Entries by Patrick Matis

Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coanda si Hermann Oberth – uriasii din aeronautica romaneasca

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/9-2.gif” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/9-2.gif” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coanda si Hermann Oberth – uriasii din aeronautica romaneasca” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1539965514511{margin-bottom: 0px !important;}”]Manifestarea puterii aeriene a Romaniei de la aparitie la infaptuirea Romaniei Mari, comandor aviator (r) Dr. Marius-Adrian Nicoara. In Vechiul Regat, aerostatia a aparut la sfarsitul secolului XIX, iar aviatia la inceputul secolului al XX-lea, cunoscand o dezvoltare accelerata intr-un timp relativ scurt. Ele au devenit arme de temut in Marele Razboi. Reconstituirea generala a modelului practic-aplicativ al puterii aeriene a Romaniei pe timpul acestui conflict, ca pilon al securitatii nationale, este obiectivul central al acestei cercetari, fapt ce ne-a permis desprinderea unor concluzii de a caror actualitate nu ne indoim. Am reluat analiza sistemica a puterii aeriene a Romaniei, pe baza elementelor definitorii ale acesteia: 1) politica nationala aeronautica; 2) actele normative specifice; 3) sistemul de educatie specific; 4) industria de ramura; 5) organizarea si operativitatea Aeronauticei, conform triadei metodologice: idee – argument – exemplu. Reamintim ca multi romanii si-au imaginat aparate de zbor mai usoare decat aerul (in 1806 Cuparenco, in 1818 domnitorul Caragea) si s-au gandit la intrebuintarea lor in scopuri militare (dupa zborul Balonului Romania din 20 iunie 1874)[1]. Cei patru pionieri ai aeronauticii mondiale au trecut in concret aparatele de zbor mai grele decat aerul si posibilitatile lor: Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coanda si Hermann Oberth contribuind esential la cucerirea „oceanului aerian”.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/oberth.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”http://www.itc-cluj.ro/capatana/valori/oberth.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1539965765776{margin-bottom: 0px !important;}”]De asemenea precizam faptul ca Romania s-a numarat printre primele tari din lume in: – inzestrarea fortelor armate cu aerostate sau avioane; – realizarea unui aerodrom cu infrastructura completa necesara activitatii de zbor (Chitila 1910); – constructia unor aeroplane – dupa Aurel Vlaicu, debuteaza activitatea industriala aeronautica nationala cu producerea unor aparate de zbor sub licenta in atelierele Cerchez (1911); – infiintarea invatamantului militar de aviatie (1912)[2] pentru piloti si observatori aerieni, (mostenire preluata astazi de Scoala de Aplicatie pentru Fortele Aeriene „Aurel Vlaicu” din istoricul Zilistea-Boboc, Buzau)[3]; – are privilegiul constituirii categoriei de forte, numita atunci Aeronautica Militara Romana, predecesoarea F.A.R. de astazi, consfintita de adoptarea „Legii de organizare a Aeronauticii Militare”, in data de 1 aprilie 1913, in Parlamentul Romaniei[4]. Anticipam spunand ca produsul acestor realizari este aparitia puterii aeriene a Romaniei, care in timp a contribuit la pastrarea independentei, suveranitatii si integritatii statului roman, la diminuarea permanenta a riscurilor, amenintarilor si vulnerabilitatilor de securitate nationala a Romaniei, fapte ce au presupus numeroase jertfe de sange. Din punctul nostru de vedere, urmarind evolutia cronologica, dinamica si tumultuoasa a acestui fenomen militar, definim puterea aeriana ca fiind efectul configurarii practic-aplicative al politicilor nationale in domeniu; actelor normative specifice; sistemului de educatie aeronautica; industriei nationale din acest domeniu; al organizarii si operativitatii Fortelor Aeriene; in functie de etapele istorice de dezvoltare ale societatii, la pace, criza sau razboi[5].[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”1/2″][mk_image src=”http://www.art-emis.ro/images/stories/istorie/Avioane_ww1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”http://www.art-emis.ro/images/stories/istorie/Avioane_ww1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][/vc_column][vc_column width=”1/2″][vc_column_text css=”.vc_custom_1539965945931{margin-bottom: 0px !important;}”]La sfarsitul secolului al XIX-lea, au fost folosite aerostate in armatele Europei. creandu-se subunitati de aerostatie militara, avand ca misiuni observarea campului de lupta si reglarea tirului artileriei acestora[6]. In Armata Romana de atunci, verificata in lupta, dupa Razboiul de Independenta (1877-1878), s-a pus problema modernitatii si a fost gandita achizitia unor noi genuri de arme. Pentru pregatirea primilor trei aerostieri romani, acestia au fost trimisi la fabrica de baloane din Paris. La inapoierea lor in patrie, statul a achizitionat un balon captiv sferic, cu accesoriile respective. Aerostatierii militari au fost instruiti ca observatori din balon pentru supraveghere aeriana, in folosul trupelor destinate apararii forturilor din jurul Bucurestiului, iar in anul 1913 a fost infiintata prima companie de aerostatie militara. In plan mondial, in 1911 consemnam prima pierdere aeriana,, este vorba de un avion italian lovit la Tripoli de artileria turca[7].[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1539966211302{margin-bottom: 0px !important;}”]Deschiderea geopolitica a Romaniei, incepe odata cu intrarea Dobrogei in componenta statului roman, urmare a Congresului de pace de la Berlin din anul 1878. Romania era un amestec, o experienta calitativa si cantitativa cumulata de est, ortodoxie si latinitate. Asadar se constituia in granitele etnice moldo-valahe, un mixt superior de cultura si civilizatie. Pe ansamblu, in anii urmatori, in Romania, caracteristica a fost lupta ce se dadea in intregul palier societal, intre cei care doreau schimbarea si erau adaptabili la nou, si cei ce se impotriveau schimbarilor. In acest context, la 18-30 octombrie 1883, in cel mai strict secret, se semneaza la Viena, Tratatul defensiv de alianta romano-austro-ungar, la care a aderat si Germania[8]. In plan extern, in Peninsula Balcanica intre anii 1912-1913, au avut loc doua razboaie balcanice. Aliati fiind, Bulgaria, Grecia si Serbia, au invins rapid Turcia in Primul Conflict Balcanic din 1912. Bulgaria ameninta sa tulbure echilibrul de putere in zona, deoarece intentiona sa-si mareasca teritoriul in defavoarea vecinilor sai, ceea ce a starnit ingrijorare la Bucuresti. Intrucat Bulgaria si-a atacat fostii aliati din Primul Razboi Balcanic, guvernul de la Bucuresti, a decretat mobilizarea armatei, in ziua de 22 iunie-3 iulie 1913, Romania declarand razboi Bulgariei.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”2/3″][vc_column_text css=”.vc_custom_1539966625404{margin-bottom: 0px !important;}”]Categoriei de forte, numita atunci Aeronautica Militara Romana (A.M.Ro.), a fost consfintita de adoptarea „Legii de organizare a Aeronauticii Militare”, in data de 1 aprilie 1913, in Parlamentul Romaniei. Prin aceasta lege, A.M.Ro., a fost constituita din Aerostatie (infiintata in 1893) si Aviatie (aparuta la 17 iunie 1910)[9]. Aceata este fundamentul legal al constituirii puterii aeriene a Romaniei. Ulterior Ministerul de Razboi a adoptat o serii de masuri organizatorice si functionale privind activitatea aeronautica in tara noastra. Imediat dupa constituirea sa, chiar in zorii aparitiei principiilor doctrinare[10]. A.M.Ro. a trebuit sa demonstreze puterea pe care o poate produce, participand la acest cel de-al Doilea Conflict Balcanic cu aerostatia si aviatia militara.[/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/3″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/aurel_vlaicu.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/aurel_vlaicu.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text css=”.vc_custom_1539970326686{margin-bottom: 0px !important;}”]Misiunile de razboi executate de A.M.Ro.[11] au fost de: observatie aeriana, legatura, si recunoastere[12]. De altfel reusitele misiunilor de recunoastere si observare, au facut ca trecerea Dunarii si marsul energic catre Sofia sa fie o reusita, deoarece informatiile dublate de fotografii aeriene, au aratat realitatea

