Articole despre valorile românești.

Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Aprilie 2020 – Centralizarea guvernarii unice, de la Bucuresti

Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Aprilie 2020 – Centralizarea guvernarii unice, de la Bucuresti

certitudinea, calendar certitudinea aprilie 2020

Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Aprilie 2020 – 4 Aprilie 2020, centralizarea guvernarii unice, de la Bucuresti

De la Unirea din 1918, timp de doi ani, provinciile istorice unite s-au guvernat singure, insa au avut si reprezentanti la Bucuresti, pentru a face mai usor si mai rapid procesul de unificare administrativa. Fiecare provincie venise cu model distinct de organizare teritoriala. Transilvania, Banatul si Partile Unguresti cu cele 25 de comitate si comune, Bucovina cu 11 capitanii fara personalitate juridica, cu teritorii domeniale, cu orase cu statut si comune, Basarabia cu gubernia sau provincia, judetul si volostea (comuna), cu 8 judete divizate in ocoale. A durat mult disputa ivita pe marginea unei legi a administrarii teritoriului, daca va fi una bazata pe centralizare sau, dimpotriva, pe autonomie.

In 4 aprilie 1920, a intrat in vigoare Decretul-Lege nr. 1462, prin care s-a pus capat tuturor formelor regionale de conducere, din Transilvania, Bucovina si Basarabia, deci si Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului si Partilor Unguresti (Partium).

Alte evenimente ale luni aprilie 1920:

  • 20 aprilie: Se deschid Jocurile Olimpice de la Anvers, Belgia.
  • 24 aprilie: Razboiul polono-sovietic: Trupele poloneze si ucrainiene ataca armata sovietica care ocupa Ucraina.
  • 26 aprilie: infiintarea, la Cluj, a primului Institut speologic din lume.
  • 28 aprilie: Azerbaijan intra in componenta Uniunii Sovietice.
/0 Comments/by
Gradina Zmeilor, Salaj

Gradina Zmeilor, Salaj

gradina zmeilor, salaj

Gradina Zmeilor, Salaj

„Gradina Zmeilor” nu e o inventie precum Gradina ursului din basmul Ion Creanga, ea exista aievea si este o rezervatie naturala de tip geologic si peisagistic situata in judetul Salaj, pe teritoriul administrativ al comunei Balan, la cca. 10 km de orasul Jibou, in bazinul Almasului, in apropierea drumului national DN1G care leaga Huedinul de orasul Jibou.

Rezervatia naturala a fost infiintata in anul 1975, a fost declarata Arie protejata de interes national prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000 si ocupa o suprafata de 2 ha in bazinul superior al raului Almas.

„Gradina Zmeilor” gazduieste stanci sculptate de-a lungul anilor de fenomene naturale, cu forme diverse, care creeaza o atmosfera de basm. Formele sunt dispuse la baza Dealului Dumbrava si au denumiri sugestive, cum ar fi „Zmeul”, „Zmeoaica”, „Fata Catanii”, „Capitanul”, „Soldatii”, „Mosu”, „Dorobantul”, „Calugarii”, „Degetul” si „Eva”.

Una dintre cele mai frumoase legende care tine de rezervatie se numeste „Legenda fetei Catanii” si descrie o poveste de iubire dintre o fata si un soldat. Neacceptand dragostea celor doi, mama vitrega a fetei a blestemat-o pe tanara care s-a transformat intr-o stana de piatra. Localnicii spun ca, pana in 1971, cand a fost afectata de alunecari de teren, stanca „Fata Catanii” de la care a pornit legenda avea forma unei fete cu parul lung, cu ulcior in mana si cu o donita in spate.

gradina zmeilor, salaj

/0 Comments/by
Daniel Roxin – COTISO – Regele DAC care a facut sa tremure Roma

Daniel Roxin – COTISO – Regele DAC care a facut sa tremure Roma

cotiso, burebista, daci

Daniel Roxin – COTISO – Regele DAC care a facut sa tremure Roma

Cel putin trei dintre regii daci au fost considerati de romani drept un pericol pentru stabilitatea sau chiar existenta Romei. Primul a fost marele Burebista, cel care stapanea un teritoriu de cateva ori mai mare decat Romania de astazi si care avea o armata comparabila cu cea a Romei. O confruntare dintre cele doua forte militare ale antichitatii europene ar fi putut schimba radical istoria Europei. O victorie absolut posibila a geto-dacilor ar fi putut elimina din istorie viitorul Imperiu Roman. Ca urmare a faptului ca atat Cezar, cat si Burebista, au fost asasinati in acelati an, 44 i. Chr., aceasta epica confruntare nu a mai avut loc…

Ultimul mare rege cunoscut al dacilor, Decebal, a fost de asemenea o mare durere de cap pentru romani. Dupa ce a decimat armata lui Fuscus in anul 87 d. Chr., Decebal a reusit sa obtina in anul 89 d. Chr., de la Imparatul Domitian, o pace extrem de avantajoasa. Termenii acesteia presupuneau, printre altele, ca romanii sa le plateasca dacilor subsidii anuale (un fel de taxa de protectie pentru a mentine pacea) si sa le dea acestora din urma si mesteri romani pentru ca Decebal sa isi construiasca cetati si orase…

De altfel, teribilele razboaie care s-au dus cativa ani mai tarziu intre Decebal si noul imparat, Traian, puteau sa se termine foarte prost pentru romani daca Decebal ar fi reusit sa isi duca la bun sfarsit planul care presupunea sa treaca Dunarea cu armata pe timp de iarna (in timp de Traian era in Dacia) si sa invadeze Roma. Din nefericire pentru marele rege dac, Dunarea l-a tradat, gheata a fost prea subtire…

Intre cei doi mari regi a mai existat unul care le-a dat fiori romanilor si care s-a amestecat, precum Burebista, in jocurile politice de la Roma. Numele lui era Cotiso si, potrivit lui Constantin C. Giurescu, era „contemporanul lui Octavian August si pare sa fi stapanit in sud-vestul Daciei” („Istoria Romanilor”). Acest rege geto-dac era la apogeul puterii sale in anul 30 i. Chr., adica la 15 ani dupa moartea lui Burebista…

Iata ce spune despre el Annaeus Florus „Dacii traiesc nedezlipiti de munti. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso, obisnuiau sa se coboare si sa pustiasca tinuturile vecine, ori de cate ori Dunarea, inghetata de ger, isi unea malurile. Augustus a hotarat sa indeparteze aceasta populatie, de care era foarte greu sa te apropii. Astfel, a trimis pe Lentulus si i-a alungat pe malul de dincolo, dincoace au fost asezate garnizoane. Astfel, dacii nu au putut fi infranti, ci doar respinsi si imprastiati.”

