Patrick Matis, Author at Revista România Culturală

About Patrick Matis

I caress the world with thoughts, I shatter the atmosphere with visions, I splash the bilboards with otherwordly sounds. I am the Cydrone.

Entries by Patrick Matis

Articole

Tudor Vladimirescu, Cererile norodului românesc (17 ianuarie 1821)

Cererile norodului românesc a fost un document cu caracter constituțional elaborat de Tudor Vladimirescu la 17 ianuarie 1821. În cele peste 30 de puncte ale acestui act, se evidenția scopul revoluției de la 1821, ca fiind acela de a se pune capăt amestecului puterilor străine în treburile interne ale țării, ca și realizarea unor reforme. Se insista asupra înființării unui stat obștesc, domn pământean, ales de cler și boieri.

„Domnul țării să nu aducă cu înălțimea sa aicea în țară mai mulți boieri greci decât patru, adică un postelnic mare i un cămăraș i un portar și un grămatic mare.

Toate scaunele arhierești și toate mănăstirile țării să fie apărate cu totul de către călugări greci, rămâind pe sama țării, precum este legat și precum să coprinde în hatișeriful răposatului întru fericire împăratul sultan Selim din anul 1802.

Din șase dăjdii, care s-au întocmit de către măria sa domnul Caragea, două să lipsească cu totul, iar patru să rămâie după aceiași legătură socotindu-se pe trei luni, una.

Toate câte s-au întocmit și s-au făcut de către răposat întru fericire domnul Alexandru Șuțu să strice cu totul, și să rămâie toți streinii și toate cumpăniile precum s-au întocmit de către măria sa domnul Caragea; cum și toate ludile câte s-au mai adăogat pe la județe de către numitul domn Suțu să scază; iar anaforalile1 și întăririle ce s-au făcut de către acel domn asupra arătatelor madele2, în fața norodului, să arză toate; precum și oieritul și dijmăritul și vinăriciu, să nu fie slobod a să mai adăuga măcar un bănuț piste legătura ce s-au făcut de către domnul Caragea.[…]

Toate dregătoriile țării, atât cele politicești, cât și cele bisericești, de la cea mare până la cea mai mică, să nu să mai orânduiască prin dare de bani, pentru ca să poată lipsi jafurile din țară.

Asemenea și toate dările preoțești să scază, după cuviință. Și preoți cu dare de bani să nu mai facă, ci numai care va fi destoinic și unde face trebuință.

Zapcii prin plăși să nu fie slobod a să orândui câte doi, ci numai câte unul, și acela să fie pământean, și prin chezășie că nu va face jaf.

Caftane cu bani să înceteze cu totul de a să mai face, ci numai după slujbă.

Poslușnicii să lipsească cu totul, fiindcă este numai un catahrisis al țării și folos al jefuitorilor; precum și toți scutelnicii.

Dregătoria spătării cei mari, dimpreună cu toți dregătorii și toți slujitorii spătărești, să lipsească cu totul, fiindcă este de mare stricăciune țării, despre partea jafurilor, cu căpităniile lor cele spătărești.

Țara să fie volnică a-ș face și a ținea patru mii de ostași panduri cu căpeteniile lor și două sute arnăuți, scutiți de toate dările, și cu leafă ușoară, a cărora leafă să economisească din veniturile mănăstirilor.

Toate lefile streinilor să lipsească cu totul.

Toți dregători judecătoriilor și ai calemurilor să împuțineze, rămâind numai precum au fost în vechime; și lefile să le fie ușoare.

Asemenea și havaetu jălbilor și cărților de judecată să scază.

Prăvilniceasca Condică a domnului Caragea să lipsească cu totul, nefiind făcută cu voința a tot norodul; iar a domnului Ipsilant să rămâie bună și să urmeze.”

„Documente privind istoria României. Răscoala din 1821, coord. A. Oțetea”, I, București.

A semnat o înțelegere cu Comitetul de oblăduire prin care Tudor urma să ridice „norodul la arme”, având drept obiectiv înlăturarea regimului fanariot. Conținutul prea revoluționar al „Proclamației de la Padeș” i-a speriat pe boieri, care trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Adresându-i-se lui Nicolae Văcărescu, unul dintre cei însărcinați cu înfrângerea oștirii pandurilor, Tudor arată că „pesemne dumneata pă norod cu al căror sânge s-au hrănit și s-au poleit tot neamul boieresc, îl socotești nimic, și numai pe jefuitori îi numeri patrie… Dar cum nu socotiți dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor”. Diplomat, Tudor asigură în permanență pașalele de la Dunăre și Poarta Otomană că poporul s-a revoltat din cauza „cumplitelor patimi ce suferă din partea unirii pământenilor boieri, cu cei după vremi trimiși domni și ocârmuitori acestui norod”.

29/05/2022/0 Comments/by Patrick Matis

Prezentări, Stiri

Pallady, călător – O nouă expoziție la Muzeul Theodor Pallady

Pallady, călător - O nouă expoziție la Muzeul Theodor Pallady

Muzeul Național de Artă al României și Muzeul Theodor Pallady vă invită să vizitați expoziția de grafică „Pallady, călător”. Aceasta prezintă în imagini, călătoriile artistului în Bretania, Marsilia, Rouen, Brest, Spania, dar şi în Moldova natală și va putea fi vizitată până în aprilie 2023.

Theodor Pallady a călătorit mult, în special în perioada interbelică, când locuia la Paris în Place Dauphine nr. 12 şi revenea în ţară periodic. Locurile lui Pallady sunt impregnate de trăiri şi sentimente, pe care le puteți descoperi în lucrările de grafică, realizate în tuş, creion, acuarelă şi guaşă pe hârtie, din expoziție.
Expoziția continuă prezentarea operei artistului, inițiată anul trecut prin expoziția „Parisul lui Pallady” de la Muzeul Th. Pallady (colecţia Gheorghe şi Serafina Răut), care a făcut parte din amplul proiect „Pallady150”.

28/05/2022/0 Comments/by Patrick Matis

Prezentări, Stiri

Alexandru Tomescu – Orice joacă a unui copil este foarte importantă

Alexandru Tomescu - Orice joacă a unui copil este foarte importantă

Invitat în podcastul Cronicari Digitali, violonistul Alexandru Tomescu a povestit cum a ajuns să se îndrăgostească de muzică și vioară, dar și cum românii au ajuns să îmbrățișeze muzica clasică mult mai devreme decât alți europeni.

„Din niște motive copilărești la început, niciodată nu aș putea pretinde că am avut eu vreo viziune la 5 ani că o să cânt eu la Ateneu cu vioara lui Ion Voicu, nu, pentru mine era o jucărie și îmi doream acea jucărie foarte mult. Și până la urmă mi s-a dat. Și cred că așa este pentru toți muzicienii, pentru toate instrumentele al căror studiu se începe la vârste fragede.