Regimul bolsevic a fost primul care a ingaduit relatiile homosexuale

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/communism-gay-marriage.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/communism-gay-marriage.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Bolsevicii au fost primul regim care a ingaduit relatiile homosexuale” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Freudo-marxismul: noua utopie, sau FREUD + MARX = LOVE” font_container=”tag:h4|font_size:20px|text_align:center|line_height:1.3em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1538908045606{margin-bottom: 0px !important;}”]Articol intocmit de Andrei Dirlau, absolvent al Facultatii de Limbi Straine si al Facultatii de Teologie, ambele de la Universitatea din Bucuresti, al celei de Relatii Economice Internationale de la Academia de Studii Economice din Bucuresti si doctorand al Facultatii de Teologie Ortodoxa de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Stiati ca primul regim politic din lume care a dezincriminat homosexualitatea a fost cel bolsevic? Spre deosebire de legile Rusiei tariste, care fusesera abolite, Codul Penal sovietic din anii 1920 nu continea nici o referire la homosexualitate, ceea ce a reprezentat prima dezincriminare din istorie a relatiilor intime consensuale intre doi adulti de acelasi sex. In guvernul lui Lenin erau promovati homosexuali care isi afisau public orientarea sexuala. Si acest lucru demonstreaza inrudirea stransa dintre comunism si revolutia sexuala din zilele noastre. Prezentam mai jos volumul, in curs de publicare, Freudo-marxismul: noua utopie, subintitulat Ideologia corectitudinii politice – avatar al marxismului cultural. Este o antologie, formata din texte ale unor autori americani si romani, privind fenomenul numit political correctness, abordat ca o forma deghizata sub care comunismul a supravietuit, s-a impregnat si a proliferat, incognito, in lumea neoliberala de azi: o lume pe care a permeat-o, a infuzat-o, cu care s-a contopit organic, in Statele Unite mai ales, pana la punctul in care aproape nu mai poate fi distins de acesta, devenit aproape insesizabil din cauza ca s-a „normalizat”. (Intertitlurile apartin redactiei Stiripentruviata.ro) Desi tezele economice ale marxismului clasic au fost invalidate de esecul economiilor rasaritene, precum si, in plan teoretic, de economisti precum Alfred Marshall, de scoala austriaca etc., iar cele politice – de istoria represiunii sangeroase exercitate de sistemele invariabil totalitare care le-au transpus in practica in secolul XX, totusi comunismul nu pare azi compromis, exercitand inca o inexplicabila seductie asupra unor intelectuali ce vorbesc de o inviere a lui „a treia zi” [1]. Dar a murit oare comunismul? Oare a esuat el cu adevarat? Credem ca esecul sau a fost doar partial, caci si-a atins totusi scopuri importante, precum decimarea elitelor si enormele dislocari axiologice si avarii produse traditiei. In realitate, comunismul nu este doar o „modernitate esuata”, cum pe buna dreptate si bine argumentat il numeste Radu Preda, ci si – paradoxal si in aceeasi masura – o modernitate reusita subversiv, impregnata clandestin, deturnata sub camuflaj in postmodernitate. La un anume nivel, comunismul si-a indeplinit rolul distructiv, s-a metamorfozat si, prin componenta lui cea mai virulenta, freudo-marxismul, a devenit metastazat in tesutul neoliberal al societatii, americane in special, cu care a fuzionat pana la a deveni indiscernabil. „De multe ori cand ne uitam spre Vest”, spune dl. Plesu, „gasim acolo o foarte vie gandire de tip marxist” [2]. Asa este, dar care este explicatia? Cum de am ajuns sa importam de acolo marxismul, fie si sub o forma resapata? Cum de s-a infiltrat el in aspecte ale vietii pe care, mai ales societatea romaneasca, obisnuita cu reflexele a 45 ani de comunism, nu o asociaza sub nici o forma cu marxismul? Volumul „FATA NEVAZUTA A HOMOSEXUALITATII” recent aparut in Romania, raspunde pe larg la aceste intrebari. Aici schitam doar cateva repere istorice si analitice. Asa cum arata R. Raehn [3], dupa succesul revolutiei din octombrie 1917 au loc revolta Spartakista din Berlin, infiintarea Sovietului din Bavaria si a Republicii comuniste maghiare a lui Bela Kuhn in 1919, in acelasi timp cu invazia Poloniei de catre Trotki. Dar Armata Rosie e invinsa pe Vistula in 1920, Spartakistii, Sovietul bavarez si guvernul lui Bela Kun sunt inlaturate (ultimul chiar de trupele romane) si nicaieri revolutionarii marxisti nu sunt sustinuti de clasa muncitoare oprimata, sub stindardul marxismului, ceea ce contrazice flagrant teoria economica si politica si profetia lui Marx privind unirea proletarilor. Acest esec trebuia explicat si impasul – depasit. Solutia gasita de cominternistii Antonio Gramsci si Georg Lukacs, apoi Wilhelm Reich si membri ai Scolii de la Frankfurt precum Herbert Marcuse, este marxismul cultural sau freudo-marxismul.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Sa cream omul nou si revolutia e garantata!” font_container=”tag:h4|font_size:20px|text_align:center|line_height:1.3em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1538911102030{margin-bottom: 0px !important;}”]Din analiza lor, concentrata mai cu seama pe „suprastructura” culturala a societatii decat pe structura economica, reiese ca revolutia marxista nu va triumfa la nivel global, cum prevazuse Marx, cat timp muncitorii si taranii vor fi „contaminati” de crestinism, de morala si relatiile de familie traditionale, traind intr-o societate structurata organic pe principiile eticii crestine, mai importante decat neajunsurile exploatarii economice. Pentru ca noua lume marxista sa ia fiinta trebuie desfiintata societatea existenta. Gramsci, arestat de Mussolini, scrie in faimoasele „Caiete din inchisoare”: „cat timp muncitorii au suflet crestin, nu vor raspunde apelurilor revolutionare”. Teoria lui despre hegemonia culturala ca mijloc al dominatiei de clasa presupune crearea unui om nou comunist inainte ca revolutia sa fie posibila. Lukács (a carui Istorie si constiinta de clasa i-a adus recunoasterea ca „cel mai inteligent teoretician marxist de dupa Marx”) afirma si el: „Distrugerea revolutionara a societatii e unica solutie (s.n.). O asemenea rasturnare de proportii mondiale a valorilor nu poate avea loc fara anihilarea vechilor valori si crearea unora noi de catre revolutionari”. El fixeaza ca scop prioritar distrugerea fundamentului familial si civilizational crestin al Occidentului.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Ungaria, 1919: Crearea omului nou prin „terorism cultural” si educatie sexuala” font_container=”tag:h4|font_size:20px|text_align:center|line_height:1.3em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1538908548221{margin-bottom: 0px !important;}”]Devenit vicecomisar pentru cultura sub regimul bolsevic al lui Bela Kun, in Ungaria anilor 1919, Lukács a lansat ceea ce va fi cunoscut sub numele de „terorism cultural”, inclusiv un program radical de educatie sexuala in scolile unguresti. Copiii erau instruiti in teme precum „iubirea libera”, raporturile sexuale, natura „arhaica” a codurilor familiei burgheze, caracterul demodat al monogamiei si irelevanta religiei ce priveaza omul de placeri. Femeile erau instigate la revolta impotriva normelor sexuale traditionale. Campania „Terorismului cultural” initiata de Lukács a fost precursoarea a ceea ce „corectitudinea politica” va genera mai tarziu in scolile americane.[/vc_column_text][mk_padding_divider

