Entries by Patrick Matis

Prof. Dr. Iamandescu despre muzica baroca si muzicoterapie

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/05/646×404.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/05/646×404.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Prof. Dr. Iamandescu despre muzica baroca si muzicoterapie” font_container=”tag:h3|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1526042455844{margin-bottom: 0px !important;}”]Preferinta pentru muzica de calitate nu tine cont doar de educatie, ci mai ales de inteligenta, iar ascultarea muzicii are aproape numai efecte benefice. Profesorul Iamandescu a realizat primele studii de muzicoterapie din Romania, in cadrul catedrei de Psihologie Medicala si Psihosomatica a UMF „Carol Davila” din Bucuresti. Este adevarat ca muzica ne poate face sa simtim mai putin durerea? Muzica joaca un rol mult mai important decat am putea crede. In Antichitate se mergea chiar pana la folosirea flautului in dreptul zonei afectate de lumbago. Dincolo de asta, muzica si-a dovedit posibilitati terapeutice in plan psihologic si somatic. De exemplu, efectul antalgic, de combatere a durerii, a fost evidentiat intr-un mod spectaculos la femeile care faceau chiuretaj uterin. Cele care au ascultat numai muzica au simtit mai putin durerea decat cele care au luat calmante. Muzica se utilizeaza foarte mult in ginecologie, acum si in chirurgie. Ati studiat efectele muzicii asupra organismului si ati scris un tratat de muzicoterapie in acest sens. Am scris primul tratat de muzicoterapie receptiva, iar peste o saptamana-doua va aparea o noua editie a acestui tratat, care a fost imbunatatit prin contributia a noua personalitati din domeniul muzicoterapiei internationale. Aceste personalitati m-au ajutat sa largesc cadrul acestei abordari si sa incerc sa introduc muzicoterapia la noi in tara ca specialitate muzicala, lucru care este pe cale sa se realizeze si cu ajutorul cadrelor didactice de la Universitatea de Muzica din Bucuresti si al mai multor psihologi. Numai ca este un domeniu foarte pretentios, care cere cel putin trei ani de formare si acum este o tatonare in aceasta directie. Cartea despre care va vorbesc se adreseaza in primul rand melomanilor. Este eficienta orice melodie care ne place sau gusturile se discuta? Orice muzica este eficienta, in mod sigur, dar s-a dovedit ca piesele din repertoriul clasic si romantic activeaza cel mai mult creierul. Chiar daca exista asa-numita muzica preferata (unul vrea romante, altul vrea rock), exista tomografia cu emisie de pozitroni care arata cum muzica lui Mozart activeaza 99%-100% din scoarta cerebrala. Si, in general, muzica simfonica si de camera activeaza creierul in proportie de 90%, spre deosebire de muzica usoara sau tangoul, de exemplu, care activeaza creierul in proportie de 50%. Mai mult, nici o muzica nu poate depasi pragul pe care il atinge muzica baroca, de exemplu, ale carei unde sonore au frecvente care se inscriu in zona de activare optima a activitatii cerebrale. Daca ascultam muzica baroca, neuronii capata un ritm de activitate ciclica intre 8 si 12 cicli pe secunda, ceea ce se intampla numai in cazul geniilor! Numai ca geniile il au permanent, in vreme ce omul care asculta muzica il are doar cat asculta muzica, dar este suficient, pentru ca imbunatateste memoria. Inseamna ca ar trebui sa ascultam muzica in timp ce invatam? Da, muzica in stil baroc in special, adica Bach, Telemann, Handel. O doctoranda a mea, psihologul Liliana Neagu, a dovedit ca persoanele care invata folosind acest fundal sonor obtin performante cu 40% mai mari la testele de memorie. Poate ca mai tarziu se va putea ca in salile de clasa sa se puna muzica in surdina ca fundal sonor, care sa nu distraga atentia, dar care sa favorizeze memoria. In afara de stimularea memoriei, ce alte efecte mai are muzica? Si ce tipuri de muzica clasica sunt cele mai indicate? Muzica baroca are efecte foarte bune, slava Domnului, si pentru relaxare, si pentru terapie, dar aici, sigur, ii putem include si pe Mozart, pe Beethoven, pe Wagner. De asemenea, efectul antalgic este mare si la muzica preferata. In studiile mele, am pus muzica pe care a vrut-o fiecare, chiar si muzica populara gen „Uhai, bade”. Si aceasta a avut efect antalgic. Dar am pus si muzica clasica si aceasta a avut mai mult succes! Stiu acest lucru pentru ca am avut un aparat care te ciupea si provoca durere, iar intensitatea senzatiei era inregistrata, aparatul spunea cat te doare. Eu va pot spune ca am avut Zona Zoster, cu dureri mari localizate la ureche, am crezut ca am otita. Am ascultat la casti „Amurgul zeilor” de Wagner – sase ore, de la ora doua la opt dimineata. Ma mai durea foarte putin cand am ajuns la medicul ORL-ist. In alta ordine de idei, o cercetare recenta a colectivului nostru a demonstrat o scadere considerabila a glicemiei pe fondul auditiei muzicii clasice. Toate aceste cercetari nu au alt rol decat sa convinga marele public, dar si lumea medicala, de valoarea muzicoterapiei si sa pregateasca atmosfera in tara noastra pentru introducerea muzicoterapiei ca specialitate complexa, pe care trebuie sa o practice fie un muzicolog cu pregatire de psihologie, fie un psiholog cu educatie medicala, fie un medic care sa aiba o cultura muzicala deosebita si notiuni de psihologie. Se spune ca plantele cresc mai bine, ca vacutele dau mai mult lapte pe muzica de Mozart. Este adevarat? Da. Si nu numai Mozart, muzica clasica, muzica armonioasa. Pe de alta parte, ascultand un discurs al lui Hitler, plantele s-au chircit, s-au ofilit. Difera impactul pe care il are muzica asupra noastra daca o ascultam in cadrul unui concert la Ateneu, de exemplu, sau acasa, la casti? La un concert, efectul este maxim, deoarece sunt trei factori implicati: in primul rand, concentrarea este mult mai buna, te duci la concert ca sa asculti muzica. Pe de alta parte, este vorba de actiunea sunetelor asupra corpului, intregul corp este invaluit de aceste efluvii sonore la modul direct. Si apoi, conteaza caracterul emotiei colective. Este vorba de fenomenul de contagiune emotionala care potenteaza trairile. Si caracterul de eveniment pe care il are participarea la un concert este important. Sunt artistii, in general, si persoanele care canta, in special, mai sanatosi, mai fericiti sau mai putin stresati decat ceilalti? Aici este vorba despre muzicoterapia activa pe care eu nu am analizat-o, deoarece este mult mai putin la indemana oricui

