[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/03/retailvideo_685x386.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/03/retailvideo_685x386.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Lenea activă la români” font_container=”tag:h2|font_size:30px|text_align:center|line_height:2.5em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1521658014295{margin-bottom: 0px !important;}”]Cel cu care lucrez acum este grec de origine și mi-a ridicat la fileu o întrebare fundamentală la care să răspund. Spunea că, de la el din localitatea natală au venit niște greci în România să facă afaceri, iar el a observat, în cei 12 ani de când se află în țară la noi că românii pleacă în Grecia să muncească. Este o diferență care face un declic în capul meu și îmi încununează o înțelegere pe care am avut-o cu privire la starea actuală a țării noastre. Întrebarea lui era: care este diferența dintre aceste două aspecte, dintre grecii care au venit la noi să facă afaceri și românii care au plecat la ei, la muncă? Vreau să fiu sincer cu voi, fraților, că această întrebare m-a lovit în piept. Răspunsul meu real este exact acest articol. Dar i-am răspuns, totuși, și i-am spus: diferența se datorează mentalității noastre mutilată din regimul anterior acestuia din prezent, în care am fost învățați să muncim, să muncim și iar să muncim. Avem foarte puțin spirit antreprenorial care, recent, a ieșit la iveală prin diferitele și puținele succese pe care le-au avut oamenii de afaceri de la noi, atât de puține că nu prea sunt cunoscute la nivel național, însă ele existând. În fine, aici stăm de vorbă despre unde defect capital al delăsării românești, ca și când nimic nu s-ar mai putea face, chiar de la bun începutul tuturor decăderilor noastre, ideologiste, sau ideopate, aș putea să spun. Florin Călinescu întreba recent, într-un material scris pe internet, dacă ne vom scula din somnul cel de moarte. Aceste schimbări radicale au nevoie să fie făcute inclusiv la nivel politic, la nivel de conducere. Iar, tot recent, un om de afaceri ieșean a fost bulversat de noile schimbări la nivel fiscal făcute de cei care ne reprezintă, însă nu au nici în clin, nici în mânecă cu a conduce o țară, un popor. Toate acestea sunt realități cotidiene, însă lucrurile escalează spre pierdere: de bani, de resurse naturale, de pământ, de valori, de timp, inclusiv de vieți omenești. Nu trebuie să ne mire, însă aceasta este realitatea de pe teren. Dar se mai poate face ceva și, de fapt, foarte multe. Să vedem… Înainte de toate, de-lăsarea înseamnă a lăsa ca lucrurile să se întâmple indiferent de consecințe. Paradoxul este că se întâmplă dezastre care rănesc și (cel puțin ar trebui să), ne trezesc conștiința. Grecul îmi spunea că aici, în această țară puțin a mai rămas, enumerându-mi câteva companii cheie care acum nu mai sunt românești deși au fost ale statului cândva. Și, într-adevăr avea o oareșce dreptate, însă aceasta nu este totul. Mai sunt și alte lucruri care se întâmplă la noi și care îi scapă. Nu neg că se întâmplă și lucruri ce duc spre decadență, dar se întâmplă și ridicări. Pe de o parte, țara se destramă, iar pe de altă parte țara se reconstruiește. O văd ca pe o vindecare, ca pe o năpârlire.[/vc_column_text][vc_custom_heading text=”Cum se manifestă lenea activă la români?” font_container=”tag:h3|font_size:27px|text_align:center|line_height:2.2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][vc_column_text css=”.vc_custom_1521657879440{margin-bottom: 0px !important;}”]Investigând și studiind un pic tendințele de pe piața muncii de la noi am observat că, până nu de mult, noi românii preferam să fim angajați, să primim un salariu, să ni se plătească dări și asigurări la Stat etc. Și acum este aceeași tendință însă o altă tendință a răsărit și prinde teren destul de repede: cea a antreprenoriatului. Sunt asociații, în parteneriat cu diferite firme de consultanță, care implementează cursuri și proiecte de finanțare de startup business-uri în țară la noi, atât pentru cei plecați în străinătate și reveniți să facă afaceri, cât și pentru cei de aici care vor să-și deschidă niște business-uri și să le dezvolte. Aceste lucruri dezvoltă micul producător autohton și creează noi locuri de muncă. De asemenea, există pe youtube o mică emisiune numită The Start-up Show, a lui Cristi Onețiu, în care se vorbește despre tot ceea ce ține de lumea business-ului, știri, noutăți etc. Urmăriți-l, e foarte interesant atât pentru angajați, cât și pentru angajatori, să spunem! Însă, românul tot are tendința de a se lăsa condus, chiar și financiar. Are nevoie să știe că e un tătuca acolo care îi asigură bani lunar pentru traiul de zi cu zi și pe care se poate baza. Ideea de pensie este preconizată de asemenea. Încă mai căutăm siguranța într-o ever changing labour market, adică într-o piață a muncii în continuă schimbare. Chestiunea lenei active este că în cadrul tendinței despre care vorbim acum este faptul de a lucra în cadrul multinaționalelor, așa zis, în special ca lucrători comerciali în hypermarketuri. Deși acestea oferă beneficiile lor, uneori atractive pentru mulți dintre noi, stilul de a munci se vede foarte clar după comportamentul fiecărui lucrător comercial în parte, după felul cum tratează clienții care este departe de a fi unul serviabil. Sunt puțini aceia care într-adevăr servesc, chiar și în aceste hypermarketuri. Dar să explicăm ce înseamnă lenea activă, ca să nu rămânem în aer. Aș putea să încep prin a da exemplul felului cum sunt arănjate, în majoritatea acestori tipuri de marketuri, produsele la raft sau curățenia propriu-zisă din magazin. Dacă nu aș fi observat aceste lucruri, faptul că arănjarea și curățenia lasă de dorit, nu aș fi avut ce să spun acum. Însă, angajatorii sau șefii de magazin își tratează, de cele mai multe ori, foarte prost proprii subalterni. Îi consideră leneși, îi consideră proști, uneori etc., țipă la ei ca și când ar fi sclavi pe plantație. Aceste tipuri de comportamente din trecut continuă și astăzi. Acestea le-am văzut cu ochii mei, nu spun din auzite. Cu asemenea împingere de la urmă nu dăm dovadă că îi responsabilizăm pe oameni de îndată ce toate sistemele ce compun așa-numitul Stat Român se află-ntr-un soi de metastază și își dau ultima suflare de moarte. Pe aceștia i-aș pune să semneze pentru un referendum de schimbarea a Constituției țării, căci avem nevoie.