Mesajul Ciumei din Starea de Asediu (1948) – de Albert Camus

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/image.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/image.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Mesajul Ciumei din Starea de Asediu (1948) – de Albert Camus” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”O singura moarte pentru toti si dupa ordinea exemplara a unei liste. Veti avea fise, va veti incadra intr-o statistica si veti servi, in sfarsit, la ceva.” font_container=”tag:h5|font_size:16px|text_align:center|line_height:1.2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1538298013757{margin-bottom: 0px !important;}”]Textul de mai jos reprezinta mesajul personajului Ciuma din piesa de teatru „Starea de asediu” (1948) de Albert Camus. Acest mesaj este adresat, in piesa, locuitorilor din orasul spaniol Cadiz, dar, prin extensie, este un avertisment pentru intreaga omenire. Un mesaj de o inspaimantatoare actualitate! „Starea de asediu e proclamata. Iata de ce, notati asta, cand sosesc eu, pateticul dispare. Pateticul e interzis, ca si alte cateva aiureli precum ridicola angoasa a cautarii fericirii, chipul stupid al indragostitilor, contemplarea egoista a peisajelor si vinovata ironie. In locul tuturor acestora eu aduc organizarea. La inceput o sa va jeneze putin, dar, cu timpul, o sa ajungeti sa intelegeti ca o organizare buna face mai mult decat un patetism prost. Si pentru a ilustra aceasta frumoasa cugetare, incep prin a-i desparti pe barbati de femei: masura va avea putere de lege. S-a terminat cu maimutarelile voastre. Acum e cazul sa fiti seriosi. Presupun ca m-ati inteles. De azi inainte veti invata sa muriti in ordine. Pana acum mureati ca spaniolii, cam la intamplare, la nimereala, ca sa zicem asa. Mureati pentru ca era frig dupa ce fusese cald, pentru ca vi se poticneau catarii, pentru ca linia Pirineilor era albastra, pentru ca primavara fluviul Guadalquivir il atrage pe cel singuratic sau pentru ca exista prostanaci neciopliti care omoara pentru profit sau onoare, cand e incomparabil mai distins sa omori de dragul logicii. Da, mureati anapoda. Un mort ici, un mort colo, asta-n patul lui, alalalt in arena: adevarat libertinaj. Dar, din fericire, aceasta dezordine va fi organizata. O singura moarte pentru toti si dupa ordinea exemplara a unei liste. Veti avea fise, nu veti mai muri din capriciu. Destinului i-a venit mintea la cap. S-a instalat in birouri. Va veti incadra intr-o statistica si veti servi, in sfarsit, la ceva. Pentru ca, uitasem sa v-o spun, veti muri, bineinteles, dar veti fi incinerati dupa aceea sau chiar inainte: e mai curat si face parte din plan. Spania mai presus de orice! Sa te aliniezi ca sa mori cum se cuvine, iata deci esentialul! Cu acest pret imi veti intra in voie. Dar fiti atenti la ideile nesabuite, la izbucnirile sufletesti, cum ziceti voi, la micile febre care fac marile revolte! Am suprimat aceste capricii si am pus in locul lor logica. Mi-e groaza de diferentieri si de aiureli. Incepand de azi, veti fi deci rationali, adica veti avea cate-o insigna. Insemnati pe pantece, veti purta public la subsuori steaua buboiului, care va va desemna pentru a fi loviti. Ceilalti, cei care, convinsi ca asta nu-i priveste, fac coada in fata arenelor duminica, se vor indeparta de voi, suspectii. Dar sa nu fiti suparati: ii priveste si pe ei. Sunt si ei pe lista, eu nu uit pe nimeni. Toata lumea e suspecta […]. Sa rezumam doar. Va aduc tacerea, ordinea si justitia absoluta. Nu va cer sa-mi multumiti, pentru ca ceea ce fac pentru voi e foarte normal. Dar pretind colaborarea voastra activa. GUVERNAREA MEA A INCEPUT”. Sursa: certitudinea.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text] [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

10 nevoi umane de care educatia ar trebui sa tina seama – Solomon Marcus

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/hyperliteratura-marcus-solomon03.png” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/hyperliteratura-marcus-solomon03.png” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”10 nevoi umane de care educatia ar trebui sa tina seama” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1537979522823{margin-bottom: 0px !important;}”]Scris de Solomon Marcus, matematician, membru titular al Academiei Romane. A predat ca profesor la Facultatea de Matematica a Universitatii din Bucuresti. A scris mai multe carti despre utilizarea matematicii in lingvistica, analiza teatrala, stiinte naturale si sociale etc. A publicat peste 50 de volume in Romania, traduse in mai multe limbi si aproximativ patru sute de articole in stiinte sau in reviste de specialitate. Lucrarea sa a fost citata de mai bine de o mie de autori. Avem cele zece porunci. In complementaritate cu ele, propun zece nevoi umane. Ele isi au radacinile in copilarie. Ar fi trebuit sa faca obiectul educatiei si invatarii, la toate varstele. Dar nu prea se intampla acest lucru. Poate ne aude cineva acum, in momentul acestui nou inceput: 1. Nevoia de a da un sens vietii, la nivel elementar Macar o data pe zi savureaza faptul ca respiri; ca privesti cerul si pamantul; ca te misti; traieste-le ca mari evenimente. Bucura-te ca ai schimbat un zambet cu un copil care a trecut pe langa tine. Toate acestea sa-ti fie suficiente pentru a simti ca viata are un sens, ca merita sa fie traita, ca este un dar pentru care cei care te-au adus pe lume si te-au crescut au dreptul la iubirea si recunostinta ta. 2. Nevoia de improspatare Dar respiratia si miscarea sunt cu noi tot timpul. Exista riscul, tentatia ca ele sa devina rutina, sa nu le acordam nicio atentie, cum de fapt se si intampla in general. Rutina nu poate si nu trebuie eliminata total, o mare parte a comportamentului nostru urmeaza reguli precise, tin de civilizatie. Problema este de a reduce rutina la minimul necesar, de a nu deveni sclavul ei, cum se intampla din pacate frecvent. Asa cum avem grija zilnic sa ne improspatam corpul prin odihna, prin miscare si prin folosirea apei si sapunului, avem nevoie si de o improspatare a mintii, a simturilor, a sufletului nostru. Sa ne trezim in fiecare dimineata capabili de a arunca o privire proaspata asupra lumii, cu dispozitia unui nou inceput, cu o limpezire a simturilor si a gandurilor; intr-un anume sens, sa recapatam, sa recuperam candoarea copilariei. 3. Nevoia de intrebare si de mirare Eram in copilarie intr-o permanenta stare interogativa, de curiozitate, de mirare, de extaz in fata spectacolului naturii si al lumii, al propriei mele fiinte. Pentru a da un singur exemplu, sunt de-a dreptul fermecat de nazdravaniile creierului meu, in materie de memorie si de imaginatie. In fiecare seara, cand ma las prada somnului, ma intreb ce calatorii neasteptate imi vor oferi visele din noaptea respectiva. Starea de mirare, de extaz mi-a alimentat totdeauna pofta de viata, a fost mereu o sursa de energie. Atunci cand sunt intrebat: De ce traiesti? ii raspund: pentru a ma mira.De prea multe ori, scoala, in loc sa intretina si sa dezvolte aceasta nevoie, o anihileaza. Dar daca nu ne mentinem starea de curiozitate, de mirare, de dorinta de a intelege lumea, nu doar de a o inregistra, atunci nu ne putem forma capacitatea de problematizare, de identificare a aspectelor neelucidate, nu putem sesiza amploarea si natura ignorantei noastre. 4. Nevoia de indoiala si de suspiciune Ce poate fi mai uman decat ezitarea, nehotararea, nedumerirea? Pentru Rene Descartes, starea de indoiala este semnul clar al naturii ganditoare a fiintei umane. Un acelasi lucru poate fi considerat din mai multe puncte de vedere si, in aceste conditii, spiritul critic ne obliga la o analiza comparativa, care uneori nu conduca la un rezultat ferm, ci la o pluralitate de posibilitati, fiecare fiind descrisa in termeni de grad de plauzibilitate. In justitie se lucreaza cu prezumtia de nevinovatie. In educatie si in invatare, este recomandabil sa adoptam prezumtia de suspiciune. Ne nastem criticand; plansul nou-nascutului este reactia sa critica fata de o nemultumire. Sa privim cu interes, dar cu suspiciune orice ni se livreaza de la catedra, de la o tribuna, de pe internet, din carti, din orice fel de publicatii, asa cum un politist care cauta pe autorul unei crime suspecteaza totul. Educatorii, profesorii ar trebui sa fie primii care sa recomande, sa stimuleze aceasta atitudine la elevi, la studenti, sa le spuna acestora: „Cel mai clar semn de respect pe care mi-l puteti arata este sa-mi acordati atentie, dar sa nu acceptati nimic din ceea ce va spun inainte ca spiritul vostru critic sa va asigure de adevarul si de interesul spuselor mele; daca nu ma intelegeti, sa nu ma lasati sa trec mai departe, sa-mi cereti sa fiu mai clar; daca vi se pare ca nu am dreptate, sa va manifestati argumentat dezacordul”. O atitudine similara se cuvine a fi adoptata fata de litera tiparita, din manuale sau din orice alt loc. Omul de la catedra nu trebuie sa pozeze intr-un a toate stiutor, este normal ca uneori sa le spuna celor pe care-i instruieste : „nu stiu”, „nu inteleg nici eu”; iar atunci cand cineva din banca ii corecteaza o scapare, o greseala, sa-i multumeasca pentru atentia acordata. Uneori introduceam deliberat o greseala in prestatia mea, pentru a testa vigilenta studentilor.  Nevoia de indoiala si de suspiciune functioneaza concomitent cu o alta, opusa: nevoia de complicitate la o conventie. De exemplu, mergem la un spectacol de teatru. Ne supunem prezumtiei de complicitate la conventia de fictiune propusa de spectacol, o acceptam, ii acordam credit. Dar spiritul nostru critic nu inceteaza sa functioneze si avem dreptul, ulterior, sa ne exprimam eventuala insatisfactie, sa pretindem ca autorii spectacolului au inselat asteptarile noastre, creditul pe care le-am acordat. La fel, in cazul unei poezii, a unui roman etc. 5. Nevoia de greseala si de esec De cate ori am esuat pana sa deprindem sa folosim furculita, cutitul si lingura! De cate ori am cazut, ne-am julit genunchii, pana sa invatam sa ne tinem pe picioare si sa mergem! Este clar ca invatarea, drumul spre dobandirea unui nou comportament trec prin greseli si esecuri; ele sunt

Mihail Kogalniceanu – Unirea, natiunea a facut-o!