100 de ani de la moartea lui George Cosbuc

/0 Comments/in /by

Bunii mei prieteni, in curand se vor implini 100 de ani de la moartea marelui om al literelor, George Cosbuc, pe 9 mai 1918. Marturisesc ca, impreuna cu Mihai Eminescu, George Toparceanu, Vasile Alecsandri si Octavian Goga, George Cosbuc este unul dintre preferatii mei. Doua poezii de-ale dansului m-au impactat cand eram copil, ca sa nu spun ca m-au tulburat. Acestea au fost Trei, Doamne, si toti trei! si Noi vrem pamant. Cine le cunoaste pe acestea doua stie foarte bine despre ce vorbesc. George Cosbuc a fost, si inca mai este prin lucrarile pe care ni le-a lasat mostenire, un scriitor foarte impactant emotional, foarte puternic in ceea ce a scris, netemandu-se de a descrie unele trairi emotionale destul de puternice, cu o amprenta energetica bine cristalizata, as putea sa spun. Si totusi, este un om simplu, ca de la tara, iar lucrarile sale graviteaza in jurul vietii satului. Face parte din categoria poetilor nostri clasici. Le-a scris cu un talent aparte, special pentru mesajele transmise. O alta poezie impactanta, in stilul lui Trei, Doamne, si toti trei! este si poezia Mama. Este oarecum opusa anterior mentionatei, in care este vorba de un tata care-si pierde cei trei fii in razboiul de independenta, iar in poezia Mama este vorba de pierderea unei mame a fiului sau George, din acelasi motiv. Aceasta si cea din urma poarta motivul gandului mortii, intotdeauna inspaimantator pentru cel ce nu vegheaza. George mai apare si in Trei, Doamne, si toti trei!, dar impreuna cu ceilalti doi frati ai sai, in opozitie cu cele doua surori ale sale din Mama. Interesant ceea ce am remarcat. Intotdeauna poeziile sale au fost in relatie cu trairile sale cele mai profunde, atat in legatura cu chemarile sale launtrice cat si in relatie cu fiintele dragi din viata sa. Cele trei poeme pe care le mentionam sunt repere pentru viata sa de familie dar si in relatie cu neamul romanesc si dramale traite pe aceste meleaguri carpatine. Viata la sat, la tara, pentru Cosbuc, asa cum a fost descrisa in poemele sale, este o viata de simplitate traita alaturi de natura, de linistea rurala insa tulburata de napraznica istorie si de imperiile ce cautau mereu sa ne cotropeasca. Dar pentru ce? Pentru resurse? Pentru pamant? Insa si Noi vrem pamant! nu numai ei. In plus, noi suntem vesnic profund recunoscatori pamantului pentru viata bogata si invataturile pe care ni le-a adus. Dar sa stiti ca Romania Eterna, imi permit astfel sa scriu capitalizat, o gasim la sat, nu la oras. Desi orasul este o cetate cu multe functii (economice, politico-diplomatice, militare etc.), mai este si un centru cultural, sau cel putin asa ar trebui sa fie, unde se intalnesc minti luminate de la sat pentru a se califica si a deveni elitele de baza ale tarii. Prin acestea tara va merge mai departe. Insa, astazi orasul nu mai este ceea ce a fost. Culturalitatea sa a decazut aproape in totalitate. Exploatarea omului de catre om si interesul propriu egoist domnesc aici incontestabil. Una dintre aceste minti a fost si George Cosbuc. Dar sa lasam pe domnia sa sa ne conduca in timp prin cele mai importante aspecte ale vietii sale, de la inceputuri pana… vom vedea. Debutul literar Despre inceputurile sale literare insusi George Coșbuc marturiseste: Cea dintai poezie am publicat-o la varsta de 15 ani intr-o foaie pedagogica din Ardeal. N-o mai am si nici nu stiu ce era, insa imi amintesc ca a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de incercari prin toate foile ardelenesti. Referirea este facuta la revista de informare pedagogica si literara Scoala Practica, redactata de pedagogul Vasile Petri, in care, „student” in clasa a VII-a liceala, George Cosbuc trimite spre publicare in primavara anului 1883 o traducere. Primele incercari de versificatie, cu solide studii umaniste de limba latina si greaca, filosofie si istorie filosofica, istoria literaturilor, poetica si prozodie, dateaza din perioada cursurilor Gimnaziului Fundational din Nasaud. Evenimentul principal se produce in toamna anului 1880, cand gimnazistul este primit ca membru al Societatii de lectura a elevilor Virtus Romana Rediviva: Intaiele incurajari mi le-au dat profesorii mei de liceu care in vederea talentului meu literar ma scuteau de studiile stiintifice… Incepand din octombrie 1882, membrii societatii elevilor gimnazisti din Nasaud redacteaza publicatia liceului, Muza Someseana, un caiet manuscris, in care elevii publicau texte originale, traduceri si observatii critice. Aici vor aparea primele poezii ale elevului George Cosbuc, altele urmand a fi citite de autor in sedintele societatii, in total peste cincizeci de poezii „dintre cele 160 scrise pe cand era elev in clasa a sasea”. La 20 decembrie 1883 Societatea de lectura Virtus Romana Rediviva il alege ca presedinte. Mai tarziu, in numarul 47 din 18-30 noiembrie 1884, revista Familia din Oradea ii publica poezia As vrea sa fiu, semnata tot cu pseudonimul C. Boscu, purtand indicatia „dupa Petöfi”. Debutul publicistic propriu-zis se produce tot in 1884, cand revista Tribuna din Sibiu ii publica sub pseudonimul C. Boscu (anagrama numelui Cosbuc), snoava versificata Filosofii si plugarii. Prezentata sub forma de foileton, aceasta snoava (are peste 350 de randuri) apare in trei numere consecutive ale revistei sibiene (nr. 183-190 din 5-17 decembrie – 8-28 decembrie 1884). George Cosbuc transmisese vasta compozitie din Cluj, unde se inscrisese la Facultatea de Litere si Filosofie. Ioan Slavici, conducatorul Tribunei, isi va reaminti mai tarziu acest debut: Intr-una din zile am primit la redactiune, pentru foita Tribunei, un manuscript, curat si citet, o snoava versificata. Autorul se subscria Boscu si plicul fusese-n Cluj pus la posta. Mi se parea lucru invederat, ca acel Boscu e-ncepator, student la universitatea din Cluj si ma bucuram, caci n-o fi, poate, adevarat ca ziua buna de dimineata se cunoaste, dar nu mai incape nici o indoiala, ca cei in adevar alesi chiar de la inceputul lucrarii lor isi dau destoiniciile pe fata. Mi-a placut snoava, am publicat-o si mi-am aprins paie-n cap. Debutul editorial are loc prin aparitia la Sibiu, in Biblioteca poporala a Tribunei, a cinci brosuri: Blastam de mama, Legenda poporala din jurul

