muzeul taranului roman, mirrors of brancusi

Muzeul Țăranului Român - Mirrors of Brâncuși un proiect multimedia dedicat sculptorului român 10 – 24 februarie 2021

În perioada 10 – 24 februarie 2021, are loc la Muzeul Național al Țăranului Român expoziția multimedia Mirrors of Brâncuși, un proiect care urmărește să surprindă esența sculptorului român printr-o serie de instalații și de experiențe bazate pe opera lui Constantin Brâncuși. Proiectul este organizat de Fundația Art Production, Centrul de Resurse pentru Cetățenie Activă și Christian Westblink, cu sprijinul JTI și Muzeul Național al Țăranului Român.

Mirrors of Brâncuși dorește să lase oamenilor o amprentă mai puternică și mai concretă asupra a cine a fost Brâncuși, dar și o raportare la alte concepte și definiții, mai apropiate de esența omului și artistului Brâncuși.

Abordând noi tehnologii și reinterpretând opere cunoscute și mai puțin cunoscute ale artistului, expoziția este o prezentare dinamică a unor întâmplări din viața artistului, relațiile sale cu alți artiști din vremea lui, precum și trăsături de caracter despre care se vorbește prea puțin. La finalul experienței, vizitatorul va reuși să capteze informația, dar și noi concepte despre sculptor.

Proiectul a pornit de la o cercetare făcută pe un grup de oameni de vârste și ocupații diferite, dar care a cuprins aceleași concluzii – ceea ce mentalul colectiv și-a însușit despre Brâncuși e diferit față de ceea ce a vrut în esență să transmită artistul. Pentru a schimba direcția, creatorii proiectului au mers pe ideea de interactivitate și de implicare a tehnologiei în procesul de creație.

Ca să gândim acest proiect, am mers pe un fir logic în care am pus cap la cap conceptele cu care opera Brâncuși și nevoile publicului, felul în care acesta interacționează cu o informație și cum o asimilează el. Am ajuns astfel la Mirrors of Brâncuși, un proiect-oglindă, în care oamenii nu doar că sunt puși față în față cu creația lui Brâncuși, dar sunt invitați să se pună în locul unor opere ale artistului, ajungându-se astfel la o analiză a propriilor emoții și sentimente dintr-o postură nouă. Prin acest proces de a te identifica și de a empatiza cu celălalt, vizitatorii vor avea o imagine mai clară asupra a ceea ce și-a propus Brâncuși prin opera lui. Verticalitate, complexitate ascunsă în linii simple, emoție și reîntoarcere către sine – asta veți descoperi în cadrul expoziției Mirrors of Brâncuși spune curatorul expoziției, Silvana Dulamă-Popa.

Expoziția dispune de o scenografie amplă, în care vizitatorul va putea experimenta cum e să fii parte dintr-o operă a lui Brâncuși, se va oglindi într-o interpretare a unui modul în mărime naturală al Coloanei fără Sfârșit și se va bucura de un scurt film dedicat vieții inventatorului sculpturii moderne, cu informații concise și alese cu grijă. Echipa de creație este formată din Silvana Dulamă-Popa (curator), Diana Miroșu (scenograf), Alin Popa (design lumină), Zoli Toth (muzică), Dilmana Yordanova și Ovidiu Eftimie (video), Iulian Dinu (foto).

Proiectul se desfășoară în mai multe spații, prima expoziție fiind la București, la Muzeul Național al Țăranului Român, sala Irina Nicolau, în perioada 10 – 24 februarie. Expoziția va putea fi vizitată de marți până duminică în intervalul 10:00 – 18:00.

Mai multe detalii pe muzeuluitaranuluiroman.ro.

legile belagine, belaginele, legile sacre ale omenirii

Tudor Urse - BELAGINELE - Legile sacre ale omenirii

Se spune că Zalmoxe ne-a lăsat o serie de legi sacre, asemănătoare cu poruncile lui Moise. Aceste legi totuși sunt destul de profunde, lungi și foarte bine explicate parte în parte. Probabil că, cel care le citea, reflecta, și se ruga la divinitate pentru a le înțelege esența.

Legile Belagine (Leges Bellagines denumire ce apare ȋn secolul IV d. Hr.) sunt cunoscute a fi tautologiile după care se guvernau pelasgii şi urmaşii lor, dacii. Despre etimologia termenului „belagine” există mai multe teorii:

– Cuvântul este compus din belanus (legi) şi ginus (ȋncepători), astfel că ar putea ȋnsemna „legile ȋnceputurilor”.

– Alăturarea cuvintelor pelasgus şi gentaes (gens-gentis-neam-gintă) ar putea avea ca ȋnsemnătate „neamul pelasg”.

– Belagine – Blajin (Be+lag+ine=Blajine). Ȋn capitolul „Arimani, Râmi, Arimaspi, Arimphaei în Dacia” a lucrării Dacia Preistorică, Nicolae Densuşianu afirmă despre una din ramurile pelasgilor următoarele „(…) aceşti Rohmani îşi petrec vieţa lor foarte mult în devoţiuni religiose; sunt oameni forte buni, şi cu moravuri blânde, din care cauză se numesc «Bunï») şi «Blajini»; ei sunt feriţi de orice rele, cât nu fac stricăciuni nimenui, dar nici pe ei nu-i superă nimeni; și fiindcă sunt sfinţi, ei merg după morte de a dreptul în raiu și se numesc «Fericiţii ajini». Rohmanii aveau o presimţire de cesul morţii; se pregătiau singuri pentru ultimul moment al vieţei lor; se îmbrăcau în haine de morte, veniau preoții, rudele şi pretinii, se făcea ceremonia de despărţire; apoi acela, cărui i-a sosit cesul, trecea singur după un del cu trup cu tot, iar ceilalţi se întorceau acasă”.

– Nicolae Densuşianu susţine faptul că denumirea vine de la Belaci sau Blaci, populaţii pastorale pelasge (personal aceasta este teoria pe care o ȋmbrăţisez), lucru care atestă că origina cuvântului vine de la pelasgi (pelasgi/belasgi/belagi/blaci/belagines).

Să le studiem și noi mai jos:

  1. Dincolo de curgerea timpului şi de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu şi Veşnic, din care vin toate şi prin care fiinţează toate cele ce sunt. Totul şi nimicul sunt suflarea Sa, golul şi plinul sunt mâinile Sale, miscarea şi nemişcarea sunt picioarele Sale, nicăieri şi peste tot este mijlocul Său, iar chipul Său este lumina. Nimic nu este făptuit fără de lumină şi tot ce vine din lumină prinde viaţă şi ia făptură.
  2. Precum fulgerul aduce lumina şi din lumină tunetul şi focul se revarsă , aşa este şi gândul omului, el trece în vorba omului şi apoi în fapta sa. Deci, ia aminte la asta, căci până la focul ce arde trebuie să fie o lumină şi un tunet. Lumina omului este gândul său şi aceasta este averea sa cea mai de preţ. Lumina prinde putere prin cuvânt, iar voinţa omului aprinde focul prin care se făptuiesc toate cele ce sunt în jurul său.
  3. Fii ca muntele cel semeţ şi ridică a ta lumină mai presus de cele ce te înconjoară. Nu uita că aceiaşi paşi îi faci în vârful muntelui ca şi în josul său, acelaşi aer este sus ca şi jos, la fel creşte copacul în vârf de munte ca şi în josul său, la fel luminează soarele piscul cel semeţ ca şi pamântul cel neted.
  4. Fii cumpătat ca pământul şi nu vei duce lipsă de nimic. Creanga prea plină de rod este mai repede frântă de vânt, sământa prea adâncă nu răzbate şi prea multă apă îi stinge suflarea.
  5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu cât este mai înalt, cu atât rădăcinile sale sunt mai adânci în pământ, căci din pământ îşi trage tăria, nu uita asta. Cu cât te ridici mai mult, cu atât trebuie să cobori mai mult, căci măsura ridicării este aceeaşi cu măsura coborârii.
  6. Puterea omului începe cu vorba nerostită, ea este asemeni seminţei care încolţeste, nici nu se vede când prinde suflare de viaţă. Lumina seminţei este cea care o ridică, pământul este cel ce-i dă hrana, apa îi dă vigoarea, iar răbdarea o îmbracă cu tărie.
  7. Priveşte râul şi ia aminte la învățătura sa. La început este doar un firicel de apă, dar creşte tot mai mare, căci vine de la ce este mai mare, şi lucrurile aşa trebuiesc împlinite, prin firea lor.
  8. Asemenea este şi gândul cel bun şi drept rânduit, el îşi face loc printre pietre şi stânci, nu tine seama de nimic, îşi urmează drumul şi nimic nu-i stă în cale. Apă cu apă se adună, iar împreună puterea este şi mai mare.
  9. Ia seama de taina aceasta şi nu o uita, acel firicel de apă ştie unde va ajunge, căci una este cu pământul şi toate cele ce-i vin în cale nu îl pot opri până la sfârşit. Astfel să iei seama la gândul tău unde trebuie să ajungă şi vei vedea că nimic nu stă în calea sa. Să-ţi fie gândul limpede până la sfârşit; multe se vor ivi în calea sa, căci firea lucrurilor din jur este mişcătoare asemeni apelor. Apă cu apă se întâlnesc, pământ cu pământ şi munte cu munte.
  10. Ia seama la gândul cel rău, fereşte-te de el ca de fulger, lasă-l să se ducă precum a venit, căci te-ndeamnă la lucruri nefireşti. Fereşte-te de vorbele deşarte şi de neadevăr; sunt ca pulberea câmpului ce-ţi acoperă ochii, ca plasa păianjenului pentru mintea şi sufletul tău. Ele te îndeamnă la trufie, înșelăciune, hoţie şi vărsare de sânge, iar roadele lor sunt ruşinea, neputinţa, sărăcia, boala, amărăciunea şi moartea.
  11. Nu judeca oamenii după greutatea lor, după puterea lor, după averea lor, după frumuseţea lor sau după râvna lor, căci şi unul şi altul a lăsat din ceva pentru a creşte în altceva. Cel bogat este sărac în linişte, cel tare este slab pentru altul şi cel slab are tăria lui ascunsă. Cum firea lucrurilor este mişcătoare, asemeni este şi omul. Ce dă valoare unei unelte, trebuinţa sau frumuseţea? Duce un om mai mult decât boul? E mai bogat vreunul ca pământul? Doar cunoaşterea şi înţelepciunea îl ridică pe om peste dobitoace. Şi degeaba ai cunoaştere dacă ea nu este lămurită de vreme.
  12. Fierul înroşit a fost rece şi se va răci iarăşi; Vasul a fost pământ şi va fi iarăşi pământ; Pământul ce-a fost sterp acum este pământ roditor şi se va stârpi iarăşi peste vremi. Râvna omului face schimbătoare toate acestea. Dar râvna îi întoarce bucuria în tristeţe şi liniştea în nelinişte. Fierul şi focul ajută omul, dar îl şi vatămă. Şi aceeaşi râvnă îl îndeamnă a merge pe cărări neştiute şi nebătute de ceilalţi dinaintea lui. Tot râvna îl îndeamnă la strângere de averi, la mărirea puterii şi a se măsura cu alții. Fereşte-te de a te măsura cu altul, căci trufia de aici se naşte; ea te va coborî mai jos de dobitoace şi te va despărţi de fratele şi de vlăstarul tău.
  13. Neînţeleptul este mânat de râvnă, dar înteleptul încalecă râvna. Neînţeleptul suferă când râvna îl duce la pierdere şi la cădere, dar înțeleptul întotdeauna găseşte câştigul în pierdere şi înălţarea în cădere.
  14. Trufia răceşte iubirea inimii şi o face în duşmănie şi nu există dobitoc mai josnic decât omul care nu mai are iubire în inima sa. Căci iubirea este cea dintâi putere şi chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gândul tău să se împresoare cu trufia, căci mai jos de dobitoace vei ajunge.
  15. Gândul bun şi vorba înţeleaptă îţi pot potoli necazul, îţi pot răcori inima, dar nu te vindecă, pentru că omul suferă după cum trufia a crescut în el, căci suferinţa este umbra trufiei.
  16. Nu îţi lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, căci ele aşa cum vin, aşa pleacă. După orice zi vine şi noaptea, şi după iarnă vine primăvara, căci aşa este rânduit şi aşa este firea lucrurilor. Toate cele ce se văd, se nasc, cresc şi apoi se întorc de unde au plecat. Doar firea lucrurilor rămâne pururi, iar aceasta are nenumărate şi nesfârşite ramuri, şi asemenea izvoarelor minţii şi sufletului tău, ele nu se arată la vedere. Căci o suflare şi un foc fac să crească toate cele ce cresc ierburi, copaci, dobitoace şi oameni – şi din aceeaşi vatră vin şi către aceeaşi vatră se întorc, şi vatra aceasta este pururea.
  17. Precum copacul cel falnic creşte lângă cel mic fără a-i face rău, aşa să fiţi între voi, cel mare să nu lovească pe cel mic şi nici să-i amărască sufletul, căci va avea datorie mare de dat, la fel ca şi hoţul. Aruncă un lemn pe râu şi mai multe vor veni din susul său către tine. Adu-i mulţumire semenului tău, adu-i lumină pe chip şi în suflet, iar toate acestea le vei găsi mai târziu înflorite în inima ta.
  18. Nu lua cu siluire şi nici cu vorbe amăgitoare ceea ce nu este al tău, căci cel ce priveşte prin ochii tăi este acelaşi cu cel ce priveşte prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.
  19. Nu grăbi nici o lucrare căci trasul de ramuri loveşte înapoi. Fructul copt este uşor de luat, cel necopt este greu de luat şi gustul e neplăcut. Nu te grăbi deci să aduni ce este înainte de vreme, căci îţi va amărî sufletul. Cum creşte cadrul, aşa creşte şi stinghia şi cum creşte roata aşa creşte şi ispita.
  20. Rămâi mereu în răcoarea sufletului tău, dar dacă mânia se aprinde în tine, ia seama ca nu cumva să treacă de vorba ta. Mânia vine din teamă şi nu a locuit dintru început în inima ta; dacă nu creşte prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia închide poarta înţelepciunii, iar cel trufaş se pune singur lângă dobitoace. Înţelepciunea este mai preţuită decât toate cele ce se văd cu ochii, ea este aurul minţii şi sufletului tău şi este rodul cunoaşterii udată de vreme.
  21. Nu-ţi amărî sufletul când simţi durerea şi neputinţa, ci mai degrabă caută să te foloseşti de ele pentru îndreptare, căci în rod ai şi sămânţa. Nu se poate ca o sămânţă bună să dea rod rău. Lăcomia întotdeauna duce la pierdere, furtul întotdeauna duce la boală, gândurile sterpe întotdeauna duc spre rătăcire, mânia întotdeauna loveşte înapoi, răutatea şi neadevărul întotdeauna aduc neputinţa, trufia întotdeauna aduce suferinţă.
  22. Mergi la izvor când sufletul ţi-e aprins, scormoneşte în apa limpede şi asteaptă până ce devine iarăşi curată. Aşa se va duce şi aprinderea sufletului tău, precum tulburarea aceea.
  23. Ia bine seama la taina seminţei. Asemeni ei este gândul tău, şi cum sămânţa nu se poate fără coajă, aşa este şi gândul cel rodnic al omului. Coaja gândului rodnic este voinţa, iar fără voinţă, gândul se usucă şi nu foloseşte la nimic. Dar puterea este în răbdarea seminţei, iar voinţa şi răbdarea fac mlădiţa firavă să razbată pământul tare.
  24. În vremea lucrului tău, înveseleşte-ţi inima la vederea lucrării tale înainte de terminarea ei, căci precum fructul îşi anunţă venirea cu o floare, tot aşa fapta omului este văzută de cel cu mintea şi simţirea limpede, înainte de a fi terminată.
  25. Ia bine seama la cauza omului sărac, dar şi la cauza omului grabnic avut, căci nici una, nici alta nu sunt fireşti. Omul sărac are multe gânduri deşarte şi le schimbă de la o zi la alta, vorbeşte mult şi lenea i-a învelit braţele şi picioarele.
  26. Cel grabnic avut ori e hoţ şi înşelător, ori vede mai bine necazul altuia şi caută a-l amăgi, de acolo îşi trage grabnica avuţie.
  27. Fii blând şi răbdător cu cei de lângă tine, căci aşa cum te porţi tu cu ei, aşa se poartă şi alţii cu tine, căci simţirea lui este la fel cu simţirea ta, din aceeaşi suflare este şi simţirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeaşi lumină cu cea care se vede prin ochii tăi.
