In Modelul de Tara

Patrick Matiș - Un steag, un proiect de țară, un om care aduce pacea, o speranță

Motto: Omul a fost făcut de Dumnezeu să creeze, nu să consume.

Dragi români, astăzi avem un proiect de țară, avem un om care aduce pacea, avem o speranță. „Hrană, Apă, Energie” se numește proiectul nostru, un proiect prin care readucem libertatea, suveranitatea și independența micului producător român și implicit prosperitatea poporului român pe mulți ani de acum încolo. Călin Georgescu este cel care ne-a dat acest proiect, cel care aduce pacea și speranța într-un viitor nu numai bun, ci net superior. Este vorba despre o schimbare de paradigmă întorcându-ne la natura noastră creștină și trezvie. Adică la echilibrul și simplitatea la care ne îndeamnă antecesorii noștri.

Astfel că vom începe cu următorul citat din cartea Cumpăna României a domnului Călin Georgescu, să vedem:

Eu am un proiect de țară, cu obiective simple și clare: hrană, apă, energie. Știu să-l pun în aplicare, știu cu cine și cum să o facem. Și mai știu că este mai mult decât un simplu proiect de țară: este un proiect de eliberare din robia ignoranței, a sărăciei materiale și spirituale.

Când vine un român să spună acestea, două lucruri se pot întâmpla în mintea ascultătorului: 1. ori îl respinge spunându-i să meargă la plimbare pentru că lumea e pierdută și nu se mai poate face nimic, deoarece un om nu poate schimba o lume, așa cum primăvara nu se poate face cu o floare; sau 2. se umple de bucurie și speranță, ba chiar mai mult, vrea să-l susțină și să i se alăture, ca să nu mai spunem că vrea să știe mai multe despre proiect și să-l pună el însuși în practică în propria sa ogradă.

Fiecare ne alegem latura din care facem parte, însă tendința umanității (rețineți acest cuvânt umanitate, adică omenire, care are la bază omenia conștientă) este spre libertate, spre suveranitate, spre autosusținere și cooperare, nu spre control total asupra drepturilor și libertăților, spre slugărnicie, spre dependența de sistemul global centralizat și spre competiție ca să ajungă în vârful unei piramide imaginare. Mai devreme sau mai târziu ne autoalegem. Ori vom fi reci complet, ori fierbinți, așa cum vorbeau Scripturile despre Vremurile ce vor veni. Nu mai putem fi călduți, nu mai este vremea.

Cât despre speranță, domnul doctor Călin Georgescu ne spune în carte următoarele:

Speranța însă nu moare. Dar ea nu vine dinspre chipurile anoste care se perindă zilnic pe micile ecrane sau pe la întrunirile publice. Și nici nu poate fi trezită în sufletele oamenilor doar prin rugăciuni, fără luptă, îndrăzneală și putere. Speranța este un dar divin și ea se naște, ca în toate momentele grele ale istoriei naționale, din adâncurile ființei acestui popor.

Deci, nu vorbim de credințele oarbe, ci de credințele bazate pe experiență viu trăită. Credința și speranța, în aceste cazuri, sunt surori gemene. Merg împreună și lucrează împreună. Credința nu poate fără speranță, iar speranța fără credință, este fără de putință. Mai mult de atât, la noi, la creștini, în special la ortodocși, avem nădejdea care este răsărită din jertfă. La noi nu există suferință, există jertfă, adică suferință voluntară. Noi ne asumăm, nu căutăm să suferim inutil și biciuitor asupra sufletului nostru, ci acceptăm suferințele ca pe niște jertfe. Pentru că știm că plătim pentru Dumnezeu. Așa au procedat toți martirii noștri.

Speranța nu moare atunci când există faptă frățească întru Hristos între oameni, între noi românii. Noi avem o lungă istorie a bună-voinței și îngăduinței pe care o desfășurăm între noi și dimpreună cu alte popoare care au traversat meleagurile noastre. Să nu uităm că avem, spre exemplu, numai în Dobrogea peste cincisprezece etnii cu care trăim dimpreună de sute de ani, printre care lipoveni, greci, tătari, evrei, ruteni, turci, bulgari etc.

Însă a venit timpul afirmării identității cu adevărat românești, vocaționale, altfel țara ne va fi luată de sub picioare, capitalurile vândute acelor puțini care au făcut speculă de-a lungul secolelor devalorizând totul, iar pe noi ne vor pune să trăim în rezervații precum popoarele native de peste ocean. Și nu ar fi cel mai rău lucru care ni se va putea întâmpla. Mai este și dictatura plandemică ce se vrea a ne îngenunchea la un steag fals produs de minți sinistre inumane și care dorește cu ardoare ca noi să renunțăm la libertățile noastre de a trăi în detrimentul unei noi ordini mondiale propusă de ei. Însă aceasta nu este de la noi și nu este pentru noi.

Pentru a ne adapta la noua realitate a contracției susținute, se impun o nouă economie și un nou model de civilizație. Cu alte cuvinte, este necesar să răspundem la realitatea fluxurilor de energie mai scăzute simplificând sistemele noastre sociale, politice și economice, pentru a provoca mai puține pagube pământului și climei, și pentru a putea trăi cu un buget energetic mai scăzut. Obiectivul suprem este să ducem o viață sănătoasă într-o societate sănătoasă; sănătatea solului, a plantelor, a animalelor și a oamenilor trebuie tratate ca o singură, mare provocare.

