In Articole

Teodor Palade - Scenariile politice, aceste teribile arme ale manipularii

Ati observat? Suntem asaltati de scenarii. Vin de peste tot. Scenarii cu privire la cresterea salariului minim, scenarii pentru salvarea de la colaps a sistemului de pensii, pentru reforma din invatamant, pentru exploatarea in folosul altora a rezervelor de gaze din Marea Neagra, pentru salvarea padurilor, pentru stoparea inflatiei, pentru contracararea ofensivei unguresti, pentru anularea pensiilor speciale, pentru organizarea alegerilor anticipate, pentru desfiintarea programului „Prima casa” etc. Ne facem visuri, avem reverii, suntem ingrijorati si chiar ne croim viitorul in functie de scenariile care circula, cu o frecventa ametitoare, pe toate canalele media. Suntem educati, ne hranim, ne imbracam, ne alegem meseria, emigram sau nu, ne insuram sau divortam, ne hotaram daca sa facem sau nu copii, manati din urma de haita scenariilor. Practic, TRAIM conform scenariilor!

Fiecare cu scenariul sau

Fiecare partid, mic, mare sau cel mai mare, fiecare minister si fiecare agentie guvernamentala, fiecare firma serioasa sau de conjunctura, toate, cheltuiesc o multime de timp si arunca o gramada de bani cu elaborarea de scenarii. Au aparut structuri specializate, s-au nascut meserii adiacente, iar „facatorii” de scenarii s-au autodenumit, pompos, analisti sau experti.

Inclusiv ceea ce numim Puterea, adica intreaga osatura guvernamentala formata din toti cei care raspund de destinele natiunii, cei care teoretic ar trebui sa lucreze cu proiecte serioase, cu programe sau cu planuri de executie, actioneaza si se misca dupa cum le spun scenariile. Nestatornici din fire, schimbam prim-ministri cu o frecventa de unul pe an. In medie, aducem alti si alti ministri la ministere cam o data la sase luni. Si, ca si cum numai pentru asta ar fi fost adusi acolo, noii ocupanti ai caldutelor fotolii fabrica in regim de urgenta scenarii. Lansarea de scenarii a devenit o moda. Ai ajuns ministru si nu ai scos imediat pe piata un scenariu, nu esti bun de nimic. Nu conteaza daca scenariile tale au vreun rost ori ba. Nu intereseaza nici utilitatea lor practica. Ai scenariu, esti bun. Nu ai, esti un impotent politic. Eficienta ta ca demnitar este apreciata prin prisma numarului de scenarii elaborate. Pana si in inalta sfera a Cotrocenilor, trepadusi insarcinati cu producerea de scenarii se calca pe bataturi…

Mai grav este ca, in conformitate cu aceste scenarii, scoase in devalmasie de fiecare neavenit ratacit temporar pe poteca arivismului politic, sunt elaborate legi, este modificata Justitia, sunt eliberati criminali sau sunt arestati nevinovati, se construiesc de forma sau se desfiinteaza cu adevarat spitale, sunt ajustate pozitiv sau negativ cheltuielile statului, se croieste bugetul tarii, se multiplica sau se reduce numarul de ministere, este inzestrata armata sau se stabileste varsta de pensionare. Cui sa-i mai pese ca sub invazia scenariilor se surpa tara?

Nu apucam sa deschidem un ziar, o pagina pe internet sau un post de radio in care se dezbate realitatea noastra sociala, ca suntem inundati de scenarii: „Trei scenarii care ii fac fericiti pe cei din PSD”; „Scenariul care ar putea arunca in aer scena politica”; „Top 5 scenarii politice pentru perioada imediat urmatoare”; „Scenariile de lucru in criza politica”; „Scenarii de politici publice”; „Trei scenarii pentru cresterea salariului minim”; „Pensionarii si pensiile lor in diverse scenarii”; „Scenariu pentru activitatea extracuriculara la educatie”; „Scenarii de utilizare pentru psihoterapeuti”… Inebunesti!!!

Autorii si actorii

Cum bine stim, scenariile sunt elaborate pentru actori. Pentru aceia care aproape niciodata nu arata ceea ce sunt cu adevarat. Asta este meseria lor. Sa se prefaca. Sa ne minta cat mai credibil. Iar cei care ne-au mintit cel mai iscusit, sa fie onorati cu premii. Ne-am obisnuit sa fie asa si nici nu mai realizam ca, de fapt, traim ca intr-o uriasa sala de spectacole. Uitati-va imprejur! Cu mici exceptii, nimic din ceea ce ni se prezinta nu este adevarat. Adevarul, aflat undeva acolo, in spatele aparatului de fabricat scenarii, dincolo de cortina, nu ne este harazit noua. Noi suntem fraierii care platim bilete scumpe pentru a lacrima in pumni sau hohoti de ras vrajiti de minciunile actorilor. Uneori injuram, alteori aplaudam dar, de cele mai multe ori, ne complacem in postura de spectator fara nici o responsabilitate. Adevarul? Cui ii mai pasa de adevar? Prizonieri ai miilor de inselaciuni cosmetizate, am ajuns sa credem ca nici nu avem nevoie de el.

