Constantin 7 Giurginca – Arhivele Transcendente – Megaliții din Carpați

A existat o uriașă civilizație megalitică, o moștenire a timpurilor Primordiale, a ceea ce numim cu un termen comun Preistorie, o realitate ce nu trebuie înțeleasă ca un singur Pământ, ci ca o lume ce a trecut printr-un lung proces de ciclicitate, cu diluvii, cu sfârșit catastrofal, și cu renașterea altor lumi.

A existat o mare civilizație care a supraviețuit după diluviu, cea de care amintesc miturile și tradițiile omenirii, civilizația megalitică Postdiluvială.

Orașe megalitice, construcții megalitice, Piramidele, imensele rețele subterane de pe toate continentele, construcțiile gigantice de pe fundul oceanelor și alte vestigii „inginerești” din acele timpuri, amintesc fără dubii de existența unei asemenea civilizații preistorice.

Reputatul teozof și poet Ion Gheorghe, în cartea sa „Cultul Zburătorului” atrage atenția că statuile, statuetele (petroglifele) consacrate unor divinități Primordiale, ca și acele monumente megalitice din Carpații noștri au fost moștenite, de la o populație superioară, de către descendenții lor, traco-geto-dacii.

Așadar o populație și o civilizație atlanto-pelasgică a lăsat moștenire, în piscurile zeiești ale Carpaților, acele monumente megalitice, autorul punându-și întrebări îndreptățite privind natura acelor creatori:

„Pietrele noastre, copiile miniaturale, reduse la scara unei unități concrete, individuale, au atributele lor cosmice, de raporturi riguroase la lumină și la ciclurile fundamentale ale lumii.

Nu vor fi construit acele chipuri de piatră, cât un munte întreg, asamblate pe masive și versante de sute de kilometri, sisteme de semnalizare pentru cineva de dincolo de spațiile la care actualul om abia azi atentează?

Când și cine, altfel, își irosea energia în ansamble de creație, fie și ele cultice, de așa proporții, încât, cu ochiul său de om al pământului, n-avea capacitatea de a le sesiza nici fragmentar, darmite în ansamblul lor?

Ori acela a fost alt Pământ? Și dacă a fost om al acestei planete, de ce se va fi jucat el cu statui gigantice în care întruchipa Șarpele Fantastic, Miorița, Ursul, și se întruchipa și pe sine, totdeauna purtânt un coif, care, împreună cu alte detalii, nu pot fi trecute cu vederea? Sunt de mult enigme la care pietrele noastre vin să depună mărturie!” (Ion Gheorghe, Cultul Zburătorului, pg.50).

Iar acele pietre sfinte și megaliți fuseseră pline de chipurile sacre ale unui Olimp Primordial atlanto-pelasg, care nu era Olimpul Zeilor lui Zeus, ci Olimpul-Kogaionul, acelor Titani atlanto-pelasgi întronat în Kogaioanele Marilor noștri Pontifi de la Ceahlău, Călimani, Penteleu, munții Colți, dealul Istrița, Parâng, Piatra Iorgovanului (Retezatul Mic), Oslea, Semenic, Munții Cernei, Găina etc., având ca Axis Mundi, ca Buric (Omphalos) al Pământului, Kogaionul Omul – Tripla Coloană a Cerului, cum l-a numit inegalabila cercetătoare Cristina Pănculescu.

Petroglifele descoperite în dealul Istrița de teozoful Ion Gheorghe, statuile în piatră și megaliții noștri din întreg arealul carpato-danubian amintesc de acele Kogaioane sublime ale atlanto-pelasgo-hyperboreilor, de acel Olimp pretraco-geto-dac, în care a stat perechea Primordială, ca în toate mitologiile populare arhaice.

La noi această pereche a fost reprezentată prin hierogamia Soarele și Luna, Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana, Berbecul cosmic și Mioara Năzdrăvană (ca Zeiță).

Toate aceste cupluri, divine și profane, sunt ipostaze ale Perechii Cosmice Primordiale și toate, de la perechea celestă, la perechea de ființe umanoide, apar în acele reprezentări cu mari și sublime căști pe capete – Zburătorii (vezi Ion Gheorghe, op. cit. pg. 50).

Ansamblul de petroglife, statuetele de betoane arhaice descoperite în dealul Istrița de teozoful Ion Gheorghe sunt chipuri împietrite ale Zburătorilor – Străbunilor.

La fel de interesantă a fost și colecția de petroglife a pastorului muzeograf de la Baia Mare, Gavril A. Bălan, fost deținut politic, o fabuloasă mică teologie arhaică în imagini, poate nu definitiv și cu totul dispărută.

Înțelegem că în acele petroglife și statui se esențializează evenimente în care bănuim o organizare socială, pe care o anumită generație de pământeni ori a cunoscut-o înaintea omului actual, ori a aflat-o de la ființe de altă obârșie decât cea terestră.

Oricum este vorba de o civilizație guvernată de o altă civilizație, celestă, alta decât experiență socială existentă pe Terra. Statuetele și statuile descoperite în spațiul carpato-danubian seamănă mult cu statuile ce-i reprezintă pe acei misterioși călători cu căști de astronaut pe capete, din civilizațiile precolumbiene.

