Vasile Alecsandri – Românca (poem)

Cînd primavara cu lăcrimioare
În locul iernii vine zîmbind,
Inima, dulce privighitoare
Scăldată-n soare,
Cîntă iubind.

Dar cînd se luptă ţara-n durere,
Tot omul tînăr şi simţitor
Trebuie să-i deie cu-a sa putere
O mîngăiere
Ş-un ajutor.

Cînd ţara geme sub apăsare,
Mai bine-mi place s-aud sunînd
Un răcnet aspru de răzbunare
Decît oftare
De amor blînd.

Versul iubitei duios străbate,
Focul poetic e răpitor,
Dar nu-s cuvinte mai înfocate
Ca libertate
Şi viitor.

June poete! ascunde-ţi dorul,
Căci nu e timpul de dulci plăceri.
Decît pe liră să cînţi amorul,
Apără-onorul
Sărmanei ţări!

Cîntă-un vers falnic de renviere
Care s-aprindă sufletul meu.
Ridică neamul de la cădere,
Ş-orice-mi vei cere
Va fi al tău!