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/ef54f756b0b268ac960179fb9077005d.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/ef54f756b0b268ac960179fb9077005d.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Discursul academicianului Ioan-Aurel Pop, Presedintele Academiei Romane. Cum s-a infaptuit Romania – reflectii la un secol de la 1918.” font_container=”tag:h4|font_size:20px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1537719678822{margin-bottom: 0px !important;}”]Daca in Occident, ideea statului national a fost mai timpurie (secolele XV-XVI), in Orient, lucrurile capata contur in acest sens abia in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. In aceste secole, cei mai luminati dintre greci, cehi, slovaci, croati, polonezi, lituanieni, estonieni, letoni, ucraineni, romani, bulgari, sarbi si altii – adica dintre acele popoare care nu aveau state nationale sau state nationale moderne si unitare – au fost animati de ideea nationala, imitand ceea ce francezii, englezii, spaniolii si altii facusera mai devreme. Cei mai mari intelectuali si politicieni ai acestor neamuri au inteles un lucru elementar: fara stat national, popoarele lor riscau sa fie inghitite de imperiile rapace, sa fie deznationalizate sau silite sa emigreze. Romanii, care pana la 1859 aveau doar doua state autonome, supuse Portii, restul, adica mai mult de jumatate dintre ei, fiind risipiti in Imperiul Tarist, in Imperiul Otoman si mai ales in Imperiul Habsburgic, au inteles prin elitele lor ca nu aveau alta alternativa decat unirea. Revolutia Romana de la 1848-1849 a trasat programul de dezvoltare a romanilor si de formare si consolidare a Romaniei pana la 1918. Prin urmare, dupa 1848, obiectivul fundamental al romanilor, care formau inca din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea o natiune moderna, s-a dovedit a fi unitatea politica nationala. Au inteles atunci conducatorii (dar nu numai ei) romanilor ca orice natiune merita sa aiba propriul sau stat unitar, privit drept cadru de conservare si dezvoltare a corpului national, in ansamblu, si al fiecarui individ care compunea acest corp. Imperiile multinationale dadeau semne de oboseala, nu se mai puteau mentine prin preceptele lor medievale depasite, prin absolutism si neoabsolutism, prin solutii partiale si prin reforme controlate, care nemultumeau grav popoarele asuprite. Dupa 1848, dorinta masiva de unire a romanilor intr-un stat national, a fost conjugata cu actiunile pe plan international, de obtinere a sprijinului marilor puteri. Romanii stiau ca, fara suportul unora dintre marile puteri, efortul lor intern de unire nu putea avea succes si ca unirea trebuia facuta in etape, cum aveau sa procedeze si italienii si germanii. Era clar ca, inainte de unirea provinciilor ocupate efectiv de straini, trebuia format un nucleu de stat national din Moldova si Tara Romaneasca, care erau state cvasi-independente, aflate doar formal sub suzeranitatea otomana. Unirea romanilor intr-un stat national a cuprins urmatoarele etape: 1848-1859-1866: unirea Moldovei si Tarii Romanesti intr-un stat, numit oficial Romania si reformat dupa principiile occidentale; 1877-1878-1881: Razboiul pentru independenta Romaniei si lupta pentru recunoasterea oficiala a independentei absolute a tarii pe plan international; unirea Dobrogei cu Romania si proclamarea tarii drept regat; 1914-1918-1920: participarea romanilor si a Romaniei la Primul Razboi Mondial; unirea cu Romania a Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei; recunoasterea pe plan international a statului national unitar roman in granitele sale istorice. Jumatatea secolului XIX si deceniile care au urmat au marcat pentru mai multe natiuni o epoca de formare sau de consolidare a unitatii lor politice. Asa a fost cazul germanilor, italienilor, romanilor, dar si al americanilor, care, in urma Razboiului Civil, au evitat secesiunea si au intarit forta natiunii lor. „Ora astrala” a romanilor a fost anul 1918, cand, prin aplicarea dreptului la autodeterminare – oficializat in urma declaratiei presedintelui Woodrow Wilson, din ianuarie 1918 – s-au unit provinciile istorice cu Regatul Romaniei. Actele infaptuite in 1918 au fost recunoscute oficial de catre marile puteri la Conferinta de Pace de la Paris din 1919-1920. Tratatele speciale cu Austria (la Saint Germain), cu Bulgaria (la Neuilly-sur-Seine) si cu Ungaria (la Trianon) au consacrat pe plan international, ceea ce poporul roman decisese in anul 1918, adica noua componenta a tarii si noile granite ale Romaniei. Numai Rusia Sovietica (din 1922, U.R.S.S.), absenta la conferinta de pace, nu a recunoscut unirea Basarabiei cu Romania, dar au facut-o, in schimb, marile puteri occidentale. Noul cadru politic-teritorial din Europa Centrala a creat, dupa 1918, conditiile favorabile dezvoltarii natiunilor, dar a continut si germenele unor rivalitati si contradictii, acutizate o data cu accentuarea revizionismului. Oricum, in 1919-1920, pentru prima oara in istorie, marile puteri au tinut seama si de vointa popoarelor, nu numai de propriile interese, cand au aprobat noua arhitectura a Europei. Aceasta arhitectura, in ciuda modificarilor mari pe care le-a suferit dupa Al Doilea Razboi Mondial, este valida in linii mari si astazi. Dupa caderea comunismului, configuratia de la 1919-1920 s-a subrezit pe alocuri si s-a consolidat in alte locuri. Acestea sunt faptele. Fireste, regimul comunist din Romania – o ordine de stat adusa la noi pe tancurile sovietice si continuata de anumiti romani – a avut o atitudine paradoxala in prezentarea istoriei romanilor si mai ales a formarii statului national: de la internationalismul proletar (in timpul caruia pana si numele de roman era uneori prohibit) s-a ajuns la nationalismul socialist si la regimul comunist de model aproape asiatic; in acesti 10-15 ani, istoria Romaniei a devenit alba, imaculata si exclusiv glorioasa, iar „geniul Carpatilor” a ajuns sa fie plasat in fruntea voievozilor etc. De aceea, romanii, au intrat in epoca de libertate cu un mare handicap in raport cu vecinii din alte tari foste socialiste. Niciunii dintre vecinii Romaniei, cu exceptia popoarelor traitoare in U.R.S.S., nu avusesera un asemenea regim. Ca urmare, dupa 1989, a urmat o descatusare sui generis care a adus mari suferinte, iar pe taramul istoriei a condus la caderea, de multe ori, in extrema cealalta, adica la ideea ca – din moment ce comunismul ii mintise pe romani prin glorificarea trecutului si prezentului – acestia nu fuseseram buni de nimic niciodata. Reconstituirea vietii trecute, cu scopul cunoasterii veridice a ceea ce a fost, se face numai prin intermediul specialistilor (al istoricilor de meserie), cu metodele consacrate si prin apelul la izvoare. Altminteri, redesenarea trecutului prin stimularea imaginatiei poate sa insemne orice, numai istorie nu. Astazi, la un secol de la Marele Razboi, memoria comunitatilor recheama trecutul la

Ce inseamna sa fii patriot, sa fii national?

