Intoarcerea la Hristos – Valeriu Gafencu si Richard Wurmbrandt in inchisoarea de la Targu Ocna

[vc_section][vc_row][vc_column][vc_custom_heading text=”Intoarcerea la Hristos – Valeriu Gafencu si Richard Wurmbrandt in inchisoarea de la Targu Ocna” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1556707731844{margin-bottom: 0px !important;}”]O alta figura cu totul aparte – de data aceasta nu prin sfintenie, ci prin tragism – intre detinutii penitenciarului-sanatoriu Targu-Ocna a fost pastorul evreu R.W. [Richard Wurmbrandt]. Omul acesta venea de la beciul al doilea al Securitatii, unde fusese tinut doi ani izolat si cand s-a considerat ca va muri, a fost trimis spre inmormantare „umanitara” in sanatoriul Targu-Ocna […]. A doua zi A., cu inca doi baieti s-au prezentat cu un lighean cu apa fiarta, cu prosoape, scule de barbierit si pachetul de schimburi.

– Am venit sa indepartam amintirile de la Securitate! au zis ei. Puteti rezista la o baie buna?

– Voi incerca. Va multumesc.

– Pentru smerenie, ar trebui sa incep cu picioarele, dar noi vom incepe cu capul, caci el este stapanul intregului trup. Si daca tineti, mergem mai departe!

W. tusea, expectora si tipa. Ochii ii erau iesiti din orbite. Se agita necontrolat din cauza durerilor.

„Nu suntem antisemiti. Toate relele care vin peste poporul evreu sunt din vina lui.”

Cu mari necazuri au reusit sa-l spele pe cap, fara insa a scoate crustele, caci riscau sa faca rani. Cu carpe ude i-au sters cat de cat trupul mizerabil, apoi picioarele. Unghiile erau imense. Au trebuit taiate de medic in etape. L-au imbracat frumusel – desigur ca nu era nimic nou, dar toate erau curate si daruite cu dragoste. Apoi A. a luat briciul si a inceput sa-l pomadeze. Acolo singurul sapun existent pentru rufe, piele, dinti si barbierit era un calup infect facut din reziduri de petrol, care in loc sa inmoaie, ustura pielea. W. tacuse pana atunci dar nu s-a putut abtine sa nu zica una. Si a zis:

– Uite, acum ai un jidan in mana, esti cu briciul pe beregata lui, de ce nu-l tai?

A. a zambit si i-a spus:

– Nu vreti sa va cant o priceasna? Uite, am sa va cant „Ajutorul meu de la Domnul, cel ce a facut cerul si pamantul” […].[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/05/ianolide.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/05/ianolide.jpg” frame_style=”border_shadow” desc=”Ioan Ianolide” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1556707050919{margin-bottom: 0px !important;}”]La amiaza W. a fost dus cu targa la raze, apoi l-au oprit pe coridor, la parter. Langa el, pe o alta targa, era Valeriu. Doi oameni cu ochi albastri si cu minti sclipitoare. Doi iubitori ai lui Hristos. Doi crestini martirizati, care cu ultimele eforturi faceau un gest de credinta si jertfa de sine. Unul era roman, altul era evreu, cu caracterele tipice ale rasei lor. Discutia a inceput direct, vie si viguroasa.

– Mi s-a spus ca esti crestin, a zis W..

– Stiu ca sunteti pastor protestant, a raspuns Valeriu.

– Dar cum poate un nationalist roman sa fie crestin? Hristos a infratit toate neamurile, deci este o contradictie in definitie daca admitem crestin si nationalist!

– Domnul pastor este evreu. Nu doreste mantuirea evreilor? Oare n-a iubit si Domnul poporul evreu?

– Desigur, a raspuns W. Domnul s-a nascut din semintia lui David de 7000 de ani si eu ma trag din semintia lui Israel si-mi iubesc neamul pentru a carui mantuire insusi Hristos a varsat lacrimi.

