar realitatea nu trebuie ignorata niciodata, dar a contrapune – cu insistenta si chiar cu vehementa uneori – alte tipuri de familii familiei traditionale este o eroare fatala. Eu nici nu as vorbi despre «familia traditionala», ci despre unicul tip de familie validat de istorie, prin care s-a asigurat perpetuarea umanitatii pana azi. Nu stiu ce va fi in viitor, fiindca nu am darul premonitiei si nici nu cunosc

INCREDIBIL: In anul Centenarului, Guvernul Romaniei recunoaste existenta „Tinutului Secuiesc”!

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/dancila-dragnea.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/dancila-dragnea.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”INCREDIBIL: In anul Centenarului, Guvernul Romaniei recunoaste existenta „Tinutului Secuiesc”!” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.7em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530350352907{margin-bottom: 0px !important;}”]Guvernul Romaniei, condus de Viorica Dancila din pozitia de Prim-ministru, recunoaste existenta „tinutului secuiesc”, regiunea separatista maghiara a carei existenta a fost inventata de Budapesta si este clamata de Uniunea Democrata Maghiara din Romania (UDMR), vocea Budapestei in Parlamentul de la Bucuresti. Pare ireal dar este cat se poate de adevarat. Guvernul Romaniei, condus de Viorica Dancila (PSD), recunoaste existenta asa-zisului tinut secuiesc, regiunea pentru autonomia careia actioneaza UDMR si Ungaria. Zilele trecute am adus in atentia opiniei publice faptul ca Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Harghita, o institutia publica aflata in subordinea Ministerului Tineretului si Sportului, deci in subordinea Guvernului Romaniei, se implica activ, logistic si financiar, in organizarea de maratoane secuiesti (un exemplu aici) si turul ciclist al tinutului secuiesc (un exemplu aici). Si editia din acest an a Turului ciclist al tinutului secuiesc este organizata de Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Harghita in parteneriat cu Consiliul Judetean Covasna. Potrivit unei hotarari de consiliu adoptata ieri, CJ Covasna va aloca 40.000 de lei catre DJST Harghita pentru a organiza Turul ciclist al tinutului secuiesc din acest an (contractul aici). Aceste manifestari aparent sportive fac parte din planul de marketing al proiectului de autonomie a asa-zisului tinut secuiesc. Din pacate, si alte institutii guvernamentale romanesti se implica activ in promovarea propagandei revizioniste maghiare si a mult visatei autonomii teritoriale pe criterii etnice a asa-zisului tinut secuiesc. De aceasta data, Departamentul pentru Relatii Interetnice (DRI), un departament aflat in subordinea Primului-ministru si in coordonarea ministrului delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului (detalii aici) se implica activ, logistic si financiar in propaganda revizionista a Ungariei. Astfel, DRI a publicat pe 28 iunie, pe pagina sa oficiala un anunt de participare simplificat pentru procedura de atribuire a contractului privind achizitionarea serviciilor de cazare, masa, inchiriere sali de conferinte, editare-tiparire brosura, traducere simultana, necesare organizarii proiectului Diversitate si patrimoniu cultural prin prisma mass media. Patrimoniul cultural al minoritatilor nationale in contextul Anului european al patrimoniului cultural. Vizita de documentare si schimb de bune practici pentru jurnalisti si experti in patrimoniu din Regiunea Dunarii, in judetele Brasov, Mures, Sibiu (detalii aici). In mod haluciant, oferta trebuie sa contina si costurile editarii si tiparirii unui numar de 625 de exemplare din brosura „Pe urmele minoritatilor in Tinutul Secuiesc” (detalii aici). Cererea de oferta postata pe pagina DRI poarta semnatura secretarului de stat Laczikó Enikő Katalin, numit de Primul-ministru Viorica Dancila la ordinul UDMR. Cum a ajuns Guvernul Romaniei sa recunoasca in mod deschis o constructie administrativa inventata de separatismul maghiar? Cum este posibil ca Guvernul Romaniei sa cedeze in fata Ungariei si sa recunoasca in acte oficiale „tinutul secuiesc”?[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://www.dantanasa.ro/wp-content/uploads/2018/06/departamentul-pentru-relatii-interetnice-brosura-tinutul-secuiesc.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://www.dantanasa.ro/wp-content/uploads/2018/06/departamentul-pentru-relatii-interetnice-brosura-tinutul-secuiesc.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530349576262{margin-bottom: 0px !important;}”]Sursa: Dan Tanasa Blog.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text] [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

Dr. Dumitru Constantin Dulcan – Ce se intampla in corp cand avem emotii negative?

