Patrick Matiș – Atunci când Spui că ești român și te acuză că ești rasist

În momentul în care așa ceva s-ar întâmpla și în România, pe străzile Bucureștiului, vreunuia dintre voi, să știți bine că este începutul unui sfârșit întunecat al nostru. Intrăm într-o beznă și numai cu forța putem ieși de acolo. Nu permitem și nu admitem ca așa ceva să se petreacă la noi! De aceea facem toate demersurile pentru a afirma românitate, a o proteja și a o conserva pentru ca aceasta să nu piară.

Admitem ca să fim numiți conservatoriști, protejatori ai unor tradiții care ne-au făcut să dăinuim de milenii pe pământurile Europei și să-i dăm dintre cele mai bune valori. Nu le vom mai numi aici, deoarece lista este foarte lungă, iar această platformă online deja a făcut-o în toate articolele și prezentările sale de-a lungul anilor, însă subliniem nevoia de a ne aduce aminte de ele.

Conservatorismul în România deja atrage atenția cu privire la acest flagel al anulării vechilor culturi milenare.

Astăzi, conservatorismul se află în pericolul de a-și pierde calea, ne spun într-un articol. În încercarea de a câștiga un război în care par să nu existe reguli, tinerii conservatori adoptă tactici comune zilelor noastre. Însă atunci când conservatorii renunță la o atitudine civilizată și optează pentru astfel de tactici, ei sacrifică o parte din însăși tradiția care îi face conservatori. Cu alte cuvinte, nu merită să ne lepădăm de tradiția îngăduinței dar fermității întru adevăr, fără violență, ca să să-i combatem cu propria lor armă, astfel trecând de la „cuvântul dulce care mult aduce”, la „cui pe cui se scoate”. Mai echilibrat este „când dușmanul vine să-ți ia pământul, casa, soția, soțul, copiii, familia, viața, crucea ta se transformă-n sabie!”.

Tinerii conservatori se confruntă cu o perioadă dificilă. Cultura anulării ne urmărește și ne afectează pe toți, cu atât mai mult pe cei care se situează în opoziție cu această nouă dogmă a timpului nostru. Apărătorii capitalismului de piață liberă, a valorilor familiei tradiționale, a unei ordini morale tradiționale și a altor idei conservatoare convenționale sunt văzuți drept infractori în cultura mai larg răspândită.

Dar această cultură nu este una care să înlocuiască o veche ordine care nu mai funcționează, care a devenit decrepită, degenerată, și trebuie schimbată, nu, este una într-adevăr a distrugerii, care are menirea să liniștească total, să lobotomizeze, să cumințească pe toți cei care își afirmă identitatea de mii de ani.

De ce oare? Oare pentru că această străveche cultură a dat mii și mii de genii de-a lungul miilor de ani? Oare pentru că este o cultură care a avut un succes imens pe un întreg continent? Cine a făcut-o să cadă? De ce s-au luptat bisericile care-și spuneau universale pentru monopolizarea religiei și instituționalizarea ei, inclusiv prin cruciade, inchiziții și conchiste pe alte continente? Cine vindeau sclavi și-i exploatau? Noi sau ei!?

Să fie clar un lucru! Adevărata cultură creștină niciodată nu a comis asemenea crime! Niciodată nu a comis delicte care să mutileze lumea veche. A fi vechi nu înseamnă a fi rău sau degenerat, ci înseamnă a fi antic, de nestrămutat, puternic, drept, corect, vertical, dăinuitor. Alte culturi de o altă sorginte au fost capabile să zguduie și să slăbească structura străveche europeană a culturii solare. Ne vom ocupa și de ele în viitoare articole, ca să vedem ce ne amenință existență ca identitate românească. Nu noi, ei sunt de vină pentru faptul de a fi rasiști. Principiul „hoțul strigă hoțul!” încă stă în picioare, dar are picioarele de lut și se va auto-distruge.

Să fie clar încă un lucru! Nici o civilizați nu se va naște dintr-o cultură a anulării, dintr-o distrugere. Când îi întrebăm: „ce pui în loc?”. Vor răspunde: „nu înțelegi, nu mai vreau penali în funcții publice, nu mai vreau rasiști, nu mai vreau ciuma roșie, nu mai vreau români!”. Dar atunci ce vor? Probabil liniște.