– Inteleg deci ca domnul pastor este un nationalist, un nationalist evreu. Romanii sunt si ei nationalisti. Noi ne-am nascut prin fire romani dar prin Har si prin Adevar suntem crestini. Evreii nu sunt crestini nici dupa 2000 de ani! Nationalismul romanilor nu este sovin, nici imperialist, nici rasist, ci decurge firesc din imbinarea dintre credinta si felul nostru propriu de viata. Noi mergem infratiti cu toti drept-credinciosii pe calea lui Hristos catre Inviere. Prin Hristos toate neamurile au format Noul Israel si cu aceasta constiinta tratam noi problema nationala, inclusiv problema evreiasca.

– Atunci de ce sunteti antisemiti?

– Nu suntem antisemiti. Toate relele care vin peste poporul evreu sunt din vina lui. Nu intelegeti oare ca ei ispasesc Singele nevinovat pe care l-au varsat si pe care continua sa-l urasca? Noi iubim poporul evreu si-l dorim mantuit, dar trebuie sa-i spunem Adevarul raspicat azi, asa cum si Domnul i l-a spus atunci. Numai asa ii asteptam pe evrei in Noul Israel si avem mare ravna pentru pocainta lor.

– Dar evreii au fost ucisi de legionari la abator, spanzurati ca animalele!

– Este o inscenare josnica! N-avem cunostinta ca cineva sa fi spanzurat evrei la abator. Si sunt evrei care stiu asta foarte bine!

– Dar evreii ucisi in padurea de la Jilava?

– A fost un act necontrolat al unor oameni fanatici intr-o imprejurare sociala tulbure. Dar daca puneti aceste crime pe seama legionarilor, atunci nu trebuie puse pe seama tuturor evreilor crimele savarsite de Elena Lupescu ori de Ana Pauker si toti evreii stapani pe Securitate?

– Vad ca iti iubesti neamul, a zis R.W..

– Ne iubim neamul dar si pe toti oamenii din lume. Dorim din suflet increstinarea intregului popor evreu, dar asta depinde de el, nu de noi. Stim ca exista o „ramasita” a evreilor care urmeaza pe Domnul. Aveti toata dragostea noastra in Hristos dar suntem tristi pentru ca pana si atunci cand un evreu se increstineaza, in loc sa vina la sursa directa, la Adevar si la Har, o coteste putin, e putin sectar, are ceva de cartit, ramane putin in afara de Dumnezeu.

W. i-a raspuns:

– Voi aveti marele noroc ca v-ati nascut crestini si cand va treziti la Hristos, stiti unde sa intrati, dar noi… Eu sunt evreu de sute de generatii si stramosii mei au fost dusmanii lui Hristos, deci cand L-am aflat am fost pus in fata dureroasei dileme de a nu sti pe ce usa sa intru!

– Intelegem drama de care ne vorbeste domnul pastor, dar daca sunteti cu adevarat insufletit de credinta cea dreapta, o veti gasi in Ortodoxie. Poate ca de aceea ne-am intalnit aici […].

W. a stat cateva clipe pe ganduri, apoi a continuat:

– Stii ca Jurnalul de la Jilava al lui Codreanu a contribuit la increstinarea mea? Un antisemit invata pe un evreu despre crestinism! Este cu adevarat surprinzatoare intalnirea noastra de astazi!

– Si o dorim rodnica! a incheiat discutia Valeriu.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/05/wurmbrand-gafencu.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/05/wurmbrand-gafencu.jpg” frame_style=”border_shadow” desc=”Richard Wurmbrandt si Valeriu Gafencu” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1556708626132{margin-bottom: 0px !important;}”]

„Voi nu stiti decat ochi pentru ochi si plata pentru plata!”

Incet-incet R.W. a cunoscut atmosfera generala din penitenciar. El era foarte greu de suportat, incat B. m-a rugat sa-l inlocuiesc. L-am ingrijit cu rabdare si dragoste in perioada cea mai grea. Baietii au continuat sa-l spele pana ce l-au curatat bine. Abcesele au fost operate tot de un medicinist detinut, cu toate conditiile precare de acolo.

– Dupa eliberare am sa-ti fac un sanatoriu! i-a zis R.W. drept multumire.

– Nu ma lua pe mine pe ovreieste! Voi nu stiti decat ochi pentru ochi si plata pentru plata! Mie nu-mi trebuie nici o rasplata.

– Atunci de ce ma ingrijesti?

– Uite asa, de dragul meseriei! Iti place?

Sanatatea lui era inca departe de a se fi restabilit. Il ingrijeam pe cat imi statea in putinta si capatase incredere in mine. Omul acesta era adanc framantat sufleteste. Avusese o viata plina de cotituri neasteptate si incercarile nu-l parasisera nici acum. Redau aici cateva din marturisirile pe care mi le-a facut, caci personajul merita atentie […].

„Oare cine e mai mare, Hristos sau Marx?”

Dupa ce si-a mai revenit putin din starea jalnica in care fusese adus, W. a fost mutat in camera 4, chiar in patul din fata lui Valeriu. Au urmat deci discutii indelungate intre cei doi, in care inteligenta speculativa si impregnata de materialism a pastorului era mladiata de gandirea lucida, profunda dar smerita a lui Valeriu. Zi de zi W. iscodea tot felul de chitibusuri, care erau de fapt izvorate din framantarile sale interioare si de fiecare data Valeriu punea ordine in gandirea evreului. Asa de pilda intr-o zi a intrebat:

– Oare cine e mai mare, Hristos sau Marx? E mai bine cum a spus Iisus ori cum a spus Marx?

Detinutii din camera, care se inchinau lui Hristos si respingeau categoric marxismul, s-au simtit jigniti si multi i-au pus la indoiala buna-credinta. Dar Valeriu a intervenit cu blandete:

– Fratilor, acest om e chinuit de propriul sau trecut. Trebuie sa-l intelegem si sa-i dam raspunsul care sa-i lamureasca problema. Marx cutremura un secol. El aseaza lumea pe fagasul materialismului ateu, care vede universul si omul ca un mecanism. Aplicarea principiilor lui in societate duce la robie, tiranie politica si mutilarea spirituala a indivizilor. Iata ce este Marx pentru omenire. Noi suntem datori sa-i dam o replica crestina, sa aratam prin insasi viata noastra ce inseamna Hristos si invatatura Lui pentru lume.

„Cred ca pocainta evreilor este o problema duhovniceasca si nu rasiala”

In alta zi W. a spus dintr-o data:

– Exista totusi antisemitism crestin!

Valeriu i-a raspuns:

– Crestinii se gasesc pe pozitie de dragoste pentru evrei dar nu si pentru faradelegile lor, acestea merg in fata dreptei Judecati.

– Dar s-au facut crime si abuzuri!

– Din partea cui? Cine provoaca oare: crestinii pe evrei ori evreii pe crestini? Oare apartenenta la „semintia sfanta” absolva de raspundere orice evreu, de orice fapte? Iata, reeducarea din Pitesti a fost condusa de Ana Pauker, colonelul Zeller si alti evrei. Va solidarizati toti cu astfel de crime? E vremea sa renuntati la solidaritatea in rau bazata pe orgoliul rasial. Cand va patrunde in sufletele evreilor dragostea care-i anima pe crestini, atunci se va putea discuta de la dragoste la dragoste si adevarul va iesi la iveala ca untdelemnul deasupra apei. Evreii s-au incatusat sufleteste si mintal in sangele pe care l-au varsat. Ei trebuie sa se smulga din duhul caruia singuri s-au inrobit. Atunci se va apropia ziua bucuriei pentru noi si pentru voi.