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/dulcan-864×450.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/dulcan-864×450.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Dr. Dumitru Constantin Dulcan – Ce se intampla in corp cand avem emotii negative?” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530341419042{margin-bottom: 0px !important;}”]Prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan este un om de stiinta roman, care a facut o munca de pionierat, demonstrand inca din anul 1981, cand a fost lansata cartea „Inteligenta materiei”, ca ceea ce gandim creeaza universul in care existam! „Eliberati de gandurile negative, oamenii pot atinge esenta divina”, este de parere profesorul Dulcan. „Stresul, care azi a luat proportii gigantice, ura, mania, indoiala, neincrederea in ceilalti, invidia, gelozia provoaca in corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are si ea un efect nociv asupra organismului, nu doar ca impiedica vindecarea, dar poate favoriza debutul altor boli. Dar stiati ca si frica ne face rau? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Intr-o cusca s-a pus un miel si intr-o cusca alaturata s-a pus un lup. Mielul a murit in scurt timp de stresul provocat de frica. Orice dezechilibru emotional aduce, mai devreme sau mai tarziu, boala”, a explicat profesorul Dulcan. Cum ne putem proteja de emotiile negative? Neurologul sustine ca a invatat sa isi controleze emotiile negative. „Incerc sa nu ma implic afectiv intens, sa nu ma enervez. Daca cineva imi greseste, fac un efort sa-l iert, gandindu-ma ca poate intr-o zi va intelege si el ceea ce inteleg eu acum. Sa iertam, fiindca iertarea face ca pH-ul corpului sa vireze spre unul alcalin, favorabil sanatatii. Sigur ca sunt si suferinte care nu pot fi evitate. Dar e important sa ramanem constienti ca fiecare minut de suferinta sau stres ia din viata celulei noastre”, a adaugat dr. Dulcan. „Daca nu ne putem lua mici vacante, regulat, sa ne luam macar pauze de zece minute, la fiecare ora, in care sa ne golim mintea si sa respiram adanc. Putem sa ne ridicam de la birou si sa privim ceva frumos pe fereastra. Sau, in loc sa bem trei cafele cu ochii in computer, sa bem un ceai fara sa ne gandim la nimic altceva. Sa ne bucuram de gustul si aroma lui.”[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Tehnici de relaxare” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530377671150{margin-bottom: 0px !important;}”]Toate tehnicile de relaxare se bazeaza pe respiratie. Oboseala vine si dintr-o lipsa de oxigenare a creierului. „Stau cateva minute cu ochii inchisi, incerc sa imi reprezint oboseala ca senzatie la nivelul creierului si apoi, cu fiecare expiratie profunda, imi imaginez ca o elimin. Fiecare isi poate crea propria lui tehnica. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Ma relaxez, ma concentrez pe starea de bine si cald, o trec prin inima si apoi o trimit acolo unde ma doare. Fac asta de cateva ori si durerea dispare,” a completat profesorul. Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai multi bolnavi de cancer in ultima faza si i-a invatat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuiau sa-si imagineze ca distrug cancerul din corp cu un foc, cu un animal care-l mananca, fiecare dupa cum dorea. Dupa sase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat. La testele psihologice, s-a dovedit ca cei care s-au vindecat erau cei optimisti, cei care credeau in Dumnezeu si cei care erau calmi. Indoiala este un obstacol in calea oricarui succes si mai ales a vindecarii. „Daca vrem sa ramanem sanatosi si fericiti, e suficient sa pastram in minte cateva lucruri: sa mancam sanatos, fara sa ne imbuibam, sa facem miscare, sa ne odihnim corect, sa fim optimisti si plini de speranta. Sa fim perseverenti cu pasiunile noastre, sa ne antrenam intelectual si sa ne ferim de rutina. Sa facem constant schimbari in viata noastra. Si sa nu uitam ca trebuie sa pastram in permanenta un echilibru intre energia consumata prin efort si energia obtinuta prin odihna si activitati care ne fortifica. Gandurile rele ne iau din viata, bucuriile ne dau viata. Sa cautam bucuria, avem nevoie de ea ca de painea noastra zilnica. Chiar daca, uneori, n-o putem avea decat in imaginatie,” a concluzionat neurologul Dulcan.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_video max_width=”700″ link=”https://youtu.be/d6gFHgzfo_w” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1530342067495{margin-bottom: 0px !important;}”]Sursa: dininimaromaniei.ro .[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Scrisoarea lui Emil Cioran către Constantin Noica – 1950

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/d1e1eec083dbb48d532c5bae7928d95cv1_max_755x425_b3535db83dc50e27c1bb1392364c95a2.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/d1e1eec083dbb48d532c5bae7928d95cv1_max_755x425_b3535db83dc50e27c1bb1392364c95a2.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Scrisoarea lui Emil Cioran către Constantin Noica – 1950″ font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][mk_blockquote font_family=”none”]Draga prietene, Imi dau silinta sa scriu in romana. Pe deoparte imi salvez gandurile si cu ele odata si identitatea mea culturala asaltata cu atata bunavointa de fastuoasa cultura franceza, pe de alta impiedic uitarea sa imi smulga din suflet si din minte limba. Nu ma certa pentru ca tradand Romania, inca nu pot si nu vreau sa ii dau drumul, ca o adulterina ce devine dependenta de situatia ei promiscua si ambivalenta. Nu m-as lupta cu atata indarjire sa raman credincios tradarii mele, daca nu as avea senzatia ca am ramas atat de putini pe aici si pretutindeni, incat de mine insumi depinde supravietuirea romanismului. Cunosti momentele de sublima disperare pe care le simte