La început altele sunt motivațiile și, în același timp, e adevărat că un copil mic are o cu totul altă seriozitate, poate chiar mai pronunțată decât o au copiii mai mari, studenții, elevii. Ei sunt foarte dedicați, foarte absorbiți și serioși. Orice joacă a unui copil este foarte importantă”, povestește Alexandru Tomescu în dialogul cu jurnalista Diana Popescu, în podcastul Cronicari Digitali.

Din anul 2007, în urma mai multor concursuri, îi este încredințată, până în 2023, vioara Stradivarius Elder-Voicu, ce a devenit protagonista câtorva îndrăznețe proiecte muzicale de anvergură și notorietate, cu finanțare privată. Sub genericul „Turneul Stradivarius”, violonistul a concertat în zeci de localități din țară și în importante centre culturale din Europa și America. A prezentat programe care au cuprins câteva integrale-eveniment pentru viața muzicală românească, asociind uneori recitalul cu secvențe inedite de performance (interpretare – n.red.).

În cel mai ascultat podcast cultural din România, Cronicari Digitali, Alexandru Tomescu a vorbit despre cum un artist dezvoltă o relație intimă cu instrumentul său.

„Sigur, o vioară bună te ajută întotdeauna, dar în cele din urmă este vorba despre sunetul violonistului. Adică, dacă un violonist slab ține în mână un Stradivarius, el nu va deveni automat un violonist mai bun. Din contră, îi va fi chiar foarte greu, pentru că îți trebuie o flexibilitate cu totul aparte ca să faci trecerea de pe un instrument modern unde poți să cânți cu orice presiune îți dorești și un instrument italian, mai ales o vioară Stradivarius care este extrem de sensibilă la presiuni prea mari.

Trebuie să ai acest simț al vibrației instrumentului ca să simți care este punctul lui optim de vibrație și să îl lași să vibreze. Trebuie să asculți instrumentul și asta pentru foarte mulți violoniști e greu de făcut, pentru că sunt obișnuiți să-și impună energia lor instrumentului. Sunt instrumente moderne unde poți să impui și instrumentul sună. Viorile Stradivarius impun un anumit tip de respect, vor să fie și ele ascultate, să fie și ele parte din acest dans care se petrece acolo pe scenă. (…)

Maestrul Voicu chiar îmi spusese la un moment dat că lui i-au luat 10 ani să se împrietenească cu vioara Stradivarius și la vremea respectivă mi s-a părut că eu dacă aș avea vioara asta în mâini, aș studia 100 de ore pe zi și m-aș împrieteni cu ea în 5 zile. Dar adevărul este că acum, după aproape 15 ani de când cânt pe această vioară, cred că acel timp de 10 ani nu era exagerat. Am parcurs diverse etape, diverse drumuri împreună, ne-am împrietenit pe parcurs, dar după 10 ani într-adevăr există o altă simbioză care are loc pe scenă (…)

Vioara violonistului trebuie să devină o parte integrantă a corpului său, este vocea ta. Prin ea tu trăiești, tu vibrezi și trebuie să o simți în fiecare zi.”, a spus Alexandru Tomescu în podcastul Cronicari Digitali.

Podcastul Cronicari Digitali, produs de Zaga Brand și Asociația Humart (Human Made Art), vine cu episoade noi în fiecare joi și vineri pe toate platformele de streaming audio și pe www.cronicaridigitali.ro/podcast.

28/05/2022/0 Comments/by Patrick Matis

Prezentări, Stiri

Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” – 1 IUNIE la PALATUL BRÂNCOVENESC

Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” - 1 IUNIE la PALATUL BRÂNCOVENESC

Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” și „Atelierele Tamarei” vă invită, miercuri, 1 iunie, de Ziua Copilului, într-un cadru de poveste, să programăm în aer liber. Vom crea joculețe video, diverse aplicații și ne vom distra programând roboteii.

Tamara Grigore este un profesor cu o experiență de peste 5 ani în educația digitală, cu peste 14 sesiuni de cursuri de programare, care pun accent atât pe dezvoltarea intelectuală cât și pe cea emoțională a copilului. Prin programele organizate, Tamara Grigore își propune să le ofere copiilor instrumentele și să le dezvolte abilitățile necesare pentru a-și atinge visurile!

Atelierele de Robotică și Programare se vor desfășura în intervalul orar 11:00 – 18:00, pe Cerdacul din fața Galeriei Cuhnia.

PARTICIPARE GRATUITĂ!

Pentru înscrieri și detalii: 0728.877.175

28/05/2022/0 Comments/by Patrick Matis

Articole

Dumitru Bordeianu, despre Gheorghe Jimboiu în „Mărturisiri din mlaștina disperării”

Eu l-am cunoscut pe Jimboiu, un elev fidel de-al lui Gafencu. Și el spunea mereu rugăciunea inimii, trăind numai pe coordonatele dragostei față de celălalt. Era de o bunătate și seninătate extraordinare; nu auzeai de la el un singur cuvânt de răzbunare și ură. Un înger în trup. Am asistat odată la o extracție de măsea, fără anestezic, făcută lui Jimboiu. A durat foarte mult această interventie stomatologică, dar el nu a scos un sunet și nu a schitat un gest de durere. (…)

Pe când eram în celulă cu Costică Cristescu, la un regim foarte sever, am cerut gardianului să fiu dus la vizita medicală, la medicul de pe secția de unde plecasem. Acela era colegul meu de facultate Virgil Lungeanu, de la Iași, care îl convinsese pe doctorul Mărculescu, medicul oficial, să-i dea toată libertatea să consulte bolnavii și diagnosticul pus de el să nu mai fie discutat. (…)

Peste câteva zile am fost scos din Zarcă, din celulă unde eram cu Cristescu, şi dus la camera nr. 1, din clădirea numită Secţie, care se afla deasupra Capelei, unde îl cunoscusem pe Flueraș. Pentru mine e semnificativ faptul că acolo l-am cunoscut pe Jimboiu.

Jimboiu nu trecuse prin demascări la Piteşti, deoarece, fiind crunt torturat în timpul anchetei la Braşov, ca student la Academia Comercială din acest oraş, ieşise din anchetă grav bolnav de tuberculoză şi ficat. În această stare a fost dus la penitenciarul sanatoriu pentru tuberculoşi din Târgu Ocna, pe valea Trotușului.

Rămas de mic orfan de tată, fusese crescut de mama lui care nu se mai căsătorise, trăind în cea mai curată credinţă ortodoxă. La această zestre sufletească s-a mai adăugat şi educaţia legionară, în Frăţiile de Cruce, el aflându-se direct sub influenţa celui ce a rămas un mit pentru toţi cei care l-au cunoscut, studentul legionar Valeriu Gafencu, condamnat de pe timpul lui Antonescu.