Un alt renumit scriitor latin, Horatius, scrie urmatoarele: „Putin a lipsit ca Roma, sfasiata de lupte interne, sa fie nimicita de catre daci si etiopieni (egipteni, n.n.): acestia sunt de temut prin flota lor, iar aceia (dacii, n.n.) se pricep mai bine decat toti la aruncarea sagetii.”

Informatii deosebit de interesante despre jocurile politice facute de regele Cotiso, ne sunt oferite si de ziarul Adevarul: „Regele dac si-a creat un mare renume odata ce atat Octavian, cat si Marc Antoniu, protagonistii ultimului mare razboi civil al Romei Republicane, si-au disputat alianta cu acesta. Ambii pretendenti la puterea suprema in Roma au incercat sa-l atraga de partea lor pe regele dac si pe razboinicii sai. Octavian ar fi fost dispus, spun unii autori latini, sa ofere mana propriei fiice acestui rege barbar, in schimbul ajutorului militar. Mai mult decat atat, ar fi fost dispus sa se casatoreasca, la randul sau, cu fiica lui Cotiso, realizand o alianta cu lumea barbara pe care romanii o gaseau de neconceput.

Cotiso era al doilea rege dac care se implica in politica interna a Romei, dupa Burebista. Vestea ca dacii s-au aliat cu unul dintre triumviri si ca ar putea invada Roma a starnit un val de teroare in Italia. ‘In timpul luptelor dintre Antoniu si Octavian, o invazie a dacilor era o teroare constanta asupra Italiei’, se arata in ‘Monumentum Ancyranum: The Deeds of Augustus’, editata de Departamentul de Istorie a Universitatii din Pennsylvania.”

Iata cum, spre deosebire de istoria predata in scolile Romaniei, o istorie care minimizeaza la maxim puterea, rolul, cultura si influenta geto-dacilor in antichitate, izvoarele romane, alea scrise chiar de adversarii stramosilor nostri, vorbesc adeseori cu teama si respect fata de geto-daci.

In final, va mai ofer un citat edificator despre frica care i-a urmarit pe romani multa vreme:

Lucan, despre pericolul dacic (Epopeea Farsalia): „Zei ceresti, tineti departe de mine aceasta nebunie si anume ca, printr-un dezastru care i-ar pune in miscare pe daci si pe geti, Roma sa cada…”

A consemnat Daniel Roxin via daniel-roxin.ro.

/0 Comments/by
Calin Georgescu – Asediul marilor corporatii
,

Calin Georgescu – Asediul marilor corporatii

modele, agricultura, calin georgescu, dezvoltare sustenabila, noua ordine mondiala, noul nationalism, distributismul, călin georgescu

Calin Georgescu - Asediul marilor corporatii

Corporatiile dicteaza la ora actuala politicului in cea mai mare parte a lumii. Urmarind doar propriul profit, ele ascund realitatea, subminand viitorul generatiilor tinere si privand natiunile existente de lideri autentici si de patrioti. 200 de multinationale sunt mai puternice decat 150 de state la un loc.

Domeniul economic este condus de Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Organizatia Mondiala a Comertului. Troica aceasta a dus la prabusire economica si la dezastru ecologic in multe locuri din lume.

In loc de politici economice serioase, romanilor li se ofera paine si circ: sa cumperi marfa altora si sa crezi ca traiesti bine. Totul, pe un fond de saracie si decadere morala fara precedent. Cantitatea de paine vanduta a scazut cu 25% fata de 1990, iar numarul cartilor cu 85%. Sunt cifre care vorbesc de la sine despre starea precara si lipsa de viitor a Romaniei in actuala situatie.

Romania are nevoie de o conducere capabila, care sa se opuna proiectelor geopolitice care vizeaza distrugerea statelor nationale si transformarea tarii intr-un teren de vanatoare economica (masacrarea faunei cu acte mai mult sau mai putin in regula este un capitol la fel de trist). Romania trebuie sa gaseasca o pozitie de echilibru intre fortele geopolitice globale si sa invete sa negocieze cu puterile lumii, avand ca ancora doar interesul national. Putem sa spunem, fara teama de a gresi, ca destabilizarea Ucrainei prin proteste violente dirijate este pe punctul de a declansa un nou Razboi Rece intre Rusia si SUA. Un „razboi ascuns” mocneste deja in Asia, intre China si principalul aliat din Asia al SUA, Japonia. In acest nou context, extrem de tensionat, Romania, in loc sa fie un factor de stabilitate, apare ca un no man’s land, un fel de taram al nimanui care poate oricand exploda, aruncand in aer intreaga regiune sud estica a Europei.

Iata de ce, mai mult ca oricand, avem nevoie de lideri respectati pe plan international, capabili sa intareasca statalitatea Romaniei si sa gaseasca alte surse de finantare decat vanzarea pe nimic a bogatiilor naturale si a activelor natiei. In prezent, tara se afla intr-o situatie atat de jalnica, incat sunt aplaudate chiar si investitiile „europene” in gropi de gunoi, pompos numite „sistem integrat de management al deseurilor”, amenajate in satele cele mai pitoresti si cu mare potential agroturistic (vezi cazul comunei Farcasa din judetul Maramures). In sectorul forestier nu se mai vinde mobila, ci bustean direct din padure.

Ceea ce s-a intamplat la Pungesti este relevant pentru asaltul marilor corporatii. Statul apara o corporatie impotriva propriilor sai cetateni. Corporatia Chevron a incalcat vointa unei comunitati locale din judetul Vaslui, care nu accepta explorarea gazelor de sist, fara ca statul sa intervina. Ba, din contra, statul isi loveste propriii cetateni. Oamenii sunt batuti in curtile lor! Este mai rau decat intr-un razboi impotriva unei puter straine! La Pungesti, statul si-a terorizat cetatenii care nu se pleaca in fata interesului celor fara de tara! A luat cumva UE pozitie fata de aceasta incalcare flagranta a celor mai importante drepturi ale omului?