un inecat? Plamanii tipa dupa aer, apa preseaza narile, gura si pieptul, tamplele zvacnesc, iar mainile se zbat ca o morisca in cautarea sigurantei plutitoare. Ceea ce traiesc eu zilnic se aseamana mult cu un inec, insa un inec lent, cu momente de respiro, scurte dar suficiente pentru a ma tine in viata, ca o tortura. M-ai acuzat de defetism in tara, te-ai impotrivit ideii mele radicale de parjol si m-ai renegat cand in numele unei onestitati si a unei etici draconice am decis ca nu pot asista la distrugerea tarii orchestrata tocmai de cei ce au fost chemati sa o salveze. Sunt blestemat sa mor a doua oara tocmai in incercarea de a ma salva de la un martiriu in numele unui ideal gaunos, avand in plus si regretul ca acum nu am pentru ce sa mor. E un eroism tacit si egoist, fara miza. Ostracizat. Nici nu stiu daca cuvintele mele romanesti, pe care iti marturisesc ca uneori le gandesc in franceza, vor ajunge la tine. Oh, cum inteleg infailibila speranta umana ce se ridica impotriva evidentei si a legilor hazardului pana intr-acolo incat incredinteaza oceanului mesaje in sticle sigilate! De doisprezece ani incheiati in octombrie, de la rusinoasa mea fuga, ma aflu in aceeasi situatie fara iesire, insa abia acum, dupa o revelatorie discutie cu un alt prieten drag, Neagu Djuvara, mi-am inteles cu adevarat drama si am acceptat-o ca destin. Ma simteam inca demult atins de lingoare si alienare, aveam o mana grava si o pana grea si pestilentiala, ca si cum prin scris si-ar fi gasit loc putreziciunea din mine sa iasa, dar abia dupa ce am aflat numele incurabilei boli m-am putut bucura cu adevarat de privilegiul de a ma mandri cu ea. Se numeste aculturare sau aculturatie si astfel imi imbogatesc si vocabularul cu termenii tehnici ai unor profeti ai dezastrelor civilizationale, in spiritul lui Spengler si Toynbee. Djuvara mi-a explicat: aculturatie – ruperea de o anumita cultura – aici cu sensul de produs al unei grupari umane, expresie a nevoii individuale de comunicare pe sine si relationare in contextul constientizarii apartenentei la un grup – si, eventual, alipirea la o alta cultura. Smulgerea radacinii. Si – eventual – in functie de capacitatea fiecaruia de adaptare si supravietuire – replantarea. Cu cat esti mai intim legat de cultura ta primordiala – occidentali fiind suntem, prin definitie, poli (sau multi) culturali – cu atat smulgerea este mai traumatizanta. Inchipuie-ti chinul unei renuntarii de bunavoie, al unui abandon din rusine, lasitate si slabiciune. Platesc printr-o rezistenta indarjita.[/mk_blockquote][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”1/4″][mk_image src=”https://i0.wp.com/upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/76/Constantin_Noica_2.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://i0.wp.com/upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/76/Constantin_Noica_2.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][/vc_column][vc_column width=”3/4″][mk_blockquote font_family=”none”]Intregul nostru trecut a fost unul profund linistit, ca un somn neintrerupt de copil, in mijlocul unei naturi ca un leagan. Un anume sens ascendent a facut moartea acceptabila in procente uriase si, prin aceasta, si viata. Pana la Napoleon, cultura religioasa a indeplinit rolul de cultura primordiala pentru marea masa a populatiei. Iluzia unui Rai aseptic a fost doar o parte a fenomenului cultural religios. [/mk_blockquote][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][mk_blockquote font_family=”none”]Pacatul te face solidar, ruga te face solidar, crucea te face solidar, catedralele si bisericile te fac solidar. Solidar cu alt pacatos, cu alt ingenunchiat in marile catedrale ale vestului sau in misterioasele biserici ale estului. Scopul transcende insignifianta si egoista fiinta umana. Ca sa traiasca fiinta umana isi datoreaza sie insasi inregimentarea intr-o cultura. Religia a fost doar una dintre culturile primordiale. Dupa Napoleon, un alt tip de cultura si-a facut simpatizanti ca o pandemie in Europa: cultura nationala – cu varful ei binecunoscut de la mijlocul secolului XIX si cu recunoasterea ei universala prin tratatul de la Versailles. Razboiul negru prin care tocmai am trecut si cel rosu ce se profileaza la orizont i-au anulat mai apoi revendicarile generoase si, mai mult decat atat, i le-au batjocorit, anuntand viitorul granitelor mobile, granite stabilite prin forta militara sau economica (sau informatica – n.n.). Ne mai ramane noua – contemporanilor – altceva in afara modernitatii ca germene a unei culturi a noului, a aculturii? Se mai poate salva – si ne mai poate salva – acel tip minor de cultura ce exista inca de la inceputul umanitarii: cultura familiala? Daca nu as fi trait eu insusi drama degradarii si a blazarii cuplului, cu simulacrul afectiunii si debilitatea sufleteasca aferente, poate ca mi-as fi permis pana la proba contrarie credinta in miracol. Iubirea nu constituie un principiu tamaduitor pentru societatea burgheza; ea cel mult poate ridica si apropia vremelnic un individ de un alt individ, dar nu poate ridica si apropia culturi. Toata zbaterea aceasta nu este decat un hazard subatomic, de un interes marunt si particular. La nivel macroscopic, planetar alte forte sfasie indivizii. Daca nu mai sunt nici credincios, nici roman, nici jumatate de androgin, atunci ce sunt? Ce suntem cu totii? Un individ de unul singur nu este o cultura si nu poate lupta pentru o cultura. Djuvara este chiar mai impovarat decat mine cu toate gandurile astea, in timp ce lucreaza ca un Sisif la o lucrare de diploma despre tiparele civilizatiilor. Se pare ca urmam un traseu pe care intr-o alta vreme si intr-o alta forma l-au urmat si inaintasii nostri, fie ca au ridicat piramide si au fost condusi de

Ion Coja – Romanii, un popor de contrarevolutionari!