Pe Gafencu nu l-am cunoscut personal. I-am citit gândurile scrise şi scoase nu ştiu prin ce minune din închisoare. L-am văzut doar de câteva ori la Piteşti, înainte de demascări. Tot ce ştiu despre Gafencu ştiu de la alţi camarazi, printre care şi Jimboiu, şi de aceea las dreptul camarazilor ce l-au cunoscut şi pe care i-a influenţat să scrie şi să vorbească despre el.

Jimboiu era poate cel mai strălucit elev al lui Gafencu, îmbinând în modul cel mai armonios concepţia legionară, credinţa ortodoxă şi setea de cunoaştere intelectuală. Este printre puţinii tineri legionari pe care i-am cunoscut, care trăia cu gândul că mai degrabă moare, decât să-l denunţe pe altul la anchetă. Rezultatul acestei convingeri a fost îmbolnăvirea lui de tuberculoză şi ficat şi, mai târziu, moartea.

A fost condamnat la ani grei de închisoare, nu pe declarațiile lui, ci pe ale altora, ieşind astfel din anchetă cu conştiinţa curată că nu antrenase cu el alţi tineri în închisoare.

Am cunoscut în viaţa mea fel de fel de oameni, atât înainte, cât şi după detenţie, dar n-am întâlnit un altul, indiferent de vârstă sau pregătire, care să înţeleagă Ortodoxia şi să iubească pe Hristos ca Jimboiu. Un tânăr curat trupeşte şi sufleteşte, înzestrat cu o mare blândeţe şi bunătate. A fost singura fiinţă pe care am întâlnit-o care n-a spus niciodată că suferă de foame. Avea dragoste de oameni indiferent cine erau ei, prieteni sau duşmani, dusă până la sacrificiul de sine. Fată de duşmani şi față de cei care l-au chinuit şi continuau să o facă, avea o înţelegere care raţional nu se putea explica. Era atât de convins de misiunea lui pământească de a face binele, încât parcă venea din altă lume. Dacă nu l-aş fi cunoscut pe acest tânăr, m-aş fi îndoit de multe lucruri sau nu le-aş fi crezut. Jimboiu, cum numai sfinţii au înţeles, s-a identificat cu chemarea Fiului lui Dumnezeu: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă”. (…)

Din momentul în care l-am cunoscut pe Jimboiu, n-am mai citit Vieţile Sfinţilor ca pe o lectură oarecare. Cunoscându-l pe el, orice îndoială, orice suspiciune că au existat şi mai există sfinţi pe pământ, a fost spulberată pentru totdeauna din sufletul meu. Acest martir, cu fizicul lui de sfânt bizantin, a fost pentru mine modelul de neegalat a ceea ce trebuie să fie şi să facă omul pentru mântuirea lui şi a neamului care l-a conceput.

Deşi credinţa este ceva ce nu prea are legătură cu raţiunea, totuşi majoritatea oamenilor au nevoie de evidențe pentru a crede (categoria Sfântului Apostol Toma). Nu găsesc cuvinte să-mi exprim cinstea şi admiraţia pentru acest martir legionar. Orice noţiune aş folosi pentru a-l face şi pe altul să înţeleagă cine a fost acest tânăr şi ce a însemnat el pentru cei ce l-au cunoscut, ar fi de prisos. Toate cele de mai sus se pot rezuma la o propoziţie: era un înger în chip de om.

Am convingerea fermă că existenţa oamenilor pe pământ şi relaţiile dintre ei nu sunt întâmplătoare.

Din clipa când l-am cunoscut pe Jimboiu trăiesc cu impresia că am stat de vorbă cu îngerii. A fost desăvârşit din toate punctele de vedere, conform imperativului: „Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este”.

Dumitru Bordeianu – Mărturisiri din mlaștina disperării, Editura Scara, București, 2001

27/05/2022/0 Comments/by Patrick Matis

Prezentări, Stiri

De 1 iunie, Muzeul Antipa ofera in dar intrarea gratuita copiilor!

De 1 iunie, Muzeul Antipa ofera în dar intrarea gratuită copiilor!

Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” îi invită pe copii la o petrecere în aer liber de ziua lor!

Între orele 11:00 și 17:00, curtea din spatele Muzeului va fi plină de zumzet și veselie. Activitățile distractive, de știință, creație, imaginație&craft, cu multe baloane colorate vor face deliciul unei adevărate petreceri în aer liber. Copiii de toate vârstele vor avea ocazia să descopere minunata lume a albinelor, dar și să-și dovedească măiestria artistică, iar toate acestea împreună cu alte surprize dezvăluite la momentul oportun îi vor ține aproape de noi ziua întreagă!

Una dintre surprizele plăcute pe care Muzeul Antipa o face tuturor copiilor va fi intrarea gratuită în expoziția permanentă a Muzeului.

Tot în această zi va avea loc și deschiderea expoziție temporare „Albinele Sunt Prietenii Noștri”, realizată de Ambasada Republicii Slovenia în România în parteneriat cu Ministerul Educației din România, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și Asociația Crescătorilor de Albine din România. Scopul proiectului este de a conștientiza importanța albinelor pentru mediu și umanitate la nivelul educației preuniversitare (ciclu primar) prin activități educaționale digitale și offline.

Programul special de 1 iunie pregătit pentru copii cuprinde următoarele activități:

-10:00 – 19:00 – Vizitarea gratuită a expoziției permanente a muzeului;
-11:00 – 15:00 – Ateliere artistice „Desene pe stup”, cu începere de la orele 11:00, 12:00, 13:00, 14:00 și 15:00, dedicate celor mici și realizate în colaborare cu Ambasada Sloveniei în București;
-11:00 – 17:00 – activități recreative în diverse puncte din grădina muzeului:
• „Artă cu creta pe asfalt” – desene cu creta în parcarea din grădina muzeului;
• „Creioane colorate, desene inspirate” – colorat imagini și măști animale;
• „Creații inspirate din natură” – colțul de art&craft;
• „Puzzle time!”– colțul de asamblat puzzle-uri cu animale;
• „Plimbă balonul!” – Traseu cu baloane colorate.

Vă așteptăm cu drag!

27/05/2022/0 Comments/by Patrick Matis

Articole

Dan Berindei – Conștiința istoriei

Dan Berindei - Conștiința istoriei

Trăim în multe privințe – bune și rele – pe o zestre a trecutului, care ne însoțește de-a lungul vieții, el trebuie să ne fie în fapt un sfătuitor, un învățător. Din păcate, în lunga mea viață am trăit de nenumărate ori imixtiunea factorilor politici în transmiterea acestei prețioase zestre și nu de rareori, din păcate, uitarea, deturnarea ori trunchierea ei.