Jandarmii isi apara salariul si locul de munca, dar inainte de asta, trebuie sa-si apere tara careia i-au jurat credinta. Ce fel de oameni lucreaza astazi in Jandarmerie?

Ce-ar mai fi de spus aici? Nimic, doar ca este o actiune criminala fara precedent.

Apoi, afacerea Bechtel, controversatul proiect de pseudoautostrada: pentru 50 de km, statul roman a platit un miliard de euro, de cateva zeci de ori mai mult decat ar fi fost normal, fara a mai vorbi de calitatea slaba a lucrarii – practic, de fapt, nu s-a construit. Si asta a fost posibil numai cu concursul lacheilor din politica romaneasca, pe care chiar si americanii ii dezaproba dar de care, desigur, se folosesc.

Sa nu uitam asediul FMI asupra Romaniei. „Terminator”-ul a fost chemat de semanatorii de neghina – nimeni altii decat fariseii actuali proveniti din fosta burghezie proletara – pasamite, ca sa salveze tara. Stim insa bine ca nu poti lasa tara pe mana unor creditor care, nicaieri in lume, nu au vreun proiect pozitiv. Dimpotriva, au inrobit toate tarile pe unde au calcat. Dar FMI-ul nu este o fatalitate. Presedintele Rafael Correa al Ecuadorului, o mica republica din America Latina, a avut curajul sa intrerupa acordurile cu FMI-ul si Banca Mondiala, salvand tara de la o ruina programata. Actiunile curajoase ale presedintelui Correa au fost apreciate in intreaga lume, Ecuadorul fiind in prezent o tara respectata, in plin avant economic. Ceea ce, evident, nu-i cazul Romaniei.

Tara noastra are nevoie de un sistem financiar care sa-i apartina, de o politica monetara care sa raspunda nevoilor specifice si de o politica fiscala dictata de realitatile noastre. In tara noastra se moare efectiv de foame, batranii sunt umiliti, copiii nu au un viitor, pamantul este vandut strainilor, iar credinta stramoseasca este calcata in picioare. Dezastrul insa este bagat sub pres si se dau cifre care mai de care mai umflate. Una sunt cifrele, alta economia reala! De pilda, se tot scrie ca am iesit din criza. Cum sa iasa din criza statul roman, cand cheltuielile cu bunurile si serviciile au atins in 2013 nivelul din 2008, an in care se arunca cu bani in stanga si in dreapta? Cheltuielile bugetului general consolidat cu bunuri si servicii au atins in 2013 nivelul de 6,2% din PIB (38,6 mld. lei) – sarind de pragul de 6% din PIB pe care nu-l mai atinsesera dinainte de criza. Astfel, aceste cheltuieli ale statului s-au apropiat de cele din 2008, cand au insemnat 6,5% din PIB (33,2 mld.). Doar minciuna si triumfalism in cifrele vehiculate de presa aservita! Mai grav este ca aceste cifre sunt transmise si publicatiilor internationale.

Romania nu va prospera decat prin introducerea disciplinei financiare. Astazi, Romania este o tara in faliment care traieste pe datorie.

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.

/0 Comments/by
Calin Georgescu – Lumea in care traim
,

Calin Georgescu – Lumea in care traim

modele, agricultura, calin georgescu, dezvoltare sustenabila, noua ordine mondiala, noul nationalism, distributismul, călin georgescu

Calin Georgescu - Lumea in care traim

Lumea actuala este marcata de doua pacate fundamentale, condamnate de toate religiile lumii: lacomia si trufia. Primul a dus la o criza economica, iar al doilea la o criza politica.

Creditarea a ajuns atat de accesibila in aceasta lume, incat putem cumpara ceea ce nu avem nevoie cu bani pe care nu-i avem. Toate bancile lumii incurajeaza consumul, pentru ca acesta este, de fapt, rolul lor major, sa dea bani celui care nu produce. I s-a permis lumii sa intre in sclavagism fara sa-si dea seama.

Lumea intreaga este condusa, in esenta, de marile corporatii, care au doua misiuni: una, sa submineze viitorul unor generatii si al unor popoare intregi, a doua, sa inlature total orice leadership autentic politic, controlandu-l si subjugandu-l financiar.

Principala problema a acestei lumi, acum si in viitor, este si va fi consumul de resurse. Marile corporatii au infometat-o si tot ele au insetat-o. Si tot ele ghidoneaza leadership-ul politic..

Compania elvetiana Nestlé, de pilda, care are CEO un austriac, detine in acest moment 70% din apa potabila a lumii. Un milion de metri cubi de apa, forata in tarile in care i se permite acest lucru, o costa 3,5 dolari, iar compania Nestlé vinde acelasi milion de metri cubi de apa in sticle de plastic (a se citi: deseuri) cu 2.000.000 de dolari. Multi dintre dumneavoastra cunoasteti ca bautura Coca-Cola este nociva. Dar ceea ce trebuie sa stiti in plus despre ea este ca e facuta cu apa unor tari unde aceasta resursa incepe sa fie deficitara. Deci, practic, band Coca-Cola, se bea apa unor popoare care n-o mai au. Popoare intregi sunt abandonate in sete si in foame

La un moment dat, CEO-ul de la Nestlé a spus: „Da, am dezvoltat organisme modificate genetic, dar am facut-o pentru a hrani lumea”. Fals! De fapt, ei au infometat lumea!

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.

/0 Comments/by
Dan Puric – Arta schizofrenica a omului fara Dumnezeu

Dan Puric – Arta schizofrenica a omului fara Dumnezeu

arta, eroii neamului, batalia de la jiu, dan puric, umorul romanesc

Dan Puric - Arta schizofrenica a omului fara Dumnezeu

„Un artist fara credinta ar fi ca un pictor fara vedere.”

Andrei Tarkovski.

Arta viitorului nu va mai putea fi de mercenar, precum este acum. Vezi filme si le uiti, nu cand iesi, ci cand le vezi… Piesele de teatru au un text patologic, schizofrenic, au aparut textele noi, de criza, si pe scenele romanesti. Si ele intra intr-un val mimetic, care arata ca suntem, dintr-un punct de vedere, o noncultura si ca trebuie sa imitam crizele lui Big Brother, care a consumat patologia de mult. Teatrul de tip patologic, de tip exhibitionist, corespunde omului autonom, fara de Dumnezeu, al individului, nu al persoanei.