  28. Unde este tăria omului acolo îi este şi slăbiciunea, ceea ce-l ridică îl şi coboară; rămâi în limpezimea minţii şi simţirii tale şi vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui mare, cel uşor este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel blând este deasupra celui aprig. Limpede să-ţi fie mintea şi simţirea, şi ia seamă de toate acestea.
  29. Tăria muntelui vine din răbdarea sa, din liniştea sa, stânca îi este numai învelitoare. Dar tăria lui este încercată de vânt, de apa cea lină. Ia-ţi puterea din răbdare şi din linişte şi foloseşte-te de ea prin limpezimea gândului tău, căci nu tulburarea izvorului roade stânca, ci limpezimea sa.
  30. Lucrarea făcută din teamă nu are viaţă lungă şi tăria ei este asemeni unei revărsări de ape care ţine putin. Aşa este şi cu tulburarea oamenilor, ea vine de-afară, dar este chemată de teama lor, însă teama vine prin necunoaştere, iar necunoaşterea prinde putere prin neadevăr, lene şi trufie.
  31. Soarbe cunoaşterea de la cei cu barba albă şi neroşită de vin şi lasă vremea să o îmbrace cu înţelepciune. Nu privi la trupul lor slăbit şi gârbovit, căci toate acestea sunt plata lor pentru cunoaşterea lucrurilor şi creşterea înţelepciunii.
  32. Mulţumeşte pământului pentru toate cele ce-ţi oferă, mulţumeşte cerului pentru ploaia care îţi hrăneşte pământul, mulţumeşte soarelui pentru căldura şi lumina casei tale şi a pământului tău, mulţumeşte lunii pentru liniştea somnului tău, mulţumeşte stelelor că veghează asupra somnului tău, mulţumeşte muntelui pentru poveţele şi fierul ce-l iei din el, mulţumeşte pădurii pentru tot ce iei de acolo, mulţumeşte izvorului pentru apa ce-o bei, mulţumeşte copacului pentru lucrările ce-ţi arată, mulţumeşte omului bun ce-ţi aduce bucurie şi zâmbet pe chip.
  33. Precum iarba bună creşte cu iarba rea, aşa sunt şi oamenii, dar ţine seama că purtarea lor cea rea este semănată şi crescută din teamă şi neputinţe, iar trufia este învelitoarea lor. Nu certa purtarea lor şi nu căuta a-i îndrepta din vorbe şi mustrare, căci apăsarea pe rană nu o vindecă. Oare iarba aceea este rea doar pentru că este amară pântecului tău? Aşa este şi cu omul, de vei vrea să-l îndrepţi, adu-i pentru început gândul şi simţirea la ce este plăcut atât omului bun, cât şi omului rău. Unul vede roata plecând, iar altul vede aceeaşi roată venind. Cine vede mai bine?
  34. Doar cel înțelepţit poate vedea limpezimea şi liniştea din mintea şi sufletul celui tulburat, căci cel întelepţit a fost odată si el la fel ca si cel tulburat şi roadele amare l-au făcut să ţină seama de alcătuirea fiinţei sale. A fugit de roadele sale amare în vârful muntelui şi acolo nu a scăpat de ele, a fugit în mijlocul pădurii şi iată că roadele erau cu el, apoi a privit în lăuntrul său şi iată că roadele sale amare aveau rădăcini în mintea şi simţirea poftelor sale.
  35. Este o floare mai frumoasă ca cealaltă? Este un izvor mai limpede decât altul? Este un fir de iarbă mai presus de un altul? Fiecare are tăria, frumuseţea şi priceperea lui. Este în firea lucrurilor ca pădurea să aibă felurite soiuri de copaci, de iarbă, de flori şi dobitoace. Nu seamănă un deget cu altul de la aceeaşi mână, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul. Este mărul mai înţelept decât prunul sau părul? Este mâna stângă mai bună ca dreapta? Altfel vede ochiul stâng de cel drept? Cele de sus îşi au rostul lor şi cele de jos îşi au rostul lor, cele mari îşi au rostul lor şi cele mici îşi au rostul lor, cele repezi îşi au rostul lor şi cele încete îşi au rostul lor, cele ce au fost şi-au avut rostul lor şi cele ce vin îşi vor avea rostul lor.
  36. Neputinţa vine după răutate şi neadevăr, căci ceea ce dai aceea primeşti, ceea ce semeni aceea culegi, dar ia seama că lumina sufletului tău şi al celui de lângă tine are aceeaşi vatră şi rămâne fără umbră. Vezi ce tulbură necontenit izvoarele minţii şi sufletului aproapelui tău. Adu-i liniştea în suflet şi limpezimea în minte şi bătrâneţile tale vor fi ca pomul copt, oasele şi tăria ta nu vor slăbi şi te vei întoarce de unde ai venit, sătul de căldura urmaşilor tăi.
  37. Întotdeauna va fi cineva dedesubtul tău şi întotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce sunt dedesubtul tău să te uiţi cu iubire şi nu cu trufie căci acolo îţi sunt rădăcinile, iar la cele ce sunt deasupra ta să te uiţi cu privirea de prunc şi fără teamă.
  38. Cele tari, cele slabe şi cele nevăzute sunt cele ce alcătuiesc lumea şi toate acestea le găseşti în om şi toate alcătuiesc un întreg. Nu este nimic care să fie afară şi să nu fie şi înăuntru. Ia seama la toate acestea când îţi apleci privirea înăuntrul tău şi vei găsi toată înţelepciunea zeilor ascunsă în nevăzutul fiinţei tale. Zeii au luat seama înaintea omului de această înţelepciune şi asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu şi Veşnic.
  39. Ia aminte că bătaia inimii, curgerea sângelui prin vene, vindecarea rănilor, frumuseţea ochilor şi minunăţia alcătuirii trupului sunt făcute prin puterea şi suflarea Focului cel Viu şi Veşnic care este în fiecare şi al cărui chip se arată în lumină. Dar nu uita că trupul este doar o fărâmă din puţinul care se vede.
  40. Curăţenia trupului şi desfătarea sa prin simţuri te pune doar puţin mai sus de dobitoace, căci nu un sunet plăcut te ridică, nici o duioasă atingere, nici un gust plăcut, nici o mireasmă îmbătătoare şi nici o bucurie a ochilor. Căci unde este căldura, apare şi frigul, unde este dulcele apare şi amarul, unde este plăcutul apare şi neplăcutul, unde este mireasma apare şi duhoarea, iar unde este râs, şi plânsul pândeşte.
  41. Iată dar calea de început: cumpătarea în toate cele ce faci, ascultarea de bătrâni şi de cei înţelepţi, hărnicia, mulţumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevăr şi de vorbele deşarte, ferirea de ceartă şi de mânie, buna purtare între semeni. Dimineaţa să te trezeşti cu ele, ziua să le porţi mereu în minte, seara să le ai cu tine în somn şi astfel supărarea, lipsa, amărăciunea, neputinţa, boala şi răutatea altora nu se vor atinge de tine.
  42. Dincolo de acestea se află iubirea, voinţa, curajul, răbdarea, modestia şi ele ridică omul cu adevărat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Veşnic şi, prin ele, calea ta urmează calea zeilor, dar îngroparea lor te aruncă mai jos de dobitoace. Doar prin ele primeşti adevărata cunoaştere şi înţelepciune, adevărata putere, adevărata bucurie, adevărata bogătie, rodnica şi trainica lucrare.
  43. Dar iată că unde este iubirea poate apărea şi ura, unde este voinţa poate apărea şi delăsarea, unde este curajul poate apărea şi frica, unde este răbdarea, poate apărea şi graba şi unde este modestia poate apărea şi trufia. Căci mişcătoare sunt şi cele ce se văd şi cele ce nu se văd din fiinţa omului.
  44. Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se află cel ce gândeşte şi acesta este cel ce vede mişcarea în nemişcare, este cel care dincolo de toate aceste virtuţi se desfată în cunoaşterea şi liniştea ce întrece orice bucurie, iar atenţia, echilibrul şi limpezimea sunt uneltele sale.
  45. Cel tulburat vede binele ca bine şi răul ca rău, este atras de una şi fuge de cealaltă, dar înţeleptul vede şi frumosul şi urâtul, simte şi frigul şi căldura, şi fineţea şi asprimea, aude şi plăcutul şi neplăcutul, gustă şi dulcele şi amarul, simte şi mireasma şi duhoarea şi nu face judecată între ele. El vede desluşit că firea lucrurilor este în toate, căci frumosul din urât se trage şi urâtul din frumos, dulcele a fost amar la început şi se va face iarăşi amar, plăcutul se naşte din neplăcut şi neplăcutul din plăcut. Şi toate acestea luminează sufletul înţeleptului pentru că cele bune şi plăcute hrănesc şi bucură trupul şi simţurile sale, iar cele neplăcute neînţeleptului hrănesc mintea şi înţelepciunea sa, căci vede înnoirea lucrurilor şi seminţele viitoarelor bucurii.
  46. Nu este ușoară cărarea zeilor, dar nu uita nici o clipă că omul poate cuprinde în iubirea sa mai mult decât poate cuprinde în ura sa, căldura se ridică mai mult decât poate coborî frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decât cel ce este dedesupt, uşorul se întinde mai mult decât se întinde greul, lumina răzbate mai mult decât poate răzbate întunericul, puterea care uneşte este mai mare decât puterea care desparte.
  47. Lungul şi scurtul au acelaşi mijloc; cercul mic şi cercul mare, globul mic şi globul mare pe acelaşi punct se sprijină; nevăzutul şi văzutul acelaşi loc ocupă; toate cele mari stau ascunse în cele mici, iar aici este o mare taină a firii; mare printre înţelepti este cel ce o pricepe.
  48. Înţeleptul uneşte pe cel ce vede cu cel ce gândeşte, cel ce simte cu cel ce face, dar neînţeleptul îi desparte. Deschide-ţi bine ochii, căci cel ce face, cel ce simte şi cel ce gândeşte sunt asemeni norilor care vin şi pleacă, dar cel ce vede prin ochii tăi este veşnic şi lumina sa este fără umbră. El este dincolo de viaţă şi moarte, dincolo de bine şi rău, dincolo de frumos si urât, dincolo de curgerea timpului.

