Entries by Patrick Matis

Mircea Dogaru – Mulțumim din inimă, tovarășe Băsescu… dă-i înainte, că dai bine!


mircea dogaru, poporul de imparati, tara nimanui, romani

Mircea Dogaru - Mulțumim din inimă, tovarășe Băsescu... dă-i înainte, că dai bine!

Singurul sef pe care-l recunoaste si de care inca se teme agentul „Petrov” descria sintetic, in Anul Centenarului, situatia Romaniei, astfel: „Stau si ma uit la Romania… Inainte de 89 era o putere! Avea o industrie puternica. Avea o flota de invidiat. Avea o armata perfecta, acolo, in Curbura Carpatilor… Astazi sunt idiotii Uniunii Europene!… Nici praf de pusca nu mai produc!… Pana si ungurii isi bat joc de ei!…” (Vladimir Putin).

Si pentru ca dezastrul national trebuia sa poarte un nume, Istoria l-a consemnat – Traian Basescu! El a dat tonul la imprumutarea nejustificata a zeci de miliarde de euro, transformand o criza artificiala, aparuta in domeniul bancar (romanii nemaiavand banci) (singurele banci romanesti la ora actuala sunt CEC Bank si Exim Bank – n. red.) intr-una reala. El a inventat haiducia pe dos – sa iei de la saraci, prin taieri de salarii si pensii si sa dai la bogati, adica la banci si multinationale! El a distrus transporturile, industria de aparare si „cainii de paza”, adica structurile militare, el a organizat statul mafiot si a creat „Sistemul”, adica, „statul paralel”, destructurand, subordonandu-si si amalgamand Serviciile cu magistratii, care l-au slujit si inca il slujesc, chiar daca mai sovaelnic, impotriva oricaror principii de drept. Pentru ca si i-a facut complici, permitandu-le sa-si adjudece, ei, civilii, prin legi strambe, toate drepturile militarilor, dar nici una dintre obligatiile lor. Drept care inca nu s-a nascut procurorul care sa-l intrebe „– Mai Basescu – PMP…/Flota noastra unde e?”.

Complici si-a facut Traian Basescu si din nulitatile promovate, peste noapte, ministri, procurori generali, generali si chestori. Dovada ca nici un sef S.M.A. sau ministru fost general (cu exceptia lui Corneliu Dobritoiu, botezat de el, cu ura, „Mos Teaca”) nu se deranjeaza sa-i bata obrazul, cand el, „colonelul in rezerva, fiu de colonel in rezerva” cu „pensie militara de stat de 2.900 lei”, cum ni s-a recomandat in mai 2018, la CNCD, insulta Armata si inteligenta romanilor. Pai sa nu stie tocmai el, fostul comandant (ne)suprem ca Armata o intaresti la pace ca sa DESCURAJEZI potentialii hoti de pamant romanesc? Sa nu stie, tocmai el, ca zisii „profesionisti” de astazi sunt trimisi aiurea, pentru interese straine, nu in „misiuni de lupta” ci de mentinere a „pax americana”?

Ca Basescul, care injoseste numele sacru de „Traian”, ii apara pe sarmanii magistrati miliardari, il intelegem! I se apropie funia de par, ca prea a crezut ca-i poate prosti pe toti mai marii lumii! Dar ce are cu rezervistii? Ca nu toti militarii au putut inainta in cariera de la bisnita cu „Rapirea din serai”, carpete expandabile luate de la Ali, turcul din Amsterdam, la mangleala de alegeri! Cea mai mare parte a militarilor i-au inlocuit pe votantii lui in agricultura, ca sa se poata face astia muci la carciuma si sa filozofeze pe marginea santului, ieri, pentru a putea beneficia, astazi, de asa-zisa „pensie minima”, de doua ori mai mare decat pensia militara de stat a unui subofiter conducator de tanc! Sau in mine, in constructii de locuinte, obiective industriale, tuneluri si autostrazi! Asta ca sa poata votantii lui sa zbiere azi ca militarii traiesc pe banii lor! Nu invers! Pentru ca ieri Armata dadea din venituri proprii (in special productie si vanzare de armament), cate 4 miliarde, anual, statului. Anul trecut a dat numai 2 miliarde, conform declaratiei actualului ministru, fondului de rezerva al Guvernului Orban, pentru ca urmasul lui Basescu sa-si vada visul implinit – alegerile pandemiei de la 6 decembrie!

De unde ura impotriva rezervistilor a individului care a distrus Tara, sistematic, timp de zece ani, si astazi pozeaza in salvator si „burete” de democratie? Pentru ca, prin S.C.M.D., rezervistii i-au facut praf toate aranjamentele si angajamentele externe, prin marile manifestatii din 2010-2014, cand i-au ridiculizat si Justitia si „tomacii”!