/0 Comments/in /by

„Romanii sunt un popor fara istorie, destinati sa piara in furtuna revolutiei mondiale. Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevolutiei si vor ramane astfel pana la extirparea sau pierderea caracterului lor national, la fel cum propria lor existenta, in general, reprezinta prin ea insasi un protest contra unei marete revolutii istorice. Disparitia lor de pe fata pamantului va fi un pas inainte.” Karl Marx si Friedrich Engels, OPERE COMPLETE, vol. 8, pag. 229. 1. Domnule profesor ION COJA, circula pe Internet acest text, acest citat. Autorul se pare ca este Engels. Probabil ca a ajuns si pe la dumneavoastra. Folclor pe Internet! Ar trebui studiat acest fenomen de specialistii in folclor… Exista niste structuri mentale profunde, arhaice, care de mii de ani orienteaza gesturile si comportamentul nostru. Succesul Internetului trebuie vazut si din aceasta perspectiva. Cat priveste citatul, ma face sa regret inca o data ca la varsta lecturilor definitive m-am ferit de autorii pe care eram obligati sa-i citim. Marx si altii din gasca sa. Am gresit! Ca si cu limba rusa, pe care am confundat-o cu limba cotropitorului si m-am straduit sa n-o invat!… Mare greseala! Adversarul trebuie cunoscut si studiat! Regret asadar ca nu am cunoscut acest citat inca de prin anii ’60. Mi-ar fi fost de mare folos. 2. Haideti sa dam timpul inapoi si sa va imaginati ca ati dat de acest text in acei ani minunati, minunati datorita varstei… Datorita varstei si datorita unor oameni minunati care mai traiau pe atunci… Dumnezeule, ce comentarii nazdravane s-ar fi putut face pe acest text, inzestrat cu autoritatea marelui clasic! Ce de „soparle”!… Sa ma gandesc un pic, la persoanele cu care m-as fi grabit sa ma bucur de existenta acestui text!… Imi vine in minte chipul lui Petre Ceausescu. O vreme am fost colegi la invatamintul politic, la adunarile de partid… A murit tinar, in Germania, unde ceruse azil politic. Baiat subtire si plin de umor… Cred ca as fi dus citatul si la studenti, sa-l comentam la curs sau la seminar! As fi facut caz de acest citat si la invatamintul politic, la adunarile de partid… Ce fericit ar fi fost Petre Tutea sa fi stiut de acest text… Teribil ce rau imi pare ca n-am aflat decat acum de acest citat, ca si de telegramele criminale pe care le expedia Lenin catre activistii bolsevici si care sunt toate publicate in volumele de Opere de care erau sufocate toate bibliotecile publice! Radeam ca nu le citeste nimeni! Am fost un fraier… Trebuiau citite cu lupa. Aveam convingerea ca cenzura curatase textele „clasicilor” de tot ce putea sa fie interesant… 3. Si ce este interesant in acest citat de cinci-sase randuri? Totul! Totul este interesant si pretios, deosebit de pretios pentru noi, romanii! Nu-mi pot imagina un elogiu mai consistent adus neamului romanesc. Nu ma asteptam ca Engels, cu atat de putine tangente la fenomenul romanesc, sa-l fi patruns si sa-l inteleaga totusi atat de profund! Sunt aproape gelos pe Engels ca a putut da romanilor o definitie atat de exacta: Un popor de anti-revolutionari! De reactionari! Expressis verbis, contra-revolutionari! Bravo noua, bravo si lui Frederic Engels asta! 4. Vorbiti serios? Daca nu ma insel, acest text este datat 1848… Ar trebui mers la text, la volum. Oricum, in anii aceia si cu atat mai mult in 1848, era la mare moda spiritul revolutionar… Unde ne-a adus acest spirit, vedem astazi! Sigur, am avut si noi un 1848 al nostru, cu pasoptistii respectivi, care insa se vede ca l-au dezamagit pe teoreticianul „revolutiei mondiale”! Ar fi interesant pentru istoricii nostri sa caute raspuns la aceasta intrebare: de ce „revolutia” de la Bucuresti si Iasi, ca si „contra-revolutia” romanilor din Transilvania, l-a dezamagit atat de tare pe marele „profet” al revolutiei mondiale!… Pana acum, istoricii nostri s-au intrecut in a gasi dovezi de prezenta si manifestare la romani a spiritului revolutionar care cuprinsese intreaga Europa. Uneori aceste dovezi au fost inventate sau exagerate macar, ca sa putem spune ca am fost si noi in randul lumii de atunci, la pasopt si mai apoi! Cred ca este timpul sa ne dumirim asupra esecului, a impasului in care ne-a adus sistemul asa zis democratic pentru care s-a varsat atata sange in 1789, in 1848, in 1917 si asa mai departe, inclusiv in 1989!… Doua sute de ani de istorie obsedata de drepturile omului, de mirajul mincinos al egalitatii, al democratiei… Paravan in spatele caruia complicii (sau patronii?!) lui Marx si Engels au instituit pe planeta dictatura cea mai perfida si mai totalitara din istorie! Cacealmaua cea mai mare din istorie! In aceste conditii, cand luam aminte la rezultatul final, devine meritorie, demna de lauda atitudinea celor care, din inteligenta sau/si din instinct, s-au opus acestei directii ori macar au refuzat sa tina pasul cu bezmeticeala, de esenta terorista, anarhista, numita spirit revolutionar. Cum au reactionat romanii la oferta marxista? Cum s-a manifestat rezistenta la revolutia mondiala? Iata o perspectiva ignorata de istorici sau ascunsa cu grija, ca un capitol de istorie rusinos, cu sentimentul ca nu ne onoreaza aceasta retinere, aceasta mentalitate „reactionara”, retrogada ca orice manifestare contra revolutiei! Dimpotriva! S-ar putea ca aceasta rezistenta a romanilor la nebunia si dezbracinarea colectiva numita revolutie sa se constituie in capitolul nostru de istorie cel mai glorios! Acum, cand este clar esecul mondial al