Cine sunt cei care scriu scenariile spectacolului? Cine sunt actorii? Ii stim cu totii! Sunt alesii nostri, politicienii! Urcati la putere sau cazuti in opozitie, ei ne mint frumos in timp ce ne baga mana in buzunar. Ei, actorii politici, sunt aceia care, profitand de naivitatea noastra, pentru a ne putea manevra, cu fiecare nou scenariu ne tin apasati de incertitudine si au impresia ca sunt cu atat mai puternici cu cat suntem noi mai cu sufletul la gura.

Nu se intampla numai la noi

Sa nu credeti cumva ca suntem singurii care, ca intr-un motagne russe, ne ridicam spre slavi sau ne prabusim in negrul hau din cauza scenariilor. Se intampla aidoma in case mult mai mari. Conducatorul ales democratic al celei mai democratice tari din lume risca sa-si piarda scaunul, urmarea unui scenariu aiuristic elaborat de opozitia politica si urmat cu incapatanare tipic americana de autorii lui. Traim cu totii groaza apocalipsei generata de pericolul incalzirii globale – un scenariu dospit in creierele celor impinsi de interese financiare imense si aruncat peste noi prin toate canalele media existente. Cunoastem foarte bine scenariul penibil care a stat la baza atacarii Irakului, razboi care a pustiit unul dintre leaganele civilizatiei lumii. N-am uitat scenariile mincinoase care au declansat devastatoarele „revolutii” ce au marcat sangeros lumea prin asa-zisa Primavara Araba. Dupa aproape douazeci de ani inca se discuta despre existenta scenariului politic care ar fi a condus la tragedia prabusirii celor doua turnuri gemene din New York City, eveniment care a schimbat definitiv mersul firesc al relatiilor internationale mondiale. Ne confruntam zilnic cu scenarii referitoare la izbucnirea celui de al treilea razboi mondial. Zeci de scenarii apocaliptice pe teme politice, religioase, extraterestre sau tectonice umplu coloanele ziarelor si ocupa spatiile de emisie ale posturilor de televiziune din intreaga lume.

De ce scenarii?

Scenariile reusesc sa produca ceva ce azi pare absolut necesar societatii romanesti. Ceva fara de care nu numai Romania, dar si lumea in care traim nu ar mai putea functiona conform dorintelor celor care ne conduc. Ele, scenariile, creaza CONFUZIE. Si, mai ales, asigura perpetuarea acesteia. Iar confuzia este starea care asigura premizele manipularii cu maxima eficienta a mintii, atat la nivel individual cat si la dimensiunea maselor mari de oameni. Cuprinsi de confuzie putem fi determinati sa luam decizii care ne dezavantajeaza, sa alegem asa cum ni se sugereaza si nu cum ar fi firesc, sa reactionam ilogic si, de ce mai multe ori, sa actionam neconform cu convingerile noastre. Confuzia genereaza un climat in care persista frica si nesiguranta, stimuleaza neincrederea in societatatea in care traim, alimenteaza inclusiv neincrederea in propriile puteri sau posibilitati.

Traim in plina epoca a manipularii. Suntem manipulati prin imagini, ne este manevrata mintea prin intermediul mass-media – aceasta neoprita nascatoare de stiri false („fake news” pentru romanul ajuns deja, inclusiv in exprimare, la stadiul de fericit cetatean european). Exista tehnici de manipulare electorala, manipulare emotionala, manipularea prin inducerea vinovatiei ori manipulare prin folosirea altora ca exemplu. Mintea ne este influentata copios prin retele sociale ale internetului, retele create de la inceput in acest scop. Exista deja o ramura a psihologiei numita psihologia manipularii. Intregi departamente ale serviciilor secrete si ale partidelor politice au ca principala preocupare manipularea cetateanului.

De ce scenarii? Fiindca politica prin scenarii este parte a politicii manipularii. A politicii prin care ne este modelata mintea. A politicii destinate indobitocirii cetateanului prin fluturarea in fata ochilor a nesigurantei zilei de maine, a perspectivei saracirii, a razboiului pustiitor, a apocalipsei iminente sau a unui viitor paradisiac.

De ce scenarii? Fiindca fiecare scenariu este o arma. O arma teribila destinata manipularii. O arma distrugatoare de destine, invelita de cele mai multe ori in aura mincinoasa a dorintei de a evita un rau amenintator sau stralucind in nimbul nazuintei omenesti de mai bine!

A consemnat Teodor Palade via teopal.ro.

Recommended Posts

Lăsați un comentariu

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
%d bloggers like this: