Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coanda si Hermann Oberth – uriasii din aeronautica romaneasca

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/9-2.gif” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/9-2.gif” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coanda si Hermann Oberth – uriasii din aeronautica romaneasca” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1539965514511{margin-bottom: 0px !important;}”]Manifestarea puterii aeriene a Romaniei de la aparitie la infaptuirea Romaniei Mari, comandor aviator (r) Dr. Marius-Adrian Nicoara.

In Vechiul Regat, aerostatia a aparut la sfarsitul secolului XIX, iar aviatia la inceputul secolului al XX-lea, cunoscand o dezvoltare accelerata intr-un timp relativ scurt. Ele au devenit arme de temut in Marele Razboi. Reconstituirea generala a modelului practic-aplicativ al puterii aeriene a Romaniei pe timpul acestui conflict, ca pilon al securitatii nationale, este obiectivul central al acestei cercetari, fapt ce ne-a permis desprinderea unor concluzii de a caror actualitate nu ne indoim. Am reluat analiza sistemica a puterii aeriene a Romaniei, pe baza elementelor definitorii ale acesteia: 1) politica nationala aeronautica; 2) actele normative specifice; 3) sistemul de educatie specific; 4) industria de ramura; 5) organizarea si operativitatea Aeronauticei, conform triadei metodologice: idee – argument – exemplu. Reamintim ca multi romanii si-au imaginat aparate de zbor mai usoare decat aerul (in 1806 Cuparenco, in 1818 domnitorul Caragea) si s-au gandit la intrebuintarea lor in scopuri militare (dupa zborul Balonului Romania din 20 iunie 1874)[1]. Cei patru pionieri ai aeronauticii mondiale au trecut in concret aparatele de zbor mai grele decat aerul si posibilitatile lor: Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coanda si Hermann Oberth contribuind esential la cucerirea „oceanului aerian”.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/oberth.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”http://www.itc-cluj.ro/capatana/valori/oberth.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1539965765776{margin-bottom: 0px !important;}”]De asemenea precizam faptul ca Romania s-a numarat printre primele tari din lume in:

• – inzestrarea fortelor armate cu aerostate sau avioane;
• – realizarea unui aerodrom cu infrastructura completa necesara activitatii de zbor (Chitila 1910);
• – constructia unor aeroplane – dupa Aurel Vlaicu, debuteaza activitatea industriala aeronautica nationala cu producerea unor aparate de zbor sub licenta in atelierele Cerchez (1911);
• – infiintarea invatamantului militar de aviatie (1912)[2] pentru piloti si observatori aerieni, (mostenire preluata astazi de Scoala de Aplicatie pentru Fortele Aeriene „Aurel Vlaicu” din istoricul Zilistea-Boboc, Buzau)[3];
• – are privilegiul constituirii categoriei de forte, numita atunci Aeronautica Militara Romana, predecesoarea F.A.R. de astazi, consfintita de adoptarea „Legii de organizare a Aeronauticii Militare”, in data de 1 aprilie 1913, in Parlamentul Romaniei[4].

Anticipam spunand ca produsul acestor realizari este aparitia puterii aeriene a Romaniei, care in timp a contribuit la pastrarea independentei, suveranitatii si integritatii statului roman, la diminuarea permanenta a riscurilor, amenintarilor si vulnerabilitatilor de securitate nationala a Romaniei, fapte ce au presupus numeroase jertfe de sange.

Din punctul nostru de vedere, urmarind evolutia cronologica, dinamica si tumultuoasa a acestui fenomen militar, definim puterea aeriana ca fiind efectul configurarii practic-aplicative al politicilor nationale in domeniu; actelor normative specifice; sistemului de educatie aeronautica; industriei nationale din acest domeniu; al organizarii si operativitatii Fortelor Aeriene; in functie de etapele istorice de dezvoltare ale societatii, la pace, criza sau razboi[5].[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”1/2″][mk_image src=”http://www.art-emis.ro/images/stories/istorie/Avioane_ww1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”http://www.art-emis.ro/images/stories/istorie/Avioane_ww1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][/vc_column][vc_column width=”1/2″][vc_column_text css=”.vc_custom_1539965945931{margin-bottom: 0px !important;}”]La sfarsitul secolului al XIX-lea, au fost folosite aerostate in armatele Europei. creandu-se subunitati de aerostatie militara, avand ca misiuni observarea campului de lupta si reglarea tirului artileriei acestora[6]. In Armata Romana de atunci, verificata in lupta, dupa Razboiul de Independenta (1877-1878), s-a pus problema modernitatii si a fost gandita achizitia unor noi genuri de arme. Pentru pregatirea primilor trei aerostieri romani, acestia au fost trimisi la fabrica de baloane din Paris. La inapoierea lor in patrie, statul a achizitionat un balon captiv sferic, cu accesoriile respective. Aerostatierii militari au fost instruiti ca observatori din balon pentru supraveghere aeriana, in folosul trupelor destinate apararii forturilor din jurul Bucurestiului, iar in anul 1913 a fost infiintata prima companie de aerostatie militara. In plan mondial, in 1911 consemnam prima pierdere aeriana,, este vorba de un avion italian lovit la Tripoli de artileria turca[7].[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1539966211302{margin-bottom: 0px !important;}”]Deschiderea geopolitica a Romaniei, incepe odata cu intrarea Dobrogei in componenta statului roman, urmare a Congresului de pace de la Berlin din anul 1878. Romania era un amestec, o experienta calitativa si cantitativa cumulata de est, ortodoxie si latinitate. Asadar se constituia in granitele etnice moldo-valahe, un mixt superior de cultura si civilizatie. Pe ansamblu, in anii urmatori, in Romania, caracteristica a fost lupta ce se dadea in intregul palier societal, intre cei care doreau schimbarea si erau adaptabili la nou, si cei ce se impotriveau schimbarilor. In acest context, la 18-30 octombrie 1883, in cel mai strict secret, se semneaza la Viena, Tratatul defensiv de alianta romano-austro-ungar, la care a aderat si Germania[8].

In plan extern, in Peninsula Balcanica intre anii 1912-1913, au avut loc doua razboaie balcanice. Aliati fiind, Bulgaria, Grecia si Serbia, au invins rapid Turcia in Primul Conflict Balcanic din 1912. Bulgaria ameninta sa tulbure echilibrul de putere in zona, deoarece intentiona sa-si mareasca teritoriul in defavoarea vecinilor sai, ceea ce a starnit ingrijorare la Bucuresti. Intrucat Bulgaria si-a atacat fostii aliati din Primul Razboi Balcanic, guvernul de la Bucuresti, a decretat mobilizarea armatei, in ziua de 22 iunie-3 iulie 1913, Romania declarand razboi Bulgariei.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”2/3″][vc_column_text css=”.vc_custom_1539966625404{margin-bottom: 0px !important;}”]Categoriei de forte, numita atunci Aeronautica Militara Romana (A.M.Ro.), a fost consfintita de adoptarea „Legii de organizare a Aeronauticii Militare”, in data de 1 aprilie 1913, in Parlamentul Romaniei. Prin aceasta lege, A.M.Ro., a fost constituita din Aerostatie (infiintata in 1893) si Aviatie (aparuta la 17 iunie 1910)[9]. Aceata este fundamentul legal al constituirii puterii aeriene a Romaniei. Ulterior Ministerul de Razboi a adoptat o serii de masuri organizatorice si functionale privind activitatea aeronautica in tara noastra. Imediat dupa constituirea sa, chiar in zorii aparitiei principiilor doctrinare[10]. A.M.Ro. a trebuit sa demonstreze puterea pe care o poate produce, participand la acest cel de-al Doilea Conflict Balcanic cu aerostatia si aviatia militara.[/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/3″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/aurel_vlaicu.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/aurel_vlaicu.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text css=”.vc_custom_1539970326686{margin-bottom: 0px !important;}”]Misiunile de razboi executate de A.M.Ro.[11] au fost de: observatie aeriana, legatura, si recunoastere[12]. De altfel reusitele misiunilor de recunoastere si observare, au facut ca trecerea Dunarii si marsul energic catre Sofia sa fie o reusita, deoarece informatiile dublate de fotografii aeriene, au aratat realitatea tactic operativa a frontului romano-bulgar. Datorita acestor informatii valoroase armata romana a ajuns rapid la Sofia si a urgentat incheierea celui de-al Doilea Razboi Balcanic[13]. La 1-14 august 1913 aviatia se inapoia la Bucuresti, primind laude si fiind citata prin ordinul de zi al comandantului Corpului I Armata pentru reusitele sale.