Toate aceste tulburari vin si la noi, intr-un soi de contaminare. Noi suntem cu cultura tot timpul in regim de urgenta. Dincolo de esalonul celor loviti de gripa asta aviara culturala, se afla o Romanie care-si va gasi tot timpul resursele de refacere. Nu poti sa fii imediat performant dupa ce cultura a fost schilodita in comunism. Prin ’91-’92 au mai fost piese cu dezbracati pe scena si sex, dar au cazut, s-au triat, ceea ce arata ca publicul roman are o foarte mare pudoare si inteligenta; nu se lasa pacalit pe termen lung.

Arta viitorului va fi marturisitoare, arta in care noi, cei care am suferit, trebuie sa marturisim, sa vorbim si sa invatam sa articulam despre noi… Nu sa facem inspectia hartii noastre psihopatologice, cum facea Freud, ci sa ne autodescoperim, ca taina creata de Dumnezeu. Arta majora trebuie sa limpezeasca, nu sa tulbure apele. Nu intamplator joc acum intr-o piesa de G. M. Zamfirescu, la Teatrul National, „Idolul si Ion Anapoda”. Am fost intrebat de ce-mi trebuie o piesa prafuita?… Da, dar in piesa aceasta salasluieste tot spiritul Romaniei interbelice! Nu e Sofocle, nu umbla nimeni cu toporul sa taie pe cineva, nu facem telenovele. Abia s-a asezat burghezia… Am nostalgia acelor vremuri, fara sa idealizez, pentru ca si atunci erau contradictii, nedreptati, dar nu existau institutionalizarea mizeriei si promovarea imposturii la nivel de valoare. Televiziunile sunt blocate de impostori si divertizment de tip pornografic, se face o furajare continua cu subcultura…

Despre cinematografia romaneasca… E bine ca unii au luat niste premii pe la Cannes, e bine ca am fost incurajati, dar n-au nici o legatura cu poporul roman. Nu stiu sa marturiseasca despre poporul roman, care ar fi demn de un Tarkovski. E uluitor ce face cinematograful chinez in ultima vreme, ce marturisiri de civilizatie si cultura… Am constatat, cu tristete, ca suflul cinematografiei romanesti n-a mai mers dupa ’89 incoace. Atunci i-am avut pe Ciulei, pe Pintilie, iar acum suntem o cinematografie rezumata la aurolaci si curve – cazuri patologice si sociale (sociopate – n. red.).

Ar fi fost interesant daca cineva ar fi reusit sa surprinda sufletul adevarat, dramele si calitatile acestui popor. Pare ca ni se dau comenzi si bani sa scriem despre noi ca suntem ceea ce nu suntem. Am senzatia ca scriem extemporale date din afara. Drama este ca acesti tineri creatori sunt lipsiti de un invatamant temeinic. Toate depunerile, in invatamant si cultura, sunt la fel: se fac in timp. Dar, de 15 ani, invatamantul se contureaza atrofic, iar cel superior, de arta, e terminat. E normal, atunci, ca tanarul sa vrea sa racneasca, sa tipe, sa se revolte. Si primul lucru pe care il produce este o vulgaritate, confundata cu autenticul. Primul lucru pe care il confunda cu libertatea este injuratura. Invatamantul se distruge si din iresponsabilitatea guvernantilor, care platesc prost profesorii. La randul lor, acestia isi boicoteaza propria meserie. Vad in teatru o inflatie de actori semipregatiti, vai de capul lor!

Fragment din interviul „Poporul roman ar fi demn de un Tarkovski”, aparut in ziarul „Adevarul”, in 2006, via CERTITUDINEA, nr. 60, 2020.

/1 Comment/by
,

Catalin Berenghi – Sistemul lor nu e infailibil!

Catalin Berenghi - Sistemul lor nu e infailibil!

O sa incep prin a prelua trei intrebari lansate in spatiul public de arhitectul Serban Popa (fost partener de idei al regretatului economist Constantin Cojocaru, autorul proiectului de lege care-i poarta numele – „Legea Cojocaru”):

  1. Cum a ajuns Romania sa nu mai aiba sistem public de sanatate?
  2. Cine e vinovat de dezastrul demografic fara precedent al Romaniei? 6 milioane de romani si-au parasit tara pana acum, dintre care peste 50.000 sunt medici (43.000 plecati numai intre 2007 – 2016).
  3. Cine deconteaza acest dezastru? Cine plateste daunele?

Dincolo de pierderile umane in sine, se mai pune si problema costurilor de calificare. Numai pentru formarea celor 43.000 de medici statul roman a cheltuit 770 de milioane de euro.

Acum, un milion de romani din cei plecati se intorc in tara, asediind, efectiv, Romania cu valuri de coronavirus, in conditiile in care grosul medicilor de inalta competenta a ramas afara. Caci, nu, medicii care au migrat nu se intorc in Romania. Tarile in care s-au mutat au nevoie mai mult ca oricand de profesionalismul lor. Vreti sa stiti pana la ce nivel de incompetenta si inconstienta medicala se poate ajunge in tara parasita de medici? Sa va dau un exemplu recent, petrecut in Romania si relatat de Marcela Simona-Fica, o apropiata a celor implicati…

La Spitalul Filantropia din Craiova a fost adus, pentru un control de rutina, un copil sanatos tun. Personalul medical i-a pus copilului un inhalator folosit pe alte sute de copii, fara macar a-l fi sterilizat si dezinfectat. Dupa ce copilul a fost dus acasa de parintii lui, a inceput calvarul. A fost dus aproape lesinat la Bucuresti, la Spitalul de copii, unde un medic chirurg priceput a scos efectiv din capul copilului cam o jumatate de litru de PUROI. La Bucuresti, analizele au aratat clar si fara echivoc ca bebelusul luase o bacterie ucigasa din spitalul Filantropia din Craiova. „Ala pastorit de mafia politica!” – subliniaza autoarea postarii. „De ani de zile scandalurile legate de acest spital se tin lant. De la copii ucisi de bacterii, pana la achizitii penale si alte monstruozitati. O sa va informez despre toate astea intr-o ancheta in care o sa vedeti cum aia care trebuiau sa controleze spitalul sunt ei insisi inclusi in conducerea spitalului. Credeti-ma ca e devastator!”.