/1 Comment/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/15824697.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/15824697.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Ce inseamna sa fii patriot, sa fii national?” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1536778796999{margin-bottom: 0px !important;}”]A fi patriot in Romania este o chestiune cu multe intelesuri si extrem de putine responsabilitati. A fi cetatean roman, majoritatea dintre noi nu stim ce inseamna, ce presupune. Credem ca este de ajuns sa avem buletin romanesc, cu CNP-ul aferent noua si asta este. Sau, unii dintre noi chiar mai stim ceva din ceea ce inseamna sau presupune cetatenia romana, dar cam atat. Ei bine, nu este asa, in ceea ce priveste a fi patriot si a fi cetatean! La un pericol de razboi iminent, nu stim nici cu cine vom lupta alaturi, nici impotriva cui, nici daca vom lupta. O natiune inchegata nu mai suntem pentru ca am pierdut simtul responsabilitatii unul fata de celalalt de mai bine de 30 de ani, in mare masa. A fi patriot presupune, in primul rand, a fi familial. Ori acest lucru se confunda astazi cu a fi eu patriot. Familia devine, astfel, o extensie a propriului eu al persoanelor, iar altruismul devine o optiune sora cu boala zilei de maine. In acest articol ne vom propune sa analizam aceste doua notiuni, de patriot si national, in comparatie si cu notiunile de patriotism si nationalism. Credem ca e de maxima importanta acest lucru. Inainte-vreme, cetateanul era omul cetatii, insa nu ne oprim a numi doar titlul de cetatean, ca si cand am vrea sa scriem o carte si punem doar copertile si ii scriem titlul, atat. Mergem mai departe si incondeiam fiecare pagina in parte. Putem scrie sute de pagini, iar volumul nostru despre statutul de cetatean ar fi un adevarat compendiu atat de educatie civica, legislativa, politica, sociala, poate chiar economica, insa, inainte de toate, se vrea a fi o carte de constiinta. Iar aceasta este substanta reala pe care o contine. Deci, constiinta este baza oricarui civism, oricarui cetatean. Nu putem fi cetateni daca nu avem constiinta. Cine ar mai vorbi in locul nostru, cu gura noastra? Cine ar gandi in locul nostru? Cine ar mai trai viata in locul nostru? Cine am mai fi? Cuvantul cetatean are ca si cuvant radacina, in familia sa de cuvinte, cuvantul cetate. Este aceasta un polis? Un oras? O fortareata? O cazarma? Un targ, un talcioc, un port maritim sau ce? Inainte-vreme, cetatea era o comunitate. Acele ingradituri care o inconjurau nu serveau pentru a apara familiile, oamenii din cetate de creaturile salbatice, inocente ale Mamei Naturi, nu. Serveau pentru a capta energii si pentru a le redirectiona catre inlauntrul cetatii pentru ca toti oamenii de acolo sa le foloseasca, sa le valorifice. De cele mai multe ori, ingraditurile formau rotocoale in jurul cetatii, cu dispunere radianta (de sus erau vazute ca un soare cu multe raze, precum Baghdadul acum mai bine de 1000 de ani), care aratau mai degraba ca niste cromlehuri, dolmene, megaliti sau monoliti, in limbaj celtic vorbind, precum cele de la Stonehenge, decat ca niste garduri mari de piatra. Aratau ca niste rune vertical asezate pentru a inconjura cetatea si pentru a capta, transforma si redirectiona catre interior energiile cosmice si telurice. Ce minunat, nu-i asa? Cum arata orasele astazi? Mergem mai departe si vedem ca orasul Knossos, din Creta Antica, era construit pe diferite nivele, aproape piramidal si imposibil de cucerit, dar si foarte solicitant fizic a trai in el. Cu siguranta, cetatenii acelui oras aveau capacitati fizice foarte bine puse la punct.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/sunset-1140×664.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/sunset-1140×664.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1536778956900{margin-bottom: 0px !important;}”]Iata o macheta virtuala realizata de diferiti desenatori. Unii ar considera astazi ca era un oras cosmopolit.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”http://www.ancientpages.com/wp-content/uploads/2016/01/knossosmodel22.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”http://www.ancientpages.com/wp-content/uploads/2016/01/knossosmodel22.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1536779802458{margin-bottom: 0px !important;}”]In Roma Antica, cetateanul roman era un om liber cu dreptul de a purta arma, dar si cu alte drepturi precum dreptul de a vota, dreptul la judecata etc.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”http://members.ancient-origins.net/sites/default/files/World-Without-Technology.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”http://members.ancient-origins.net/sites/default/files/World-Without-Technology.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1537541898984{margin-bottom: 0px !important;}”]Drepturile ca drepturile, dar responsabilitatile? Cu totii avem drepturi insa cati ne cunoastem responsabilitatile si cati ni le indeplinim? Dreptul este un dat. Ni se da, il primim (de cele mai multe ori), ni-l insusim, asumam etc. Insa responsabilitatea este o dare. Unii o numesc datorie. Acest cuvant e perceput prea dur de unii si altii, insa in realitate acesta inseamna daruire. Atunci cand datoria se transforma in daruire oamenii nu mai platesc dijme cosmice semenilor lor, ci bucuria este rasplata pe care ei natural o primesc fara sa o astepte, iar ceea ce dau mai departe le apartine in totalitate. Dau din inima, nu din minte (care socoteste cui ii mai este dator si tine cont ca trebuie platit cat mai repede posibil). Nu exista tensiune, nu exista obligatie, ci doar daruire pura. Responsabilitatea are ca si cuvant radacina raspunsul. Opusul sau, ca mecanism de comportament, in nici un caz ca fel de a fi, este reactia. Raspunsul este constient, iar reactia inconstienta. Si exista diferite nivele de inconstienta, precum de constienta. Cateva dintre ele tocmai le-am mentionat: nivelul lui trebuie, nivelul datoriei pentru ca daca nu platim ni se va intampla ceva, nivelul fricii etc. Toate acestea sunt reactii, oricat de elevate intelectual ar parea. Toate acestea nu ne fac un bun cetatean, nici macar un bun stapan al casei. Ci un reactionar sau altul pe tapetul lumii. Ce inseamna a fi patriot? Mergem la radacina si gasim patria. Astazi, acest cuvant este confundat cu patriotismul, la fel precum national cu nationalism. Exista diferente intre ele? V-ati intreba. Iar noi am raspunde: da, si ca de la cer la pamant. Ca sa explicam ne folosim de mentiunea de mai sus cu raspunsul si reactia. Una este constienta, cealalta inconstienta. A fi patriot este constient, pe cand patriotismul este o mimare inconstienta, o carcasa goala a felului de a fi patriot. Deci, a nu se confunda acestea doua! Astazi patriotismul il gasim la aceia care protesteaza pentru ca li se taie drepturi. Oricat de legitim ar fi, dansii ignora faptul ca totul are cauze precum