A încetat din viață Dinu C. Giurescu la 91 de ani – fostul președinte al Academiei Române

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”A încetat din viață Dinu C. Giurescu la 91 de ani – fostul președinte al Academiei Române” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/04/05-interviu-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/04/05-interviu-1.jpg” frame_style=”border_shadow” title=”Dinu C. Giurescu” desc=”(1927 – 2018)” align=”center” animation=”fade-in”][vc_column_text css=”.vc_custom_1524681302878{margin-bottom: 0px !important;}”]Academicianul român Dinu C. Giurescu a murit, marți, 24 aprilie la vârsta de 91 de ani și va fi înmormântat cu onoruri militare vineri, în cavoul familiei de la Cimitirul Bellu din Bucureşti, potrivit Academiei Române. Ceremonia religioasă va avea loc vineri, la ora 11.00, la Biserica Italiană, din Bd. Nicolae Bălcescu nr. 28. Garnizoana Bucureşti va asigura onoruri militare. Istoricul avusese o carieră academică fulminantă, intrând, pentru scurt timp, și în viața politică. Potrivit primelor informații, acesta a murit acasă, din cauze naturale. Istoricul Dinu C. Giurescu s-a născut la 15 februarie 1927 în București. Academicianul s-a născut într-o familie de cărturari, fiind fiul lui Constantin C. Giurescu și nepotul lui Constantin Giurescu. A urmat studiile de licență la Facultatea de Istorie din cadrul Universității din București, pe care le-a absolvit în anul 1955. În anul 1968 a obținut titlul științific de doctor în istorie. Giurescu a fost profesor la Universitatea de Artă, Secția Istoria și Teoria Artei-Muzeografie între anii 1968-1987. A fost profesor universitar Universitatea București, Facultatea de Istorie, între 1990 și 1997. Din 2002, a deținut poziția de membru al Academiei Române, după ce fusese membru corespondent din 1990. În plus a fost membru în Consiliul Științific al Institutului Revoluției Române. Academicianul a fost, printre altele, vicepreședintele Partidului Conservator. La 9 decembriue 2012, Giurescu apărea pe listele USL, în momentul alegerilor parlamentare. A fost ales deputat în circumscripţia electorală nr. 42 Bucureşti. Pe 24 aprilie 2014 a devenit vicepreședinte al Academiei Române, pentru un mandat de patru ani. După ce a fost ales în această funcție, și-a dat demisia din poziția din Camera Deputaților și s-a retras din viața politică. Printre cele mai cunoscute lucrări publicate de academician se numără „Istoria ilustrată a românilor” (1981), scrisă în colaborare cu Constantin C. Giurescu, „Imposibila încercare. Greva regală, 1945” (1999), „România în al doilea război mondial” (1999), „Cade Cortina de Fier -România 1947” (2002), „Zid de pace, turnuri de frăție. Deceniul deschiderii: 1962 – 1972” (2012), operă redactată în colaborare cu Mircea Malița, și „Lichidatorii. România în 1947” (2012). Aș vrea, în continuare să lăsăm câteva vorbe înțelepte ale marelui academician să ne ghideze în anii ce vin. Să vedem:[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_video max_width=”700″ link=”https://www.youtube.com/watch?v=TswmBZ-JZb8″ animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Acad. Ioan Aurel Pop, despre indobitocirea generatiilor viitoare prin eliminarea culturii nationale