In martie 2018, dand tonul noii ofensive mediatice impotriva rezervistilor, Basescu a incitat, iarasi, direct, fara jena, pe fata, la ura si discriminare impotriva noastra! Si a facut-o fiind sigur ca zecile de „purtatori de cuvant” si „specialisti” platiti cu bani grei, ai structurilor de „relatii” si „media” militare nu vor riposta! Datorita lui, leii se transformasera in oi!

Reclamat la CNCD, de catre S.C.M.D., Basescu a fost declarat de servilul UDMR-ist Asztalos, nu in termen de 30 de zile ci dupa 2 ani, nevinovat ca un prunc, pe motiv ca, senator fiind, ar fi facut o „declaratie politica”. Ieri, 2 februarie 2021, insa, la TVR 1, invitat pe post de „Mafalda” si etalon al democratiei, la emisiunea „Romania 9” a lui Ionut Cristache, nu mai era senator cand si-a dat in petec, insultandu-ne cu aceleasi cuvinte si incitand idiotii neamului, pe „principiul caprei”, la ura impotriva noastra! Voia, probabil, sa se puna bine cu cei care-i instrumenteaza, din ordin extern, lui si familiei, ca grup organizat, multele „derogari” de la lege, si cu ambasadele pe care S.C.M.D. le-a „deranjat” prin lantul de actiuni de protest organizate pe 24 Ianuarie a.c.! Dar ne-a facut un bine, fiindca iesirea lui turmentata nu mai poate fi considerata „declaratie politica”, ci doar declaratie nesimtita si incitatoare la ura! Drept care… ii multumim! Cu cat mai multe iesiri de genul acesta, cu atat mai bine, ca avem nevoie de probe – „beton” la dosar! Evident, la Dosarul nr. 30019/3/2020 pe care i l-am deschis la Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a, pentru „fapte de discriminare”, „incitare la ura” si „lezarea demnitatii cadrelor militare prin afirmatii defaimatoare”. Lui dar si CNCD-ului, in solidar!

Timid, Tribunalul Bucuresti si-a declarat „necompetenta materiala”, trimitand dosarul, mai sus, la Curtea de Apel! Nici o problema! Vom merge pana-n panzele albe, urmarindu-l pe zisul colonel in retragere Basescu si la Tribunalul galactic al Caii Lactee! Drept care ii atentionam, cu o ocazie, si pe haznalistii politici si pe clantaii de presa, care-i canta Basescului in struna, sa se abtina, pentru ca rabdarea noastra a luat sfarsit! Si-i vom lovi profesionist, pe masura, pe marlanii crescuti, ingrijiti si educati pe banii nostri, in casele, spitalele si scolile cladite de noi si care, astazi, in loc sa munceasca, taie frunze la caini pe drumurile noastre!

Asadar, mii de multumiri navetei saptamanale de whisky a d-lui Basescu si dumnealui personal! La cat mai multe declaratii iresponsabile impotriva rezervistilor!

Honor et patria! Vae victis!

Presedintele S.C.M.D.

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

/2 Comments/by
,

Lucian Ciuchiță – Citadela scriitorilor (lansare emisiune de cultură)


lucian ciuchita, lucian ciuchiță, citadela scriitorilor

Lucian Ciuchiță - Citadela scriitorilor (lansare emisiune de cultură)

Peste două săptămâni, prin bunăvoinţa unor oameni care iubesc arta şi literatura, se va lansa o emisiune de cultură dedicată scriitorilor şi, mai ales, cărţilor valoroase.

O veste bună care ar trebui să bucure în egală măsură pe scriitori, edituri şi cititori. O emisiune de televiziune special concepută pentru a promova literatura de calitate, o combinaţie reuşită între literatura de ieri şi cea de azi, unde scriitori autentici îşi vor imprumuta ideile şi pana, ca un arc peste timp, un dialog al autorilor, o masă rotundă cu literatori atât din ţară, cât şi din străinătate, o strălucită ilustrare a geniului creator în literatura autohtonă şi universală, dar şi evocarea unor intâmplări amuzante din viaţa lor şi, în mod special, pagini de literatură pură, toate la un loc într-o minunată întâlnire săptămânală.

O picătură de esenţă tare, cu arome spirituale, care se va prelinge într-un vas opac în care, până mai ieri, se adunaseră doar stropi ai compromisului actual… Un far apărut pe ţărmul aşteptărilor primare care va lumina prin ceaţa vremurilor, atât pentru creaţiile rătăcite într-un ocean al ignoranţei, cât şi pentru temerarii care au pornit pe drumul scrisului, în căutările lor existenţiale.