marxism-leninismului, declaratia tovarasului Engels conteaza pentru mine ca un moment de iluminare: Noi, romanii, nu suntem partasi la vinovatia, adeseori criminala, a celor care au dezlantuit ori au populat haitele de caini hamesiti de frustrari si de ura ai „revolutiei mondiale”! Dimpotriva, am fost in chip explicit impotriva acestui asa-zis spirit revolutionar, nu ne-am lasat amagiti de propaganda mincinoasa pana la crima dedicata „noii oranduiri” si, la nevoie, am pus mana si pe par, parul contra-revolutiei! Contra-revolutia la romani, iata perspectiva din care Istoria poporului roman trebuie rescrisa. Declaratia lui Engels subliniaza apasat si raspicat o trasatura de caracter a poporului roman pe care noi, nationalistii(!!!), nu am identificat-o corect si cu suficient curaj: spiritul conservator, „reactionar”,

Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (8) – Scoala generala de coruptiune si iluzia regimului constitutional

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (8) – Scoala generala de coruptiune si iluzia regimului constitutional” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1529243590647{margin-bottom: 0px !important;}”]„Precum am declarat-o in mai multe rinduri, situatia tarii o consideram de prea grava ca sa ne preocupam numai de interesele de partid. Ne grabim deci a recunoaste ca, din toate alegerile efectuate in aceasta perioada de 14 ani, cea dentii alegere, din 1866, urmata indata dupa votarea Constitutiunii, a fost aceea a carei sinceritate e mai putin banuita. Si cu cita recunostinta. Tara nu-si aduce aminte de binefacatoarea intervenire a sefului statului, prin o scrisoare deschisa catre primul sau ministru, prin care arata Inalta Sa Domneasca vointa ca tara sa se manifeste in libertate la alegeri. Presedintele Constituantei a stabilit cu drept cuvint ca principiu. Si astazi, dupa o trista esperienta, o putem afirma cu mai multa tarie, ca daca regimul constitutional e menit de-a intari tronul si de-a garanta prosperitatea tarii, orice violenta ce se comite in contra acelui regim se comite in paguba prestigiului tronului si totodata in paguba prosperitatii tarii. Putem deci afirma ca, daca alegerile ce s-au urmat dupa cele de la 1866 ar fi fost puse si ele, toate, sub patronagiul si controlul sefului statului, situatiunea noastra ar fi cu totul alta decit cea de astazi. Din nenorocire, nu mai departe decit alegerile de la 1867, au fost cea dentii desfidere data regimului constitutional, iar consecuenta imediata si vadita a epocei reteveiului si a influentei morale a fost ca, in proportia in care s-au violat garantiile constitutionale si s-au pus la discretia nesatiului ambitiilor, in acelasi raport s-a compromis si starea economica prin concesia Strusberg si prin cheltuiele[le] nesocotite ale anilor 1867 si 1868. Precum o zidire la care se simte vreo deteriorare, daca nu vine arhitectul sa opreasca ruina prin masuri luate din capul locului, se deterioreaza in proportii din zi in zi mai mari, astfel si regimul parlamentar s-a viciat la noi din zi in zi mai mult, incit ministrii au ajuns astazi in pozitia de-a putea guverna dupa placul lor, fara control de jos, fara control de sus. In adevar, din capul locului, o mare parte din alegatorii nostri, unii lipsiti de indispensabila educatie politica, altii zdruncinati in interesele lor prin marimea impozitelor, altii, in fine, cu interesele agronomice la discretia guvernului si adeseori la discretia adversarilor lor, lipsiti apoi de o justitie care, amovibila fiind, e departe de-a prezenta garantiile unei puteri judecatoresti de sine statatoare (corolar indispensabil al regimului constitutional), alegatorii, corpuri-corpuri, sint supusi arbitrariului de partid. Daca vom adaogi, pe linga aceste inconveniente, manipularea fara control, augmentabilitatea discretionara si neconstiincioasa a unui buget a carui cheltuieli sporesc in realitate, a carui venituri se imfla fara realitate, atunci nu mai ramine nici umbra de indoiala ca un regim constitutional, aplicat in asemenea conditii, e o iluzie si nimic decit o iluzie, o inselaciune, o pazire a formelor curat esterioare, o fictiune facuta dupa regula iudaica de-a pastra aparentele si a compromite cuprinsul, de-a pazi litera, de-a nimici spiritul Constitutiei. E drept ca inselatorii se inseala si ei la rindul lor; se insala ministrii lipsiti de orice forta morala, in zadar se falesc cu acele majoritati din Camera, cari in realitate nu sint decit propriile lor creatiuni, caci simtul public indignat se desteapta, constiinta cetateanului subjugat la alegeri se revolta, nemultumirile si agitatiunile cresc din zi in zi. Si astfel guvernele, imbatate de un triumf mincinos, se izoleaza de natiune; un larg desert se formeaza intre puterile pozitive si nelinistite din stat si acea reprezentatiune de teatru care se petrece in guvern. De vreme ce acele corpuri, cari sint la mijloc intre mase si Coroana, au devenit o fictiune, e ca si cind ele n-ar exista… Tronul insusi e din ce in ce mai izolat. Intre Coroana si popor nu mai e raportul dintre vointa legitima si aspiratiuni legitime, caci toate organele mediatoare sint false. Parlamentul – o creatie a ministrului; vointa alegatorului, scoasa prin presiuni morale si promisii, nu mai e decit o vointa stoarsa in momente de nevoie si formulata dupa vointa ministrului, deci asemenea o creatie a lui; in fine, scoala generala de coruptiune preface armata de functionari, in loc de servitori ai legii, in armata de complici iresponsabili ai unor sefi necontrolabili, se-ntelege de catra propriile lor creaturi. E evident, dar, ca tot ce e intre tara si tron devine o fictiune, o iluzie ministeriala. Acea parte de vointa din fiece individ, destinata pentru controlul afacerilor statului si a interesului general, e apucata de mina functionarului administrativ, de decretele de numire, de fagaduinti amagitoare, de distinctii nemeritate, de tot ce dispune puterea statului, si e stoarsa si restoarsa pina primeste forma ce-o voieste ministrul. Un sistem intreg de viciare a espresiei acestei vointe s-au inventat si se aplica cu o rara virtuozitate in Romania, incit, atit pe cit sentimentul de stat se mai poate manifesta, el apuca adeseori drumuri neprescrise de legi.”