Dan Diaconu – Libertate fără implicare nu există!

Din estimările făcute pe baza reacțiilor primite, îmi rezultă că au fost depuse între 80 și 200 de plângeri penale la adresa lui Lucovid. E foarte puțin dacă ne gândim că acest individ și-a permis să ne încalce drepturile și libertățile în cel mai rudimentar mod posibil.

Tot vreo două sute de oameni s-au aflat și-n Piața Victoriei pentru a manifesta împotriva ticăloșiei puse la cale de duetul format din Plăvanul oligofren și bețivul frenetic. În afara câtorva nimeriți degeaba pe-acolo, restul celor care-au ieșit au făcut-o dintr-un motiv cât se poate de solid: au simțit cum libertatea le-a fost încălcată flagrant. În ciuda tuturor detractorilor, cei din Piață au fost, în majoritatea lor covârșitoare, oameni cu capul pe umăr, care știau exact ce fac și, mai ales, de ce fac ceea ce fac. Vă spun sincer că am rămas profund impresionat să văd că unii nu se limitează doar la a-și exprima nemulțumirile pe net, ci fac pasul către ceea ce contează.

Știu că pe Facebook sau pe net sunteți mulți cei care vă aflați pe aceeași parte a baricadei cu cei care-au fost în Piață. Știu asta, dar cifrele anemice care se văd atunci când e necesară prezența voastră fizică reprezintă o hârtie de turnesol indicând gradul vostru de implicare și – de ce nu? – sinceritatea voastră. Nu vreau să fac nimănui un proces de conștiință, însă ceea ce mi se pare demn de subliniat este speranța (sau dorința) multor dintre cei care împărtășiți o idee sau alta, că veți reuși să scoateți cărbunii din foc cu mâna altcuiva. Iar asta e o iluzie.

Ca să spun lucrurilor pe nume, la fel e și-n tabăra adversă. Și tefeleii sunt făcuți din același material de „lasă-mă să te las”. Însă, în cazul lor, dincolo de manipularea extremă căreia-i sunt supuși clipă de clipă, există profesioniștii care se oferă să scoată ei cărbunii din foc. De ce-o fac? Nu din determinare, ci pentru că sunt plătiți s-o facă. Iar odată ce-apar profesioniștii diversiunii, armatele spălate pe creier ies în stradă îmbătate de mirajul îndeplinirii dorințelor care le-au fost induse, de-aceea acțiunile din zona irațional-antinațională, militând pentru colonizarea și înrobirea definitivă a noastră, au atâta succes.

În ceea ce ne privește pe noi, demersul e infinit mai complex. Marea majoritate a noastră (dacă nu cumva toți) am experimentat nocivitatea propagandei și-am reușit să scăpăm cumva din ghearele ei: ori singuri, în momentul în care am avut parte de-o iluminare, ori ajutați de alții. Știu că fiecare dintre noi își dorește să scoată câți mai mulți oameni din tentaculele hidrei infecte a propagandei. Facem asta sacrificându-ne timpul și energia. Și, să fim sinceri, n-o facem tocmai dezinteresat, ci pentru că simțim că dacă nu avem cât mai mulți ca noi în jurul nostru riscăm să fim sufocați. O facem dintr-o disperare de a salva ceea ce mai poate fi salvat. Însă asta nu e totul!

Suntem o mulțime amorfă și e bine că suntem așa. De-aici vine puterea noastră. Le va fi imposibil să ne lichideze deoarece suntem disipați, descentralizați, fără o comandă centrală, fără a depinde de cineva sau de ceva. Avem o conștiință puternică și ea ne ajută să-i identificăm pe cei ca noi. Ne recunoaștem unii pe ceilalți fără ne cunoaștem. Și asta ne ajută.

Însă trebuie să fim conștienți de un lucru: NIMENI nu va scoate cărbunii încinși din foc în locul nostru. Așa cum noi nu suntem plătiți pentru ceea ce facem, nu se va găsi nimeni să plătească „profesioniști” pentru a ne face munca sau pentru a se constitui în „scânteia declanșatoare”. Trebuie să înțelegeți că, dacă vă veți limita să aveți satisfacții din postările de pe net sau de pe la vreo televiziune, o veți sfârși în frustrare.

Mai mult, cu toate că mă veți înjura, vă voi spune că n-ați reușit să vă spălați de propagandă decât în momentul în care veți trece la acțiune, când vă veți pune în aplicare propriile credințe. Nu mai așteptați în zadar să vi se aducă mâncare de calitate la supermarket sau să apară cineva providențial care să v-o producă: faceți-o voi! Nu-i mai așteptați pe alții să facă ceea ce puteți face voi! Puneți mâna și faceți ceea ce-i de făcut. Și, dacă vă aflați printre cei care așteptau înfrigurați să-și primească eliberarea via TV în urma manifestațiilor din Piața Victoriei, vă spun cât se poate de simplu că asta nu se va întâmpla niciodată. Dacă ați fi dorit cu adevărat eliberarea, ar fi trebuit să vă eliberați singuri, plimbându-vă pe-acolo. Nu v-a cerut nimeni să mergeți cu sticle incendiare, să faceți dezordine ori să vă luptați cu jandarmii. O simplă plimbare s-ar fi constituit într-o dovadă că „sunteți acolo”, că v-ați prins de ticăloșie, iar asta i-ar fi îngrozit pe cei care s-au auto-întronizat ca stăpâni ai voștri. La fel s-ar fi întâmplat și dacă s-ar fi trimis un milion de plângeri penale împotriva lui Orban, chiar și anonime (cu toate că, din punct de vedere legal, o asemenea plângere n-ar putea fi acceptată)! În acele condiții nimeni n-ar mai fi putut să pună batista pe țambal.

Ceea ce vreau să înțelegeți e că ieșirea de sub nefasta stăpânire a propagandei vine abia atunci când treceți de la vorbe la fapte. Trebuie să conștientizați că timp mult nu mai e și de protejat vă puteți proteja doar implicându-vă personal în propria salvare. Faceți un minim efort și implicați-vă! Asta e ultima noastră șansă de supraviețuire.

A consemnat Dan Diaconu via trenduri.blogspot.com.

P.S. Cineva spunea că cel mai mare revoluționar anti-sistem e cel care are curajul să cultive o grădină și să trăiască din roadele ei. Începeți de-aici și, treptat, veți înțelege mult mai multe lucruri decât v-ar putea explica Facebook-ul într-o eternitate.