– Oare Dumnzeu poate ierta poporul evreu? Nu crezi ca sangelui iudaic ii este refuzata mantuirea?

– Cred ca pocainta evreilor este o problema duhovniceasca si nu rasiala.

W. a ramas putin pe ganduri, apoi a spus:

– Nu toti evreii sunt invederati anticrestini, nici invederati rasisti, sunt multi de buna credinta, multi capabili, cinstiti, dar ori sunt dezinformati, ori se lasa antrenati de ceilalti, ori sunt terorizati. Cunosc un rabin care s-a increstinat de buna voie dar s-a intors la iudaism de groaza.

Valeriu a conchis:

– Ar trebui mai multa stradanie crestina pentru intoarcerea evreilor! […].

„Antisemit nu a fost Hristos, ci Iuda…!”

Intr-una din zile a fost adus la sanatoriu un evreu talmudist cocosat, foarte grav bolnav. Cand a intrat in contact cu atmosfera din camera 4, ura lui impotriva crestinilor s-a dezlantuit violent:

– Voi, crestinii, sunteti vinovati de pogromul impotriva evreilor. Ne vom razbuna dupa legea noastra!

– Dimpotriva, i s-a raspuns, crestinii sunt victimele directe sau indirecte ale evreilor. Evreii au ucis pe Hristos si-i prigonesc si-i ucid pe crestini ori de cate ori au ocazia in istorie, ca sa ajunga ei insisi stapanii lumii. Dar lumea moderna nu poate accepta guvernarea unui neam strain care se considera Israel.

– Noi suntem Israelul prin alegerea divina!

– Israelul este haric si nu nascut dintr-o anume semintie.

– Voi sunteti antisemiti si prin asta nesocotiti legamantul dat de Dumnzeu poporului evreu!

– Antisemit nu a fost Hristos, ci Iuda, Ana, Caiafa si poporul care a cerut rastignirea. Antisemiti nu sunt crestinii, ci evreii care lupta impotriva evidentei, caci ei stiu bine ca Hristos este Dumnezeu, dar prin Talmud si Cabala au rastalmacit invatatura revelata a Vechiului Testament. Ei se inchina fie vitelului de aur impotriva Dumnezeului lui Moise, fie lui Satana impotriva adevarului lui Hristos. Poporul evreu L-a dat pe Hristos dar e incapabil sa-L urmeze, caci el insusi se considera Hristos – iata culmea demonismului la care a ajuns!

– Crestinii au colaborat cu Hitler impotriva crestinilor! a strigat talmudistul.

– Dar tot crestinii au fost marii martiri ai lagarelor naziste! De altfel, nazismul a fost un iudaism relativ.

– Cum vine asta?

– Evreii s-au declarat pe ei insisi drept fiinta sfanta, insusi Mesia, deci rasismul lor este absolut. Hitler a declarat pe arieni drept rasa superioara, deci o formula relativa. Mai mult, nici nazismul nu a fost crestin, ci anticrestin. Hitler ii suspecta pe crestini de semitism.

– Crestinii nu i-au aparat pe evrei impotriva nazismului!

– Crestinii i-au aparat pe crestini si pe evrei in masura posibilitatilor istorice de atunci. Evreii acuza pe crestini ca i-au prigonit prin Hitler, dar asta este o dubla ipocrizie: pe de o parte ei stiu ca nu se putea face mai mult atunci, pe de alta parte vor sa justifice uciderea crestinilor pe care ei o savarsesc prin comunism.

– Dar evreii sunt victimele lui Stalin si ale comunismului!

– Asta e o ipocrizie si un tupeu tipic iudaic. Se stie bine ca evreii au creat materialismul istoric, au condus revolutia sovietica, au dezlantuit prigoana impotriva Bisericii crestine si a tuturor oamenilor care au refuzat comunizarea.

„Obsesia puterii mondiale ii satanizeaza pe iudei!”