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Acad. Ioan Aurel Pop, despre indobitocirea generatiilor viitoare prin eliminarea culturii nationale” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/04/148749.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/04/148749.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1524083223830{margin-bottom: 0px !important;}”]Prof. Univ. Dr. Ioan Aurel Pop, rectorul Universitatii Babes-Bolyai a sustinut o cuvantare despre importanta culturii si a studierii istoriei in scoli, punand accentul pe necesitatea „dimensiunii istorice din studiul mostenirii culturale a umanitatii si a natiunii”. In cadrul sesiunii organizate de catre Academia Romana cu ocazia Zilei Culturii Romane, profesorul Pop a exemplificat magistral unde duce educatia de tip nou din scolile romanesti, aratand ca astfel se obtin generatii intregi de analfabeti functionali. Am vazut relativ recent ca, in programele scolare, aproape orice referinta istorica din studiul literaturii este eliminata, iar creatiile sunt abordate pe teme mari, generoase, dar neadecvate intelegerii elevilor. Astfel, la tema iubirii, se exemplifica prin Iliada, Dante, Eminescu, Shakespeare, Mircea Cartarescu, Mircea Eliade si Camil Petrescu, la romanul social prin ‘Ciocoii vechi si noi’ si prin ‘Rascoala’, la literatura religioasă prin Dosoftei si Arghezi, la literatura istorica prin Grigore Ureche, Walter Scott, Costache Negruzzi si Maurice Druon etc. Fireste, nimeni nu mai citeste operele literare respective in intregime, ci profesorii si elevii se multumesc cu ‘povestiri’ despre aceste opere, cu pastise, cu reproducerea unor comentarii ale altora si, rar, cu fragmente din lucrarile in cauza. De aceea, asistand la ore in scoli, mi-a fost dat sa aud in anii din urma intrebari si remarci de genul: ‘De ce scrie Nicolae Filimon asa de naiv in comparatie cu Mircea Eliade?’, ‘De ce sa-l mai studiem pe Dimitrie Cantemir din moment ce Nicolae Iorga a scris mai bine despre aceleasi teme?’, ‘Ce rost mai are azi Alecsandri, care este clar inferior lui Nichita Stanescu?’ etc. Disciplina numită ‘Istorie’ – atat cat mai exista ea in scoala, la dimensiunea unei ore pe saptamana – abordeaza tot ‘teme mari’, reluate la nivel superior (dupa cum ni se spune) in fiecare clasa urmatoare. De exemplu, se compara revolutiile din epoca moderna si contemporana, de la Revolutia Engleza din secolul al XVII-lea pana la Revolutia Romana de la 1989. La fel se intampla cu razboaiele sau conflictele armate, de la Razboiul Troian pana la Razboiul celor Doua Roze (intr-o prima etapa) sau de la Razboaiele Napoleoniene la Al Doilea Razboi Mondial (in alta etapa). Astfel, unii elevi pot invata cate ceva despre Napoleon Bonaparte inainte de a sti date despre Marea Revolutie Franceza, care l-a produs pe Napoleon. In urma unei lectii de acest fel – de altfel, judicios predate de profesor – privind organizarea conflictelor din Antichitate pana azi (adica de la catapulta pana la metodele digitale de lupta) am auzit o intrebare stupefianta: ‘Oare Iulius Caesar era un om destept, din moment ce nu-si stabilea strategia de lupta la calculator si din moment ce nu comunica prin e-mail?’. Despre Evul Mediu ‘intunecat’ ce sa mai spun? Mintile tinere se dezorienteaza complet cand afla ca universitatile sunt o ‘inventie’ tocmai a ‘barbariei medievale’ sau cand vad ca, in scriptoriile manastirilor, calugarii truditori au copiat manuscrisele intregii intelepciuni antice si le-au pastrat ca pe odoare de pret pentru viitorime, a spus profesorul Pop. Rectorul Universitatii Babes-Bolyai a deplans si eliminarea componentei spirituale din invatamant, care are ca rezultat „promotii animate doar de aspectul material, de castigul banesc, de competitia dupa cat mai multe averi”. Cum s-a putut ajunge la asemenea aberații educationale? Evident, prin eliminarea dimensiunii istorice din studiul mostenirii culturale a umanitatii si a natiunii. Elevii nu mai stiu si nu mai trebuie sa stie ce a fost clasicismul greco-latin, care a precedat literatura cavalereasca a Evului Mediu, nici ce este umanismul sau rationalismul, nici carui secol ii apartine romantismul si nici cum s-a manifestat iluminismul. Am facut experimentul neinspirat de a-i pune pe studentii mei din anul I sa aseze in ordine cronologica cateva curente cultural-literare, anume iluminism, romantism, simbolism (plasate de mine aleatoriu), spunandu-le ca s-au manifestat in trei secole succesive. Marea majoritate au fost complet nestiutori, iar unii mi-au spus ca nici nu-si obosesc mintea, fiindca pot sa caute pe telefon daca au nevoie. Altii, mai versati in formele de comunicare actuale, au pretins ca impartirea aceasta vetusta pe curente culturale, literare, de idei este o conventie umana si ca lumea trebuie studiata si cunoscuta global, pieptis, fara bariere si fara domenii. I-am intrebat atunci despre universalismul titanilor Renasterii sau despre enciclopedismul din Secolul Luminilor si mi-au cerut voie sa caute pe Google. In aceste conditii, cum sa mai indraznesti sa intrebi ceva despre lipsa de informatii din manuale privind umanismul romanesc, cronicarii, Dosoftei, Varlaam, Ienachita Vacarescu si Sadoveanu, Cosbuc si Goga, si chiar Toparceanu si Minulescu? Ti se sugereaza ori ti se spune clar – dupa punerea unor asemenea intrebari – ca esti depasit de vreme, batran, nostalgic sau, mai rau, nationalist si xenofob. Prin astfel de conceptii ale noilor ‘propagandisti’, tinerii ajung la un nivel minim de cunostinte de cultura generala si de cultura nationala, nivel care nu-i ajuta deloc sa se orienteze in lumea contemporana. De aceea, se duc, de exemplu, la Roma si te cred daca le spui ca Michelangelo a facut Capela Sixtina la 1300, animat de conceptii iluministe! Astfel, prin eliminarea componentei spirituale a educatiei, ne trezim cu promotii animate doar de aspectul material, de castigul banesc, de competitia dupa cat mai multe averi. Campaniile de denigrare a educatiei (scolii) si a institutiei bisericesti conduc in aceeasi directie de repudiere a valorilor culturale, a afirmat reputatul academician și istoric. Academicianul a deplans mentalitatea unor educatori care cred ca singurele cunostinte pe care tinerii trebuie sa le cunoasca sunt cele legate de mancarea sanatoasa, business sau folosirea calculatorului. Adolescentii stiu totul despre pokemoni, dar nu stiu cine sunt marile personalitati ale istoriei nationale. Exista educatori care cred (si aplica in practica aceasta convingere) ca daca elevii invata azi cum sa lucreze la computer, daca stiu (eventual) cum se deschida o afacere, cum sa manance sanatos, cum sa-si dezvolte anumite grupuri de muschi sau cum sa practice metodele contraceptive, atunci ei nu mai trebuie sau nu mai