Simplificarea înseamnă să trecem de la mare la mic. În loc de hypermarketuri sau mall-uri, piețe de desfacere locale unde mici producători să vină să-și vândă marfa lor, în loc de mari fabrici și uzine care produc bunuri, mici manufacturi de familie care au un impact scăzut până la zero asupra naturii înconjurătoare. Baza este omul și calitățile sale umane, talanții despre care vorbea Arsenie Boca, precum generozitatea, bunătatea, bucuria pentru binele aproapelui, modestia, fraternitatea, blândețea, empatia și multe altele, în schimbul orgoliului, mândriei, egoismului, discriminării, invidiei, geloziei, mâniei, aroganței și sacrificării altora pentru propriul bine. Iar toate aceste calități umane vin din conștiință. Nu degeaba distributismul a mai fost denumit și capitalismul conștient.

Să investim într-o versiune de agricultură organică la scară redusă, care aplică ultimele achiziții ale științelor biologice, cu scopul de a înlocui agricultura înalt subvenționată și larg poluatoare. Agricultura nu este pandantul sistemului industrial. Un ecosistem sănătos ar putea fi primul standard al performanței agricole, având prioritate asupra standardului productivității și, cu siguranță, asupra standardului industrial, amăgitor și primejdios, al „eficienței”. Astăzi, agricultura organică ar putea oferi suficientă hrană la nivel global și mai multe locuri de muncă decât agricultura de tip industrial, fără impactul ecologic negativ al celei din urmă.

Să investim în inovație, iar inovația presupune o mai bună adaptare a organismului uman la habitatul natural, conform principiilor Economiei Albastre propuse de Gunter Pauli, membru al CoR: să răspunzi nevoilor de bază cu ceea ce ai la îndemână, introducând inovații inspirate de natură, generând multiple beneficii, inclusiv locuri de muncă și capital social, oferind mai mult cu mai puțin. Inovația nu ar trebui să-și propună universalitatea și uniformitatea, ca în modelul industrial, ci o adaptare locală în limitele recunoscute – ale spațiului, timpului, energiei, solului, apei și inteligenței umane.

Acesta este proiectul viitorului și aceștia sunt parametri de bază. Dar inovația se face atunci când avem un reper de succes care a mai funcționat odată înainte-vreme. Aceasta se numește tradiție. Avem o tradiție agricolă străveche, suntem în Grădina Maicii Domnului, un paradis natural al Marii Mame a lumii, așa cum mulți au văzut-o, au vizitat-o. Avem o tradiție meșteșugară, a breslelor, a profesioniștilor din toate îndeletnicirile umane. Dar înainte de toate avem o tradiție spirituală milenară, educațională în școala lui Spiru Haret (școala muncii) și Simion Mehedinți (pedagogul tinerilor). Cum spunea G. K. Chesterton, unul dintre fondatorii distributismului din Marea Britanie: „Luptăm nu pentru că urâm ceea ce vedem în fața noastră, ci pentru că iubim ce avem în spate.”

Distributismul reprezintă o șansă pentru ieșirea noastră din sclavia mentală și economică. Înseamnă o economie gândită la dimensiuni umane, bazată pe firme de familie și pe alte mici unități productive, pe comunitate, pe grija față de ecosistem și față de calitatea hranei noastre.

La noi micul producător este motorul economic care ne-a adus bunăstarea, prosperitatea care a ajuns la apogeu în perioada interbelică atunci când am avut cea mai mare creștere economică din istorie, devenind grânarul Europei. Țăranul român a fost reîmproprietărit după ce a fost desproprietărit de pe vremea fanarioților. Am avut și reforma agrară a marelui voievod Alexandru Ioan Cuza. Am avut personalități intelectuale de elită începând cu Mihai Eminescu (teoria statului organic), apoi Ion Mihalache, Mihail Manoilescu, Gheorghe Dumitrescu-Bumbești, Dimitrie Gusti, Virgil Madgearu, Nicolae Iorga, Vasile Băncilă, Petre Țuțea și mulți alții. Am avut politica prin noi înșine în care s-au repus bazele milenare ale lui Dimpreună. Toate acestea TREBUIE să revină! Numai cu noi se poate! DIMPREUNĂ!

Distributismul nu înseamnă redistribuirea avuției naționale din modelele socialiste, ci propune o cât mai largă distribuire a proprietății productive („proprietatea productivă” înseamnă posesiunea fizică și folosirea efectivă a pământului, uneltelor și cunoștințelor).

Cooperația ca și formă de conlucrare umană nu este o nouă economie, ci vechea economie reajunsă în actualitate. Dar nu se poate realiza un sistem economic corect dacă nu avem o spiritualitate reală la bază, cum este spiritualitatea creștină, care s-a văzut foarte clar că a stat la baza economiei noastre interbelice, în care voluntariatul era fulminant între oameni, printre români și pentru viitorul lor. Au construit mai mult decât în sute de ani înainte. Au și trăit o viață creștină interioară care le îmbogățea sufletele. Acestea par a fi uitate acum, dar vor reveni.

Avem nevoie de o stare de spirit și a început să renască. Avem nevoie să ne adunăm în jurul unui steag, proiectul de țară din iubire pentru om, neam și Dumnezeu, avem un om al păcii, nu al conflictelor distructive, și acesta este dl. dr. Călin Georgescu, cel mai capabil om să ne fie mentor acum și în viitor, și avem nevoie să ne adunăm în jurul dânsului.

Dar să lăsăm ca ultimele cuvinte să ni le împărtășească domnia sa din cartea Cumpăna României. Să vedem:

România trebuie să știe ce vrea, iar poporul român să înțeleagă ce poate. Demnitatea țării – și a noastră, ca neam – este principalul scop, acum și în viitor.

A consemnat pentru dumneavoastră al vostru devotat Patrick Matiș.

Recent Posts

Lăsați un comentariu

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
omv petromsat pestera, bucegi, etica in aer liber, cele 7 principii, diminueaza impactul focurilor de tabara