Ilie Badescu despre blandetea mijloacelor de spalare a creierelor

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://static2.evz.ro/image-original-605-388/cache/2018-05/14-ilie-badescu-465×390.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://static2.evz.ro/image-original-605-388/cache/2018-05/14-ilie-badescu-465×390.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Ilie Badescu despre blandetea mijloacelor de spalare a creierelor” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1537212297263{margin-bottom: 0px !important;}”]Ilie Badescu (n. 9 mai 1948, Luncavita, judetul Caras Severin) este un sociolog si geopolitician roman, doctor in sociologie, profesor universitar si fost sef al catedrei de sociologie al Universitatii din Bucuresti, actual membru al Academiei Romane. Este autorul mai multor studii si monografii, printre care „Tratat de geopolitica”, 2004, precum si coautor al cartilor „Geopolitica integrarii europene”, 2002, si „Sociologia si geopolitica frontierei” (in doua volume, 1995). In 2002 a fondat „Revista de sociologie, geopolitica si geoistorie”. Este autor al cartii „Noologia” si unul dintre fondatorii domeniului cu acelasi nume. Este, de asemenea, impreuna cu Constantin Cojocaru si cu Florian Colceag, autor al Proiectului de CONSTITUTIE A CETATENILOR. „Au fost taind un brad batran, fiindca facea prea multa umbra…” spunea Nicolae Iorga intr-un poem premonitoriu de exceptie. Asistam domnule profesor, din nou , la un act de „epurare” a intelectualilor romani neinregimentati , urmandu-se tipicul anilor ’50 ? Mi-e teama ca da. Noul ciclu politic al Romaniei, cel postdecembrist, a inceput printr-o operatie de marginalizare teribila a asa numitei generatii Labis, iar unii dintre acestia au fost chiar supusi unui tip aparte de epurare: institutii, reviste, edituri, au fost fie desfiintate, fie refondate, cu alte colegii, alta lista de personal, alte grupari, ceea ce i-a plasat pe multi in afara „institutiei”. Un caz aparte, de o dramatica celebritate, a fost acela al scriitorului Dinu Sararu, altul a fost al regretatului Mihai Ungheanu… Nu-mi permit sa amintesc situatia cu totul dramatica a unora dintre scriitorii de exceptionala valoare, precum Paul Anghel, Ion Lancranjan, Eugen Barbu. A urmat un al doilea val de ostracizari care au culminat cu Raportul Tismaneanu in care au fost readusi pe liste scriitorii „proscrisi”, pentru care s-au intocmit liste de eliminare, probabil inca operative. S-a declansat operatiunea antiprotocronista, de un primitivism care aminteste „spiritul primar-agresiv” al Kominternului, a fost reinventat delictul de opinie, au fost etichetati oameni si opere, s-a incercat o eliminare in bloc precum a fost tentativa de a supune dezaprobarii publice grupuri intregi sub eticheta de „generatie expirata” desi cei loviti cu pietre proveneau din generatii diferite, de la vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist la cei ce abia incheiau al cincilea deceniu de viata. A urmat al treilea val de eliminari sub pretextul pensionarilor, ceea ce-a aruncat in afara institutiilor personalitati de remarcabila valoare, pe care nu-mi ingadui sa le nominalizez dorind sa le respect nevoia de minima discretie. Au fost dezgropate etichete cominterniste pentru a-i stigmatiza si a-i tintui pe liste cvasiconspirative pe cei suspectati de un sentiment national mai raspicat, ori de apartenenta crestin-ortodoxa. La etichetele de nationalist, national-comunist, ortodoxist, fundamentalist, legionar, securist, s-au adaugat etichete noi precum cele de protocronist, dughinist-ortodoxist, dupa numele geopoliticianului rus Aleksandr Dughin, monoculturalist, aceasta ultima eticheta fiind menita a-i „deconspira” pe cei care, chipurile, ar fi promotorii unei singure culturi si putem continua daca vreti… Multe dintre etichetele acestea au fost lansate din laboratoarele unor facultati si universitati prestigioase. Probabil ca multi dintre cei care-si scriu astazi memoriile detaliaza fenomenul. La multe dintre sciziparitatile sociale si politice, au fost adaugate altele cu scopul de a induce un fel de razboi al tuturor impotriva tuturor, o anarhie de mari proportii, pe orizontala si pe verticala societatii si, daca s-ar fi putut, sa energizeze o demoniaca rebeliune a omului impotriva lui Dumnezeu. Ceea ce nu s-a reusit in vremea comunista urma sa izbandeasca acum: ridicarea unei majoritati contra Bisericii, ceea ce ar fi fost mai mult decat o dezbisericire, adica semanarea unui indiferentism religios. Discutia este lunga fiindca vremurile sunt teribil de posomorate. Ce modele vor fi create in schimb pentru o generatie care, in principiu, ar trebui sa revigoreze fibra acestui neam? Tinta acestor vremuri este generatia fara identitate. Un psiholog umanist american a cercetat maladia acestui tipar uman prin ceea ce el a denumit „sand-box syndrom” -sindromul cutiei de nisip- , adica inductia la scara popoarelor a unor modele de viata care amesteca uitarea de sine cu stari ludice capabile sa anuleze perceptia realista si grava, matura a lucrurilor. Asemenea scheme de viata „in alianta cu raul pot energiza rebeliunea dezordonata a lumii”, ne previn doi sociologi crestini americani. Un fel de puteri decazute au pus stapanire pe starile sufletesti ale prea multora. Asemenea puteri sunt asemenea stihiilor, de la duhul banilor la duhul trufiei, al egoismului fara margini, al indreptatirii fara temei, al inchipuirii, debiliteaza lumea si viata, ne fac incapabili sa reactionam la nihlismul si anarhia acestui veac, sa recuperam sensul pozitiv al existentei. Duhul urat al banilor deformeaza fiinta colectiva dupa ce abia s-a iesit dintr-o alta teribila deformare indusa in lume de doctrina comunista. Marxistii, cum remarca un filosof modern, Karl Popper, sunt iubitori de violenta, la Lenin aceasta fiind legitimata prin teoria dictaturii de executie: executia burgheziei de catre proletariat. In „Statul si revolutia”, Lenin legitimeaza crima colectiva, executia unei clase sociale de catre o alta clasa. Pentru Marx, proletariatul este „groparul burgheziei”, deci discursul sepulcral este cel convocat spre a explica si a legitima istoria. Notiunea pivot a unei asemenea viziuni este moartea, nu viata. Duhul destramarii ludice, al placerilor si pornografiei este una dintre cele mai teribile amenintari ale omului. Un scriitor britanic, Aldous Huxley, a profetizat emergenta unui altfel de stat in istorie pe care l-a numit „stat magic”, in care „spalarea creierului nostru” se realizeaza „prin mijloace blande”, precum: cultivarea unei sexualitati desantate, forme de viata care „excita simturile si imaginatia”, cultivarea iluziei puterii, a unei „placeri ce zguduie simturile si mintea pana la epuizare”, cum sesiza un remarcabil comentator al acestei terifice profetii, domnul Virgiliu Gheorghe. Dictatura acestui stat magic este mai teribila decat cealalta, a statului posomorat al idolatriei ideologice, asa cum l-a imaginat Marx si l-a pus in practica Lenin. Cum s-a ajuns la dictatura „statului magic”? Prin tradarea elitelor! Teribila este singuratatea popoarelor tradate de elitele lor prin conspiratia pacatului, a caderilor, si, iata, o avem talmacita in versetul

Ceea ce, intru Adevar, conteaza – Ovidiu Hurduzeu

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/abu-dhabi-sunrise.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/09/abu-dhabi-sunrise.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Ceea ce, intru Adevar, conteaza – Ovidiu Hurduzeu” font_container=”tag:h2|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535833664888{margin-bottom: 0px !important;}”]Pentru a iesi din criza actuala este nevoie sa distrugem, unul cate unul, idolii si tabuurile lumii contemporane. Astazi nu ne mai inchinam la copaci – desi ecologistii radicali au regresat catre animismul tribal – ci la fantasmele unei lumi artificiale, de la idolii consumismului la cei ai sclaviei corporatiste. Am sacralizat secularismul, confortul, tehnologia, virtualul si abstractul. Pe toate canalele ni se tot vorbeste de ratiune, responsabilitate, tehnologie, eficienta, „spirit stiintific” pentru a se ascunde faptul ca traim intr-un univers absurd, un Matrix satanic unde la tot pasul ne lasam vrajiti de noi si noi demoni. Pe 3 mai 1961, Hrusciov il avertiza pe Abdel Nasser: „Cu toata seriozitatea, vreau sa-ti spun: comunismul este sacru”. O fraza pe care a repetat-o in diferite ocazii. Brejnev declara pe 28 octombrie, 1971: „Pentru un comunist sovietic tot ceea ce este legat de viata, activitatea si numele lui Lenin este sacru”. Tot sacru este si capitalismul pentru un ideolog al neoconservatorismului precum Michael Novak; marea corporatie, considera Novak, ar trebui privita intr-o lumina teologica intrucat ea reprezinta „vocatia soborniceasca in activitatea economica”, iar „in cadrul lumii seculare, este cea mai apropiata de biserica”. Nu mai amintim „technozele” care sacralizeaza spatiul virtual, gadgeturile idolatrizate din viata de zi cu zi, aparentele impuse cu evidenta adevarului din gandirea si stilul de viata ale omului modern. Daca lumea idolatra in care traim ar fi rece, pur tehnica, exterioara noua, ar fi usor de invins. Din pacate, cartea de credit, computerul, automobilul, telefonul mobil, mall-ul, „cariera profesionala”, reteaua de socializare, „cresterea PIB-ului” nu sunt instrumente neutre cu valoare utilitara, ci idoli. Mii si mii, uniti intr-un angrenaj socio-economic si cultural. O treime idolatra, „Bani, Tehnologie, Confort” domina relatiile interpersonale pastorite odinioara de Biserica lui Iisus. Ca orice idol, triada demonica isi aroga o realitate de sine statatoare, o valoare intrinseca si mai ales o putere autonoma. Si pretinde a fi ceea ce nu este. Romanul de astazi, ca mai tot omul contemporan, traieste cu sentimentul mortificarii intregii sale vieti. Se simte un „corp fara organe populat de multiplicitati” (Deleuze). „Multiplicitatile” sunt nenumaratele manifestari ale triadei „Bani, Tehnologie, Confort”, o fantasma atat de consistenta incat romanul o personalizeaza. „Nici o sluga nu poate sa slujeasca la doi stapani. Fiindca sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va tine si pe celalalt il va dispretui. Nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui Mamona” (Luca 16:13). De obicei, Iisus nu foloseste personificari („Mamona” inseamna in aramaica „bani, avere”). Daca le confera banilor statutul unei divinitati, o face pentru a sublinia caracterul lor idolatru, de pseudopersoana. Astazi, acest statut de idol, de pseudopersoana trebuie sa-l mai acordam Tehnologiei si Confortului. Pentru a rupe vraja noilor demoni, nu exista decat o cale: sa recream o ordine crestina. Asta inseamna, nimic mai mult, decat sa subordonam lumea seculara Bisericii lui Hristos. Icoana sa fie „agentul” desacralizarii universului tehnologic si consumist! Crucea sa se inalte pe templele finantelor! Cugetarea crestina sa inlocuiasca gandirea „dezintrupata” a agnosticismului postmodern, „politica lui Dumnezeu” sa inlocuiasca politicianismul, asceza, ghiftuirea! Omul duhovnicesc (omul psihologic – n. r.) sa fie idealul de urmat, nicidecum oligarhul sau fotbalistul de astazi! Astfel de indemnuri inspaimanta de-a binelea. Sunt puse pe seama fanatismului religios. Daca in Romania ar fi difuzate prin mass media, ar fi considerate forme de destabilizare a ordinii de stat, acte teroriste. De ce oare? E simplu. Orice incercare de revenire la o ordine crestina este considerata un act de transgresiune a poruncilor treimii „Bani, Tehnologie, Confort” de care trebuie sa asculte fiecare roman. Altfel spus, este un act de incalcare a tabuurilor postmoderne. Un secularicid care trebuie aspru pedepsit. Sa avem insa curajul sa gandim posibilitatea iesirii din secularitate. Sa luptam din nou pentru reintemeierea ordinii crestine in Romania. Ce s-ar intampla daca, de maine, tancurile secularizarii nu ar mai ocupa Romania? Daca poporul roman n-ar mai trai dupa legile negustorilor de iluzii si ale „creditorilor nostri”, ci dupa inainte randuirea lui Dumnezeu? Iata ce s-ar intampla: In primul rand, s-ar rezolva criza duhovniceasca (criza identitara – n. r.), sociala si economica prin care trece tara. Asa cum sustine pe drept cuvant Sfantul Sinod al Bisericii Greciei, criza este o consecinta logica a „rasturnarii intregii firi”. A rasturna firea nu poate fi decat o agresiune impotriva omului si naturii, un triumf al mortii asupra vietii. Energiile demonice sunt o forta parazitara, o agitatie anormala prin care lucrurile sunt deplasate in mod accelerat catre o stare de entropie generalizata. Privita din perspectiva unui om de stiinta de la Universitatea Yale, „rasturnarea firii” creatoare de moarte se produce atunci cand „procesele se misca prea departe de punctul de echilibru, incep sa fluctueze haotic si sa se bifurce… Ultima zvacnire a actualului sistem, inainte de moartea sa, va fi indatorarea statelor, in special in asa-zisele economii emergente, pana la punctul falimentului. Sistemul istoric in care traim este intr-o criza structurala si nu va supravietui” 1. Moartea lumii de azi nu este o pedeapsa divina, moartea nu vine de la Dumnezeu care a creat o lume „foarte buna”. Diavolul l-a impins pe om sa greseasca, iar prin pacat omul s-a separat de divinitate, ceea ce i-a adus in mod fatal moartea: „Dumnezeu este viata; pierderea vietii este moartea. Astfel, Adam si-a pregatit moartea prin separarea sa de Dumnezeu”, spune Sfantul Irineu. In mod indirect, prin pacat, Diavolul introduce in creatie moartea, intrucat „plata pacatului este moartea” (Romani 6:23). Treimea „Bani, Tehnologie, Confort” este necrofilica, procese si fenomene morbide desfigureaza omul si ii amputeaza vietii plinatatea ontologica. „Viata a ajuns doar un interval de timp nederminat intre doua date: a nasterii si a ingroparii… Cand te adresezi tinerilor si ii intrebi: De ce iei droguri, fiule?… ei iti raspund: Spuneti-mi dumneavoastra, de ce sa nu iau? Nu sper nimic, nu astept nimic, singura mea bucurie este cand infig injectia si