Mai este ceva de spus? Să reflectăm…

Pe curând prieteni,

Al vostru Urse Morega Tudor Alexandru.

andronicon, sarmisegetuza

Tudor Urse - Androniconul - Școala Zalmoxiană de Mistere

Egiptenii au avut templele sacre de mistere in timpul pe lungul fluviu al Nilului. Mayașii și-au avut TEOTIHUACAN-UL (locul unde oamenii devin zei). Grecii au avut sacrele mistere din Eleusis. Mistere preluate din cultura tracică. Da. Exact cum ați citit. Nu. Nu este un alt articol despre dacopați și cât de măreți am fost noi odată. Este un studiu amănunțit bazat pe dovezi ignorate și nestudiate îndeajuns de către istorici. Păi i-a să vedem…

Că și tracii și-au avut propria școală de mistere si studii înalte? Adevărat. O demonstrează chiar Pitagora şi elevii săi care şi-au completat studiile universitare la şcoala zalmoxiană. Astfel, după mărturiile lui Platon şi Socrate, în Tracia nord-dunăreană erau cei mai învăţaţi medici din lume, superiori medicilor greci. Hesiod scria că Zalmoxe:

„A promovat o învățătura despre un trai nou, mai înțelept decât al grecilor”.

Tot Zalmoxe a introdus în şcoala sa studiul Dreptului – Belaginele, care stau la baza civilizaţiei umane. Le puteți găsi în articolul Belaginele – Legile sacre ale omenirii.

De când este atestată universitatea zalmoxiană? Aproximativ de pe la 1400 î. Hr. când în Tracia nord-dunăreană a apărut cea dintâi şcoală cu studii asupra astronomiei, medicinei, teurgiei etc. O școală apreciată și studiată de cei mai mari filozofi ai Greciei antice, dar cunoscută și de către fenicieni și iranieni.

Un exemplu este însuși Platon în Charmides, unul din celebrele lui dialoguri, din care extragem un pasaj absolut senzaţional:

„Aşa stau lucrurile, Charmides, şi cu descântecul nostru. L-am învăţat, cu prilejul unei expediţii, de la unul dintre medicii traci ai lui Zalmoxis, despre care se zice că au şi darul de a te face nemuritor! Căci, spunea el, toate se trag din suflet, atât cele rele, cât şi cele bune, ale trupului şi ale fiinţei noastre întregi, revărsându-se din suflet, aşa cum se răsfrâng de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului trebuie să îi dăm îngrijire, dacă vrem ca, deopotrivă, capul, cât şi restul trupului să o ducă bine. Iar sufletul spunea el, se îngrijeşte cu anumite descântece, care sunt, la rândul lor, spusele şi gândurile frumoase!” 

Ce mai e de spus? Păi să mai dăm încă un exemplu reprezentat de această dată de esenieni. Josephus Flavius, fostul iudeu răzvrătit împotriva Romei, devenit… mare istoric în „Antichităţile iudaice” afirma despre esenieni care au avut preoți traci ca învățători:

„Ei nu trăiesc prea diferit de lume, dar viaţa lor aminteşte în cel mai înalt grad de cea a dacilor numiţi pleistai (de la pelasgi)”.

Ca o completare la spusele lui Platon despre medicină găsim în aceste descoperiri uluitoare:

  • într-o locuinţă de pe dealul Grădiştei a fost descoperită o trusă medicală cu bisturiu şi pensetă din bronz;
  • la Piatra Roşie, un scalpellum tot din bronz;
  • iar la Poiana, sonde medicale şi un schelet cu craniul trepanat!

Acestea sunt doar câteva din izvoarele păstrate despre Andronicon. Din păcate, ca și cu alte documente, altele s-au pierdut lăsând totuși loc pentru căteva file de istorie adevărată să nu piară.

Pe curând prieteni,

Al vostru Urse Morega Tudor Alexandru.

Dan Diaconu - Cum vă veți justifica?

Pentru dezastrul politic și cultural de după cel de-al Doilea Război Mondial am dat vina pe trădarea anglo-americanilor și pe ocupația sovietică. Putem fi de acord cățara ne-a fost dezarticulată sub cizma bolșevică. Întreaga elită culturală a fost lichidată într-un mod barbar, la suprafață ieșind toți neaveniții. Vă mai amintiți de „A. Toma”, cel care era considerat în vreme mai mare decât Eminescu? Ca să-i înțelegeți valoarea, vă voi spune doar că el este autorul celebrei poezii „imperialistule american/căde-ți-ar bomba-n ocean”. V-am adus aminte de individ pentru a înțelege care era fața culturii române, decapitată barbar de vârfurile sale. 

Din păcate, pentru noi ca națiune, nu avem mari fapte de glorie ale acelei perioade. În afară de o mână de oameni viteji și demni care-au ales să se lupte în munți cu hidra comunistă, restul populației a fost cuprins de letargie. S-au încolonat toți, disciplinați, și au executat ca la carte ordinele primite. România a fost un iad stalinist de-a lungul întregii perioade comuniste. Dacă inițial a fost un stalinism sovietic pur, după venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu s-a transformat – trecând printr-o scurtă perioadă de relaxare – într-un stalinism de sorginte asiatică. În ciuda atașamentului național al lui Ceaușescu, nu putem uita acele hidoase spectacole specifice Coreei de Nord, în care oamenii „desenau” cu propriile trupuri diverse sloganuri sau imagini pe stadioane. Câtă energie inutilă se cheltuia cu un cult al personalității care devenise obsedant și în care nu mai credea nimeni. 

Ok, a trecut și ne-am trezit în anii 90 înjurându-i pe ruși pentru ocupație și pentru transformarea țării într-o caricatură. Am dat atunci totul pe bolșevici și pe trădarea Americii. Într-adevăr, nu era o minciună, doar tot Estul Europei fusese schimbat la modul barbar. Însă nu trebuie să uităm că, în timp ce în celelalte țări au fost mișcări profunde, noi am preferat să stăm cu capul sub pernă. În 1956 ungurii s-au ridicat împotriva comuniștilor într-o revoluție violentă. Cehia a reușit chiar mai mult, anume dezghețarea țării prin intermediul lui Alexander Dubček, liderul comunist care a impus „Primăvara de la Praga”. Ca și în cazul Ungariei, pasul lateral cehoslovac n-a putut fi înăbușit decât prin intermediul armatei sovietice care a reinvadat Cehoslovacia. În ceea ce-i privește pe polonezi, n-avem cum să nu ne amintim modul în care un deceniu întreg s-au bătut în stradă cu comunismul. În tot acest timp noi n-am avut decât o revoltă a minerilor – de natură mai mult sindicală, rezolvată rapid de Ceaușescu – și revolta muncitorilor de la Brașov. Atât! În cei cincizeci de ani de comunism, poporul român n-a fost capabil să se revolte, așteptând ca alții să-i facă Revoluția. Iar consecințele acestei stări de fapt se văd până acum.