[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1529244402802{margin-bottom: 0px !important;}”]Fragment din articolul «Studii asupra situatiei», aparut in TIMPUL, in februarie 1880.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (7) – Delapidarea averii publice

/0 Comments/in , /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (7) – Delapidarea averii publice” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528869752687{margin-bottom: 0px !important;}”]„Precara este asadar pozitiunea internationala facuta noua pina astazi si nu cunoastem politica de mini pe care ne-o va asterne guvernul. Cit pentru noi, sintem convinsi ca numai intarirea institutiunilor noastre dinlauntru poate sa ne dea consideratie in afara. Sintem convinsi ca, intretinind bunele relatii cu toate puterile in general, dar mai ales cu cele limitrofe, conform politicei noastre traditionale, ne putem feri de pericolele la care ne-ar espune si pe viitor o politica aventuroasa. Intarirea oricarui stat insa, dar mai cu seama a unui stat tinar, atirna de starea sa de prosperitate interna. Cu durere trebuie sa marturisim ca niciodata inca, pina acum, nu li s-au infatisat generatiunilor prezente starea economica a tarii in conditii mai ingrijitoare decit astazi. Una din gravele imputari ce i s-a facut regimului rasturnat la 11 fevruarie 1866 a fost aceea a delapidarii averii publice, a impilarii contribuabililor. „De la Vladica pin’ la opinca” – se striga in sinul adunarilor – „tara e saracita, contribuabilul ingenuncheat”.Cu toate acestea – in scurtul period de abia patrusprezece ani – bugetele statului s-au sporit peste indoit, anuitatile datoriilor publice – de la 4-5 milioane cit erau inainte – s-au urcat la aproape cincizeci de milioane. Dar o contrazicere si mai recenta si mai frapanta. Dupa agitatia produsa in tara de miscarea numita de la Mazar Pasa, cind iarasi, ca motiv de agitatie se invoca, intre altele, inlauntrul tarii si in afara de ea, gravitatea starii financiare si cind – sub impresiunea momentului – Camera de atunci, fidela inca angajamentelor luate, redusese bugetul la cifra de 87 milioane cu venituri constatate in suma de 81 milioane, astazi – dupa un scurt timp de abia patru ani de zile – se prezinta tarii bugete pentru peste 116 milioane… Rezervindu-ne a reveni asupra situatiunei financiare dupa un studiu mai amanuntit al tuturor elementelor ei, indicam deocamdata aceste liniamente generale. In fata unei asemenea situatii economice, nu mai cutezam a intreba daca romanul se simte fericit de starea prezenta, ci vom intreba daca guvernele si factorii regimului constitutional se pot crede impacati in constiinta lor la adapostul formelor esterioare ale regimului parlamentar. Mai putem inca intreba daca acesti contribuabili, in cunostinta de cauza, au putut consimti la sporirea atit de disproportionata a cheltuielelor si la micsorarea avutiilor lor proprie. A da la aceasta intrebare un raspuns afirmativ ar fi de a abuza de fictiunile constitutionale, a tagadui ca starea de astazi trebuie sa ne intristeze pentru prezent si sa ne ingrijeasca pentru viitor, ar fi sa aratam o cruda nepasare pentru soarta tarii. A mai gasi ca asemenea momente sint oportune pentru a ne arunca in afaceri financiare, calificate de stralucite, este mai mult decit o culpabila nepasare. Raul fiind constatat si nimeni, credem, nemaiavind curajul de a-l nega, cata inainte de toate sa ne dam seama de cauzele ce l-au produs. Caci evident este ca regresele in neatirnarea reala a tarii, acoperite poate cu progrese nominale, precum si regresele vadite pe terenul economic cata sa fie atribuite unui neajuns oarecare, si acest neajuns trebuie sa rezulte din neaplicarea unei esentiale parti a Constitutiei; e evident ca in ruajul constitutional lipseste un element oarecare de regulare si control. Desi comparatia statului, care e ceva viu si organic, cu mecanismul unei masine de vapor, bunaoara, ramine o comparatie, totusi exista analogii reale intre mecanismul organic si cel anorganic. Masina produce putere si aplica putere. Dar puterea produsa e supusa unei iregularitati atit de mari, incit masina ar sari in bucati sau ar sta locului daca n-ar exista un aparat, in aparenta neinsemnat, in realitate de o estrema importanta, numit regulatorul centrifugal. Cind puterea elementara produsa de masina e prea mare, regulatorul centrifugal, prin activitatea sa, da drum prisosului; cind masina ar sta pe loc el, tot prin o mica activitate, economiseste si condenseaza puterea. Se stie asemenea ca n-ar fi cu putinta mecanismul ceasornicului si ca acesta ar incepe prin a merge foarte repede si ar sfirsi prin a merge foarte incet, daca ar lipsi