Ne revine însă datoria de a apăra o privire limpede, deplin înțelegătoare și de a respinge atât uitarea, cât și interpretările partizane. Acest lucru trebuie să-l realizăm ca cetățeni ai unei țări, dar și ca oameni deplin conștienți de „mersul lumii” de astăzi și din totdeauna. Asistăm atât de deseori la falsificări și denaturări și mai ales la uitări, încât este vremea unei treziri, a conștientizării locului real pe care l-au avut cei care ne-au precedat, a celui pe care îl avem și mai ales a celui care s-ar cuveni să-l avem.

Istoriei trebuie să i se redea locul firesc într-un proces de formare a fiecăruia, deoarece numai astfel vom fi deplin înzestrați cu un proces de cunoaștere indispensabil unei drepte judecăți.

Lumea se schimbă sub ochii noștri, trăim în fiecare clipă un proces extraordinar de mutații și de deplasări a centrelor. În realitate, suntem confruntați cu o întrecere extraordinară, în care se produc decantări și care însă trebuie să ducă la un fericit moment, la o generală echilibrare a planetei, la asigurarea unui mers înainte, într-adevăr fratern al tuturor, moment în care pacea va fi instaurată, căci altfel drumul nostru este spre pierire.

În această nouă situație nu putem ajunge decât printr-un deziderat și o voință colectivă, fiind deplin conștienți că nouă, oamenilor, ne revine schimbarea de comportament, noi, de fapt, vom alege viitorul nostru, al umanității în ansamblu. Dacă cursa nebunească a înarmării va continua, în condițiile forței atomice, suntem sortiți autodistrugerii; de asemenea, dacă dezechilibrul între soarta oamenilor va fi același – între mizerie cruntă și bogăție sfidătoare – va persista sau chiar se va accentua, nu vom putea vorbi de libertate, egalitate și fraternitate decât ca lozinci lipsite de un conținut real.

Omenirea a străbătut un drum întins, și-a cucerit pas cu pas această planetă, a trecut printr-un proces de civilizare în succesive etape, dar astăzi, datorită în bună măsură chiar extraordinarului proces de dezvoltare, suntem datori, dacă vrem să ființeze un viitor al umanității, să găsim căile înțelegerii și să realizăm pacea universală și împlinirea aspirațiilor nu doar al unor mari puteri sau al unor state prea puternic înarmate, ci a oamenilor de pretutindeni, cu înțelepciune și simțul măsurii, învățând din extraordinara epopee a unui trecut.

Istoria ne este necesară, ca reazem, ca îndrumător pentru a găsi căile cele mai bune și mai ales pentru a ne feri de cele înșelătoare, iar cele mai puternice dintre state, în primul rând, au datoria de a a-și aduce o contribuție înțeleaptă, în propriul lor interes, dar și ca o datorie față de dezvoltarea omenirii, împiedicând distrugerea ei și mai ales o tragică autodistrugere!

A consemnat pentru dumneavoastră acad. Dan Berindei

27/05/2022/0 Comments/by Patrick Matis

Prezentări, Stiri

Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului – Mogoșoaia ClasicFest ediția a XI-a – CULTURILE LUMII

Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului - Mogoșoaia ClasicFest ediția a XI-a - CULTURILE LUMII

Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului Mogoșoaia și Asociația Pro Valores invită publicul în perioada 28 – 29 mai 2022, la cea de-a XI-a ediție a Mogoșoaia ClasicFest.

Pentru acest an, vă propunem un format nou, o multitudine de manifestări culturale care se vor desfășura sub genericul „Culturile lumii”.

Opt țări și-au anunțat participarea, iar cu ocazia acestui festival veți putea descoperi prin muzică, literatură, artă plastică, dans, imagini și tradiții, tări ca: Armenia, Spania, Ungaria, Lituania, Peru, Mexic, China și România.

Timp de două zile, în spațiile de poveste ale Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia, vă veți putea bucura de concerte, expoziții de artă plastică, fotografie, obiecte tradiționale, proiecții de filme, spectacole de dans, ateliere handmade pentru copii, conferințe și prezentări de carte.

Sâmbătă, 28 mai, programul va începe la ora 10.00 cu suita de manifestări propusă de Uniunea Armenilor din România: prezentare de filme documentare despre Armenia și a filmului „Când moartea întârzie să apară (povestea lui Harutiun Fringhian)” – regizor Armine Vosganian, spectacolul „Inteferențe armenești” – protagonistă Mihaela Vosganian, expoziția de artă plastică Ervant Nicogosian, cu participarea doamnei Gilda Mologhianu, spectacolul „Ecouri din Ararat” susținut de Cosmin Rafael Bălean – duduk și tav shvi, Ana Maria Stănoia – soprană și Cristina Struța – pian, precum și „Povestea cafelei” cu Gheorghe Florescu.

La ora 13.00, va avea loc Festivitatea de premiere și vernisajul expoziției laureaților ediției a III a a Concursului Internațional de artă plastică „Martha Bibescu”.

La ora 13.40, Lituania, prin ambasada sa de la București, va prezenta expoziția „Unseen Lithuania. XXI century” de Marius Jovaisa, precum și cărți ale autorilor lituanieni traduși în limba română.

De la ora 14.00, se vor succeda manifestările oferite de Ungaria, prin Institul Cultural Maghiar Franz Liszt de la București: expoziția intitulată „Turneul lui Liszt Ferenc în Banat, Transilvania, Muntenia şi Moldova, în 1846-1847”. Un recital de pian în care vor putea fi ascultate lucrările pe care Liszt le-a interpretat în acel turneu, precum și mai multe filme despre artiști din Ungaria și filme de prezentare a țării vecine.

La ora 16.00 vor începe manifestările propuse de România: conferința „Viorel Mărginean– personalitate a artei plastice europene”, la care participă academicianul Mircia Dumitrescu, pictorul Gheorghe Dican – vicepreședinte al UAP și pictorul Alexandru Mărginean. Cu acestă ocazie va fi prezentat noul album cu creații ale regretatului pictor și vor fi expuse și câteva lucrări ale sale. Evenimentul plastic va fi urmat de recitalul de muzică românească susținut de Ansamblul Musica Viva.

Duminică 29 mai, de la ora 10.00, au loc evenimentele culturale propuse de Ambasada Peru: prezentarea expoziție de fotografie „Qhapaq Ñan” – sistemul rutier inca, prezentare de filme documentare despre Peru și un concert susținut de artistul peruan Itto Meza, care va cânta muzică tradițională andină.

De la ora 11.30, debutează manifestările propuse de CHINA, prin Institutul Confucius din cadrul Universității din București: parada costumelor tradiționale din China, prezentare expoziției de instrumente tradiționale chinezești și de artă chineză, prezentare de filme documentare despre China, un spectacol cu dansuri tradiționale, coordonat de profesoara Li Zengtaozi, precum și un recital susținut de cântărețul Fang Shuang. De asemenea, vor fi organizate demonstrații de caligrafie chineză și un atelier de pictură a măștilor de operă în stil Beijing.

