,

Patrick Matiș – Distributismul unu la unu – De ce este proprietatea privată atât de detestată de către globaliști?

proprietatea productiva, distributism, beloc, hilaire beloc, globalism, globalisti

Patrick Matiș - Distributismul unu la unu - De ce este proprietatea privată atât de detestată de către globaliști?

Karl Marx, capul tuturor răutăților globaliste de astăzi, și ne asumăm ce spunem, avea următorul citat cu privire la proprietatea privată:

„Teoria comuniștilor se sumarizează într-o singură propoziție: abolirea proprietății private.

De ce le stă în gât globaliștilor, astăzi, proprietatea privată? Ne vor afară din casele noastre? Ne vor reduși la o mare șleahtă de oamenii ai străzii fără nimic dar fericiți? (Aluzie la asistații sociali care seamănă leit cu proletarii de pe vremea lui Marx.) Chiar și dictonul „nu veți avea nimic dar veți fi fericiți” a dispărut de pe site-ul WEF recent și a fost fact-check-uit. Au dat-o la întors ca la Ploiești, cum se spune pe la noi. Că au văzut că lumea s-a prins că vor să ne ia proprietatea. În fine..

În distributism proprietatea este foarte importantă, ea fiind de tip productiv. Adică, proprietatea nu înseamnă doar casa și terenul pe care te afli, în care locuiești, unde trăiești și atât. Mai și produci, cum ar veni.

De ce este importantă? Pentru că proprietatea înseamnă libertate. Proprietarul este un om liber, având libertatea să facă ce dorește cu și pe proprietatea sa, ea devenind productivă pentru comunitatea în care trăiește și din care face parte.

În România sunt foarte mulți proprietari. Aceasta nu place globaliștilor de la Davos și de aiurea, pentru că le ia macaroana de sub nas, mai exact proprietarul, sau omul liber, nu poate fi controlat.

România este țara în care oamenii neaoși sunt de-ai pământului, sunt sedentari, ar spune unii, sunt de-ai locului, adică aparțin pământului unde s-au născut. Adică, sunt proprietari pe pământul pe care s-au născut, fiind responsabili de a-l ocroti, cultiva, lăsa moștenire generațiilor următoare. Aceasta este parte din tradiția românească milenară. Nu avem ce-i face, e pământ frământat de veacuri.

V-aș mai supune atenției două citate:

„Puterea politică crește din țeava pistolului.”Mao Zedong.

„Fascismul este căsătoria dintre Stat și corporații.”Benito Mussolini.

Acestea sunt două indicii care, pe unii i-ar scandaliza, pe alții i-ar trezi. Politicul și corporațiile, adică marile proprietăți private sub formă de companii transnaționale care căpușează finanțele mondiale, dețin, prin intermediul unor fonduri de investiții, imensa parte din proprietățile lumii, precum Blackrock și Vanguard, progenituri clare ale școlii austriece de economie de tip marxist. Ele dețin și WEF de la Davos.

Dar nu-i alege nimeni, se aleg între ei. Și nici nu le-a cerut cineva ajutorul. Se rezervă pe ei înșiși ca să ne ajute să scăpăm de proprietate.

Revenind la distributism. Ce înseamnă mai exact proprietatea productivă? Are legătură numai cu agricultura, cu țărănismul care e atât de înapoiat considerat de către globalistoizi? Nu. Un mic exemplu ar fi chiar și o imprimantă multifuncțională care, folosită pentru a da servicii de printare, scanare și xerocopiere, devine o mică proprietate productivă care aduce un mic venit recurent deținătorului, sau mai bine spus proprietarului ei. La fel și un computer, un PC desktop sau laptop, proprietate a liber-profesionistului, sau freelancer-ului, devine obiectul muncii lui sau ei, și chiar sunt foarte mulți astfel de liber-profesioniști români angajați în diverse proiecte în țară și în afară.