Dupa ce bebelusul a fost salvat la Bucuresti, printr-o operatie grea, a fost transferat din nou la Craiova, la Spitalul nr. 1 (Spitalul Judetean). Acolo, i-a povestit tatal copilului, Claudiu Vava, autoarei postarii amintite, alta nenorocire, cel putin la fel de grava: nu exista dezinfectanti! Tatal copilului este consternat si disperat. Nu-i vine sa creada ca, in plina tragedie si pandemie de coronavirus, in spitalul judetean din Craiova NU EXISTA DEZINFECTANTI! Asta pe langa faptul ca a cumparat singur intregul tratament pentru copil. E bine de stiut ca disperatul tata, Claudiu Vava, e un om care s-a implicat profund in actiuni de binefacere pentru craioveni. Dar, pentru nesimtiti si iresponsabili, nu exista niciun fel de criteriu de respect sau de evaluare a cazurilor. De fapt, nu au niciun fel de criteriu, pentru nimic. Sunt pur si simplu niste criminali. Dar criminalii cei mai mari sunt cei care i-au pus acolo si sistemul care a permis existenta unor astfel de oameni. „Uitati-va in ochii acestui copilas si spuneti-mi: ce merita clasa politica care a nenorocit intregul sistem medical?” – mai adauga, la sfarsit, Marcela-Simona Fica.

Problema Romaniei nu este existenta incompetentilor, iresponsabililor, criminalilor, vanzatorilor de tara, tradatorilor etc. Astia sunt peste tot pe pamant. Problema Romaniei este ca tocmai ei sunt pusi in functiile de care depind sanatatea, viata si soarta a mii si milioane de oameni. Si cand aceasta contraselectie a devenit regula generala de (ne)functionare a statului roman, nu e clar ca e un program?

Ceea ce oamenii au incetat sa mai creada si sa mai spere e sansa de redresare. Ei sunt convinsi ca acest sistem e infailibil si ca soarta Romaniei e pecetluita. FALS! Sistemul lor nu e infailibil si soarta Romaniei nu e pecetluita! Stiti cate minti sclipitoare are Bucurestiul? Nu stiti! Si poate ca, deocamdata, e bine ca ei sa nu fie cunoscuti sau, mai bine zis, sa nu se cunoasca legaturile lor cu mine. Sunt personalitati de mare calibru care, intr-un timp inimaginabil de scurt, pot reseta Romania. Ei sunt tinuti insa cu forta intr-un fel de „izoleta” din care nu pot iesi la rampa, iar daca ies ii asteapta haitele de maidanezi politici care ii vor sfasia. Ei nu au exercitiul de a lupta cu aceste exemplare de sub-oameni care au distrus tara. Ei – nu, dar eu – da! Iar ei ma crediteaza pe mine, pentru ca eu pot fi cel ce curata locul din care ei sa-si inceapa treaba pentru Bucuresti si, in ultima instanta, pentru Romania. Pe scurt, cam asta e rostul candidaturii mele la functia de primar al Capitalei. Sa dau libertate de creatie si munca acestor oameni extraordinari pe care sistemul asta blestemat ii tine in lesa. Cu asemenea oameni, cei mai buni pe care ii are Bucurestiul si tara, munca unui primar se simplifica enorm, intelegeti? Trebuie doar sa le asigur cadrul si conditiile de lucru. Si sa le dau peste maini celor care indraznesc sa-i deranjeze…

Asta e oferta mea. Daca vi se pare rezonabila, votati-ma! Daca nu, mai stati o tura in intuneric.

P.S. Pana la aparitia pe piata a vaccinului anti-coronavirus (care, dupa parerea mea, a fost fabricat in acelasi timp cu coronavirusul, dar asta e o alta discutie), incercati o metoda straveche, romaneasca, pe care o recomanda si profesorul Florian Colceag: apa cu sare. In primul rand gargara. In al doilea rand, trageti pe nas (apa cu sare, nu altceva!), pe fiecare nara in parte, cate o picatura, doua-trei, cate suportati. Repetati asta de vreo doua-trei ori pe zi si n-o sa va para rau, chiar daca „saramura” e oribila la gust. Practic, sarea ucide orice bacterie, orice virus care incearca sa patrunda in organism. De aceea se foloseste si la conservarea slaninei. De fapt, efectele benefice ale sarii se cunosc din cele mai vechi timpuri, uitati-va pe internet. Asadar, incercati apa cu sare. Chiar daca nu s-a testat, sa zicem, pe coronavirus (pe vremea dacilor asta nu fusese inventat) macar va preintampina infectia cu orice alt virus. Recomandare suplimentara: folositi sarea grunjoasa, aia neagra si urata, nu sarea iodata! Cine stie? Daca scapati cu viata din pandemia asta psihologica numita Coronavirus, poate ma veti rasplati cu un vot la momentul potrivit. Fie si pentru ca v-am dat un sfat util, tot la momentul potrivit. Asta ca sa mai si glumim un pic…

Acestea fiind spuse, semnez: Catalin Berenghi via certitudinea.ro.

/0 Comments/by
Florian Colceag – Oamenii au nevoie de crize pentru a se trezi (interviu)
,

Florian Colceag – Oamenii au nevoie de crize pentru a se trezi (interviu)

florian colceag, crize

Florian Colceag - Oamenii au nevoie de crize pentru a se trezi (interviu)

„Oamenii au nevoie de crize pentru a se trezi. Doar in mijlocul unei mari crize omul se schimba”, afirma profesorul Florian Colceag in cadrul unor serii de seminarii pe teme de educatie (scolara, economica, a mediului, a gandirii, etc).

Criza ne pune in fata o alegere: fie ne schimbam in totalitate si re-devenim oameni, fie continuam ca si pana acum si ne indreptam spre distrugere.

„Acesta e marele moment istoric pe care il traieste omenirea, moment in care omenirea descopera puterea de a da si de a lua”, ne face atenti Florian Colceag in preambulul acestei discutii-interviu.