La ora 13.00, vor începe evenimente oferite de Ambasada Mexic: prezentarea expoziției de obiecte de artă mexicană, prezentare de cărți mexicane traduse în limba română, precum și a unor filme documentare despre Mexic.

De la ora 14.00, Spania, prezintă propuneri culturale oferite prin Institutul Cervantes: expoziția „Portrete de scriitori spanioli și hispanoamericani” de Mario Muchnik, o prezentare de carte a unor autori spanioli, traduși în limba română și un concert cu muzică spaniolă susțiinut de Duo Kitharsis, ansamblu chitarisatic multipremiat, alcătuit din Alexandra Petrișor și Dragoș Horghidan.

Pe parcursul ambelor zile de festival vor avea loc ateliere handmade, coordonate de Olesea Savvateeva. Locurile la aceste atelierele pentru copii și adolescenți sunt limitate. La fiecare dintre acestea vor fi acceptați maxim 10 participanți. Doritorii trebuie și exprime dorința scriind pe adresa asociatiaprovalores@gmail.com.

Accesul la manifestările din spațiile interioare ale Palatului Mogoșoaia, se face pe baza biletului de acces în muzeu.

Mai multe amănunte pe:

https://www.asociatiaprovalores.ro/mogosoaia-clasic-fest-2022/

Eveniment organizat în parteneriat cu Primăria Capitalei prin ARCUB.

Sponsori: Heidi Chocolat și Monitorul Oficial.

25/05/2022/0 Comments/by Patrick Matis

Stiri

Nicholas Dima – Războiul din Ucraina: Observații și Perspective

Nicholas Dima - Războiul din Ucraina: Observații și Perspective

Scriitorul și jurnalistul Nicholas Dima, fost deținut politic anticomunist și apoi, după emigrarea în SUA, profesor pentru militarii americani în cadrul mai multor colegii de război, cum ar fi Fort Bragg, cea mai mare baza militară din lume (foto mai jos) cât și la școala de elită a Armatei SUA – West Point Academy – apoi jurnalist la Vocea Americii timp de peste două decenii, cu o carieră impresionantă, felicitat de doi președinți americani, Ronald Reagan și George Bush, pentru lucrările sale, a avut amabilitatea să ne împărtășească punctul său de vedere despre Războiul din Ucraina, oferind cititorilor români o adevărată frescă a Marii Resetări care se derulează prin conflictul din vecinătatea noastră, în care se bat la vedere forțele SUA și UE cu cele ale Rusiei, cu China în expectativă. Fostul deținut politic care a trăit în închisorile socialiste alături de mari sfinți neo-martiri români, dar care l-a cunoscut în temniță și pe pastorul Richard Wurmbrandt, consideră că în prezent lumii i se aplică la scară locala și planetară metodele de tortură și dominație psihologică, de data aceasta în masă, de la Aiud și Pitești.

Nicholas Dima la Fort Bragg

Să citim viziunea sa extraordinară:

Războiul din Ucraina: Observații și Perspective

de Nicholas Dima

Intro: Se știe că războiul înseamnă continuarea politicii prin mijloace violente, înseamnă impunerea voinței unei țări asupra alteia cu rezultate de cele mai multe ori dramatice. Rădăcina războiului este însăși natura noastra. Natura umană s-a mai îmblânzit de-a lungul istoriei, dar nu s-a schimbat. Religia în general și religia creștină în mod special au temperat comportarea violentă la nivel individual, dar prea puțin la nivel de stat. În aceste zile, interesele statale și internaționale, cunoscute sau ascunse, se ciocnesc din nou în Ucraina.

Ca roman cunosc bine si detest expansionismul rusesc si consecintele lui. In ultimii doua sute de ani pamantul romanesc a fost incalcat si invadat de Rusia de 12 ori. In prezent, Moscova isi redescopera vocatia imperiala in Ucraina, dar de data aceasta ceva e neclar. Kievul a fost si este incurajat de anumite cercuri internationaliste sa provoace Rusia pentru a o forta sa se supuna planurilor occidentale de resetare a lumii. In aces sens, si fara a-si dezvalui public intentiile, fortele globaliste si-au mobilizat aproape toate resursele de care dispun pentru a-si atinge scopul. Personal, nu am incredere in Rusia, dar dupa 53 de ani in America nu mai am incredere nici in politica de azi a Americii si nici in a marilor tari occidentale. Ce se intampla?

Potrivit analizelor oficiale publicate la Washington, China ramane principala adversara a Statelor Unite si a occidentului. Prin „occident” se intelege grupul de tari capitaliste (de cumetrie – n.red.) dezvoltate care au adoptat democratia de tip neo-liberal promovata de Statele Unite. Interpretarea ideii de democratie a devenit insa arbitrara si destul de elastica. Oricum, tarile occidentale incearca sa impuna si altora sistemul lor prezentandu-l drept o panacee universala, dar urmarindu-si cinic propriile interese. Altfel, daca China ramane principalul adversar al lumii occidentale, cum se explica actuala mobilizare generala impotriva Rusiei? Se explica prin faptul ca sistemul politic promovat de America si de Uniunea Europeana a fost acceptat in ultimii ani si de Ucraina. Moscova a fost invitata si ea sa faca parte din noua ordine mondiala, dar a primit un rol secundar si subordonat pe care l-a respins. Confruntata cu perspectiva extinderii Aliantei Nord Atlantice pana la granitele ei, Rusia a spus Niet. In consecinta, dialogul diplomatic a fost inlocuit de un dialog armat.

Ideea extinderii sferei de control a unei tari pana la limite maxime e straveche. A infaptuit-o Imperiul Roman acum doua mii de ani, dar fara un plan prealabil si fara un scop clar. De altfel, lumea cunoscuta era limitata in acele timpuri. O extindere remarcabila a realizat-o Anglia cu destul de mult succes in secolul XIX. Apoi, acum o suta de ani, fosta Uniune Sovietica a incercat sa comunizeze intreaga planeta. La acea data promotorii globalizarii (internationalistii bolsevici, marxisti – n.red.) aveau deja un plan, aveau o ideologie, se bazau pe expansionismul rusesc, si aveau la dispozitie Armata Rosie. Cladita pe o ideologie falsa si pe resurse limitate planul de comunizare mondiala a esuat. Ideia dirijarii intregului glob a fost preluata totusi dupa cel de al doilea razboi mondial cand spre sfarsitul ostilitatilor invingatorii au pus bazele unei noi ordini mondiale. Acestia au lansat totodata o viziune globala de reorganizare si de guvernare a lumii.