Cateva concluzii cu privire la manifestarea puterii aeriene ca pilon[14] al securitatii nationale, in cel de-al Doilea Razboi Balcanic (1913) credem ca sunt relevante:

• – participarea A.M.Ro. a fost unul din primele teste ale puterii aeriene a unei tari pe plan mondial;
• – puterea aeriana a Romaniei s-a dovedit a fi unul dintre stalpii securitatii nationale a Romaniei;
• – cresterea statutului international al Romaniei dupa cel de-al Doilea Razboi Balcanic, este si astazi imaginea cea mai elocventa a valorificarii imediate a puterii aeriene, in putere armata, dar mai ales fundament al politici internationale ce a asezat Romania in prim planul actorilor geopolitici din centrul si sud-estul Europei, pacea incheindu-se la Bucuresti in data de 10 august 1913[15];
• – izbanda a dat moral Romaniei in actiunile viitoare si a creat ascendentul necesar armatei pentru actiunile ce urmau sa vina si care nu s-au lasat mult asteptate – Razboiul de Intregire Nationala (1916-1919)[16];
• – s-a demonstrat utilitatea aeronauticii in actiuni de razboi, prin misiuni speciale gen fotografii aeriene sau difuzarea unor materiale de propaganda adresate populatiei civile adverse[17];
• – a iesit in evidenta conduita exacta si eficienta a A.M.Ro. in aceasta „campanie de viteza echivalenta cu o izbanda militara[18], in conditiile unor lipsuri logistice consistente.

Toate aceste proprietati si incomparabile calitati prin care a excelat inca de la inceput A.M.Ro., au format prin impletirea lor, ceea ce astazi numim putere aeriana a Romaniei, care la momentul constituirii sale, insuma efectele celor doua arme de baza din componenta sa: Aviatia si Aerostatia.

Reamintim ca la declansarea Primului Razboi Mondial, Romania avea semnata in anul 1883, o intelegere defensiva secreta cu Imperiul Austro-Ungar si Germania. In consiliul de coroana desfasurat pe 21 iulie-3 august 1914 la Sinaia, Regele Carol I (ofiter prusac de formatie), a solicitat punera in practica a acesteia. Membrii Consiliului de Coroana s-au opus datorita caracterului pur defensiv al acordului, (mai putin Petre P. Carp) hotarand neutralitatea, prin argumentatia juridica a marelui om politic buzoian Alexandru Marghiloman. Dupa doi ani, dorinta romanilor de a se implica in razboi de partea Antantei a fost luata pentru a se intregi tara, prin unirea cu teritoriile romanesti din Imperiul Habsburgic. De aceea a fost semnat la Bucuresti Tratatul de alianta dintre Romania, pe de o parte, si Franta, Marea Britanie, Rusia si Italia pe de alta parte[19]. Din pacate desi se parea ca rolul Aeronauticei parea clarificat dupa cel de-Al Doilea Razboi Balcanic, realitatea s-a dovedit a fi alta. Pilotii si observatorii aerieni au fost mobilizati la armele lor de provenienta, fiind lipsite unitatile aeronautice de folosirea acestora la declansarea actiunilor militare (de exemplu in loc de 86 de piloti erau disponibili numai 28)[20]. Chiar se punea problema solicitarii a 100 de piloti francezi si englezi, a 100 de aeroplane de vanatoare si 80 de bombardament[21].[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/140364input_file0070421_w747_h373_q100.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/140364input_file0070421_w747_h373_q100.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1539970507320{margin-bottom: 0px !important;}”]Impiedicarea dezvoltarii proiectelor inginerului Aurel Vlaicu coroborat cu decesul prematur al acestuia, iar ulterior falimentarea Atelierelor Cerchez ce produsesera sub licenta aeroplane franceze, si sustinerea importurilor, au pus la grea incercare fragila industrie aviatica nationala. Aliatii aveau propriile lor nevoi de tehnica de lupta, iar majoritatea rutelor sigure au fost inchise. Au sosit cu intarzieri, in anul 1915, 44 de aeroplane neinarmate[22]. Ulterior a beneficiat de noi importuri din Franta, sosite in prima jumatate a lunii septembrie 1916, cu material volant avand performante egale cu cel al adversarilor din Puterile Centrale, aeroplane Farman (F.) 40 si Nieuport (N.). Efortul de inzestrare cu tehnica a Armatei Romane cu avioane moderne a devenit consistent pe timpul Razboiul de Intregire Nationala