Profesori cu vocatie – Doru Castaian si libertatea de comunicare

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Jurnal pentru copii – Profesori cu vocatie – Doru Castaian si libertatea de comunicare” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2.3em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/04/doru-castaian-4-300×200.jpg” image_size=”full” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1524061518094{margin-bottom: 0px !important;}”]De ceva timp incoace ne-am propus sa ne indepartam de la non-valorile promovate in mass-media mainstream si sa purcedem sa cautam valorile romanesti atat cele din trecut, al caror fel de a fi a dat roade cu succes in toate domeniile, dar si valori autohtone din prezent. Si am gasit foarte multe! Nu ducem lipsa asa cum se credea ci din contra, avem din abundenta, inca, si pentru a da la export. Sa vedem. Am decis sa plecam un pic din Bucuresti si sa mergem tocmai la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin”, din Galati, unde profesorul Doru Castaian se afla la ora de psihologie cu elevii sai. Cu biletele colorate, intrebari interesante si citate din filosofi celebri le capteaza atentia elevilor si ii cucereste. Doru Castaian este de parere ca unui profesor bun nu trebuie sa ii lipseasca capacitatea de a le starni interesul elevilor sai. Pe langa aceasta, comunicarea cu elevii sai este foarte importanta, ca de la om la om, ca de la fiinta la fiinta, pentru ca, precum spune domnul profesor ca „elevul nu este o semi-fiinta umana, nu este jumatate de om, nu iti este inferior in nici un caz”, astfel ca vorbeste liber cu ei, reflectand impreuna la aspecte ale vietii, de ex. De asemenea, pentru elevii sai nimic nu este gresit si le asculta parerea. Deschiderea la nou, deschiderea catre ideile si formele de gandire constructiva ale elevilor sai este ceea ce il intereseaza. Fiind interesat de ceea ce spun elevii sai la ora devine, in cele din urma, ceea ce ii intereseaza si pe ei. Astfel comunicarea este reciproca. Domnul profesor mai spune ca se inspira foarte mult din felul in care erau organizate scolile antice, incercand sa preia de acolo diverse metode si exercitii. Astfel avem scoala epicuriana, scoala deschisa a socraticilor, a agorelor, a parcurilor de meditatii, aidoma parcurilor si gradinilor din cadrul templelor dojo zen japoneze. Aceste metode par sa prinda roade dinnou la noi printre profesorii cu vocatie din tara, pe care inca ii mai avem, desi putini la numar. Este timpul, astfel, sa le facem cor, sa inspiram si pe altii prin munca lor ca sa isi puna in practica vocatia de pedagog. „Un profesor bun ar trebui sa nu stie ce e un profesor bun”, mai spune domnul profesor Castaian, astfel ramanand mereu deschis catre imbunatatire a sa personala, dar si a elevilor sai, neplafonandu-se, nestagnand, in continua invatare. In felul acesta, invatarea devine prietena lor, atat a profesorului cat si a elevilor sai. Ei fiind prieteni invata unul de la celalalt astfel pregatindu-se pentru viata in mod superior. Nu stiu, poate ca anticii, cu puternicele lor metode, cu exercitiile lor inedite, cu modul de a gandi, simti si a actiona se intorc. Poate ca este timpul, prin acesti oameni, sa ne deschidem mai mult, mai intens catre o educatia adevarata. Libertatea in comunicare intre profesori si elevi, credem noi, este poate cea mai importanta. Cu aceasta, cu libertatea de gandire si curajul de a aborda temele scolii si ale vietii, se poate cladi un sistem bazat pe vocatie si nu pe meritul castigat nu prin sine, nu prin munca proprie. Om trai si om vedea, nu-i asa? Intre timp, vizionare cu folos! [/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_video link=”https://www.facebook.com/JurnalPentruCopii/videos/1585436878241077/” animation=”fade-in”][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

De ce vor „multiculturaliștii” din România și din Occident capul patriotului Ioan Aurel Pop, noul președinte al Academiei Române?