Blaise Pascal (gravură de Henry Hoppner Meyer, 1833)

La aceasta ora inaintata a istoriei exista doua viziuni de guvernare globala: prima viziune este promovata de America si de Occident, se face cu manusi, cu ademeniri, si la suprafata e benevolenta. Cine se afla in spatele acestei viziuni? La prima vedere, planul globalist e promovat de Washington si in mod special de Departamentul de Stat si de Casa Alba. Planul e dirijat insa din spate de catre marile corporatii, de miliardari si de lideri politici care controleaza resursele naturale, financiare si mediatice ale lumii. Aceste cercuri urmaresc reorganizarea lumii… chipurile pentru salvarea planetei si pentru binele tuturor. Intentiile sunt laudabile, dar Blaise Pascal, filozof francez din sec. XVII, a atras atentia ca „drumul catre iad e pavat cu intentii bune!”.

Noua viziune postbelica a fost pusa in practica treptat prin diferite organizatii si organisme ca Natiunile Unite, Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Organizatia Mondiala a Comertului, Uniunea Europeana, Forumul Economic Mondial si pe plan militar, Alianta NATO… Viziunea globalista e promovata totodata prin numeroase fundatii si cluburi particulare, prin diverse organizatii secrete, si prin organizatii ne-guvernamentale, intre care mentionez bine-cunoscuta fundatie Soros. Pregatirile pentru realizarea noii ordini mondiale se fac in culise si in intimitatea unor grupuri de mari initiati. In documentata sa carte intitulata Superclass, David Rothkopf mentioneaza o parte din corporatiile supra-nationale si unii dintre miliardarii si liderii politici mondiali care dirijeaza destinele omenirii. Cu toate acestea, adevaratii conducatori, probabil o mana de indivizi inconjurati de un cerc restrains de adjuncti, nu sunt cunoscuti. Oricum, intentia lor este sa controleze destinele planetei.

La concret si la obiect, aceasta viziune este materialista, internationalista si implicit anti-nationala, si in final, anti-crestina si contrara firii umane. Intr-un asemenea sistem religia traditionala centrata pe o fiinta divina este inlocuita cu conceptul de drepturile omului centrat pe vointa, pe interesele, si pe viziunea unor indivizi. Scopul urmarit, declarant in mod indirect sau implicit, este infaptuirea raiului pe pamant; un rai terestru intr-o lume fara morala crestina si fara Dumnezeu. Se contureaza o lume noua condusa de „iluminati intunecati” al caror ultim scop este ruperea omului de originea sa divina. Intr-o asemenea lume barbatii se casatoresc cu alti barbati, femeile se culca cu alte femei, copiii cresc fara educatie morala si tinerii sunt dezorientati. In aceasta lume banul si placerile imediate sunt singurele scopuri ale vietii. Nu e de mirare ca bisericile crestine din occident s-au golit si in multe locuri au inceput sa apara temple dedicate lui satana.

O viziune opusa globalizarii occidentale ramane comunismul, rebotezat intre timp socialism in China si progresivism in America. Si aceasta viziune reprezinta tot o lume fara nici un Dumnezeu. De altfel, cele doua viziuni difera doar ca metode: comunismul clasic (de fapt socialism, nu comunism, fiind diferite – n.red.) a fost aplicat prin crime brutale in timp ce globalizarea se face cu zambete si cu batoane de ciocolata. Scopul urmarit de amandoua este acelasi: control total asupra omului si asupra intregii societati.

Aici ma simt obligat sa deschid o mica paranteza. Cu experienta penitenciara personala si mai ales de familie am studiat cele doua mari crime impotriva umanitatii comise de securitate in inchisorile din Romania; asa-zisele reeducari de la inchisoarea din Pitesti si respectiv din Aiud. Acolo diavolul a experimentat cum poate fi fortata natura umana astfel incat omul sa urmeze un curs nefiresc impus din afara. Am scris despre ele in cartea Marturii Dedicate Eroilor si Martirilor Nostri publicata la Bucuresti in 2018 (Editura INST). Prima reeducare s-a facut prin metode barbare si a vizat limitele fizice ale tineretului intemnitat. A doua a fost sofisticata si a vizat pervertirea sufleteasca a detinutilor politici maturi pentru a accepta oranduiala comunista a acelor zile. La Pitesti oamenii erau striviti fizic; la Aiud erau ademeniti si cumparati sufleteste.

Convingerea mea este ca rezultatele acelor experimente sunt folosite acum la nivel mondial de cercurile globaliste in vederea pervertirii sufletului omenesc – pentru instrainarea omului de originea lui spirituala. Si e foarte greu sa te opui glabalistilor de azi care dupa ce au monopolizat resursele omenirii, te ademenesc cu tot felul de jucarii sclipitoare de la burse de studii in Anglia si concedii la Nisa pana la posturi diplomatice si posibile fotolii ministeriale… Stiu papusarii din umbra cum sa atraga si sa perverteasca oamenii! Si daca identifici si denunti scopurile si mijloacele globalistilor sar pe tine aplaudacii din presa aservita pe motiv ca incalci drepturile omului. Iar pentru cei „inraiti” care continua sa se opuna „nobilelor” intentii mondiale, mai exista si varianta Pitesti…

Se pare ca intreaga lume a devenit un camp experimental in care metodele variaza de la cele aplicate la Pitesti la cele aplicate la Aiud. Cine experimenteaza pe noi si ce se urmareste? La inchisoarea din Pitesti experimental era condus de locotenentul zis Ion Marina, pe nume real Itzicovici. La Aiud era condus de colonelul Craciun. Cei care au studiat fenomenul sustin ca amandoi raportau rezultatele direct la ministerul de interne, condus aproape tot timpul de evrei, si care la randul lor il raportau la Moscova tot pe filiera evreiasca. Multi din liderii mondiali de azi care urmaresc reorganizarea lumii sunt de asemenea evrei si unii cercetatori se intreaba consternati: unde vor sa ajunga? Nu isi dau seama oare ca multi fosti comunisti s-au intors impotriva lor? Ca in prezent anti-semitismul e in crestere si lumea se poate intoarce impotriva lor?

Richard Wurmbrandt

Am avut o discutie cu pastorul Richard Wurmbrandt pe aceasta tema. Am fost impreuna in aceeasi inchisoare din Gherla, dar ne-am cunoscut personal la New York. Pastorul, evreu roman botezat si crestin activ, mi-a spus resemnat si ingandurat ca evreii au o misiune grea in lume. Ei si-au asumat cumva rolul de a-i biciui pe crestini ca sa se intoarca la Dumnezeu. Si in timpurile din urma, a subliniat el, inainte de revenirea Mantuitorului, evreii il vor accepta si ei pe Iisus. Traim oare timpurile din urma?

