Irina Bazon – In Romania are loc un „cataclism cu epicentrul la sat!”

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/tarani-bunica-copil-drc483guc899-1929.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/tarani-bunica-copil-drc483guc899-1929.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”In Romania, are loc un „cataclism cu epicentrul la sat” – Disparitia taranului e echivalenta cu disparitia Romaniei” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1562929379030{margin-bottom: 0px !important;}”]O componenta esentiala si ampla a Romaniei nereprezentate – si pe care elita neoliberala a dispretuit-o cu aceeasi inversunare pe care au manifestat-o comunistii – o constituie satul romanesc. Daca in comunism au fost instrainati de pamant prin colectivizare (ceea ce a distrus satul si spiritual, fiindca randuiala dupa care functiona era una in armonie cu credinta ortodoxa), precum si prin stramutarea fortata de la sat la oras pentru a deveni „unitati de productie” in marea industrie, astazi taranilor li s-a oferit „darul libertatii” de a deveni „capsunari”, de a-si parasi vetrele stramosesti si tara; fiind lipsiti de orice mijloace de a-si munci pamantul si de a trai cinstit din munca mainilor lor, sunt nevoiti sa emigreze in masa si sa-si vanda pamanturile. Avand in vedere ca taranul e „pastratorul teritoriului national”, cum il definea Rebreanu, al fondului nostru spiritual si identitar, dar si singurul care poate asigura hrana sanatoasa unei tari intregi, disparitia lui e echivalenta cu disparitia Romaniei.

Insa aceasta e o problema inexistenta pentru „alesii” nostri. In conditiile in care avem – dupa cum spun si specialisti care cunosc realitatile Romaniei, precum acad. Yvan Allaire si prof. Mihaela Firsirotu – un pamant de calitate superioara care poate permite trecerea direct la practicarea unei agriculturi biologice, care la noi ar oferi oportunitati imense (si putine tari sunt capabile sa treaca la o astfel de agricultura), se vinde pe nimic aceasta resursa fundamentala, chiar daca „nu exista aur pe lume care sa echivaleze pretul taranii stramosesti” (Nichifor Crainic). Faptul ca pamantul nu poate fi tratat ca marfa o dovedeste si un reputat economist american, John Médaille, in cartea tradusa si in Romania, Spre o piata cu adevarat libera, care a trecut neobservata de asa-zisii „specialisti in economie” de la noi, apologeti ai „laissez-faire”-ului neoliberal. Mai mult, importam 80% din alimente, majoritatea de calitate proasta, cand, daca s-ar fi acordat sprijin micilor producatori si agriculturii bio, taranului roman si modului de productie la scara umana, Romania ar fi excelat pe o zona care constituie punctul ei forte si care ne-ar fi asigurat stabilitatea in vremuri de criza si suveranitatea alimentara.

Un irlandez atasat de Romania profunda, Peter Hurley, convertit la ortodoxie, care a fost director de promovare in cadrul Unitatii de Sprijin a Retelei Nationale de Dezvoltare Rurala, atrage atentia asupra unora dintre aceste aspecte ingrijoratoare. Postez cateva fragmente dintr-o scrisoare a acestuia catre comisarul european pentru agricultura:

„Are loc un cataclism in Romania, Comisare, iar epicentrul sau se afla la sat.”

„In anii 1920, clasa taraneasca a Romaniei era una dintre cele mai bogate din Europa. Am auzit ca isi trimitea copiii la scoala in Franta. In 1930 in Romania erau 7.500 de cooperative cu 1,5 milioane de actionari, in timp ce populatia totala a tarii era de 10 milioane de persoane.

Aceasta cultura infloritoare a primit trei lovituri de gratie: 1949 – 1990 – 2007

(…) Micul producator roman nu este doar dezavantajat. A fost scos definitiv din modul sau de trai fiind fortat sa-si paraseasca tara natala. A devenit un refugiat economic. Ceea ce au inceput comunistii, UE reuseste sa finalizeze.

(…) Romania este ultima civilizatie rurala autentica a Europei. Este o mostenire agricola a carei unicitate nu o vom mai revedea. Si totusi strategiile noastre nu par sa fi avansat fata de politica de „laisssez-faire” din secolul al XIX-lea.

… Am cu mine o fotocopie a unei carti rare. A fost scrisa in 1921 de catre un alt irlandez, trimis aici de Horace Plunkett. Se numeste Miscarea cooperatista din Iugoslavia si Romania – lectii pentru reconstructia postbelica. Candva micii producatori ai Romaniei au fost un model pentru Irlanda in perioada de tranzitie.”

Intreaga scrisoare o puteti citi aici.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!