R.: Unde gresim cel mai tare, ca parinti, ca profesori?

F.C.: Cate minute pe zi i se cere unui copil sa fie genial? Dar unui adult?

Cate minute pe zi unui elev i se cere sa fie uman? Dar unui adult? Cate minute pe zi i se cere sa fie sensibil la problemele altora? Dar intelept? Dar empatic, intuitiv? Cate minute pe zi, societatea, sistemul de invatamant cere elevilor sa aiba calitati? V-a cerut vreodata societatea? Crizele va cer asta, catastrofele, pentru ca altfel nu se poate rezolva o catastrofa.

Unde gresim? Abordarea noastra e gresita. Daca nu le cerem sa-si dezvolte calitati copiii nu cresc in valoarea lor personala. Nu cresc, nu dezvolta aceste calitati, nu sunt solicitate, nu sunt hranite. Daca nu remarcam aceste calitati, daca nu le laudam, nu le ridicam la un anumit grad, nu ii invatam sa le foloseasca in mod corespunzator, copilul se aplatizeaza. Noi ce-i cerem de fapt unui elev? Sa fie obedient, sa fie punctual, sa-si faca bucatica de tema fara pasiune, sa reproduca, sa fie un magnetofon.

Deci facem un prost managemant al crizelor in clipa in care nu cultivam caracteristicile inalte ale copilului, care inseamna darurile cu care s-a nascut.

Aici e marea schimbare de paradigma, care se duce pana la nivel foarte tehnic.

Trebuie sa ne gandim ca proiectam educatia pentru 20 de ani. De ce fel de calitati va fi nevoie in 20 de ani? Trebuie sa le dam posibilitatea sa-si imparta calitatile celorlalti, sa-i grupam in asa fel incat, pe abilitati sa se completeze intre ei, sa se ajute reciproc. Iata o schimbare de paradigma. Stilul de invatare trebuie respectat, inteles si cultivat.

R.: Numiti trei valori in care credeti.

F.C.: Eu nu cred in valori. Valorile sunt cantitati perisabile. Cred in capacitatile umane de a ajunge oricat de departe si cred in coerenta acestui univers care e dincolo de valori. Si mai cred in echilibrul general al lucrurilor, dar in sistemul de valori umane nu pot sa spun ca cred foarte mult pentru, ca timpul le schimba. Le schimba profund. Un exemplu in directia asta ar fi cavalerismul, care era valoarea numarul unu al secolelor trecute si care s-a deteriorat pana la disparitie. In loc de cavalerism avem magarie.

R.: Si totusi cum reasezam o scara a valorilor care astazi pare rasturnata? Este nevoie de niste valori care sa ne ghideze.

F.C.: Le re-inventam, valorile sunt un sistem masurabil, iar orice este masurabil devine contradictoriu. Exista o celebra teorema care spune ca orice sistem axiomatic finit cu o metrica inclusa, deci masurabil, e contradictoriu. De fiecare data cand punem in valoare, sa vindem, sa pretuim, sa pretaluim, stricam echilibre – o entitate oarecare, un om, o planta pe care incerci sa o valorifici si-i schimbi locul in care ea s-a hranit si crescut, si-i schimbi atmosfera care i-a permis sa aiba tot ceea ce are extraordinar, o omori.

Dar noi gandim comercial, din pacate, in loc sa gandim uman. Din cauza asta nu doresc valori. Ceea ce doresc e ceea ce face sa creasca totul si acestea sunt calitatile.

Calitatile sunt cele mai importante pentru ca, pe masura ce le imparti, cresc. Inteligenta este o calitate, imparti inteligenta, creste inteligenta. Bunatatea e o calitate. Imparti bunatate creste bunatate. Intelepciunea e o calitate. Imparti intelepciune, creste intelepciune. Omenia e o calitate.

Banii sunt o valoare – ii imparti ii pierzi. Faima e o valoare, O imparti, o pierzi. Nu te poti duce sa te bati cu caramida in piept fara sa te deteriorezi, ca faima, ca imagine.

Ne irosim viata pe tot felul de placeri care ingrasa niste oameni de hartie, care fabrica bani si manipuleaza pe altii cu bani in loc sa ne uitam la nevoile celorlalti, sa-i ajutam cu puterile noastre.

Valorile sunt perisabile. Calitatile sunt nemuritoare.

R.: De ce ne este atat de greu sa facem trecerea, schimarea de paradigma?

F.C.: Ne vine greu pentru ca noi suntem fortati de societate sa ne adaptam unor nise inguste, in care nu ni se cere sa facem minuni, din contra ni se cere sa facem putin, deseori nici macar bine. Suntem fortati, intr-un fel sa ne deterioram ca spirit, ca gandire, ca personalitate, iar atunci ne pierdem orizontul, ne pierdem suflul. Ajungem ca niste gaste domestice care doresc sa zboare. Mai dau din aripi un pic, mai se inalta putin deasupra drumului, dar aterizeaza inapoi pentru ca sunt domestice si sunt grase, ingrasate. Nu mai avem puterea sa ne schimbam cu usurinta decat daca ne dorim foarte tare. O gasca domestica, daca se straduieste in fiecare dimineata si munceste mult pana slabeste si isi intareste muschii, poate zbura, dar e un efort pe care nu toata lumea e dispus sa-l faca. Ca sa te schimbi, sa te dezvolti, sa te transformi, sa devii zburator e un efort adevarat. E mai confortabil, mai caldut sa te taraii cu burta pe pamant si sa te faci ca din cand in cand vrei sa zbori.

R.: In sistemele de educatie Montessori si Waldorf se construieste pe tendintele naturale ale copilului catre explorare, munca si creativitate. De ce nu exista o extindere mai mare a scolilor de acest tip sau o pondere mai mare a acestui mod de gandire in sistemul clasic de invatamant?