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_padding_divider][vc_custom_heading text=”De ce vor „multiculturaliștii” din România și din Occident capul patriotului Ioan Aurel Pop, noul președinte al Academiei Române?” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2.4em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/04/ioan-aurel-pop-foto-revistasintezaro-465×390.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/04/ioan-aurel-pop-foto-revistasintezaro-465×390.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider][vc_column_text css=”.vc_custom_1523797053778{margin-bottom: 0px !important;}”]DanTomozei.ro: A trecut doar o săptămână de la alegerea în funcția de Președinte al Academiei Române, mai sunt alte șapte zile până la preluarea oficială a funcției, însă eruditul Ioan-Aurel Pop (foto) este conturat, în presa „occidentală cu orice preț”, un pericol ce trebuie oprit! Un pericol pentru care sunt inventate acuzații la modă, care prind la publicul naiv, bolnav de senzațional, ahtiat să demoleze, necum să pună o cărămidă la zidirea țării … sau măcar la cea proprie. Nerușinarea celor de la „Revista 22” este specifică Grupului de Dialog Social (GDS), o grupare de intelectuali recunoscuți pentru dubla măsură utilizată în raport cu normalitatea: cu marjă de eroare în cazul prietenilor, cu fățărnicie și dispreț în cazul celor care au făcut o datorie de onoare din a vorbi apăsat, cu mândrie, despre români și România. Aceasta nu are cum să placă promotorilor urii, dezbinării, imoralității, defăimării, uzurpării și trădării României. Academicianul Ioan-Aurel Pop este un pericol pentru promotorii convingerilor multinaționaliste, pentru cei care au pervertit adevărul, esența, valoarea, sensul, rostul românesc, motiv pentru care trebuie mânjit și spurcat. Pentru asta, delatorii de la Revista 22 folosesc metode neosecuriste, inventând realități, folosind capete de jumătăți de adevăr, fără legătură cu acuzațiile, livrând public o mizerie care murdărește nu doar personalitatea celui vizat, ci odată cu aceasta Academia Română și România! Academicianul Ioan-Aurel Pop, poate cea mai lucidă personalitate din România ultimilor ani, reprezintă un pericol pentru că vine să aducă limpezime, decență, forță și argument, acolo unde predomină impostura și prăbușirea morală. Un astfel de om în fruntea celei mai importante instituții de cultură din România este un pericol pentru cei care au terfelit, până la anulare, sensul și valoarea bunei cuviințe, adevărului, modestiei, măsurii. Pentru că, în toate, trebuie să existe o măsură. Chiar și pentru cei care s-au îngrijit să se autoproclame noua elită a României, formatoare de false valori, modelate permanent după necesități: când băsiste, când iohanniste, când euro-multinaționaliste, însă niciodată românești și pentru români. Cu modestia și decența care l-au evidențiat în spațiul public, Academicianul Ioan-Aurel Pop a explicat, stupefiat, pentru PSNews, care este realitatea pe care GDS și Revista 22 o ignoră. Însă, o minciună este aproape impsibil de contracarat cu un adevăr. Ori tocmai pe această situație mizează detractorii de profesie. Detractori care au făcut carieră în luarea la țintă a profesorului Pop. Vezi delirul filozofului Liiceanu. În mod firesc, Academicianul Ioan-Aurel Pop nu are nevoie să fie apărat de unii ca noi, însă în fața hidoasei imagini și campanii anti-româniste este necesar să ne ridicăm cu toții. Pentru că Ioan-Aurel Pop, mai ales din postura de lider al Academiei Române, trebuie apărat în fața imposturii. Pentru că Ioan-Aurel Pop, de la înălțimea funcției sale, este o voce rarisimă în România vremurilor globaliste, o voce care oferă certitudinile obligatorii, pietrele de temelie necesare conștiinței naționale, decente! Pentru a înțelege șansa pe care România o are prin alegerea profesorului Ioan-Aurel Pop în funcția de Președinte al Academiei Române, cei neobișnuiți cu lectura ar trebui să facă măcar efortul de a percurge prezentarea intitulată „Istoria şi semnificaţia numelor de român/valah şi România/Valahia” (Acad. Ioan-Aurel Pop, 2013). Apoi, cu siguranță vor fi stârniți să afle mai mult despre sine și despre omul care are, între multe alte misiuni, obligația de a impune decența în România. Cel puțin pentru a promova la nivelul conștiinței publice „Apelul Academiei Române pentru IDENTITATE, SUVERANITATE ŞI UNITATE NAŢIONALĂ!„, al cărui inițiator este. [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Filmul documentar „NIASCHARIAN – TAINA SPIRITUALITATII ROMANESTI”

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Filmul documentar „NIASCHARIAN – TAINA SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI”” font_container=”tag:h2|font_size:30px|text_align:center|line_height:2.5em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/04/taina-1-620×264.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/04/taina-1-620×264.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1523549747121{margin-bottom: 0px !important;}”]Regizorul Leonardo Tonitza, cel care va regiza si filmul artistic ZALMOXIS, va prezinta filmul documentar „NIASCHARIAN – TAINA SPIRITUALITATII ROMANESTI”. Leonardo Tonitza: „Partea a doua a trilogiei cinematografice ‘Niascharian’ filmul ‘Niascharian-Taina’ este o productie de lung metraj dedicata identificarii si descifrarii simbolurilor si semnelor dintre care unele sacre, dovezi misterioase ale existentei multimilenare a civilizatiilor din Balcani, locul celor mai vechi civilizatii europene. Ascunse uneori in simbolistica gnostica crestina care de multe ori a deturnat sensul real al semnelor antice sacre, decriptarea este realizata de 11 personalitati din domeniul arheologiei, etnografiei si lingvisticii apartinand institutelor de cercetare din 7 state ale lumii. Unicul motiv al acestui demers stiintific si cinematografic este gasirea drumului spre un adevar / sens ce a fost pierdut ori ascuns deliberat. Templul de la Parța, simbolurile culturii Cucuteni, miturile necropolei getice de la Sborianovo, altarele precrestine din muntii Buzaului, tainele sibilelor, initierile antice sunt cateva din artefactele si traditiile descifrate in premiera cinematografica de filmul Niascharian-Taina”.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_video title=”NIASCHARIAN – SA RENASTEM (prima parte)” max_width=”700″ link=”https://www.youtube.com/watch?v=GBmc4u8p-7g” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_video title=”NIASCHARIAN – TAINA (partea a doua)” max_width=”700″ link=”https://www.youtube.com/watch?v=MsNWgNRrtY8&t=1607s” animation=”fade-in”][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

ÎN MIJLOCUL LUPILOR – Noul Teaser al filmului artistic ZALMOXIS (vezi video)

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”ÎN MIJLOCUL LUPILOR – Noul Teaser al filmului artistic ZALMOXIS” font_container=”tag:h2|font_size:30px|text_align:center|line_height:2.5em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/04/afis-1-620×264.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/04/afis-1-620×264.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1523550465989{margin-bottom: 0px !important;}”]Cati ani au trecut de la filmele Dacii sau Burebista? Ca nici nu mai tin minte, eram copil cand le-am vazut. Au fost realizate in anii ’70 – ’80. Insa, anul acesta se face un nou film despre anumite cadre istorice ale tracilor, mai exact ale dacilor si getilor, vechii nostri stramosi de acum mai bine de doua mii de ani. Asociatia Geto-Dacii ne pregateste de ceva timp un film artistic, Zalmoxis, despre lumea razboinica a getilor din secolele VII și VI i. Chr. si povestea reformei spirituale realizata in mijlocul lor de Zalmoxis, cel care avea sa fie consemnat in izvoarele istorice drept Zeul Suprem al getilor si al dacilor. Contextul in care aceasta reforma se realizeaza este favorizat de caderea Imperiului Asirian, care dominase lumea de doua milenii. De acest lucru profita atat grecii, care isi construiesc orase pe malul getic al Marii Negre (secolul VII i. Chr. fiind perioada de maxima inflorire a culturii grecesti), cat si getii care cresc in putere si se afirma in fata celorlalte neamuri din aceasta parte a Europei. Filmul va aduce in prim plan si vechile traditii tracice – cele orfice sau dionisiace. De asemenea, va introduce in poveste aspecte importante ale mitologiei romanesti… Mai multe despre acest proiect – sinopsis, alte materiale video, detalii despre echipa artistica, galerie foto și alte informatii puteți gasi pe site-ul www.zalmoxis.info, cat si pe www.cunoastelumea.ro . In continuare, va invitam sa vizionati noul teaser al filmului artistic ZALMOXIS, pe care l-am numit „In mijlocul lupilor”. Cum lupii vor avea o prezenta importanta in filmul artistic la care lucram, prin acest material video vrem sa va aratam cate ceva din ceea ce veti descoperi in film, atunci cand va fi gata.[/vc_column_text][vc_video max_width=”700″ link=”https://youtu.be/IkvYYvlv0QM” animation=”fade-in”][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

De ce avem nevoie de cultură?