Din cele mai îndepărtate și neguroase timpuri ale Europei și Asiei au existat un gen de monumente megalitice, niște simulacre arhaice, unele sculptate în stâncă pe vârfurile, ori pe coastele munților și ale dealurilor, iar altele împlântate în pământ ca menhire, sau coloane brute, pe lângă temple și alte incinte sacre, monumente, care, după credința religioasă a poporului din acele timpuri, reprezentau anumite divinități.

Piatra Jidovului

Și astăzi toponime ca: Piatra Mare, Piatra Ilovei, Piatra Ilișavei, Piatra Târnovului, Piatra Ogrănicului, Coloanele lui Hercule, Piatra lui Iorgovan, Piatra Boroștenilor, Piatra Jidovului, Vârful lui Pătru (Șurean), Piatra Scrisă, Piatra Înlăcrimată, Piatra Nedeia, Piatra Tăiată etc., etc., denumesc asemenea monumente megalitice, care sunt consacrate unor divinități și unor evenimente majore din timpurile zorilor preistoriei omenirii.

Aceste pietre se împodobeau și se însuflețeau prin hierofania Duhului Divin, care le înălța și le consacra cu o putere ocrotitoare imuabilă, apărată de colectivitate prin declararea și acceptarea zonei respective ca spațiu sacru, în care se aduceau și ofrandele acelei „mitice” Pietre, și acelei legendare „Babe”, în ritualuri conservate în calendarul arhaic tradițional românesc.

Marea Zeiță Mamă a Pământului a fost reprezentată și sărbătorită în spațiul traco-geto-dac și ca Muma Primordială Gaia (Geea) și ca Zeița Mamă Cybela, și ca Zeița Mamă Bendis și ca Zeița Mamă Dochia.

Mulți dintre cercetătorii de astăzi afirmă că civilizația megalitică din preistorie a fost construită ca o copie, ca o replică perfectă, a altei civilizații care fusese pierdută, și care este mult mai veche, adică Atlantida originară.

Există, pe întreg globul, un element comun: enigmaticele Piramide, care vorbesc de existența unei lumi Primordiale, cu o civilizație superioară, care a venit în contact cu civilizația Terrei.

Vârful lui Pătru (Munții Șureanu)

Cercetătorii contemporani au observat că impunătoarele piramide de pe întreg globul au fost realizate în corespondențe precise cu anumite stele și constelații, acea civilizație primordială cunoscând existența tuturor planetelor sistemului nostru solar, ba și mai mult, au calculat și lungimea orbitelor, iar în privința tehnologiilor și astăzi inginerii acelei civilizații a „Ființelor avansate” ne pun în mare încurcătură.

În China sunt zeci de piramide, aproape necunoscute, ele fiind descoperite prin imaginile de pe satelit. O piramidă preistorică, mai mare decât cele din platoul Gizeh (Egipt) este Piramida Albă din apropierea orașului Xi’an din muntele Liangshan, ale căror pietre se vede că sunt aranjate, muntele fiind o colosală construcție pierdută de aproape un mileniu și jumătate – Marea Piramidă Albă.

Întrebați despre originea piramidelor din zona lor, călugării de la o mânăstire de lângă Xi’an, au răspuns: „Piramidele acestea sunt de pe vremea unor regi care domneau peste pământurie acestea, însă ei nu erau pământeni, ci aparțineau altor lumi, erau descendenții Fiilor Cerului, ce au venit pe această planetă cu dragonii lor de metal”.

Între Piramidele însemnate din Europa se impun Piramida Toaca din Ceahlău și Piramidele bosniace. Piramida din vârful Toaca este între cele mai strălucitoare ale Vechii Lumi.

Cercetătorul geolog N. Țicleanu, după lungi investigații și ample măsurători afirmă că „noi i-am învățat pe egipteni să facă piramidele”. Profesorul Țicleanu remarcase foarte corect un fenomen comun civilizației preistorice megalitice, și anume Piramidele, iar dânsul crede că atlanții din Carpați au construit Piramida Toaca înaintea atlanților de la Mediterana.

Acesta este sensul în care ar trebui înțeleasă afirmația profesorului Țicleanu. Ansamblul cultic și astronomic de pe Vârful Toaca aparținea unui mare centru inițiatic și cultual al pelasgo-hyperboreilor din nord-estul Daciei, fiind un centru spiritual hyperboreean spre care convergeau toate acele Exampaeos, Căi sacre ale hyperboreilor.

Tot de aici plecau, spre munții sacri ai pelasgo-hyperboreilor, numeroase alte căi sacre, sfinte. Întregul munte Ceahlău, cu toate monumentele sale megalitice aparține muntelui sfânt hyperborean, Kogaionul Ceahlău, munte ce înscrie în numele său simbolul Vulturului cosmic, un alt mare simbol totem la hyperborei și la urmașii direcți ai acestora, traco-geto-dacii.

Ansamblul sacru de la Toaca a fost o împunătoare incintă sacră unde se desfășurau misteriile pelasgo-hyperboreene rămase aidoma în calendarul traco-geto-dac și apoi în calendarul ritualic daco-român.

A consemnat pentru dumneavoastră Constantin 7 Giurginca, „Arhivele Transcendente – O peregrinare prin geografia sacră a pământului românesc”, Editura Universității „Titu Maiorescu”, București 2020 (fragment).

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!