Nu va fi o emisiune pentru elite intelectuale, cu siguranţă se va adresa unui public larg, iubitor de frumos şi armonie, celor pasionaţi de lectură, care aşteaptă cu nerăbdare recomandarea unor cărţi bune, să împărtăşească savoarea lecturii prietenilor de suflet…Sunt acei cititori care îşi doresc să afle din gura scriitorilor, care sunt ingredientele necesare în elaborarea unei opere literare… Cărţile nu sunt o simplă „marfă”, sunt oglindirea sufletului şi merită respectul cuvenit. Impreună, vom redescoperi minunata lume a cărţilor!

Citadela scriitorilor – despre literatură şi autori

Realizator Lucian Ciuchiţă

/0 Comments/by

Teodor Palade – „Și eu mă vaccinez”, o lamentabilă campanie de presă destinată unui popor considerat o adunătură de proști


si eu ma vaccinez, covid-19, covid, vaccin

Teodor Palade - „Și eu mă vaccinez”, o lamentabilă campanie de presă destinată unui popor considerat o adunătură de proști

Campania pentru vaccinare care defilează sub lozinca „Și eu mă vaccinez” pare a se încadra cu succes în mult mai largul și inutilul efort de a convinge, prin inepții și amenințări, un public socotit needucat să urmeze o cale nesigură și posibil periculoasă. Agresat de insistențele guvernanților, cetățeanul român se află exact în situația bătrânei pe care un binevoitor, în dorința de a se lăuda o faptă bună, tot insistă s-o ajute să traverseze strada deși ea nu are nicio treabă pe trotuarul celălalt.

Și nu suntem singurii

Citeam de curând un interviu pe care Philippe de Villiers, cunoscutul om politic francez, îl acorda publicației Valeurs Actuelles. Am fost frapat. Explicând situația cetățeanului francez, de Villiers parcă vorbea despre ceea ce simte românul de rând zăpăcit de măsurile absurde ale guvernului de la București: „Este un faliment sanitar și un naufragiu politic. Am fost închiși în numele ordinii sanitare. Apoi, în numele statului de drept, i-am eliberat pe teroriștii ucigași. Bilanțul crizei sanitare este copleșitor (…)  Am ales să ne izolăm la domiciliu și să inventăm faimoasa frontieră domestică. Am excelat la aceste măsuri liberticide până la a-i apostrofa pe simplii trecători, am distrus economia, am distrus țesutul conjunctiv al Franței industriale. Toata lumea va înțelege că protecția sanitară a fost considerată mult mai importantă decât toate libertățile noastre.”

„Și eu mă vaccinez”

Deși seamănă mai degrabă un exercițiu de laborator psihiatric prin care subiecți sănătoși la minte încearcă, utilizând metoda exemplului personal, să ridice coeficientul IQ celor internați în ospiciul numit România, televiziunile se întrec în a ni-i prezenta pe unii și pe alții care, îmbrăcați în hainele de oraș, cu aerul că săvârșesc o nemaipomenită faptă de eroism, privesc insistent în obiectivul camerei de luat vederi și declară solemn: „Și eu mă vaccinez!”

Cui îi pasă de ce fac ei? Sau, cum s-ar simți dumnealor, „eroii” de pe micul ecran, dacă de zece ori pe zi, în televizorul din sufrageria lor aș apărea eu, neica-nimeni din Obor, și aș declara: „Nici eu nu mă vaccinez!”? Ar fi ei gata să-și coboare mânecuța și să renunțe la vaccinare?

În plus, de neînțeles pentru orice om cu mintea întreagă, cei care se vaccinează fiindcă așa cred ei că le va fi mai bine (și bravo lor!) sunt îndemnați de guvernul nostru democratic, uneori în mod direct, alteori pe ocolite, să-i urască din toți rărunchii pe cei care ezită încă.

Cu câteva seri în urmă, pe această temă, cunoscutul profesor Vasile Astărăstoae îi spunea lui Marius Tucă: „Am văzut o chestiune foarte gravă pe care unii au aplaudat-o: că cei care nu se vaccinează comit o infracțiune. Aceasta este o boală nouă, și inclusiv cu vaccinurile există unele semne de întrebare (…)  cu privire la eficiență, mai ales cu privire la efectele pe termen lung. Toate vaccinurile puse pe piață sunt cu aprobare condiționată și sunt trecute la FDA și EMA la faza 3. Adică, persoanele care sunt vaccinate, timp de doi ani, trebuie să fie monitorizate, cu efectele secundare urmărite. Persoanele care nu se vaccinează nu înseamnă că sunt infractori. Sunt persoane care sunt prudente. Nu sunt anti-vacciniști. Mai ales că legea nu obligă. Italia si Spania au vrut să introducă obligativitatea, dar nu au putut pentru că există Convenția de la Oviedo, care spune că în cercetare trebuie să existe consimțământul informat”.