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”De ce avem nevoie de cultură?” font_container=”tag:h2|font_size:30px|text_align:center|line_height:2.5em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/03/gate-kiss-poarta-sarutului-targu-jiu-romania-august-stone-sculpture-made-constantin-brancusi-symbolizes-48705438.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/03/gate-kiss-poarta-sarutului-targu-jiu-romania-august-stone-sculpture-made-constantin-brancusi-symbolizes-48705438.jpg” frame_style=”border_shadow” animation=”fade-in”][mk_blockquote font_family=”none”]Un om fără poveste este un om care nu există. Dan Puric.[/mk_blockquote][vc_column_text css=”.vc_custom_1522063814965{margin-bottom: 0px !important;}”]Mergi astăzi pe străzile Marelui Oraș de România și tot ceea ce vezi și auzi sunt enorm de mulți oameni forfotând peste tot, îmbrăcați în negru (culoare dominantă), triști, sau aparent, multă mizerie, multe mașini pe străzi, multe claxoane, într-un oraș abia ieșit din anii 1980 cu toate fațadele arhitecturale și stradale pe care le avea atunci, dar degradate în timp, iar oamenii deja adoptând o modă a nimănui venită de nicăieri, ca un zvon în noapte, și nici o direcție. Totul este ca să fie! Și cine mai are nevoie azi de cultură? Cine suntem? Este o întrebare care încă ne mai bate pe umeri sau la cap. Noi am vrea să o uităm pentru că suntem triști. În fostul oraș al veseliei suntem triști. Râsul aproape că nu mai există decât ca un memento al unui instinct inconștient. Dar cine mai are nevoie astăzi de cultură? Europa se destramă. Mulți dintre noi deja suntem pribegi sufletește. Suntem plecați de-acasă cu totul, atât sufletește cât și trupește. Uităm de ceea ce zace în noi. Prietenul cel mai bun al omului post-modernist de azi, o anumită rețea de socializare, a încălcat în mod grav încrederea pe care omul i-a acordat-o, iar acum este prietenul cel mai rău. În consecință, omul post-modernist se îndepărtează de acest prieten pentru că acesta încă mai are bun simț și își respectă intimitatea. Omul și-a văzut limitele și nu și le încalcă. Prietenul cel mai rău i le încalcă, deoarece este un aparat curios, obraznic, uneori prea băgăcios. Însă, decadența post-modernismului urban duce ființa umană spre apetit. O face să-și uite familia, mama, tata, frații, surorile, bunicii, trecutul, istoria, ba chiar și propriul său nume. De când s-a inventat CNP-ul, omul a devenit un număr. De ce am nevoie eu de cultură? Pentru mine, cultura înseamnă viață. Are substanță, miros, textură. Se mișcă și are voință proprie. Pentru mine, cultura nu înseamnă intelectualism de acumulare ci povești reale de viață. Am găsit în cultură arhetipurile după care vreau să mă ghidez în viață. Nu accept resetarea prin lobotomizare față de trecut, ci mă interesează să învăț să trăiesc ca ei, ca înțelepții din trecut, împreună cu ei, căci au cunoscut ingredientele succesului, înseși arhetipurile universale. Am înțeles că tradiția unui popor este tradiția unui om, este tradiția unei bucățele de Univers. Când merg în natură, prin sate, mă rup de timpul cronometric și intru în veac, în universalitate. Trăind împreună cu strămoșii mei, cu familia mea, cu neamul meu, acei bărbați și femei români geniali, universali, mistere de oameni pe care nu îi putem înțelege decât trăind alături de ei, călători cosmici descălecați pe planeta Pământ, am învățat să-mi țin spinarea dreaptă, coloana vertebrală, și să îmi exercit geniul interior. Nu mă laud, doar îl afirm. În ziua de azi, e nevoie de exemplul genialului, căci eficiența de lemn nu mai dă nici un fel de roade reale. Când ai tăi au geniu, îți aduc aminte și ție că ești ca ei. Dintr-odată forțe, facultăți nebănuite ies din și prin tine revoluționând lumea. Și tu vei fi uimit de tine. Spune-mi, ai bunici? Ai vrea să îi uiți? Să renunți la ei ca și când nu ar fi existat? Eu nu. Ei m-au făcut mare. Avem nevoie de cultură căci toate celelalte substituente, surogate, au eșuat și vor eșua veșnic. Atâta timp cât omul renunță la propria sa conștiință nu va mai avea la ce să se raporteze. Când nu ai la ce să te raportezi, un neica-nimeni cosmopolit, atunci ceilalți te vor manipula cum vor. Crezi că alții nu câștigă după urma ta? Crezi că nu e nimic sub tine sau deasupra ta? Te-ai minții singur. Avem nevoie de cultură pentru că fără cultură suntem sterpi, sterili, morți. Fără repere reale nu putem trăi. Vrem să trăim… și să dăinuim. Vrem să mai fim pe aici… uite așa![/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Lenea activă la români