Dacă în ceea ce privește situația de atunci putem da vina pe ocupația sovietică, pe aranjamentele făcute „la un șervețel” de marii sforari ai lumii, oare cum ne vom justifica față de copiii și nepoții noștri pentru dezastrul la care suntem părtași acum și căruia nu ne opunem? Dacă atunci jegurile bolșevice au venit călare pe tancuri, acum odraslele lor vin la putere aduse în mod pașnic de voi, prin vot. Aflu cu stupoare de o scrisoare care cere interzicerea unui partid și care e semnată de ceea ce se numește acum „societatea civilă”. Ieri citeam în R3Media că odioasa scrisoare deschisă este semnată, printre alții, de Iuri Chișinevski care este, nici mai mult nici mai puțin decât fiul jegului bolșevic Iosif Chișinevschi (născut Jakob Roitman). Tac-su era incapabil să vorbească bine româna, dar nu se sinchisea de asta. Doar era reprezentantul ocupantului. Un intrigant perfect, o jigodie complotistă și criminală. Ei bine, fiul stalinistului Chișinevski ni se înfățișează ca membru al societății civile autohtone. Și, ca să fie tabloul complet, aflăm că lucrează la Oracle! Iată noua înfățișare a puilor de staliniști: nu mai vin din maica Rusie unde-și făcuseră cuib cald, ci dinspre America. Dacă în anii 50 părinții lor veneau pe tancurile sovietice, odraslele ne sunt acum livrate ca reprezentanți ai „capitalismului globalist”, în fapt un nou comunism, la fel de internaționalist, dar de sorginte corporatistă. (Comunismul ESTE corporatism de tip globalist, sau internaționalist, așa a fost dintotdeauna, acesta provenind de pe Wall Street, nu de la Moscova, iar bolșevicii și staliniștii sunt două categorii distincte, staliniștii nefiind comuniști, chiar dacă se închinau lui Marx și Engels, ci socialiști, în nici un caz corporatiști, adica internaționaliști, dușmani de moarte ai națiunilor, ci naționaliști, având ca justificare națiunea și glorificarea ei pentru toate crimele comise – n. red.)

Și iată întreaga șleahtă de pui de bolșevici venind din nou să ne șteargă ființa națională, de data aceasta cocoțați pe tancurile ideologice americane. Nu trebuie decât să tragi puțin perdeaua amintirilor îngropate pentru a vedea cine-s „corecții politici” de azi: 

  • Vladimir Tismăneanu, autointitulat politolog, e fiul lui Leonid Tisminețki, jigodia propagandistă care făcea legea în crâncena perioadă de imediat după Război;
  • Alexandru Rafila, responsabilul cu punerea în aplicare a ideologiei COVID-19, e fiul lui Matei Rafila, fostul șef al securității Cluj, care-a executat numeroși țărani pentru „vina” de a se împotrivi stalinismului brutal care era impus cu forța;
  • Ludovic Orban – fost premier – și Leonard Orban – un fel de ideolog al europenismului – sunt copiii securistului Ludovic Orban și nepoții securistului stalinist Emeric (Imre) Orban;
  • Alexandru Florian, șeful Institutului Elie Wiesel, este fiul lui Radu Florian, profesor de marxism-leninism la Universitatea București din 1949 până în 1989!!! Mai mult, ca să fie treaba treabă, Alexandru Florian și-a început activitatea ca propagandist al PCR în anii 80! Frumos nu?

Toți cei pe care vi i-am enumerat – și mulți alții pe care probabil i-am uitat (ex. Mihai Șora – n. red.) – se mișcă liber și impun ideologia părinților lor, având tehnici mai cu ștaif, adaptate vremurilor. Nu putem însă să nu constatăm cum pecinginea comunistă se așează din nou peste noi, cu complicitatea noastră. De data aceasta nu mai putem da vina pe „Armata Roșie”, nu ne mai putem ascunde în fața „pericolului tancurilor sovietice”. De data aceasta totul se face la lumină, obținându-ni-se consimțământul prin tehnici de doi bani. 

Exact ca în perioada de după Război, rămânem pasivi văzând cum țara se destramă. Economia e în picaj liber, e o degringoladă greu de descris, iar bandiții cocoțați în funcții cheie fură din nou pe spatele nostru. Înainte furau pentru ruși, acum fură pentru americani și „partenerii lor europeni”. E o perioadă urâtă, un regim monstruos cocoțat la putere strict din cauza inactivității noastre. E o complicitate izvorâtă din lașitate, inacțiune și aplecarea noastră către căutarea unui stăpân. Iată-ne din nou în anticamera instaurării comunismului, de data aceasta treaba murdară fiind făcută de noi. Cum oare le vom explica urmașilor noștri imbecilitatea la care-am fost părtași? (Probabil că nici nu va mai fi nevoie, generațiile viitoare fiind aproape total imbecilizate de către tehnologia de azi și „mirajele” ei, astfel încât, autiști fiind într-un viitor nu foarte îndepărtat, nu vor mai fi capabili să ne tragă la răspundere – n. red.)

N-o să mai putem da vina pe ocupație, chiar dacă ea există! Din nou românii preferă să plece capul și să asculte în loc să se opună. Nu vi se pare ciudat că, în ciuda situației economice dezastruoase în care ne aflăm, marxiștii de la putere au ca principal obiectiv educația sexuală de la vârste cât mai fragede? Nu vi se pare ciudat că, în pofida prostiilor și ticăloșiilor nesfârșite făcute de gașca agramată de la putere, nu se spune absolut nimic? De ce se tace? Și voi, oameni buni, de ce preferați să lăsați capul jos? Sunteți sclavi, iobagi, robi? N-ați reușit încă să vă ridicați la statutul de om? Gândiți-vă bine că n-o să vă puteți uita în ochii copiilor și nepoților voștri care vă vor acuza pentru teroarea în care vor trăi! Sunteți conștienți de asta? Nu mă întrebați ce-i de făcut! Opuneți-vă, asta trebuie să faceți! Nu-i mare lucru, dar dacă n-o veți face, veți muri zdrobiți de diavolul comunist care, iată, renaște cu complicitatea noastră. Treziți-vă, oameni buni! Deja e târziu!

A consemnat pentru dumneavoastră Dan Diaconu via trenduri.blogspot.com.

sibiu, rodica meiroșu, rodica meirosu, gradinari, seminte, fructe romanesti, legume romanesti, fructe si legume romanesti

Din Sibiu, două mii de grădinari colindă țara și oferă gratuit semințe ca să salveze legumele și fructele românești

Două mii de grădinari, membri ai asociaţiei „Seminţe cu suflet” vor străbate şi în acest an toată ţara, începând din 19 ianuarie, organizând pieţe libere, unde vor oferi, gratis, seminţe tuturor celor care doresc să cultive şi să mănânce legume şi fructe româneşti, gustoase ca cele din copilărie, a declarat pentru AGERPRES preşedintele asociaţiei, Rodica Meiroşu.

„Noi, începând de sâmbătă, vom organiza pieţe de seminţe gratuite în toată ţara, din săptămână în săptămână. Deci, avem de organizat 11 pieţe, printre care şi Sibiul. Şi vor fi distribuite seminţe gratuite şi, dacă este posibil, venim şi cu plante, cu lăstari. Prin aceasta căutăm să promovăm şi să păstrăm seminţele vechi româneşti, cât încă le mai avem, soiuri cu gustul nostru vechi”, a explicat Rodica Meiroşu.

Prima piaţă de „seminţe cu suflet” din acest an a avut loc sâmbătă, 19 ianuarie, de la ora 10:00, la Facultatea de Horticultură din Bucureşti.

În pieţele organizate de aceşti grădinari se pot primi şi dărui seminţe de la legume, fructe, flori, plante medicinale autentice, româneşti.

„Eu vin la pieţe cu seminţe de la o sută de soiuri de plante, legume, fructe, plante medicinale, flori. Tot felul de seminţe pe care le cultiv în grădină”, a arătat Rodica Meiroşu.

O parte dintre seminţele care se vor găsi în aceste pieţe altfel provin şi de la preotul-cercetător Costel Vânătoru, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice.

Papa Francisc a primit, în timpul vizitei efectuate de fostul premier Viorica Dăncilă, la Vatican, seminţe de la 10 soiuri de top, realizate de cercetătorii Staţiunii de cercetare legumicolă Buzău şi selectate de Costel Vânătoru.

În 9 februarie, pentru prima dată, o parte dintre aceşti legumicultori vor organiza un târg de seminţe şi la Sibiu, oraş care, în acest an, are statutul de Regiune Gastronomică Europeană. Târgul de seminţe va fi găzduit de Biblioteca Judeţeană ASTRA din Sibiu.

„Primul târg de seminţe se va numi ‘Seminţe de primăvară’ şi va fi în 9 februarie, între orele 10:00 şi 18:00, în foaierul Bibliotecii Judeţene ASTRA, sediul nou. S-au anunţat până în acest moment, 25 de producători de legume, fructe şi flori din toată ţara, care vor oferi în regim gratuit, seminţe reproductibile din cele mai bune soiuri tradiţionale româneşti. Este ca o piaţă de seminţe şi informaţii despre grădinărit. Este pentru prima dată la Sibiu. Grupul acesta se numeşte ‘Seminţe cu suflet’. (…) Este important că acest grup generează un spaţiu colegial, este ca un fel de breaslă, care asigură existenţa şi distribuirea gratuită a seminţelor reproductibile şi a plantelor curate şi sănătoase, pentru perpetuarea soiurilor de calitate şi apărarea biodiversităţii. Acest grup s-a cristalizat şi susţine dreptul oricărui cultivator, amator sau cu experienţă, de a avea acces la seminţe reproductibile, fără monopol”, a declarat purtătorul de cuvânt al Bibliotecii Judeţene ASTRA din Sibiu, Anca Vasilescu.