Romania a intrat in razboi in noaptea de 14-15 august 1916, in armonie cu dezideratul national si mai putin in functie de realitatile militare. Folosirea aeronauticei in misiuni de recunoastere si informatii, nu a fost luat in considerare de catre comandamentul roman in primele zile de razboi. Mai mult pentru ca nu fusesera planificate si achizitionate stocuri, au lipsit si bombele de aviatie pentru a lovi bateriile de artilerie inamice, ceea ce a frustat pe aviatorii romani resemnati in neputinta lor de a-si sprijini camarazii. Concluzionam ca in actiunile militare ale anului 1916, A.M.Ro. nu a fost folosita corespunzator si a fost lipsita de numeroase elemente ale manifestarii puterii sale, pornind de la neintelegerea actionala la greutati logistice.

Conceptual, locul si rolul Aeronauticei nu era cunoscut nici la nivel mondial. Totusi iarna 1916 – 1917 a fost un moment crucial de reorganizare si reinzestrare a Armatei Romane, deoarece Franta a trimis in Romania o Misiune Militara condusa de generalul Henri Mathias Berthelot. Aceasta a pregatit personalul si a reasezat Armata Romana conform experientei sale si modului in care se ducea razboiul pe Frontul de Vest. Si aeronautica a urmat acest model. Trebuie sa precizam ca Aviatiei si Aerostatiei li se alatura acum Arileria Antiaeriana.

In Campania din 1917, a functionat Directia Aeronautica in cadrul Marelui Cartier General Roman (M.C.G.R.). Puterea aeriana a fost sporita de cresterea efectivelor A.M.Ro., prin:

• – pregatirea de noi serii de piloti si observatori aerieni;
• – sosirea altor aparate de zbor din Franta;
• – instruirea adecvata a nou aparutei artilerii antiaeriene.

In Batalia de la Marasti, Grupul 1 Aeronautic a efectuat fotografii aeriene detaliate ce au adus informatii esentiale la realizarea planului de lupta al generalului Alexandru Averescu, de asemenea a urmarit si dirijat rezultatele focului de artilerie reglandul la nevoie, a supravegheat miscarile regimentelor germane si austro-ungare din spatele frontului si a executat zboruri speciale. De retinut este ca pentru prima data a fost realizata de catre Aviatia Romana superioritatea aeriana, pentru cateva zile, de la inceputul ofensiei in ziua de 11 iulie, cu peste 40 de ore de zbor, prin indeplinirea a zeci de misiuni de lupta (informatii, bombardament, vanatoare, legatura).

La sfarsitul lunii octombrie 1918, Romanie a reintrat in razboi, iar caderea imperiilor vecine a facut posibila Marea Unire a tuturor romanilor intr-un singur stat. Constatam o alta premiera a manifestarii puterii aeriene nationale, prin executarea unor misiuni aeriene speciale (de diplomatie aeronautica), precum cea din 10 noiembrie 1918 cu aterizare la Blaj, cand guvernul de la Iasi a contactat liderii politici ai romanilor din Transilvania, primind la returul misiunii aeriene, informatii cu privire la organizarea in sapte zile a unei Mari Adunari la Alba Iulia, in vederea proclamarii Unirii. Intrucat regimul comunist condus de Bela Kun, ce se instalase in Ungaria a atacat in doua randuri tanarul stat roman, Armata Romana a fost nevoita sa reactioneze, contraatacand si ocupand intre 3 august – 12 noiembrie 1919, Budapesta. Chemata sa lupte impotriva comunismului, Armata Romana a beneficiat de sprijinul Grupul 5 Aeronautic ce a executat misiuni de recunoastere si bombardament si vanatoare.