F.C.: Tendintele naturale de crestere ale copilui nu se potrivesc cu artificialitatea lumii sociale in care traim. Trebuie sa fim convinsi ca traim intr-o lume totalmente artificiala si irationala in care inlocuim adevaratele calitati ale universului in care traim cu valori episodice care deseori nu inseamna decat o forma de manipulare a societatii. De exemplu banul. Banul care reprezinta de fapt masura administratiei, nu reprezinta o valoare adevarata. O administratie competenta este in masura sa dea valoare banului, altfel, intr-o admistratie incompetenta banul isi pierde orice urma de valoare si ajunge sa fie ban inflationist. Deci este o lume artificiala a banului. N-ati vazut nici o floare facand bani. Ceea ce este adevarat si realmente pretios in Universul asta e gratis. Aerul e gratis, frumusetea naturii e gratis, bunatatea oamenilor e gratis, intelepciunea e gratis. Dar noi invatam sa cumparam placeri, care nu sunt gratis.

R.: Aici as adauga ca se promoveaza in societate pe scara larga o asa-zisa libertate de a face orice de parca scopul existentei noastre ar fi placerea si evitarea durerii. Televizorul, prin faptul ca te hipnotizeaza sa stai pasiv sa-l privesti, fara sa te supuna la vreun efort de gandire e o alta „realitate” care poate induce ideea urmaririi placerii ca scop in sine.

F.C.: Da, e o lume artificiala, nu e o lume adevarata. Pentru nevoile noastre noi nu am avea mult de cheltuit si mult de facut. Noi ne irosim viata insa pe tot felul de placeri care ingrasa niste oameni de hartie, care fabrica bani si manipuleaza pe altii cu bani in loc sa ne uitam la nevoile celorlalti, sa-i ajutam cu puterile noastre.

R.: Suntem inca tributari comunismului, in Romania?

F.C.: Desigur. Orice forma de viata conserva istoria prin care a trecut anterior. Nu se pune problema sa scapam vreodata de urmele comunismului. Ele au ramas si se manifesta din plin: suspiciune, ne-munca, profituri necinstite pe seama altora, minciuna, demagogie, lipsa de omenie. Dar se pot micsora in clipa in care noi crestem. Este ca o pata pe harta: daca harta este cat pata atunci harta devine neagra, dar daca harta creste, devine imensa, pata respectiva devine nesemnificativa. Depinde de noi sa crestem, sa devenim noi mari, distingandu-ne constiinta, distingandu-ne personalitatea si atunci, in istoria noastra, acel punct care inseamna comunismul nu va mai conta prea mult.

R.: Cum ar trebui sa intre profesorul la clasa?

F.C.: Cu sinceritate, in primul rand. Apoi cu multa omenie. Pentru ca daca nu are sinceritate si omenie nu va recunoaste niciodata ca nu stie tot, ca nu poate raspunde la toate solicitarile, ca are nevoie de sprijinul elevilor. In momentul in care elevii il sprijina, toata lumea profita. Si copii profita pentru ca au in fata lor un om care a invatat sa fie om, care ii poate inspira, si profesorul profita pentru ca intelege unde sunt nevoile copiilor si le poate aduce ceea ce au ei nevoie.

Ce da un profesor elevului? Da ceea ce are.

Daca profesorul a invatat sa-si cultive calitati il va invata si pe copil sa-si cultive calitati. Ei devin gifted (dotati – n. red.). A fi gifted nu tine numai de bagajul nativ, ci tine de modul de hranire a acestor daruri, pe care daca le hranesti, cresc. Cresc in tine, cresc in cei din jur. Se transmit, se duc mai departe.

Sursa: epochtimes-romania.com.

/0 Comments/by
Camil Petrescu – Zeflemeaua

Camil Petrescu – Zeflemeaua

camil petrescu, zeflemeaua

Camil Petrescu - Zeflemeaua

Zeflemeaua. Ironie usoara, luare in ras, gluma batjocoritoare, ne lamurim cu ajutorul unui dictionar online, la repezeala. Dincolo de sensurile ei profane, un modus vivendi al romanilor, incepand cu marele nostru Caragiale, care a facut o adevarata arta din acesta atitudine fata de lucrurile strambe. Mergand mai departe pe firul istorie noastre literare, Tudor Arghezi l-a desavarsit, pentru ca a stiut sa dozeze perfect ironia, mergand de la rasul bonom pana la cianura.

Cu siguranta, romanii sunt un popor eminamente optimist si predispus la a lua viata cu usurinta, dar asta nu inseamna ca ne lipseste luciditatea de a intui degradarea sub poleiala unor situatii sau persoane pe care destinul le face cunoscute prin intamplarile lui. Suntem instinctuali, ne place sa facem „misto”, pentru ca suntem „mit Stock”, cum zice neamtul (adica „aristocrati”, to make a long story short). O anumita dispozitie spre superficialitate ne da uneori puterea de a merge inainte, ca sa nu mergem inapoi, ar zice unii cu nonsalanta, „sa ne fie bine ca sa nu ne fie rau.” O gluma buna si lucrurile deja se vad intr-o lumina favorabila, indulcita de apa de ploaie a antifrazei, a paradoxului, a calamburului sau a bancurilor cotidiene. „Romanul e nascut poet”, nu in sensul restrans al apetentei pentru genul liric, ci pentru felul in care remodeleaza adevarul si existenta pentru a le face mai suportabile.

Zeflemeaua are doua niveluri, doua trepte de intelegere: in primul rand, ea da glas unor metehne/vicii ale societatii, generalizate prin frecventa majora, in al doilea rand atrage atentia asupra lor, expunandu-le intr-o maniera apta sa „intepe”, adica sa produca durerea care atrage dupa sine vindecarea. Asta pentru cei care au constiinta, desigur. Zeflemeaua este, astfel, un rau necesar, un fel de vaccin prin care se ofera un antidot la prostie, incultura, ignoranta, coruptie, nesimtire… iar lista poate continua.

Astazi, un text mai putin cunoscut, scris de Camil Petrescu, autorul celebrului roman de dragoste si razboi care a facut epoca in literatura noastra interbelica – „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” (lectura obligatorie). Prea multe nu ar fi de spus, doar de bagat la cap.

Cind va veni sfirsitul lumii
Romanii nu vor fi atenti
Isus a spus: „Talita kumi”
Dar nu pentru inconstienti.

Iar Ziua Domnului, ca hotul
In miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar sotul
Reviste porno va citi.

N-avem constiinta tragediei
Si totul luam „á la legere”
Noi, campionii bascaliei
Am compromis orice mister.

Avem o scuza de fatada:
„Lasa, ca merge si asa!”
Tradam la primul colt de strada
Si-apoi incalecam pe-o sa.