În mod inedit, cei din Asociaţia „Seminţe cu suflet” oferă celor pasionaţi de grădinărit seminţe gratis.

„Mulţi se miră, pentru că, încă, în România mai sunt oameni care ştiu să dăruiască fără să ceară nimic în schimb. Dar scopul şi mesajul acestui grup este să înmulţească seminţele şi să le răspândească mai departe. (…) Aceste seminţe sunt pe cale de dispariţie şi noi căutăm să le răspândim şi să le înmulţim. Noi vrem oameni buni, pasionaţi de grădinărit. Avem 2.000 de membri cu care colindăm toată ţara. Avem 24 de pieţe organizate în ţară cu seminţe şi avem şi două festivaluri făcute anul trecut”, a spus Rodica Meiroşu.

Potrivit acesteia, cei care doresc să salveze seminţele soiurilor româneşti fac totul voluntar.

„Puteam şi noi să vindem, dar noi am început pe un grup de prieteni, cu schimb de seminţe, să ne întâlnim. Avem patru ani de când e acest grup format. A devenit cunoscut. Mă bucur că foarte multe familii vin cu copiii în braţe, vin să ia aceste seminţe pentru sănătatea lor şi a copiilor lor. Undeva, vreau să se ducă ştafeta mai departe, mai ales în rândul tinerilor, pentru că văd că foarte mulţi merg de la oraş la ţară să aibă o grădină. (…) Am ajuns în situaţia în care seminţele reproductibile o să dispară şi o să fim manevraţi şi manipulaţi să semănăm ce vrea piaţa. Noi dorim ca seminţele noastre româneşti să fie păstrate ca un tezaur”, a arătat preşedintele Asociaţiei „Seminţe cu suflet”, Rodica Meiroşu.

A consemnat AGERPRES.

Foto: Rodica C. Meiroșu.

ion vinea, porcul in capcana

Ion Vinea - Porcul în capcană

Pare lucru imposibil – nu-i aşa? – ca masivul împărat al ogrăzilor să dea în capcană. Acest instrument de prindere şi tortură e făcut pentru animale mai laşe, mai ascunse şi mai mici. Cine vrea să combată porcii, nu întrebuinţează aceleaşi mijloace ca împotriva şobolanilor. Şi fiecare din aceste soiuri de animale au fineţe, odorat, auz şi fuga cea mai iute şi mai promptă… Lucrează în umbră, departe de priviri, lucrează cu lăcomie şi convingere, şi, la prima alarmă, dispar. Dar râmătorul cu mincinosul său aspect de n-aude – n-a vede, înzestrat cu un optimism spiritual care-i dă o poftă imensă de viaţă, cu un stomac prăpăstios, cu un miros indulgent pentru toate surprinzele întâmplării, cu un surâs epicurian şi plin de batjocură pe faţa-i sardonică şi grasă unde se îngroapă doi ochi hazlii, răscoleşte câmpul experienţei sale cu îndârjire şi satisfacţie, neobosit, sigur pe morala-i încăpătoare şi pe activitatea fără greş. Nu există dobitoc situat mai deasupra binelui şi al răului, mai conştient de dreptul său care ia sfârşit acolo unde i se opresc puterile, mai stăruitor şi mai individualist decât acest infatigabil Porc, plug însufleţit şi răscolitor de-a lungul şi de-a latul, azi aci, mâine la Buzău. Şi de aceea e greu să-l prinzi, să-l abaţi din treaba râtului său, să-l osândeşti pentru stricăciunile şi murdăriile fără nume pe cari le face – căci protestul e prompt şi teribil.

Pe cât e de tăcut şi blajin când agoniseşte şi grohăie în linişte, pe atât de asurzitor îşi clamează revolta dacă încerci să te atingi de libertatea sălbatică pe care şi-o asumă. Ţipătul său răsună ca un denunţ. El cunoaşte toate fărădelegile şi licenţele, toate făţărniciile ogrăzii şi ştie că nimeni nu poate sufleteşte să se creadă mai puţin porc ca dânsul. Îţi zvârle, cu un eroism exasperat şi cu o elocinţă formidabilă, toate adevărurile astea în faţă şi, din încercarea de a corecta un porc, ia naştere un scandal apocaliptic. Te aud vecinii şi răsvecinii. E o răspundere grea; nu trebuie să transformi pe un ipocrit şi paşnic cetăţean al ogrăzii, respectuos al ordinei stabilite într-un pamflet strident, revoluţionar şi anarhic. De aceea, porcii se taie foarte rar. De aceea, porcul de la Buzău a dat într-o simplă capcană, prea fragilă pentru râtu-i de oţel, prea simplă pentru mintea lui subtilă. Are să scape. Cât e de burduhănos şi lent, are să se strecoare totuşi ca un fior, ca linia tremurată a unui mers de şarpe sub frunze. D-l fost şi viitor ministru Al. Constantinescu, eroul atâtor anecdote, ministrul miniştrilor, liberalul liberalilor, compromis în fraudele de la Buzău, are să învingă în ciuda adversarilor şi a prietenilor. Ţara vrea să scape de el şi nu va izbuti. Partidul Liberal şi Brătienii vor să se dezbare de dânsul prin fel şi fel de „lucrături“ oculte şi Porcul îi va birui cu admirabila-i candoare. Nimeni nu-l poate închide într-o cocină întunecoasă, căci glasul său, puternic ca un denunţ, se aude de orişiunde, aşa cum glasul Sfântului Ion se auzea din fundul puţului în care-l aruncase Irod.

(1919)

mircea dogaru, poporul de imparati, tara nimanui, romani

Mircea Dogaru - Mulțumim din inimă, tovarășe Băsescu... dă-i înainte, că dai bine!

Singurul sef pe care-l recunoaste si de care inca se teme agentul „Petrov” descria sintetic, in Anul Centenarului, situatia Romaniei, astfel: Stau si ma uit la Romania… Inainte de 89 era o putere! Avea o industrie puternica. Avea o flota de invidiat. Avea o armata perfecta, acolo, in Curbura Carpatilor… Astazi sunt idiotii Uniunii Europene!… Nici praf de pusca nu mai produc!… Pana si ungurii isi bat joc de ei!… (Vladimir Putin).

Si pentru ca dezastrul national trebuia sa poarte un nume, Istoria l-a consemnat – Traian Basescu! El a dat tonul la imprumutarea nejustificata a zeci de miliarde de euro, transformand o criza artificiala, aparuta in domeniul bancar (romanii nemaiavand banci) (singurele banci romanesti la ora actuala sunt CEC Bank si Exim Bank – n. red.) intr-una reala. El a inventat haiducia pe dos – sa iei de la saraci, prin taieri de salarii si pensii si sa dai la bogati, adica la banci si multinationale! El a distrus transporturile, industria de aparare si „cainii de paza”, adica structurile militare, el a organizat statul mafiot si a creat „Sistemul”, adica, „statul paralel”, destructurand, subordonandu-si si amalgamand Serviciile cu magistratii, care l-au slujit si inca il slujesc, chiar daca mai sovaelnic, impotriva oricaror principii de drept. Pentru ca si i-a facut complici, permitandu-le sa-si adjudece, ei, civilii, prin legi strambe, toate drepturile militarilor, dar nici una dintre obligatiile lor. Drept care inca nu s-a nascut procurorul care sa-l intrebe „– Mai Basescu – PMP…/Flota noastra unde e?.

Complici si-a facut Traian Basescu si din nulitatile promovate, peste noapte, ministri, procurori generali, generali si chestori. Dovada ca nici un sef S.M.A. sau ministru fost general (cu exceptia lui Corneliu Dobritoiu, botezat de el, cu ura, „Mos Teaca”) nu se deranjeaza sa-i bata obrazul, cand el, „colonelul in rezerva, fiu de colonel in rezerva” cu „pensie militara de stat de 2.900 lei”, cum ni s-a recomandat in mai 2018, la CNCD, insulta Armata si inteligenta romanilor. Pai sa nu stie tocmai el, fostul comandant (ne)suprem ca Armata o intaresti la pace ca sa DESCURAJEZI potentialii hoti de pamant romanesc? Sa nu stie, tocmai el, ca zisii „profesionisti” de astazi sunt trimisi aiurea, pentru interese straine, nu in „misiuni de lupta” ci de mentinere a „pax americana”?