Actualul razboi din Ucraina nu este altceva decat un nou pas, dar unul extrem de important, in noua incercare de dominare mondiala. Pentru a fi inteles, razboiul trebuie analizat din trei unghiuri sau perspective: Globala, Umanitara, si pentru noi, din perspectiva romaneasca. Cea mai importanta analiza este cea globala. Elucidarea acestei perspective este evitata in mod premeditat in presa aservita intereselor globaliste. Ni se impune sa credem si sa sustinem ca Rusia, o tara agresiva si dictatoriala, a atacat Ucraina, chipurile o tara pasnica si democrata. In consecinta, potrivit noii propagande, libertatea intregii omeniri ar fi amenintata de Moscova. Cine nu accepta acest postulat este etichetat drept inamic al adevarului… Orwell a avut dreptate! Numai ca si adevarul si democratia sunt interpretate dupa interese.

Este adevarat ca Rusia a invadat Ucraina, dar realitatea este mult mai complicata. De altfel, ca analist eram convins ca Rusia nu va ceda controlul asupra Ucrainei fara mari violente. Nu m-am asteptat totusi ca razboiul sa inceapa atat de repede. Personal, intuiam interventia militara in cativa ani, inainte ca generatia care a cunoscut Uniunea Sovietica, inclusiv Putin, sa dispara. Moscova s-a grabit insa intelegand probabil ca timpul nu lucreaza in favoarea ei. Acum, pentru ca razboiul a inceput, ma tem ca nu mai poate fi oprit.

Rusia actuala nu mai are o viziune globala proprie. O asemenea viziune inseamna capacitati economice si militare de anvergura, inseamna un plan pro-activ de actiune si inseamna capacitatea aplicarii planului. Moscova nu mai are aceste posibilitati, dar are in schimb un arsenal nuclear masiv cu care poate ameninta si ameninta interesele occidentale.

Dupa 30 de ani de confuzie si deruta, Rusia si-a regasit echilibrul revenind la originea ei slavo-ortodoxa si la tendintele ei mesianice si nationaliste. In noul context geo-politic de azi, Moscova si-a redefinit totodata prioritatile si, intre altele, a respins categoric pierderea Ucrainei si cooptarea ei in orice alianta ostila. Un asemenea act i-ar ameninta atat statutul de putere regionala cat si existenta statala. In consecinta, Rusia a decis sa invadeze Ucraina inainte de a fi prea tarziu si astfel sa blocheze extinderea pactului NATO.

La vedere, actualul razboi este intre Rusia si Ucraina. La o analiza mai adanca este o confruntare acerba intre America si Occident, pe de o parte, si Rusia (si in viitor China), pe de alta parte. Si tragedia acestui razboi consta in faptul ca nici una din tabere nu isi permite sa piarda. Daca Moscova pierde razboiul, Federatia Rusa se dezmembreaza. Daca Occidentul pierde, Ucraina se destrama si politica de globalizare intra intr-un mare impas.

In opinia mea ambele tabere pornesc de la principii gresite pentru ca nici una nu raspunde aspiratiilor umanitatii: oamenii au nevoie atat de bunuri materiale cat si de implinire spirituala. Omul aspira la nemurire sufleteasca si continua sa creada in Dumnezeu. Una din cartile mele, publicata initial in limba engleza in America si recent in limba romana in tara, se numeste „Scopul si Semnificatia Vietii”. Asa cum spunea un poet-martir al inchisorilor comuniste, semnificatia vietilor noastre… e mult mai presus de arhangheli si astre, e’n vesnica Ta’ intelepciune! Oricat s-ar sforta dirijorii globalizarii, nu ii pot lua locul lui Dumnezeu.

Occidentul ofera intr-adevar bunuri materiale, dar este din ce in ce mai gol spiritual. Ce ofera in schimb Rusia? Din pacate, orice ar oferi, cei care o cunosc nu mai au incredere in ea. Moscova va trebui sa faca eforturi uriase ca sa castige increderea vecinilor ei. Nimeni nu stie ce ne rezerva viitorul, dar consecintele acestui razboi pot fi catastrofale la nivel global.

Dupa aproape trei luni de la declansare, razboiul din Ucraina a intrat in a doua sa faza. Initial, Putin s-a asteptat probabil ca va incheia ostilitatile in cateva zile si va instaura la Kiev un guvern pro-rus. Este evident ca el nu a cunoscut nici pregatirea precara a armatei sale si nici hotarirea occidentului de a ajuta Kievul masiv pe plan militar. Realitatea de pe campul de lupta s-a dovedit diferita atat pentru Rusia cat si pentru globalisti. Intre timp, Rusia s-a repliat si si-a concentrat fortele in regiunile de est si de sud ale Ucrainei care se numeau candva Noua Rusie. In aceasta etapa, Moscova urmareste sa ingenuncheze Ucraina blocandu-i iesirea la mare. O blocare completa ar sugruma Kievul care cu greu si-ar mai putea exporta produsele.

Pentru noi romanii, intrebarea este: unde se vor opri rusii? Pe Nipru, pe Nistru, sau vor ajunge la Dunare? Va ingheta oare conflictul undeva pe la jumatate, or va ajunge la granitele Romaniei si va confrunta fortele NATO? Deocamdata nimeni nu stie.

Ce urmaresc insa globalistii si strategii Americani? Marii jucatori globalisti se ascund in culise si scot la vedere doar oficialitatile Americane care le fac jocul. Acestia fac declaratii vehemente si indeamna la lupta. Secretarul de stat Antony Blinken, de exemplu, sustine ca doreste ca Rusia sa slabeasca astfel incat sa nu mai poata comite asemenea acte ca invadarea Ucrainei. Ministrul apararii, Austin Lloyd, a afirmat la randul sau ca urmareste ca Moscova sa nu mai fie capabila sa-si ameninte vecinii. Afirmatii diplomatice si frumoase, dar milioane de oameni sufera consecinte nefaste si economia mondiala a inceput sa tremure. Alti lideri americani, in special membri ai Congresului, sustin ferm continuarea razboiului si vor ca Rusia sa fie invinsa la ea acasa. Si presedintele Biden si-a modificat recent retorica afirmand ca Ucraina poate si trebuie sa invinga in acest razboi contra Rusiei. Tarile membre ale Uniunii Europene sunt cumva mai retinute, dar secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a indemnat si el Ucraina la lupta pana la victorie. Intre timp, Kievul incearca sa atraga Romania si Polonia in conflict sperand in interventia militara directa a aliantei Nord Atlantice si a Americii.

Analistii independenti si obiectivi atrag insa atentia ca Rusia nu trebuie pusa la colt pentru ca in disperare de cauza ar putea recurge la arme de distrugere in masa. De fapt Vladimir Putin a emis deja un avertizment sever in acest sens. Intre timp, ministrul sau de externe Serghei Lavrov, a mentionat riscul provocarii celui de al treilea razboi mondial si nu a exclus posibilitatea ca un asemenea razboi sa devina nuclear. O noua ordine mondiala se contureaza intr-adevar si noua ordine nu pare a fi nici cum o viseaza occidentul si nici cum si-o doreste Moscova. Si sa nu uitam ca daca Rusia va fi supusa si rapusa, ramane China; o putere majora reprezentand o problema pe aceeasi masura.