Aici W. a intervenit ferm in discutie:

– Comunismul este instrumentul de iudaizare a lumii.

– Pentru aceasta afirmatie vei plati scump! i-a strigat infuriat evreul talmudist.

W. insa a continuat netulburat:

– In lupta dintre Stalin si Trotki a invins Stalin, care s-a folosit de evrei. El le-a refuzat puterea dar nu si serviciile. Asa ca evreii au ales locul doi in comunism si nu l-au parasit niciodata. Ei sunt calul troian al revolutiei comuniste.

– Fiinta poporului evreu este sfanta si va pieri oricine se va atinge de ea.

– Tocmai asta este greseala rabinica, a spus W., rasismul de tip divin, dominatia lumii de catre evrei. Obsesia puterii mondiale ii satanizeaza pe iudei! Dar lumea a ajuns la o stare de constiinta care nu mai poate admite imparatia universala a evreilor. Nici comunistii, nici capitalistii nu sunt dispusi sa dea puterea in mana evreilor.

– Poporul evreu isi dovedeste mesianismul prin influenta lui mondiala si prin crearea statului Israel, a replicat cocosatul.

– Nu cu puterea lui Dumnezeu au facut ei aceste fapte, ci ca Antihristi ce s-au inchinat lui Satana.

– Meriti sa fii ucis! a strigat turbat talmudistul.

– Si mama si fratii mei mi-au spus la fel, a raspuns senin W.

„Am reusit sa nastem un complex de vinovatie in constiinta crestinatatii, care o paralizeaza si prin care o vom supune”

Dupa ce s-a mai linistit, cocosatul a reluat:

– Evreii au fost capabili sa creeze dupa 2000 de ani statul israelit si vor fi capabili sa conduca lumea intreaga.

W. i-a raspuns:

– Statul Israel este o dovada a vremurilor apocaliptice de sfarsit de lume, de venire a doua oara a lui Hristos. Puterea vi se va lua. Iubesc poporul evreu, e poporul meu, dar cred ca numai prin Hristos se va mantui. Locul evreilor va fi unul de cinste in crestinism. Acum insa, cand sunt imbatati de putere, ei nu pot vedea adevarul, nu se pot pocai. As vrea sa fiu si eu anatema ca Pavel, numai sa pot mantui pe unii dintre ei!

– Vom rezidi templul lui Solomon si vom sterge orice urma de crestinism din Ierusalim!

– Veti fi din nou loviti cumplit, a zis W…

– Ne vor apara crestinii, a raspuns cu talc evreul talmudist. Am reusit sa nastem un complex de vinovatie in constiinta crestinatatii, care o paralizeaza si prin care o vom supune.

– Vinovatia este a voastra, dar voi respingeti Adevarul. Hristos inca va mai intinde mana prin care va puteti salva. Si va veni vremea prorocita in care evreii vor intra in numarul crestinatatii; atunci va fi slava si bucurie pe pamant.

– Avem o mostenire comuna, a incercat evreul sa coteasca discutia.

– Hristos ne desparte, i-a retezat-o W.. Chiar Moise si prorocii sunt ai nostri. Daca ati urma lui Moise ati fi crestini!

– Nu evreii, ci romanii L-au ucis pe Hristos, a insistat talmudistul.

– Evreii L-au ucis prin forma legala de atunci, deci prin romani. Nu romanii L-au urat pe Hristos, ci evreii. Nu pe romani ii acuza Hristos, ci pe evrei.

– Nu poporul evreu L-a ucis pe Hristos, ci capeteniile lui.

– Poporul evreu, cu unele exceptii de credinciosi, si-a urmat conducatorii si este vrednic de ei.

– Au trecut zeci de generatii de la Ana si Caiafa, e vremea sa se uite crima de atunci.