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/03/retailvideo_685x386.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/03/retailvideo_685x386.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Lenea activă la români” font_container=”tag:h2|font_size:30px|text_align:center|line_height:2.5em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1521658014295{margin-bottom: 0px !important;}”]Cel cu care lucrez acum este grec de origine și mi-a ridicat la fileu o întrebare fundamentală la care să răspund. Spunea că, de la el din localitatea natală au venit niște greci în România să facă afaceri, iar el a observat, în cei 12 ani de când se află în țară la noi că românii pleacă în Grecia să muncească. Este o diferență care face un declic în capul meu și îmi încununează o înțelegere pe care am avut-o cu privire la starea actuală a țării noastre. Întrebarea lui era: care este diferența dintre aceste două aspecte, dintre grecii care au venit la noi să facă afaceri și românii care au plecat la ei, la muncă? Vreau să fiu sincer cu voi, fraților, că această întrebare m-a lovit în piept. Răspunsul meu real este exact acest articol. Dar i-am răspuns, totuși, și i-am spus: diferența se datorează mentalității noastre mutilată din regimul anterior acestuia din prezent, în care am fost învățați să muncim, să muncim și iar să muncim. Avem foarte puțin spirit antreprenorial care, recent, a ieșit la iveală prin diferitele și puținele succese pe care le-au avut oamenii de afaceri de la noi, atât de puține că nu prea sunt cunoscute la nivel național, însă ele existând. În fine, aici stăm de vorbă despre unde defect capital al delăsării românești, ca și când nimic nu s-ar mai putea face, chiar de la bun începutul tuturor decăderilor noastre, ideologiste, sau ideopate, aș putea să spun. Florin Călinescu întreba recent, într-un material scris pe internet, dacă ne vom scula din somnul cel de moarte. Aceste schimbări radicale au nevoie să fie făcute inclusiv la nivel politic, la nivel de conducere. Iar, tot recent, un om de afaceri ieșean a fost bulversat de noile schimbări la nivel fiscal făcute de cei care ne reprezintă, însă nu au nici în clin, nici în mânecă cu a conduce o țară, un popor. Toate acestea sunt realități cotidiene, însă lucrurile escalează spre pierdere: de bani, de resurse naturale, de pământ, de valori, de timp, inclusiv de vieți omenești. Nu trebuie să ne mire, însă aceasta este realitatea de pe teren. Dar se mai poate face ceva și, de fapt, foarte multe. Să vedem… Înainte de toate, de-lăsarea înseamnă a lăsa ca lucrurile să se întâmple indiferent de consecințe. Paradoxul este că se întâmplă dezastre care rănesc și (cel puțin ar trebui să), ne trezesc conștiința. Grecul îmi spunea că aici, în această țară puțin a mai rămas, enumerându-mi câteva companii cheie care acum nu mai sunt românești deși au fost ale statului cândva. Și, într-adevăr avea o oareșce dreptate, însă aceasta nu este totul. Mai sunt și alte lucruri care se întâmplă la noi și care îi scapă. Nu neg că se întâmplă și lucruri ce duc spre decadență, dar se întâmplă și ridicări. Pe de o parte, țara se destramă, iar pe de altă parte țara se reconstruiește. O văd ca pe o vindecare, ca pe o năpârlire.[/vc_column_text][vc_custom_heading text=”Cum se manifestă lenea activă la români?” font_container=”tag:h3|font_size:27px|text_align:center|line_height:2.2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][vc_column_text css=”.vc_custom_1521657879440{margin-bottom: 0px !important;}”]Investigând și studiind un pic tendințele de pe piața muncii de la noi am observat că, până nu de mult, noi românii preferam să fim angajați, să primim un salariu, să ni se plătească dări și asigurări la Stat etc. Și acum este aceeași tendință însă o altă tendință a răsărit și prinde teren destul de repede: cea a antreprenoriatului. Sunt asociații, în parteneriat cu diferite firme de consultanță, care implementează cursuri și proiecte de finanțare de startup business-uri în țară la noi, atât pentru cei plecați în străinătate și reveniți să facă afaceri, cât și pentru cei de aici care vor să-și deschidă niște business-uri și să le dezvolte. Aceste lucruri dezvoltă micul producător autohton și creează noi locuri de muncă. De asemenea, există pe youtube o mică emisiune numită The Start-up Show, a lui Cristi Onețiu, în care se vorbește despre tot ceea ce ține de lumea business-ului, știri, noutăți etc. Urmăriți-l, e foarte interesant atât pentru angajați, cât și pentru angajatori, să spunem! Însă, românul tot are tendința de a se lăsa condus, chiar și financiar. Are nevoie să știe că e un tătuca acolo care îi asigură bani lunar pentru traiul de zi cu zi și pe care se poate baza. Ideea de pensie este preconizată de asemenea. Încă mai căutăm siguranța într-o ever changing labour market, adică într-o piață a muncii în continuă schimbare. Chestiunea lenei active este că în cadrul tendinței despre care vorbim acum este faptul de a lucra în cadrul multinaționalelor, așa zis, în special ca lucrători comerciali în hypermarketuri. Deși acestea oferă beneficiile lor, uneori atractive pentru mulți dintre noi, stilul de a munci se vede foarte clar după comportamentul fiecărui lucrător comercial în parte, după felul cum tratează clienții care este departe de a fi unul serviabil. Sunt puțini aceia care într-adevăr servesc, chiar și în aceste hypermarketuri. Dar să explicăm ce înseamnă lenea activă, ca să nu rămânem în aer. Aș putea să încep prin a da exemplul felului cum sunt arănjate, în majoritatea acestori tipuri de marketuri, produsele la raft sau curățenia propriu-zisă din magazin. Dacă nu aș fi observat aceste lucruri, faptul că arănjarea și curățenia lasă de dorit, nu aș fi avut ce să spun acum. Însă, angajatorii sau șefii de magazin își tratează, de cele mai multe ori, foarte prost proprii subalterni. Îi consideră leneși, îi consideră proști, uneori etc., țipă la ei ca și când ar fi sclavi pe plantație. Aceste tipuri de comportamente din trecut continuă și astăzi. Acestea le-am văzut cu ochii mei, nu spun din auzite. Cu asemenea împingere de la urmă nu dăm dovadă că îi responsabilizăm pe oameni de îndată ce toate sistemele ce compun așa-numitul Stat Român se află-ntr-un soi de metastază și își dau ultima suflare de moarte. Pe aceștia i-aș pune să semneze pentru un referendum de schimbarea a Constituției țării, căci avem nevoie.