Etica in Aer Liber (3) – Aruncati deseurile in mod corespunzator

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][vc_custom_heading text=”Principiile – „Nu lasa nimic in urma!”” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][vc_custom_heading text=”3. Aruncati deseurile in mod corespunzator” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/muntiigrohotisului1-mth.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/muntiigrohotisului1-mth.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535133890110{margin-bottom: 0px !important;}”]Nota introductiva: Continuare a seriei de articole prezentand cele șapte principii “nu lasa nimic in urma!” ale Centrului de Etica in Aer Liber ( www.lnt.org ). Prima parte, introducere in toate cele sapte principii, puteti citi aici. A doua parte, in care se vorbeste despre camparea pe suprafete durabile, o puteti citi aici.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Deseurile umane” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535134585670{margin-bottom: 0px !important;}”]Eliminarea adecvata a deseurilor umane este importanta pentru a evita poluarea surselor de apa, pentru a evita implicatiile negative ale unei alte persoane care o gaseste, a micsora posibilitatea raspandirii bolilor si a maximiza rata de descompunere. In majoritatea locatiilor, ingroparea in mod corect a excrementelor umane este cea mai eficienta metoda pentru a indeplini aceste criterii. Deseurile umane solide trebuie ambalate si indepartate din anumite locuri, cum ar fi canionul ingust al raurilor. Agentiile de gestionare a terenurilor va pot oferi sfaturi privind regulile specifice pentru zona pe care intentionati sa o vizitati. Contrar opiniei populare, cercetarile arata ca ingroparea excrementelor incetineste descompunerea (cel putin in anumiti munti). Agentii patogeni au fost descoperiti ca supravietuiesc timp de un an sau mai mult cand sunt ingropati. Cu toate acestea, in lumina celorlalte probleme legate de excremente, este in general cel mai bine sa le ingropati. Rata de descompunere lenta determina necesitatea de a alege locatia corecta, departe de apa, campinguri si alte locuri frecvent utilizate.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Gropile de pisica” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_video max_width=”700″ link=”https://youtu.be/G6-O0bm-DWo” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535287708711{margin-bottom: 0px !important;}”]Gropile de pisica sunt cea mai raspandita metoda de eliminare a deseurilor. Localizatile la cel putin 60 de metri (aproximativ 70 de pasi de adult) de apa, trasee si tabere. Alegeti un loc discret unde este putin probabil ca alti oameni sa mearga sau sa faca tabere. Cu o mistrie mica de gradina, sapati o groapa de 15-20 cm adancime si 10-15 cm in diametru. Aceasta trebuie sa fie acoperita si camuflata cu materiale naturale dupa ce este gata. In cazul in care faceti camping in zona pentru mai mult de o noapte, sau in cazul in care faceti camping cu un grup mare, gropile de pisica ar trebui sa fie larg dispersate. Poate ca cea mai raspandita metoda de eliminare a deseurilor umane din natura este groapa de pisica. Avantajele sunt: Sunt usor de sapat in majoritatea zonelor; Sunt usor de camuflat dupa folosire; Sunt intime; Disperseaza deseurile in loc sa le concentreze (ceea ce grabeste descompunerea); De obicei este usor sa alegem o locatie izolata si greu de gasit la care sa putem fi siguri ca nu ajunge nimeni si sa o gaseasca din intamplare. [/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Selectarea locurilor pentru groapa de pisica” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535287443639{margin-bottom: 0px !important;}”] Selectati un loc pentru groapa de pisica la aprox. 60 de metri de apa (vreo 70 de pasi de om mare), fiind distanta recomandata; Selectati un loc discret, neumblat de oameni. Exemple pot include desisurile, locurile cu copaci aproape cazuti, sau pe dealurile line; Daca faceti tabara cu un grup, sau in acelasi loc pentru mai mult de o noapte, dispersati gropile de pisica pe o suprafata extinsa; nu mergeti in acelasi loc de doua ori; Incercati sa gasiti un loc cu soluri organice adanci. Aceasta materie organica contine organisme care vor ajuta la descompunerea excrementelor. (Solurile organice sunt, de obicei, inchise la culoare sau bogate in culori.) Consultati borcanele folosite pentru demonstrarea descompunerii. Solurile desertice sau aride nu sunt atat de bogate in materie organica precum cele din zona impadurita. Vedeti mai jos instructiuni pentru saparea gropilor de pisica in zonele aride; Daca este posibil, localizati-va gropile de pisica acolo unde vor primi cea mai multa lumina a soarelui. Caldura de la soare va ajuta descompunerea; Alegeti-va un loc mai la inaltime unde apa nu ar ajunge in mod normal in timpul curgerii sau cand sunt furtuni cu ploi. Ideea de aici este sa mentinem departe excrementele de apa. De-a lungul timpului, excrementele care se descompun vor patrunde in pamant inainte sa ajunga sa le ia apele. [/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Cum sapam o groapa de pisica?” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”2/3″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535288039979{margin-bottom: 0px !important;}”] O mica mistrie de gradina este unealta perfecta pentru a sapa o groapa de pisica; Sapati groapa aprox. 15-20 cm in adancime (cam cat este lungimea lamei de mistrie) si 10-15 cm in diametru. Intr-o zona arida fierbinte, deseurile umane nu se biodegradeaza usor deoarece exista putin sol organic care sa le descompuna. In zonele aride, gropile de pisica ar trebui sa fie aproape 10-15 cm adanci. Acest lucru va permite soarelui si caldurii sale sa grabeasca procesul de dezintegrare; Dupa ce ati terminat, sa umpleti groapa cu pamant si sa o camuflati cu materiale native. [/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/3″][mk_image src=”https://lnt.org/sites/default/files/cathole.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://lnt.org/sites/default/files/cathole.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Gropile de pisica in zonele aride” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535288564699{margin-bottom: 0px !important;}”] O groapa de pisica este cel mai acceptat mod de eliminare a deseurilor in zonele aride. Se cauta un loc pentru aceasta la o distanta asemanatoare ca in celelalte zone, aproximativ 60 de metri (70 de pasi de adult) de sursa de apa, trasee sau tabara. Evitati zonele unde apa curge vizibil, precum malurile nisipoase, chiar uscate fiind in acel moment. Alegeti-va locul cu cea mai mare expunere la soare ca sa ajutati descompunerea. Deoarece caldura soarelui va patrunde in solurile desertice cativa centimetri, poate, eventual, sa distruga agentii patogeni daca excrementele sunt ingropate corespunzator. Pantele sudice si portiunile de creasta vor avea mai multa expunere la soare si caldura decat alte zone. [/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Latrinele” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535289007827{margin-bottom: 0px !important;}”]Desi sunt recomandate gropile de pisica in majoritatea situatiilor, exista si momente in care latrinele pot fi mai aplicabile, cum ar fi atunci cand se campeaza cu copii mici sau daca stati intr-un tabara mai mult de cateva nopti. Folositi criterii similare pentru selectarea unei locatii pentru latrina ca si cele folosite pentru a