In timpul Razboiului de Intregire Nationala, din Aeronautica Romana s-au jertfit 28 de piloti si observatori aerieni, pe timpul celor 8160 ore de zbor executand: 560 lupte aeriene, 61871 kg bombe lansate, 703 reglaje pentru artileria romana si rusa, 6981 de fotografii aeriene, 80 de misiuni de legatura si 6 misiuni speciale. Corpul de Aparare Antiaeriana a tras 16500 proiectile doborand 11 avioane[23]. Retinem ca puterea aeriana a Romaniei era la momentul definitivarii sale, fiind constituita din insumarea efectelor celor trei arme de baza din Aeronautica Romana: Aviatia, Aerostatia si Artileria Antiaeriana, care prin aportul lor au contribuit la realizarea idealului de intregire nationala, justificand efortul financiar depus de statul roman in dezvoltarea lor. Mai mult, fiecare s-a dovedit a fi la nivelul aeronauticii statelor beligerante.

Dupa semnarea Tratatelor de pace dintre Puterile Aliate si: Germania (Versailles 28 iunie 1919)[24]; Austria (Saint-Germain en Laye 10 septembrie 1919)[25]; Ungaria (Trianon 4 iunie 1920)[26] si Turcia (la Sevres 10 august 1920)[27], a fost creat un sistem modern al securitatii globale in contextul european. Pentru apararea nationala a Romaniei intregite, au fost gandite o serie de aliante defensive regionale cu: Polonia (Bucuresti 3 martie 1921)[28]; Cehoslovacia (Bucuresti 23 aprilie 1921), Iugoslavia (Belgrad 7 iunie 1921).

Concluzionam si ca, desi Aeronautica era recunoscuta ca o mare consumatoare de resurse financiare, in situatia geopolitica si geostrategica a Romaniei, nu s-a gandit renuntarea la serviciile ei pentru apararea tarii, ba chiar au fost alocate in cel de-al doisprezecelea ceas, sume consistente pentru consolidarea puterii aeriene a tarii.

Bibliografie

Lucrari generale

*** Lexiconului militar, Editura militara, Bucuresti, 1980, 964 p.

*** Istoria Romaniei in date, Mica intreprindere editorial poligrafica „Crai – nou”, Chisinau, 1992, 442 p.

*** Retrairi istorice in veacul XXI, volumul 7, Editura Anca, Urziceni, 2014, 471 p.;

Buse C, Dascalu N, Diplomatie in vreme de razboi, Editura Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 1995, Clausewitz C, Despre razboi, Editura Militara, 1996.

Robinson P, Dictionar de securitate internationala, Editura CA Publishing, Cluj-Napoca, 2010.

Lucrari speciale:

*** Istoria aviatiei romane, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984, Bungescu I., Evolutia artileriei contra aeronavelor, Tipografia Scoalei Ofiteri de Artilerie „Regele Carol I”, Pitesti, 1943, Mason T, Puterea aeriana: O noua abordare conceptuala, Centrul pentru Studii in Securitate si Diplomatie, Universitatea Birmingham, 2008, Morgenthau H, Lupta pentru putere si lupta pentru pace, Polirom, Iasi, 2013, Nicoara M.A., Stan D., Scoala Aripilor Romanesti de la Zilistea-Boboc, Buzau, de la Vlaicu I la IAR-99 Soim, Editura Editgraph, Buzau, 2010, Nicoara M.A., Aeronautica Romana pe Frontul de Vest (1944-1945), Bucuresti, Editura Universitatii Nationale de Aparare „Carol I”, 2007, Rujinsky G., Aeronautica militara, Conferinte tinute la Scoala Superioara de Razboi in anul 1923, Bucuresti, Tipografia Marelui Stat Major, 1924, Sahini D., Arma aerului in arta militara, Bucuresti, 1943, Stanciu I. A., Cimpoca E, Nicoara M.A., Stan D., Sarbatoarea aripilor romanesti. O suta de ani de zbor in Armata Romaniei (17 iunie 1910 – 17 iunie 2010), Bucuresti, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, 2011, Strimbeanu V., Puterea aeriana in paradigma securitatii nationale si globale, Bucuresti, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2006, Strimbeanu V, Nicoara M.A., Barac M., Stan D., Turturica S., Sultanoiu A., The Romanian Military Aeronautics – Aeronautica Militara Romana, Curtea Veche Publishing Bucuresti, 2013, Urdareanu T., Factorul tehnic in razboaiele Romaniei moderne, Bucuresti, Editura Militara, 1994, p. 202.

Periodice:

Aeronautica. Revista magazin a Muzeului Aviatiei. Romania, nr. 1-6 (1991-1995).

Aripi Tinere, Revista Scolii de Aplicatie pentru Aviatie (1969-2004).

Document – Buletinul Arhivelor Militare Romane (2012-2016).

Web

http://dexonline.ro/definitie/

www.roaf.ro.

Nota: Textul face parte din comunicarea prezentata in cadrul Sesiunii de comunicari si dezbateri stiintifice „2017 – 140 de ani de la Razboiul de Independenta, 100 de ani de la bataliile de la Marasti, Marasesti si Oituz, 75 de ani de la confruntarea de la Cotul Donului – Stalingrad”, organizata sub egida Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania, in zilele de 8-9 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociatiei Cavalerilor de Clio si Asociatia ART-EMIS.

[1] Strimbeanu, general-maior dr. Victor, Nicoara comandor dr. Marius-Adrian, Barac maior Mircea, Stan capitan Daniel, Turturica Sorin, Sultanoiu Adrian, The Romanian Military Aeronautics, Aeronautica Militara Romana, Curtea Veche Publishing, Bucuresti, 2013, p.

[2] La 1 aprilie 1912, conforn Inaltului Decret Regal nr. 1953 din 27 martie 1912, publicat in Monitorul Oastei nr. 20 din 15 aprilie 1912. In fapt, Romania este a doua tara din lume, dupa Marea Britanie, care a infiintat aceasta ramura de invatamant militar si aceasta numai datorita faptului ca anul bugetar-financiar incepea la data de 1 aprilie a fiecarui an.

[3] Stanciu general-locotenent, Ion-Aurel, Cimpoca comandor dr. Emil, Nicoara comandor dr. Marius-Adrian, Stan capitan, Daniel, Sarbatoarea aripilor romanesti. O suta de ani de zbor in Armata Romaniei (17 iunie 1910 – 17 iunie 2010), Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucuresti, 2011, p. 341 – 343.

[4] Monitorul Oficial, Inaltul Decret Regal nr. 3199/20 aprilie 1913.

[5] Nicoara Marius-Adrian, Aeronautica Romana pe Frontul de Vest (1944-1945), Editura Universitatii Nationale de Aparare „Carol I”, Bucuresti, 2007, p. 15.

[6] N.a., folosirea baloanelor incarcate cu materiale explozibile s-a inregistrat la sfarsitul sec. al XVIII – lea. Primii care au recurs la acest mijloc de lupta au fost francezii, in luptele de la Fleures in 1774, apoi rusii in 1812 in batalia de langa Moscova impotriva trupelor lui Napoleon, urmati de austrieci in asediul Venetiei in 1848. In fapt, baloanele erau purtate de vant, iar materialul explozibil aflat in nacele, era detonat atunci cand se afla deasupra adversarilor fiind prima forma de razboi aerian. De aceea, in 1899 prima Conferinta de pace de la Haga a incercat sa reglementeze folosirea aparatelor mai usoare decat aerul prin „Declaratia relativa la interzicerea pe o perioada de cinci ani a lansarii de proiectile si explozive din inaltul baloanelor”.