Ca Basescul, care injoseste numele sacru de „Traian”, ii apara pe sarmanii magistrati miliardari, il intelegem! I se apropie funia de par, ca prea a crezut ca-i poate prosti pe toti mai marii lumii! Dar ce are cu rezervistii? Ca nu toti militarii au putut inainta in cariera de la bisnita cu „Rapirea din serai”, carpete expandabile luate de la Ali, turcul din Amsterdam, la mangleala de alegeri! Cea mai mare parte a militarilor i-au inlocuit pe votantii lui in agricultura, ca sa se poata face astia muci la carciuma si sa filozofeze pe marginea santului, ieri, pentru a putea beneficia, astazi, de asa-zisa „pensie minima”, de doua ori mai mare decat pensia militara de stat a unui subofiter conducator de tanc! Sau in mine, in constructii de locuinte, obiective industriale, tuneluri si autostrazi! Asta ca sa poata votantii lui sa zbiere azi ca militarii traiesc pe banii lor! Nu invers! Pentru ca ieri Armata dadea din venituri proprii (in special productie si vanzare de armament), cate 4 miliarde, anual, statului. Anul trecut a dat numai 2 miliarde, conform declaratiei actualului ministru, fondului de rezerva al Guvernului Orban, pentru ca urmasul lui Basescu sa-si vada visul implinit – alegerile pandemiei de la 6 decembrie!

De unde ura impotriva rezervistilor a individului care a distrus Tara, sistematic, timp de zece ani, si astazi pozeaza in salvator si „burete” de democratie? Pentru ca, prin S.C.M.D., rezervistii i-au facut praf toate aranjamentele si angajamentele externe, prin marile manifestatii din 2010-2014, cand i-au ridiculizat si Justitia si „tomacii”!

In martie 2018, dand tonul noii ofensive mediatice impotriva rezervistilor, Basescu a incitat, iarasi, direct, fara jena, pe fata, la ura si discriminare impotriva noastra! Si a facut-o fiind sigur ca zecile de „purtatori de cuvant” si „specialisti” platiti cu bani grei, ai structurilor de „relatii” si „media” militare nu vor riposta! Datorita lui, leii se transformasera in oi!

Reclamat la CNCD, de catre S.C.M.D., Basescu a fost declarat de servilul UDMR-ist Asztalos, nu in termen de 30 de zile ci dupa 2 ani, nevinovat ca un prunc, pe motiv ca, senator fiind, ar fi facut o „declaratie politica”. Ieri, 2 februarie 2021, insa, la TVR 1, invitat pe post de „Mafalda” si etalon al democratiei, la emisiunea „Romania 9” a lui Ionut Cristache, nu mai era senator cand si-a dat in petec, insultandu-ne cu aceleasi cuvinte si incitand idiotii neamului, pe „principiul caprei”, la ura impotriva noastra! Voia, probabil, sa se puna bine cu cei care-i instrumenteaza, din ordin extern, lui si familiei, ca grup organizat, multele „derogari” de la lege, si cu ambasadele pe care S.C.M.D. le-a „deranjat” prin lantul de actiuni de protest organizate pe 24 Ianuarie a.c.! Dar ne-a facut un bine, fiindca iesirea lui turmentata nu mai poate fi considerata „declaratie politica”, ci doar declaratie nesimtita si incitatoare la ura! Drept care… ii multumim! Cu cat mai multe iesiri de genul acesta, cu atat mai bine, ca avem nevoie de probe – „beton” la dosar! Evident, la Dosarul nr. 30019/3/2020 pe care i l-am deschis la Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a, pentru fapte de discriminare, incitare la ura si lezarea demnitatii cadrelor militare prin afirmatii defaimatoare. Lui dar si CNCD-ului, in solidar!

Timid, Tribunalul Bucuresti si-a declarat „necompetenta materiala”, trimitand dosarul, mai sus, la Curtea de Apel! Nici o problema! Vom merge pana-n panzele albe, urmarindu-l pe zisul colonel in retragere Basescu si la Tribunalul galactic al Caii Lactee! Drept care ii atentionam, cu o ocazie, si pe haznalistii politici si pe clantaii de presa, care-i canta Basescului in struna, sa se abtina, pentru ca rabdarea noastra a luat sfarsit! Si-i vom lovi profesionist, pe masura, pe marlanii crescuti, ingrijiti si educati pe banii nostri, in casele, spitalele si scolile cladite de noi si care, astazi, in loc sa munceasca, taie frunze la caini pe drumurile noastre!

Asadar, mii de multumiri navetei saptamanale de whisky a d-lui Basescu si dumnealui personal! La cat mai multe declaratii iresponsabile impotriva rezervistilor!

Honor et patria! Vae victis!

Presedintele S.C.M.D.

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

lucian ciuchita, lucian ciuchiță, citadela scriitorilor

Lucian Ciuchiță - Citadela scriitorilor (lansare emisiune de cultură)

Peste două săptămâni, prin bunăvoinţa unor oameni care iubesc arta şi literatura, se va lansa o emisiune de cultură dedicată scriitorilor şi, mai ales, cărţilor valoroase.

O veste bună care ar trebui să bucure în egală măsură pe scriitori, edituri şi cititori. O emisiune de televiziune special concepută pentru a promova literatura de calitate, o combinaţie reuşită între literatura de ieri şi cea de azi, unde scriitori autentici îşi vor imprumuta ideile şi pana, ca un arc peste timp, un dialog al autorilor, o masă rotundă cu literatori atât din ţară, cât şi din străinătate, o strălucită ilustrare a geniului creator în literatura autohtonă şi universală, dar şi evocarea unor intâmplări amuzante din viaţa lor şi, în mod special, pagini de literatură pură, toate la un loc într-o minunată întâlnire săptămânală.

O picătură de esenţă tare, cu arome spirituale, care se va prelinge într-un vas opac în care, până mai ieri, se adunaseră doar stropi ai compromisului actual… Un far apărut pe ţărmul aşteptărilor primare care va lumina prin ceaţa vremurilor, atât pentru creaţiile rătăcite într-un ocean al ignoranţei, cât şi pentru temerarii care au pornit pe drumul scrisului, în căutările lor existenţiale.

Nu va fi o emisiune pentru elite intelectuale, cu siguranţă se va adresa unui public larg, iubitor de frumos şi armonie, celor pasionaţi de lectură, care aşteaptă cu nerăbdare recomandarea unor cărţi bune, să împărtăşească savoarea lecturii prietenilor de suflet…Sunt acei cititori care îşi doresc să afle din gura scriitorilor, care sunt ingredientele necesare în elaborarea unei opere literare… Cărţile nu sunt o simplă „marfă”, sunt oglindirea sufletului şi merită respectul cuvenit. Impreună, vom redescoperi minunata lume a cărţilor!

Citadela scriitorilor – despre literatură şi autori

Realizator Lucian Ciuchiţă

si eu ma vaccinez, covid-19, covid, vaccin

Teodor Palade - „Și eu mă vaccinez”, o lamentabilă campanie de presă destinată unui popor considerat o adunătură de proști

Campania pentru vaccinare care defilează sub lozinca „Și eu mă vaccinez” pare a se încadra cu succes în mult mai largul și inutilul efort de a convinge, prin inepții și amenințări, un public socotit needucat să urmeze o cale nesigură și posibil periculoasă. Agresat de insistențele guvernanților, cetățeanul român se află exact în situația bătrânei pe care un binevoitor, în dorința de a se lăuda o faptă bună, tot insistă s-o ajute să traverseze strada deși ea nu are nicio treabă pe trotuarul celălalt.

Și nu suntem singurii

Citeam de curând un interviu pe care Philippe de Villiers, cunoscutul om politic francez, îl acorda publicației Valeurs Actuelles. Am fost frapat. Explicând situația cetățeanului francez, de Villiers parcă vorbea despre ceea ce simte românul de rând zăpăcit de măsurile absurde ale guvernului de la București: „Este un faliment sanitar și un naufragiu politic. Am fost închiși în numele ordinii sanitare. Apoi, în numele statului de drept, i-am eliberat pe teroriștii ucigași. Bilanțul crizei sanitare este copleșitor (…)  Am ales să ne izolăm la domiciliu și să inventăm faimoasa frontieră domestică. Am excelat la aceste măsuri liberticide până la a-i apostrofa pe simplii trecători, am distrus economia, am distrus țesutul conjunctiv al Franței industriale. Toata lumea va înțelege că protecția sanitară a fost considerată mult mai importantă decât toate libertățile noastre.

„Și eu mă vaccinez”

Deși seamănă mai degrabă un exercițiu de laborator psihiatric prin care subiecți sănătoși la minte încearcă, utilizând metoda exemplului personal, să ridice coeficientul IQ celor internați în ospiciul numit România, televiziunile se întrec în a ni-i prezenta pe unii și pe alții care, îmbrăcați în hainele de oraș, cu aerul că săvârșesc o nemaipomenită faptă de eroism, privesc insistent în obiectivul camerei de luat vederi și declară solemn: „Și eu mă vaccinez!”