Senzatia e de plutire
De infinit parasutism
Noi am facut misto subtire
Si de marxism, si de fascism.

Ce Decebal si Burebista?
Ce patriotul carturar?
Traiasca Mita Biciclista
Si berea rece la pahar!

Mitica vesnic sa traiasca
Si noi pe linga el, noroc!
Filozofia chelnareasca
E tot pe loc, pe loc, pe loc!

Intreaga drojdie se scurse
Din mahalale de Fanar
Si-n loc sa fim un roib de curse
Noi am ajuns din cal – magar.

Pe primul loc e-njuratura
Ea pentru toate e un leac
Simti cum iti umple toata gura
O mostenim din veac in veac.

Noi „facem“ si „bagam“ de-a valma
Noi suduim neincetat
Iar la acest popor, sudalma
E o religie de stat.

La treburile serioase
Noi nu ne concentram destul
Avem o somnolenta-n oase
Si-o zeflemea de prost fudul.

Si doar la reluari de faze
Parca ne mai trezim putin
N-avem profil de kamikaze
Tiparul nostru-i byzantin.

Apocalipsa furtunoasa
Ii sperie pe paminteni…
Pe noi nu ne-o gasi acasa –
Vom fi la meci, sau la pomeni.

Aceasta, poate, ne e soarta
S-o tragem si pe asta-n piepti
N-aveti decit sa-nchideti poarta
Daca tot face ea pe moarta…
Hai, ca romanii e destepti!

Sursa: bel-esprit.ro.

/1 Comment/by
Calin Georgescu – Statul si cetatenii
,

Calin Georgescu – Statul si cetatenii

modele, agricultura, calin georgescu, dezvoltare sustenabila, noua ordine mondiala, noul nationalism, distributismul, călin georgescu

Calin Georgescu - Statul si cetatenii

Regasirea increderii nu se poate face decat prin unitatea natiunii – trebuie sa ne regasim, ca natie, indiferent daca nu ne-am inteles ori daca nu ne intelegem chiar de fiecare data unii cu altii.

Actuala clasa politica ar trebui sa priceapa ca interesul national nu este dependent de rezultatul unor alegeri electorale, ci de modul in care reusesti sa ai aceeasi gandire, comuna, pe termen lung, privind propasirea tarii.

Calin Georgescu, despre nevoia unitatii.

In 26 de ani, romanilor li s-a dat paine si circ (mai mult circ decat paine) de catre o clasa politica jalnica, fara credinta si fara dragoste de tara. De un sfert de secol, clasa politica romaneasca s-a preocupat exclusiv de propria imbogatire, a promovat si aparat doar interese de grup, nu interesele tarii. A fost o manipulare masiva, care a deviat atentia de la adevarata frauda: vanzarea pamantului tarii si a resurselor ei primare si transformarea romanului in individ, societatea s-a dezumanizat. Sufletul romanesc a fost mutilat – cinstea, bunatatea si simplitatea au ajuns motiv de batjocura, in timp ce agresivitatea, vulgaritatea si prostia sunt promovate. Succesul este masurat doar in masina si vila luxoasa detinute. Nu mai conteaza ce stii sa faci si cat pamant poti sa lucrezi, asa cum invatasem de la Ion al lui Rebreanu. Acest personaj a existat aievea si inca mai exista, el trebuie doar adus la lumina!

Foarte grav este ca in spatele circului mediatic, poporul roman este cel mai bolnav din Europa, ca se nasc din ce in ce mai putini copii, ca demografic suntem in cadere libera, ca nu mai exista dragoste de tara si ca Romania e vanduta pe nimic si distrusa de niste inconstienti.

Statul, fiind luat ostatic de gruparile mafiote, nu se mai intereseaza de binele public decat prin masuri populiste, iar cetatenii se multumesc, in mare majoritate, cu paine si circ („spectacolul stirilor, numai la <numele postului TV>!” – n. red.), dar si cu portitele special lasate pentru economia neagra si gri care, practic, tin tara sa nu se prabuseasca.

Pentru Legea lui Dumnezeu nu ne luptam, dar pentru un trai usor si salarii grase o facem! Un popor care pretinde ca 87% dintre fiii lui sunt crestini ortodocsi! Unde este datoria noastra de a fi strajerii neamului?! Chiar nu mai sunt barbati viteji in tara noastra? Unde este biserica luptatoare a neamului in asemenea momente grele? Biserica oficiala este pangarita si biserica ascunsa este prigonita!

Cei care conduc sunt cei care au mai condus. Cum spunea Eminescu: „alte masti, aceeasi piesa, / alte guri, aceeasi gama”.

In loc sa instrainam resursele tarii, hai sa construim camp de lucru pentru oameni, astfel incat sa infloreasca o tara intreaga!

Romania nu are nevoie de bani, ci de incredere in sine si de proiecte bine gandite. Banii imprumutati, daca ii folosim pentru cresterea competitivitatii, este bine, daca nu, reprezinta zero eficienta si indatorezi inutil o tara intreaga. De fapt, furi viitorul copiilor tai. Guvernul si Parlamentul ar trebui sa stabileasca o ordine de prioritati in cheltuirea banului public. Iar sectorului privat sa i se dea linii clare unde sa investeasca, de exemplu, in valorificarea resurselor. Am avut paduri acum 50 de ani in Romania, iar acum avem un procent mai mic decat media UE. Pentru ca nu exista o viziune si o responsabilitate a celor care conduc. Se vinde lemn, in loc de mobila; la fel si in agricultura, se vinde porumb, nu produse cu valoare adaugata.

Dincolo de o criza de incredere uriasa, Romania este un stat care si-a abandonat cetatenii, iar cetatenii si-au abandonat statul; un stat cu cetateni care cauta solutii pentru ei si nu pentru tara, in care un rusinos recensamant demografic arata ca nici in toata istoria razboaielor acestei tari, din epoca medievala pana in cea contemporana, Romania nu a pierdut 4 milioane de oameni – prin emigrarea masiva din tara. Aceasta arata clar o disolutie dramatica a statului roman si mai arata ca aceasta disolutie se propaga si la cei 18 milioane de romani ramasi in tara, putini dintre ei fiind dispusi sa se sacrifice pentru acest pamant romanesc.

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.

/0 Comments/by