[7] Mason, Air Vice Marshall Tony, Professor, RA Mason CB CBE MA DSc., Puterea aeriana: O noua abordare conceptuala, Centrul pentru Studii in Securitate si Diplomatie, Universitatea Birmingham, 2008, p. 6.

[8] ***, Istoria Romaniei in date, Mica intreprindere editorial poligrafica „Crai – nou”, Chisinau, 1992, p. 243

[9] N.a., la intalnirea de la Bucuresti a Asociatiei Europene a Partenerilor Aeronautici, (E.P.A.A.) a rezultat ca in ceea ce priveste constituirea acestei categorii de Forte Armate, ca prin adoptarea acestei legi in anul 1913, Romania este prima tara din Europa si probabil prima din lume, ce a realizat acest lucru.

[10] Nicoara, comandor dr. Marius-Adrian, Primele manifestari ale puterii aeriene a Romaniei pe timpul celui de-al Doilea Razboi Balcanic, in „Retrairi istorice in veacul XXI”, volumul 7, Editura Anca, Urziceni, 2014, pp 194 – 207;

[11] Strimbeanu general-maior dr., Victor, Nicoara comandor dr., Marius-Adrian, Barac maior, Mircea, Stan capitan, Daniel, Turturica Sorin, Sultanoiu Adrian, Op. Cit., p. 63.

[12] Idem. N.a., prima misiune de razboi a aviatiei romane a fost executata pe 24 iunie 1913 de catre pilotul cpt. aviator (av.) Constantin Fotescu si observatorul Ion Arion. Ulterior pilotii romani executand numeroase misiuni de informatii in folosul trupelor terestre romane. O alta misiune a avut loc la 13 iulie, cand un echipaj format din lt. Nicolae Capsa (pilot) si cpt. Ion Arion (observator aerian) a survolat si a fotografiat Sofia.

[13] Nicoara, Marius-Adrian, Op. Cit., p. 203;

[14] Pilon (substantiv masculin adesea figurativ) este definit ca stalp puternic care sustine o constructie sau o parte a unei constructii, cf. http://dexonline.ro/definitie/pilon – miercuri 4 mai 2016

[15] Kiritescu Constantin, Istoria razboiului pentru intregirea Romaniei 1916 – 1919, Editia a II. – a, Editura Casei Scoalelor, Bucuresti, 1921, p. 106.

[16] Nicoara Marius-Adrian, Op. Cit., p. 204.

[17] Strimbeanu general-maior dr., Victor, Nicoara comandor dr., Marius-Adrian, Barac maior, Mircea, Stan capitan, Daniel, Turturica Sorin, Sultanoiu Adrian, Op. Cit., Curtea Veche Publishing, Bucuresti, 2013, p. 65

[18] Kiritescu Constantin, Op. Cit., p. 106.

[19] *** Istoria Romaniei in date, Mica intreprindere editorial poligrafica „Crai – nou”, Chisinau, 1992, p. 295

[20] Nicoara, capitan-comandor dr. Marius-Adrian, Stan capitan Daniel Scoala Aripilor Romanesti de la Zilistea-Boboc, Buzau, de la Vlaicu I la IAR – 99 Soim, Editura Editgraph, Buzau, 2010, passim p. 19 – 23

[21] Avram, Valeriu, Aeronautica Romana in Razboiul de Intregire Nationala (1916 – 1919), Editura Militara, Bucuresti, 2012, p. 15

[22] Idem, p. 14

[23] Strimbeanu, general-maior dr. Victor, Nicoara comandor dr. Marius-Adrian, Barac maior Mircea, Stan capitan Daniel, Turturica Sorin, Sultanoiu Adrian, Op. Cit., Curtea Veche Publishing, Bucuresti, 2013, p. 114

[24] *** Istoria Romaniei in date, Mica intreprindere editorial poligrafica „Crai – nou”, Chisinau, 1992, p. 311

[25] Idem, p. 312.

[26] Idem, p. 314.

[27] Idem, p. 315.

[28] Idem, p. 317.

Sursa: ioncoja.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!