coarda regulatoare. In mecanismul corpului omenesc regulatorul e prezentat prin organul inimei. E evident ca o incordare prea mare a patimelor politice, puse in joc, paralizeaza activitatea organului regulator, deci si activitatea mecanismului intreg, in care fiece parte are rolul sau deosebit. Desi acest rol, cu toata deosebirea, este in strinsa legatura cu foloasele pe cari le aduce mecanismul ca intreg. Iregularitatea puterii elementare, deci, ajungand a invinge intregul mecanism, desigur ca miscarea acestuia va fi iregulara, fara spor si folos, pagubitoare chiar. Deci fiece parte a mecanismului va fi viciata in miscarea ei, care trebuie sa stea in legatura bine determinata de relatiuni de reciprocitate cu celelalte. Traducind aceasta comparatie luata din mecanica in termenii vietii statului, vom vedea lesne ca friul prea lung, ca sa nu zicem desfriul, lasat partizilor, punerea mecanismului statului la discretia lor esclusiva a fost cauza de capetenie a compromiterii intereselor statului in afara si-nlauntru. In aparenta, legalitatea cea mai perfecta a domnit, Camerele se convocau regulat la epocele prescrise in Constitutiune, mesagele domnesti asterneau regulat programele diferitelor ministerii – incit s-ar fi parut ca prin acele programe se consacra obligatiunea reala de-a le urma, legile, bugetele, concesiunile se votau si, chiar pentru acte savirsite fara de aprobarea Camerelor, se cerea mai in urma inregistrarea, ca sa nu fie lipsite de sanctiunea parlamentara. Un lucru lipsea insa. La actele cele mai importante, atit de caracter economic-financiar cit si de caracter politic, lipsea vointa reala si sincera a tarii legale. Prin Constitutiunea noastra, conform aceasta si cu traditiunile parlamentare din alte tari, ministrii sint supusi la un indoit control: la acela al tarii legale si la acela al sefului statului. Greseala noastra cea mai de capetenie a fost ca diferitele partizi, succedindu-se la putere, fiind lasate fata in fata, in inviersunarea luptelor politice, le-a fost permis de-a nimici pe adversarii lor si de-a anihila prin

Simona Halep a castigat in 2018 la Roland Garros

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Simona Halep a castigat in 2018 la Roland Garros” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”1/3″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/35227298_10156648916007625_8079060270934130688_n.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][/vc_column][vc_column width=”2/3″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528790921103{margin-bottom: 0px !important;}”]Ziua de 10 iunie este o zi epocala pentru sportul romanesc. Simona Halep a castigat trofeul de la Roland Garros devenind, astfel, campioana mondiala WTA, dupa ce a castigat in fata americancei Sloane Stephens,  scor 3-6, 6-4, 6-1. Felicitari Simona si din partea Revistei Romania Culturala! „Halep si-a meritat primul Slam. Este o adevarata luptatoare si munceste foarte mult. Imi plac oamenii care muncesc din greu pentru obiectivele lor si care au succes, deoarece ei merita asta”, a declarat, dupa finala de duminica, Rafael Nadal, relateaza tennispanorama.com. Organizatorii de la Roland Garros s-au declarat impresionati de comportamentul fanilor romani de la finala Roland Garros.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text css=”.vc_custom_1528790956119{margin-bottom: 0px !important;}”]Simona Halep a dezvaluit ca momentul in care fanii romani au intonat imnul national dupa castigarea trofeului de la Roland Garros a fost unic in istorie. De asemenea, Simona a mentionat ca reprezinta si cel mai emotionant moment din cariera sa. „Momentul intonarii imnului a fost cel mai frumos al carierei! Organizatorii mi-au spus, dupa meci, ca nu s-a mai intamplat niciodata ca un imn sa fie rostit pe cuvinte de spectatori! Rar mi s-a intamplat sa plang pe teren! Le multumesc suporterilor pentru caldura de care au dat dovada”, a spus Simona la revenirea in tara. Sportiva noastra a ajuns astfel la primul turneu de Grand Slam din palmares, dupa trei finale pierdute. In urma succesului de sambata, Simona s-a distanta in fruntea clasamentului WTA si primeste un cec in valoare de 2.2 milioane de euro. Revenirea sportivei noastre in circuit se va produce incepand cu 25 iunie, la Eastbourne. Iata ce a mai scris pe facebook doamna Oana Pellea: „In istoria Romaniei se va scrie: ‘Simona Halep a castigat in 2018 la Roland Garros! A fost primita la ea in Tara cu urale si aplauze. O tara intreaga a iubit-o. Romania a sarbatorit numarul 1 mondial in tenis cu iubire si admiratie!’ Atat se va consemna, atat conteaza. In rest… nu-si va mai aduce nimeni aminte cine era la guvernare. Felicitari, Simona Halep!”[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (6) – Inaugurarea regimului monarhic