Cui îi pasă de ce fac ei? Sau, cum s-ar simți dumnealor, „eroii” de pe micul ecran, dacă de zece ori pe zi, în televizorul din sufrageria lor aș apărea eu, neica-nimeni din Obor, și aș declara: „Nici eu nu mă vaccinez!”? Ar fi ei gata să-și coboare mânecuța și să renunțe la vaccinare?

În plus, de neînțeles pentru orice om cu mintea întreagă, cei care se vaccinează fiindcă așa cred ei că le va fi mai bine (și bravo lor!) sunt îndemnați de guvernul nostru democratic, uneori în mod direct, alteori pe ocolite, să-i urască din toți rărunchii pe cei care ezită încă.

Cu câteva seri în urmă, pe această temă, cunoscutul profesor Vasile Astărăstoae îi spunea lui Marius Tucă: „Am văzut o chestiune foarte gravă pe care unii au aplaudat-o: că cei care nu se vaccinează comit o infracțiune. Aceasta este o boală nouă, și inclusiv cu vaccinurile există unele semne de întrebare (…)  cu privire la eficiență, mai ales cu privire la efectele pe termen lung. Toate vaccinurile puse pe piață sunt cu aprobare condiționată și sunt trecute la FDA și EMA la faza 3. Adică, persoanele care sunt vaccinate, timp de doi ani, trebuie să fie monitorizate, cu efectele secundare urmărite. Persoanele care nu se vaccinează nu înseamnă că sunt infractori. Sunt persoane care sunt prudente. Nu sunt anti-vacciniști. Mai ales că legea nu obligă. Italia si Spania au vrut să introducă obligativitatea, dar nu au putut pentru că există Convenția de la Oviedo, care spune că în cercetare trebuie să existe consimțământul informat”.

Avem un tip de vaccin care naște controverse peste controverse și aduce cu sine o suită de întrebări fără răspuns

Vaccinul acesta, nu fără temei, naște încă o sumedenie de controverse. Sfidând firescul, odată cu trecerea timpului nu dispar nici suspiciunile privitoare la utilitatea sa imediată și nici în ceea ce privește beneficiile pe termen lung pentru sănătatea individuală. Cu toată campania propagandistică extrem de costisitoare și agresivă, încrederea în acest vaccin nu cunoaște o serioasă curbă ascendentă. Și asta pentru că, din când în când, ocolind în mod miraculos cenzura drastică, câte o personalitate medicală de marcă reușește să-și exprime public gândurile.

Iată, spre exemplu, ce spunea în decembrie 2020 la Radio Sud France doctorul Christian Peronne, fost vice-președinte al Comitetului de experți în vaccinare al OMS pentru zona Europa-Rusia-Asia Centrală, el însuși infectat cu SARS-Cov 2 și vindecat: „N-am văzut niciodată în istoria medicinei să fie vaccinate milioane, miliarde de oameni pentru un virus care nu mai ucide decât eventual persoane cu risc mărit, care pot fi identificate și ar putea fi tratate. Altfel, ar trebui să vaccinam pentru orice guturai. În viața mea n-am văzut un vaccin scos din pălărie în 2 luni. Chiar cei mai mari specialiști spun că pentru a face un vaccin bun e nevoie uneori de ani de zile. Nu am văzut rezultatele publicate (ale testării), nu avem datele. Exista poate efecte secundare care nu au putut fi constatate. Dacă de exemplu Covid 19 ar ucide 50%, ok, ne asumăm riscuri, îi dăm drumul, fie ce-o fi! Dar avem de a face cu un virus care face 0,05% morți și ne asumăm toate riscurile… Ni s-a făcut deja figura, cu Remdesivir-ul. Se știe de luni de zile că e un produs care nu merge, e toxic, dar lobby-ul a continuat…(…) Nu este deloc un vaccin – aici este o înșelătorie – Moderna și Pfizer sunt produse de terapie genetică ARN. Nu vi se inoculează deloc virusul. Vi se inoculează un ARN care va face ca celulele dvs. să codeze fragmente de coronavirus. Aici se joacă de-a ucenicul vrăjitor, pentru că această tehnică a fost folosită la legume modificat genetic, ca roșiile sau ca porumbul, dar niciodată studiată pe animale, deci omul va fi primul cobai. Ni se va face terapie genetică, prezentată ca vaccin, deși ar trebui legiferată, Trebuie REFUZAT CATEGORIC ACEST TIP DE VACCIN (…) Moderna și Pfizer nu sunt vaccinuri, ci terapie genetică!” Pare înfricoșător, nu-i așa?

Oare, angajați într-o sarabandă concurențională nebună pentru a apuca cât mai multe asemenea vaccinuri, să nu știe ce anume cumpără aceia care plătesc zeci de milioane?  

Să nu conștientizeze, cei care îndeamnă și chiar impun într-un anumit fel vaccinarea în masă cu aceste vaccinuri, dramele prin care ar putea trece mulți dintre milioanele de oameni vaccinați și, posibil, urmașii lor?

Să ne mintă doctorul Peronne? În ce scop? Câștigă el ceva de pe urma acestei minciuni? Se pare că, înafara oprobiului susținătorilor fanatici ai vaccinării, câștigul său se numește „nimic”. Ca și mulți alții cu convingeri similare, și el declară că nu se afla în nicio tabără: „Mai întâi aș vrea să spun că nu am nici un conflict de interese cu fabricanții de vaccinuri și nici cu ‘antivax’, așa cum sunt numiți acum, nu am fost niciodată anti-vaccinal, așa cum ați spus, am prezidat comisii, și am fost un aprig apărător al vaccinurilor când sunt făcute în condiții bune, ceea ce se pare că nu este cazul astăzi” Și nimeni nu l-a contrazis până azi.

În loc de concluzii

Nu știu dacă dumneavoastră vi s-a întâmplat cumva, dar mie, până acum, în aproape opt decenii de viață, nu mi s-a întâmplat ca cineva să vină și să mă silească, sub amenințarea amenzii sau a pușcăriei, să accept să-mi facă bine cu adevărat. Dacă da, dacă vi s-a întâmplat, atunci sunteți întrutotul  îndreptățiți să credeți că statul acesta, care s-a dovedit până acum necruțător în a-și exploata, minți și umili cetățenii, a fost cuprins brusc de o dorință sinceră, dezinteresată, de a vă face bine. În același timp vă rog să acceptați ca eu, fără a fi condamnat pentru asta, să nu cred în existența unui guvern bun samaritean până când nu mi s-o întâmpla ceea ce vi s-a întâmplat dumneavoastră.

Post Scriptum: Autorul nu intenționează, prin acest articol, să influențeze în vreun fel cititorul. Își pune întrebări și caută răspunsuri. Atât.

A consemnat pentru dumneavoastra Teodor Palade via teopal.ro.

revista martor, tokmeala, muzeul taranului roman

Muzeul Țăranului Român - Dublă lansare online - 4 februarie 2021

Muzeul Național al Țăranului Român vă invită joi, 4 februarie 2021, de la ora 17:00, la o dublă lansare online. Lansarea va putea fi urmărită pe pagina de Facebook a Muzeului.

Vom lansa numărul 25/2020 al revistei MARTOR. Anuarul de antropologie al Muzeului Țăranului Român, dedicat căsătoriilor la romii din centrul și estul Europei, care a apărut sub titlul: „Marriage-Making among Roma in Central and Eastern Europe”. În această parte a Europei, căsătoriile la romi rămân în spațiul public un subiect controversat, hrănit din speculații și care dezlănțuie un imaginar exotizant. Care sunt, însă, din perspectiva romilor, semnificațiile culturale și sociale ale alianțelor matrimoniale pe care le încheie și cum poate cercetarea antropologică să contribuie la decelarea lor, sunt întrebări la care volumul de față încearcă să răspundă. Pornind de la ele, vă invităm la o discuție alături de coordonatoarele volumului, Cătălina Tesăr și Ana Chirițoiu, o parte dintre autori și Cătălina Olteanu, membră în Colegiul director al CNCD. Dezbaterea va fi moderată de László Fosztó, cercetător la Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, și Viorel Anăstăsoaie, cercetător la New Europe College.

Discuția despre revistă va fi urmată de lansarea turului virtual al expoziției multimedia Tokmeala. Îți dau noră, îți dau avere, organizată de Muzeul Național al Țăranului Român în perioada septembrie-octombrie 2020. Turul vă invită la o incursiune foto-video în lumea politicilor de încuscrire a romilor cortorari din Transilvania, a căror preocupare majoră este să își tocmească copiii. Vor fi prezenți curatorii expoziției și web-designerul youngminds Bogdan Tăut.

Ambele proiecte au beneficiat de sprijinul financiar al Administrației Fondului Cultural Național.