– Urmareste ce fac evreii de atunci si pana azi impotriva crestinilor si a tuturor oamenilor si vei intelege de ce li s-a spus ca pacatul impotriva lui Hristos va fi iertat, dar pacatul impotriva Duhului Sfant nu li se va ierta. Evreii de azi sunt mai vinovati decat evreii care L-au ucis pe Hristos!

Bolnavii din camera 4 ascultau uimiti. W. vorbea din propria lui otrava sufleteasca, de care acum se simtea eliberat. Talmudistul s-a jurat sa-l denunte dupa eliberare la mai-marii comunitatii evreiesti, care-l vor distruge. Insa in scurt timp a murit.

In ciuda atitudinii lui transante, W. era plin de framantari […].

„Influenta evreilor e hotaratoare, atat la Kremlin cat si la Casa-Alba”

„Evreii, imi spunea el, vor sa stapaneasca lumea. Ei cred ca sunt alesii lui Dumnezeu. Cred ca fiinta lor nationala este sfanta. Intrucat nu a aparut ‘Hristosul’ pe care-l asteapta, au ajuns la teoria ca insasi fiinta rasiala a poporului evreu, deci evreii insisi in totalitatea lor sunt ‘Hristosul’. Drept urmare refuza sa admita ca au pacate si de aceea interzic orice critica, oricat de justificata impotriva poporului evreu, acuzand de antisemitism si facand scandal si valva in lumea intreaga ca din nou sunt prada pogromului. Pe langa asta exagereaza cu suta la suta suferintele si jertfele pe care le-au dat in timpul razboiului dar uita rolul lor din revolutia bolsevica, in care holocaustul impotriva crestinilor nu are asemanare. Ei acuza pe crestini de antisemitism pentru a nu fi ei acuzati de anticrestinism. Considera sfant sangele lor si-l razbuna cu unu la o suta.

Dupa razboi evreii au crezut ca a sosit momentul revolutiei internationale dar au trebuit sa dea inapoi, caci s-a ivit opozitia americana. Acum s-au masat in America dar n-au parasit nici comunismul, caci joaca o carte dubla si in final vor trece de partea celor care vor invinge. Ei sunt acum singura forta care are putere atat in comunism cat si in capitalism, ceea ce le da un larg spatiu de manevre. Bizara alianta comunisto-capitalista este opera lor, caci capitalistii evrei si francmasoneria iudaica au finantat comunismul. Mai presus de toate evreii lupta pentru cauza lor, si deci sunt solidari intre ei, indiferent pe ce baricada se gasesc. Puterea lor este imensa. Influenta lor e hotaratoare, atat la Kremlin cat si la Casa-Alba.

Este adevarat ca a existat un conflict de putere cu Stalin, dar nici Stalin nu i-a alungat pe toti, nici ei n-au parasit niciodata puterea sovietica. Evreul Cuganovici a fost socrul lui Stalin. Cand au cerut sa aiba si ei parlamentari in Soviete, Stalin le-a spus:

– Aduceti-mi un singur evreu miner si atunci voi vedea daca voi reprezentati clasa muncitoare. Voi nu puteti fi reprezentati ca natiune, caci nu aveti un teritoriu al vostru. Deci va voi crea o tara in Siberia” […].

„Ultimul popor care se va increstina sunt evreii”

„Acum evreii discuta cu Vaticanul si cer sa nu se mai considere ca poporul evreu L-a ucis pe Hristos, ci romanii si cateva capetenii ale iudeilor. In felul acesta vor sa schimbe adevarul evanghelic. Ei ignora faptul ca de 2000 de ani nu fac altceva decat sa-L urasca pe Hristos si sa unelteasca impotriva tuturor oamenilor. Discutiile de la Vatican nu sunt decat o manevra politica. Evreii vor de fapt distrugerea Vaticanului si a intregului crestinism pentru a le putea prelua ei. Totusi evreii radicali talmudici refuza orice fel de increstinare si vor sa iudaizeze lumea si sa se instaleze ca mari pontifi. Dincolo de aceste orientari, evreii sunt solidari intre ei in atingerea scopului final. Duhul minciunii satanice ii stapaneste. Ei sunt acei ‘caini scrijeliti’ cum ii numeste Pavel, ei sunt dusmani ai tuturor oamenilor. Si totusi dintre ei va iesi o ramasita care se va mantui prin Hristos. Ultimul popor care se va increstina sunt evreii. Suferinte cumplite se deschid in fata istoriei”.