Orice mică proprietate cu care prestăm servicii sau producem bunuri devine proprietate productivă. Mai mult de atât, ea poate să devină o activă atunci când funcționează singură, fără prezența proprietarului ei. Atunci aduce un venit pasiv, adică ne aduce bani și când dormim; se numește asset în engleză. Poate fi oricare menționate mai sus, sau chiar și imobiliare: apartamente, case, clădiri de birouri sau de restaurante care sunt date la închiriat.

Distributismul în Statele Unite se mai numește și Capitalism Conștient, sau Conscious Capitalism. Conform Investopedia, capitalismul conștient este definit astfel:

„Termenul de capitalism conștient se referă la o filosofie economică și politică responsabilă din punct de vedere social. Premisa din spatele capitalismului conștient este că întreprinderile ar trebui să funcționeze în mod etic în timp ce urmăresc obținerea de profituri. Aceasta înseamnă că ar trebui să aibă în vedere servirea tuturor părților interesate implicate, inclusiv a angajaților, a umanității și a mediului înconjurător – nu doar a echipelor de conducere și a acționarilor. Ideea de capital conștient a fost creată de cofondatorul Whole Foods Market, John Mackey, și de profesorul de marketing Raj Sisodia.”

Unii exegeți ai distributismului ar nega această asociere, însă funcționează la fel pe modelul de rețea de lucrători-proprietari. Să ne aducem aminte de faptul că în timpul socialismului de tip dejist și ceaușist de la noi, cei care lucrau în fabrici și uzine puteau cumpăra acțiuni la companiile de stat, astfel devenind lucrători-proprietari, și mulți au cumpărat pe atunci. Chiar și părinții mei au deținut câteva astfel de acțiuni, pe care, din păcate, a trebuit să le vândă după 1990.

WEF militează pentru „capitalismul inclusiv”, promovat asiduu și de către Biserica Catolică de la Vatican, însă, atunci când vorbesc de părțile interesate (stakeholders) nu menționează cine sunt acestea, și nici nu menționează cine ar putea să fie inclus în acest tip de „capitalism”, de îndată ce nu promovează proprietatea privată.

Distributismul știm bine că reprezintă larga răspândire a proprietății productive. Adică la cât mai mulți oameni.

Motivul pentru care globaliștii detestă proprietatea privată este pentru că, repet, nu o poate controla, dacă este descentralizată și larg distribuită peste tot în această umanitate. Ei pierd controlul și inclusiv nu mai sunt utili, nu ar mai fi alimentați cu nimic, nici cu bani, nici cu alte proprietăți. Nu ar mai știi ce face omul în timpul său intim și nu ar mai putea să-l controleze. Nu ar mai face profit continuu și nu ar mai fi acea pace tacită care astupă gurile lumii pentru totdeauna. Nu ar mai avea mână forte de fier asupra niciunuia dintre noi.

Dar haideți să vedem ce spune G.K. Chesterton despre proprietate:

„Socialiștii pornesc de la premisa că proprietatea privată nu a fost niciodată altceva decât un fel de lux capitalist rudimentar; și sunt foarte speriați când se ciocnesc cu țăranul și descoperă că cel mai puternic simț al proprietății nu se găsește în lumea luxului, ci în cea a sărăciei.”

„Proprietatea este doar arta democrației. Aceasta înseamnă că fiecare om ar trebui să aibă ceva pe care să îl poată modela după chipul său, așa cum este modelat după chipul cerului.”

„Este singurul loc de pe pământ unde un om poate schimba brusc aranjamentele, poate face un experiment sau își poate permite un capriciu. Oriunde altundeva trebuie să accepte regulile stricte ale magazinului, hanului sau muzeului.”

Cu acestea fiind expuse, aș conchide întru înțelegerea a ce înseamnă proprietatea privată. Așadar, proprietatea privată este acel spațiu în care omul este liber să creeze și să exceleze așa cum l-a făurit Dumnezeu, este liber să-și exprime conștiința. Altminteri, când nu deține nimic în proprietate, nu are nici libertatea de conștiință, atât de suprimată de globaliști, pentru că alții îi fac regulile, pentru că se desfășoară pe proprietatea altuia.

Am consemnat

Al vostru devotat, Patrick Matiș.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!
Become a patron at Patreon!
0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lăsați un comentariu