Patrick Matiș – Nimicul Gol (poem)

Am scris acest poem inspirat dintr-o conversație cu o bună prietenă, doamna Apetroaie, căreia îi mulțumesc pe această cale, despre marii teoreticieni de la noi care le știu pe toate și totuși vin cu foarte puține soluții sau chiar cu nimic, nimicul gol, care e chiar gol, pentru a ne scoate țara și neamul din situația în care suntem azi. Am intitulat-o Nimicul Gol. Să vedem:

Un Neica-Nimeni s-a suit în Deal,
Un biet Dulap cu un Vuiet în Surdină,
Un eșec ce s-a transformat în ideal,
Ceva ce părea real,
Un Si bemol,
Un mototol..
Nimicul Gol!

Am pus ștampila pe cine ne-a mințit
Desconsiderând c-am fi avut vreo vină,
Și l-am crezut necontenit
Pe bietul hoț de case parvenit,
O foaie de turnesol,
Un nenorocit prostovol..
Dacă Nimicul poate fi Gol!

Am mers departe în crezul nostru..
Dar mă gândesc, poporul cui se închină?
Să ne fi înfrânat, să ne fi pus căpăstru?
Poate ne ascultă Dumnezeu în surdină
Și ne așteaptă înapoi în Marea Sa Grădină,
E tot ce putem spera,
Căci nimic nu mai putem tolera
Să mai facem vreun rostogol,
Să ne mângâiem domol,
Căci, deja știm, Regele este gol..
Un nimic.. chiar gol!

Una, alta, vreau să spun solemn
Timp mai este doar pentru cel demn!
Nu înțelegeți, e suficient și așa
Dar să vedem pe unde scoateți cămașa
Atunci când vine nota de plată,
Dând pe afară, acumulată,
Acesta fiind acel semn
Cu nimicul gol lumea e sigur terminată!

Vorba trece, scrisul rămâne gravat,
O mică știre-bombă răsună fină,
În țară nimic nu s-a rezolvat,
Nici nu știm cât ar mai fi durat
Până când casa și copiii ni se vor fi luat.
Ați auzit cum sună a fol,
Dar parol!
Nimicul e CHIAR Gol!

Am consemnat,

Al vostru devotat

Patrick Matiș