Pe de alta parte, perspectiva umanitara a razboiului este tragica, e larg mediatizata si e bine cunoscuta: milioane de refugiati, distrugeri masive, victime nevinovate… O mare tragedie care nu trebuia sa se intample in secolul XXI. Intr-adevar, natura umana s-a schimbat foarte putin de-a lungul veacurilor.

In incheiere si foarte pe scurt, perspectiva romaneasca a conflictului. Ucraina post-sovietica a denuntat stalinismul, dar mentine intacta mostenirea obtinuta de la Stalin, anume: teritoriile romanesti ocupate prin forta brutala de URSS in 1940 si oferite Kievului.

Ucrainenii tin cu dintii de aceste teritorii si nu le vor retroceda de voie buna. De fapt, guvernul de la Kiev considera in mod oficial ca Romania este principala tara inamica a Ucrainei. Intre timp, romanii din Ucraina sunt tratati cu dusmanie si sunt persecutati si deznationalizati. De exemplu, carti inocente pentru copii de Ion Creanga sunt confiscate si distruse. Ucrainenii depun eforturi sustinute sa stinga identitatea romaneasca din Bucovina si Bugeac. Exemple sunt numeroase si continua pana in ziua de azi. Ce face guvernul de la Bucuresti pentru promovarea drepturilor romanesti? Ii indemn pe cititori sa traga singuri concluziile de rigoare. Altfel, ca geograf, ma intreb din nou unde se vor opri Rusii? Daca sunt rationali, se vor opri pe Nistru. In acest caz, Romania are o noua sansa.

In concluzie, sa ramanem umanitari, dar sa nu uitam ca avem de aparat o tara, o natiune, o limba si o cultura. Razboiul se va incheia la un moment dat si atunci granitele Ucrainei vor fi renegociate. Romania trebuie sa se pregateasca din timp…

A consemnat pentru dumneavoastra Prof. Dr. Nicholas Dima, USA, 17 Mai 2022

24/05/2022/0 Comments/by Patrick Matis

Articole

Alexandru Philippide, lingvist, filolog, academician și profesor universitar din Bârlad

Lingvistul şi filologul Alexandru Philippide s-a născut la 1 mai 1859, la Bârlad, judeţul Vaslui. Se înrudea pe linie paternă cu Dimitrie (Daniil) Philippide, călugăr, erudit, istoric şi om de litere grec, profesor la Academia Domnească din Bucureşti. Acesta a publicat la Lipsca o istorie a românilor şi este primul care foloseşte cuvântul România pentru ansamblul teritoriilor locuite de români.

Între 1866-1870, urmează şcoala primară la Bârlad. Apoi între 1870-1877, urmează Liceul Gheorghe Roșca Codreanu în orașul de baștină.

În 1881, absolvă liceul şi se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii Mihăilene din Iaşi. În perioada studenţiei, până în 1884, a fost bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi. Apare lucrarea „Încercări asupra stărei sociale a poporului român în trecut”.

Şi-a continuat pregătirea în Germania, la Halle, între 1888-1890 unde a audiat cursuri de fonetică, filologie clasică şi filologie romanică, în această perioadă fiind şi recenzent pentru filologie română la revista „Litteraturblatt für Germanische und Romanische Philologie”, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

A fost profesor la Catedra de Filologie Română a Universităţii din Iaşi, colaborator la mai multe publicaţii ale vremii („Arhiva”, „Convorbiri literare”, „Viaţa românească” etc.), precum şi creatorul şcolii filologice din Iaşi. Între lucrările fundamentale alcătuite de Alexandru Philippide se numără „Istoria limbii române” şi „Gramatica limbii române”.

Alexandru Philippide a adus contribuţii valoroase în domeniul istoriei limbii române, căruia i-a consacrat cele mai multe lucrări: „Introducere în istoria limbii şi literaturii române” (1888), „Principii de istoria limbii” (1894), „Gramatică elementară a limbii române” (1897).

În 1890 îşi începe cariera didactică, fiind numit profesor de limba română la Liceul Național din Iaşi. Mai târziu, în 1893 a fost înfiinţată la Iaşi catedra de filologie română, iar Alexandru Philippide a fost numit profesor universitar prin concurs, şi titular al catedrei.

În 1894 apare „Principii de istoria limbii”.

Apoi în 1895, în octombrie se căsătoreşte cu Johanna Minckwitz, doctor în filologie şi fiică a unui profesor din Zürich. Ceremonia a avut loc la Saint Helier în Jersey. Au divorţat însă repede. Se pare că ar fi avut un copil.

În 1897 se căsătoreşte cu Lucreţia Nemțeanu, novice la Agapia. Tatăl ei era fost primar la Vânători-Neamţ şi fost administrator al spitalului de boli mintale din Târgu Neamţ.

În perioada 1897-1905, Academia Română i-a încredinţat sarcina de a conduce lucrările de elaborare a „Dicţionarului limbii române”, stabilind principiile şi metoda de lucru adecvate „Dicţionarului tezaur al limbii române”, pentru care a adunat un bogat material documentar, din care a alcătuit, într-o primă formă, literele A-D. Proiectul a fost sponsorizat de Maiorescu. Înainte de a fi nevoit să-şi întrerupă activitatea, manuscrisul cuprinde 11744 pagini folio. A realizat o bibliografie şi un plan pentru întregul dicţionar şi a colectat peste 600000 de fişiere.

A fost ales membru corespondent, la 31 martie 1898, apoi membru titular, la 1 aprilie 1900, al Academiei Române.

În 1910 apare volumul „Un specialist român la Lipsca”.

Între 1913-1918 este decan al Facultăţii de Litere şi Filozofie al Universităţii din Iaşi.

Între 1925-1928 a publicat lucrarea „Originea românilor: I. Ce spun izvoarele istorice; II. Ce spun limbile română şi albaneză”, în care urmăreşte istoria poporului român şi a limbii române din punctul de vedere al locului, epocii şi modului de formare.

În 1927 s-a organizat, pe lângă Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în urma demersului profesorilor A. Philippide şi Giorge Pascu, Institutul de Filologie Română din Iaşi care avea să poarte numele patronului ştiinţific Alexandru Philippide, după moartea acestuia. De la 3 martie 1990, Institutul a reintrat în sistemul de cercetare al Academiei Române, sub denumirea actuală, Institutul de Filologie Română „A. Philippide”.

De asemenea, Asociaţia Culturală „A. Philippide” a fost înfiinţată din iniţiativa unui grup format din cercetători de la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” şi din cadre didactice universitare de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

A murit la 12 august 1933, în Iaşi.

22/05/2022/0 Comments/by Patrick Matis