/0 Comments/in , /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” frame_style=”border_shadow” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (6) – Inaugurarea regimului monarhic” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528749711017{margin-bottom: 0px !important;}”]„Cind, la anul 1866, tara si-a dat institutiunile care domnesc astazi, cind s-a chemat la cirma tarii un print strain, nu credem ca unica preocupare a tarii a fost aceea de-a pune un capat rivalitatilor primejdioase dinlauntru, ci o idee de un ordin mai inalt a condus natiunea in hotarirea ei. Deja batrinii nostri, aproape acum cincizeci de ani, concepusera ideea unirii sub o dinastie ereditara. Intirziata de imprejurari neatirnate de vointa noastra, indata ce Romania daduse semne de a sa vitalitate si facuse sa se nasca increderea ca ea, in mijlocul statelor ce-o inconjurau, putea sa traiasca din propriile ei puteri si din propria ei constiinta nationala, nici stabilirea unei dinastii ereditare n-a mai intimpinat nici o rezistenta si, o data cu recunoasterea ei, putem zice ca, din acel moment chiar, si independenta statului roman in princip a fost deja recunoscuta. Ca proba ca acesta a fost sentimentul tarii, putem aminti aci cuvintele rostite de catre presedintele Constituantei, d. M. Kostaki, in numele tarii, in momentul cind a prezentat alesului ei pactul fundamental. «In ziua de 10 mai, cind Inaltimea Voastra V-ati suit pe tronul Romaniei, tara a vazut realizata cea mai vie si cea mai scumpa a sa dorinta; acea zi care a intemeiat pentru tara inceputul unei noua ere, tara a salutat-o ca data inaugurarii regimului monarhic, carele singur poate garanta Romaniei consolidarea statului si binefacerile unui guvern stabil. Adunarea, zeloasa pe de o parte de a aseza principiul monarhic pe baze nestramutate si voind, de alta parte, a incunjura acest princip de toate libertatile compatibile cu ordinea, deplin convinsa ca regimul constitutional a devenit pentru Romania nu numai o conditiune de existenta si de prosperitate, dar totodata si garantia cea mai puternica a consolidarii tronului Mariei Tale, s-a grabit de a vota pactul menit de a ajuta pe deplin acest scop.Constitutiunea, ce am onoarea a o prezenta Mariei Tale in numele Adunarii, da o legitima satisfactiune acestor aspiratiuni ale tarii, consacrind pentru Romania principiile admise in statele moderne cele mai inaintate pe calea civilizatiunii. Plini de speranta ca nouale institutiuni vor pune capat suferintelor unui trecut dureros, romanii, uniti intr-un sentiment unanim de concordie si de fratie, vor intrebuinta silintele lor cele mai staruitoare intru a apara aceste principii si a da cugetarilor leale si generoase ale Mariei Tale concursul lor cel mai sincer si cel mai devotat. Calcind pe pamintul tarii noastre, ati spus romanilor c-ati devenit roman; astazi Romania constitutionala Va raspunde prin organul reprezentantilor ei ca Maria Ta ai devenit pentru ea simbolul nationalitatii sale. Sa traiti, Maria Ta! Sa traiasca Romania!» Dupa rostirea acestor cuvinte, a urmat pronuntarea formulei de juramint din partea Mariei Sale: «Jur de a pazi Constitutia si legile poporului roman, de a mantinea drepturile lui nationale si integritatea teritoriului!». Substituind deci principiul monarhic mult bintuitei domnii elective, tara a voit a crea acea institutiune care sa fie nu numai personificarea statului roman, depozitar al traditiilor politice ale tarii, ferind-o de fluctuatiunile momentane ale partizilor, dar, in acelasi timp, incunjurind tronul cu institutiunile constitutionale, acel regim le-a considerat ca o garantie de putere pentru tron, ca o garantie pentru dezvoltarea materiala si politica a statului roman. Preocupati astazi, inainte de toate, mai mult de viitorul tarii decit de interesele de partid, convinsi fiind ca noua pozitie ce ne este creata prin Tractatul de la Berlin ne face direct responsabili de urmarile noastre, ca sintem lipsiti astazi de acele garantii care ni le prezinta Tractatul de Paris si, in momentul de a intra intr-o noua era politica, vom face in modul cel mai impartial bilantul perioadei celei din urma a vietii noastre politice, ca sa ne pregatim cu barbatie pentru noua era in care intram. Vom intreba mai intii, cu mina pe constiinta, pe orice bun roman, daca crede intradevar ca tara trebuie sa se simta fericita in situatia actuala. Examinind mai intii starea noastra politica internationala, constatam cu inlesnire ca nu numai toate atributele suveranitatii statului au fost cistigate inainte de 1866, ci asemenea ca recunoasterea unei dinastii ereditare era insasi recunoasterea suveranitatii reale a tarii – toate acestea fara nici un sacrificiu. Nu raminea cu mult mai mult de cistigat decit firma deschisa, titulaturile, analoge starii de lucruri, ale agentiilor diplomatice. Conditiile impuse noua prin Tractatul de la Berlin insa, ba chiar in urma Tractatului pentru obtinerea recunoasterii firmei independentei (recunoastere pe care chiar organele oficioase ale guvernului o declara drept un act de simpla formalitate), conditiile impuse deci pentru indeplinirea unei simple formalitati ne-au impus sacrificii din care unele, pe linga gravitatea lor, mai constituie si o izbire directa in autonomia de legislatie interna de care pururea ne-am bucurat in trecut. S-ar fi putut astepta ca, in urma sacrificiilor ce ne-am impus prin participarea la razboiul oriental, sa conservam macar simpatia acelei puteri cu care ne-am luptat alaturea; n-am conservat-o insa nici pe aceea. Am avut si mai putin inca simpatia acelor puteri cari au privit cu un ochi de neincredere participarea noastra la razboi, si astfel am putut constata ca nici o voce amica nu s-a ridicat in Congresul de la Berlin in favorul Romaniei, si astazi inca, dupa doi ani, recunoasterea e problematizata de misterioasele asigurari formale despre care nu stim nimic.”[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1528749914488{margin-bottom: 0px !important;}”]Fragment din articolul «Studii asupra situatiei», aparut in TIMPUL, in februarie 1880.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]