Facand aceste marturisiri, R.W. era el insusi infricosat, dar o facea cu forta pe care o exercita asupra constiintei sale credinta in Hristos. Caci dincolo de oscilatiile sale, W. credea in Iisus si credea ca numai prin El se va mantui poporul evreu. De fapt framantarea fundamentala a acestui om era raportul dintre dragostea lui pentru neam si dragostea pentru Hristos. Acest conflict iesea adesea la suprafata si multi il suspectau si-l acuzau dar Valeriu l-a aparat in fata lor, facandu-i sa inteleaga drama acestui om, drama pe care noi romanii nu o cunoastem, caci romanul s-a nascut crestin […].[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/05/inchisoarea-tg_ocna.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/05/inchisoarea-tg_ocna.jpg” frame_style=”border_shadow” desc=”Inchisoarea de la Targu Ocna” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1556708917109{margin-bottom: 0px !important;}”]

A luat streptomicina si a daruit-o lui Wurmbrandt

In calculele tactice ale politrucilor din Targu-Ocna intrau si elemente socante. Asa se explica faptul ca au permis sa patrunda in sanatoriu 10 grame de streptomicina pentru R.. A fost un adevarat pelerinaj. Toti bolnavii se duceau sa o vada ca pe un miracol iar medicii savarseau un intreg protocol cand o manevrau. R. a decis sa dea aceasta streptomicina lui Valeriu.

– Iti multumesc din suflet dar nu o pot primi, de ea depinde sanatatea ta! i-a zis emotionat Valeriu. Iata un prilej in care ne putem arata dragostea pentru poporul evreu, dincolo de atitudinea lui fata de Hristos. Sunt deci de parere sa-i dam lui W. streptomicina.

– Nu! s-a impotrivit R.. Raman la prima mea hotarare. Dorim sa traiesti, avem nevoie de astfel de oameni!

– Bine, a zis Valeriu. Primesc streptomicina si-ti multumesc. Sunt nevrednic de dragostea ta.

A luat deci streptomicina si a daruit-o la randul sau lui W.. Era atat de ferm in gestul lui incat nici R. si nici nimeni nu a putut obiecta. Acele 10 grame de streptomicina au salvat viata lui W. El traieste iar Valeriu s-a stins din viata.[…].

„Ateismul va fi invins, dar sa fiti atenti cu ce va fi inlocuit!”

Cu fiecare zi ce trecea Valeriu se apropia de moarte. In ultimele luni de viata a fost vioi, bucuros, a scris poezii si ne-a vorbit cu insufletire. Se sedimentasera in el toate ideile din trecut si formasera o viziune inchegata despre Biserica, lume si viata. In ziua de praznuire a Intampinarii Domnului din 1952 ne-a chemat pe mine si pe Gheorghe si ne-a spus:

– Doresc mult sa slujim Domnului intru totul si intru toate. Suntem fiii Bisericii si nu ne vom desparti de ea. Se deschide o era noua in lume care trebuie umpluta de duh, idei si activitati crestine. Crestinismul reinvie, dar sarcinile crestinilor sunt mari. Este vremea unui nou apostolat. Nu se poate trai cu sufletul in inalt iar cu viata de zi cu zi in egoiste si mizerabile oranduiri sociale. Exista o unitate si continuitate in lume si in viata, deci sa nu parasim nici un plan al existentei noastre, ci prin toate, in toate sa fim crestini. Dusmanii sunt multi din afara si dinlauntru, dar sa nu uitam ca lupta noastra este cu domniile si stapaniile intunericului. Lumea secolului nostru nu are nicaieri o infatisare crestina. Structura sufleteasca a omului civilizat este lipsita de Dumnezeu. Biserica nu are putere. Sunt deci de infruntat forte uriase, apocaliptice. Trebuie nebunia lui Hristos pentru a reincrestina lumea. Aici noi am descoperit pe Hristos, Biserica si crestinatatea. Purtam in noi o experienta atat de amarnica incat am fost umpluti cu lumina. Cred ca suntem datori sa fagaduim ca vom sluji lui Hristos si oamenilor in modul in care am inteles sa o facem aici. Nu avem de la cine lua binecuvantare, dar o cerem de sus […]. Eu plec dar voi aveti de purtat o cruce grea. Fiti tari in credinta, caci Hristos va birui toti vrajmasii. Indrazniti si rugati-va! Paziti neschimbat Adevarul dar sa ocoliti fanatismul. Nebunia credintei este putere dumnezeiasca dar tocmai prin aceasta ea este echilibrata si profund umana. Sa-i iubiti si sa-i slujiti pe oameni. Au nevoie de ajutor, caci furi si talhari cauta sa-i insele. Ateismul va fi invins, dar sa fiti atenti cu ce va fi inlocuit!

S-a oprit putin ca sa traga aer in piept. Apoi a continuat:

– Va multumesc din suflet pentru tot ce ati facut pentru mine. Rostul suferintei noastre este schimbarea la fata a lumii. Crestinatatea trebuie sa puna un inceput nou, mai curat, mai aproape de Adevar… Rog sa ma iertati… Sa ma ierte orice om fata de care am gresit cu ceva… Gandesc cu multa dragoste la mama si surioarele mele. Doresc sa mearga pe calea Domnului. Va rog sa aveti grija de ele…

Trecuse de orele 12. Afara ningea cu fulgi mari, catifelati, care se zbenguiau in vazduh. Bolnavii au servit masa. Valeriu via si se stingea in acelasi timp. Respira greu. Vorbea tot mai rar. Eu eram tot mai profund miscat.

– Ioane, a zis el, sa duceti duhul mai departe! Aici a lucrat Dumnezeu!

A urmat o pauza indelungata. S-a congestionat putin la fata si apoi a redevenit senin, frumos, fericit. A putut sa mai rosteasca:

– S-a sfarsit! […].

Epilog

Dupa ce Valeriu a plecat dintre noi, R.W. mi-a cerut sa-l botez ortodox cu numele de Valeriu. L-am amanat pana in vara ca sa-i dau prilej sa cugete bine. I-am explicat ca nu trebuie sa se grabeasca, intrucat consecintele spirituale si bisericesti sunt mari. El insa dorea cu ardoare viata in Hristos Cel Adevarat. Dorea sa se mantuiasca, fiindca vazuse aevea cum poate intra un om in Imparatia vesnica. In urma staruintelor lui i-am implinit dorinta. Datorita prigoanei in care traiam acolo, nu am facut public acest act. O anume ingrijorare staruia in sufletul meu si cautam sa-l ocrotesc pe W. Atata vreme cat am fost impreuna el crestea in adevar, iubire si smerenie. Dar in toamna lui 1952 eu am fost expediat din Targu-Ocna la Caransebes, apoi la Galati si Aiud si de atunci nu l-am mai vazut. Din putinele cercetari ce le-am facut am aflat cu durere ca nu s-a comportat ca un crestin ortodox. A fost eliberat in 1955 si pana la rearestare a activat tot la luterani si neoprotestanti.

(Ioan Ianolide, „Intoarcerea la Hristos – Document pentru o lume noua”, Editura Christiana, Bucuresti, 2006)

Sursa: Certitudinea, nr. 37, 2019.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]