Sa ne aducem aminte de valorile noastre romanesti – dr. Florian Colceag

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://www.activenews.ro/images/articole/150612.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://www.activenews.ro/images/articole/150612.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Sa ne aducem aminte de valorile noastre romanesti – dr. Florian Colceag” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1535129983428{margin-bottom: 0px !important;}”]Prof. dr. Florian Colceag e „antrenorul de genii” al Romaniei. Expert international gifted education, specialist in modelare matematica, inventatorul fractalilor algebrici, prof. dr. Florian Colceag activeaza, ca si consultant, in multiple echipe de cercetare din domenii precum biochimie, biofizica, biologie celulara, educatie, sociologie, teoria complexitatii, economie, in cadrul Institutului European de Integrare si a Centrului pentru Studii Complexe. Este membru in Clubul de la Roma, in World Council for Gifted and Talented Children, European Council for High Abilities, Asia Pacific Federation, Network of International Excellency, British Columbia Organization for Gifted Education. Recent, prof. dr. Colceag a lansat o strategie de elaborare a Legii Educatiei Nationale, care poate revolutiona scoala romaneasca asezand-o, in sfarsit, pe fagasul ei firesc. Salvand destinul fiecarui copil in parte, dar si soarta acestei natii. Despre acest important proiect, domnul profesor a avut amabilitatea sa acorde un interviu, in exclusivitate, pentru ActiveNews. Sa vedem: Reporter: Domnule profesor, comunitatea educationala pe care o coordonati, „Invata sa zbori”, a publicat recent o strategie de elaborare a Legii Educatiei Nationale. In acest document apare de mai multe ori mentionat cuvantul „patriotism”. De pilda, ca scoala ar trebui sa-l cultive, printre alte valori educationale, ca unul dintre obiectivele curriculei obligatorii este dezvoltarea sentimentului patriotic. De ce considerati dumneavoastra ca mai este important patriotismul azi? Prof. dr. Florian Colceag: Noi traim intr-adevar intr-o epoca care se globalizeaza. Dar omenirea asta, globalizata sau nu, a crescut urmand traditia relatiei dintre vecini. Fiecare stat, fiecare tara, fiecare cultura a adus un aport extraordinar ansamblului. Noi nu ne dam seama, dar noi formam o comunitate globala, in care fiecare tara are o contributie colosala. Nu o vedem decat daca luam distanta. In momentul in care cultura unui neam se pierde, coerenta intregului se distruge. Deci, daca noi nu ne pastram valorile noastre proprii, care vin de la daci, de la codurile belagine, si care ne-au facut sa fim poporul pacii, de pilda – asta este un aspect – atunci valorile astea dispar. Si o data cu disparitia lor, situatia generala devine din ce in ce mai proasta. Vedeti, noi dintotdeauna am avut o intelepciune pe care am transmis-o prin bunici. De la bunici, la alti bunici. Noi, acuma, o pierdem. Am rezistat istoriei schimbatoare pe care am avut-o totdeauna, dar acuma nu mai rezistam, pentru ca am cazut in cultura desenelor animate si a jocului pe calculator. Iar asta are o consecinta incredibil de puternica, daca noi ne pierdem valorile vechi. Pierzand valorile vechi, noi ne pierdem rolul in istorie. Si disparem. E foarte simplu. – Si ce ar putea scoala sa faca? – Scoala trebuie sa-si aduca aminte de valorile noastre romanesti. Noi suntem reprezentantii unei culturi uriase! Si stravechi. Noi am fost focarul de unde a plecat cultura in Europa. Si nu numai in Europa. Legile belagine, de exemplu, pot fi descoperite si in scripturile indiene. Peste tot pe unde a plecat invazia ariana, vechea intelepciune s-a dus si a creat o retea a pacii. A colaborarii. Noi nu ne-am dus niciodata sa cucerim, ne-am dus totdeauna sa impacam. E adevarat ca oamenii nostri au fost mai negustori, si acuma pastreaza aceasta capacitate, de a se plia, de-a face, dar nu s-au dus sa cucereasca. Unde au mers, au reusit sa faca pace, intr-un fel sau altul. E in cultura noastra. A ramas in sangele nostru. Se poate pierde prin desene animate violente, prin filme violente… – Si cum putem sa-i reinvatam pe copii? – In primul rand, valorile sunt importante. Sa-i invatam sa gandeasca, sa-i invatam sa aprecieze. Sa aprecieze natura, sa aprecieze frumosul, sa aprecieze adevarul. Noi trebuie sa-i invatam, in scoala, sa aiba valori. Si sa mergem la radacinile noastre, ca popor. Acolo gasim atata intelepciune! Ati citit vreodată codurile belagine? – Nu, dar le voi citi. – Va sfatuiesc sa o faceti. Este absolut uimitor sa va cunoasteti si dumneavoastra radacinile, sa ne cunoastem toti radacinile. Vedeti, asta este motivul esential pentru care trebuie sa ne pastram cultura. Si sa fim patrioti. Plecarea in alta parte…, eu am vazut foarte multi romani plecati in alta parte. Sufera ca un caine batut ca nu sunt in tara lor, ca nu se pot intelege cu altii. Dar, dupa o generatie de stat in alta tara, copiii lor nu mai sunt romani, se adapteaza culturii locale. Si asta dezechilibreaza potentialele relatii care au condus, in timp, la aplanarea conflictelor mari, mergand numai pe aparare, niciodata pe atac, dezvoltand subtilitatea intelegerii si actiunea in timp real – la nevoie!, nu altfel. Ei, asta este partea cea mai importanta, pentru ca, daca scoala se detaseaza de aceasta formare umana patriotica, noi nu mai avem copii. Pentru ca generatia urmatoare pleaca! Nu se mai simte acasa. Noi ne pierdem rolul istoric si devenim inutili si atunci vin altii peste noi, pentru ca pamantul asta nu mai este populat de oameni. E populat de tineri care au fost crescuti in cultura desenelor animate. Si a jocului pe calculator. Si care nu mai simt iubirea de tara, si tara insasi se schimba astfel incat isi pierde rolul in istorie. – Mai spuneti dumneavoastra, in acea strategie de elaborare a Legii educatiei Nationale, ca ar trebui reconsiderata varsta minima de intrare in gradinita si ca ar trebui ridicat nivelul pana la 5 ani, „pentru a lasa posibilitatea copiilor sa interactioneze cu familiile”. E mai importanta aceasta interactiune decat ceea ce ar putea invata copilul intr-un colectiv? Sunt multi parinti care spun „copilul meu stie sa numere de la 3 ani” sau stie… – Eu nu spun ca-i mai important sau mai putin important. Este foarte important sa ajungem la radacini. Dar radacina se subtiaza de la zi la zi. Bunica mea, de pilda, cand eram eu copil, era un exemplu de intelepciune dacica. De la ea eu am invatat foarte multe lucruri pe care nu le pot uita. Unul dintre ele spunea: „maica, destul un ciomag