Avem un tip de vaccin care naște controverse peste controverse și aduce cu sine o suită de întrebări fără răspuns

Vaccinul acesta, nu fără temei, naște încă o sumedenie de controverse. Sfidând firescul, odată cu trecerea timpului nu dispar nici suspiciunile privitoare la utilitatea sa imediată și nici în ceea ce privește beneficiile pe termen lung pentru sănătatea individuală. Cu toată campania propagandistică extrem de costisitoare și agresivă, încrederea în acest vaccin nu cunoaște o serioasă curbă ascendentă. Și asta pentru că, din când în când, ocolind în mod miraculos cenzura drastică, câte o personalitate medicală de marcă reușește să-și exprime public gândurile.

Iată, spre exemplu, ce spunea în decembrie 2020 la Radio Sud France doctorul Christian Peronne, fost vice-președinte al Comitetului de experți în vaccinare al OMS pentru zona Europa-Rusia-Asia Centrală, el însuși infectat cu SARS-Cov 2 și vindecat: „N-am văzut niciodată în istoria medicinei să fie vaccinate milioane, miliarde de oameni pentru un virus care nu mai ucide decât eventual persoane cu risc mărit, care pot fi identificate și ar putea fi tratate. Altfel, ar trebui să vaccinam pentru orice guturai. În viața mea n-am văzut un vaccin scos din pălărie în 2 luni. Chiar cei mai mari specialiști spun că pentru a face un vaccin bun e nevoie uneori de ani de zile. Nu am văzut rezultatele publicate (ale testării), nu avem datele. Exista poate efecte secundare care nu au putut fi constatate. Dacă de exemplu Covid 19 ar ucide 50%, ok, ne asumăm riscuri, îi dăm drumul, fie ce-o fi! Dar avem de a face cu un virus care face 0,05% morți și ne asumăm toate riscurile… Ni s-a făcut deja figura, cu Remdesivir-ul. Se știe de luni de zile că e un produs care nu merge, e toxic, dar lobby-ul a continuat…(…) Nu este deloc un vaccin – aici este o înșelătorie – Moderna și Pfizer sunt produse de terapie genetică ARN. Nu vi se inoculează deloc virusul. Vi se inoculează un ARN care va face ca celulele dvs. să codeze fragmente de coronavirus. Aici se joacă de-a ucenicul vrăjitor, pentru că această tehnică a fost folosită la legume modificat genetic, ca roșiile sau ca porumbul, dar niciodată studiată pe animale, deci omul va fi primul cobai. Ni se va face terapie genetică, prezentată ca vaccin, deși ar trebui legiferată, Trebuie REFUZAT CATEGORIC ACEST TIP DE VACCIN (…) Moderna și Pfizer nu sunt vaccinuri, ci terapie genetică!” Pare înfricoșător, nu-i așa?

Oare, angajați într-o sarabandă concurențională nebună pentru a apuca cât mai multe asemenea vaccinuri, să nu știe ce anume cumpără aceia care plătesc zeci de milioane?  

Să nu conștientizeze, cei care îndeamnă și chiar impun într-un anumit fel vaccinarea în masă cu aceste vaccinuri, dramele prin care ar putea trece mulți dintre milioanele de oameni vaccinați și, posibil, urmașii lor?

Să ne mintă doctorul Peronne? În ce scop? Câștigă el ceva de pe urma acestei minciuni? Se pare că, înafara oprobiului susținătorilor fanatici ai vaccinării, câștigul său se numește „nimic”. Ca și mulți alții cu convingeri similare, și el declară că nu se afla în nicio tabără: „Mai întâi aș vrea să spun că nu am nici un conflict de interese cu fabricanții de vaccinuri și nici cu ‘antivax’, așa cum sunt numiți acum, nu am fost niciodată anti-vaccinal, așa cum ați spus, am prezidat comisii, și am fost un aprig apărător al vaccinurilor când sunt făcute în condiții bune, ceea ce se pare că nu este cazul astăzi” Și nimeni nu l-a contrazis până azi.

În loc de concluzii

Nu știu dacă dumneavoastră vi s-a întâmplat cumva, dar mie, până acum, în aproape opt decenii de viață, nu mi s-a întâmplat ca cineva să vină și să mă silească, sub amenințarea amenzii sau a pușcăriei, să accept să-mi facă bine cu adevărat. Dacă da, dacă vi s-a întâmplat, atunci sunteți întrutotul  îndreptățiți să credeți că statul acesta, care s-a dovedit până acum necruțător în a-și exploata, minți și umili cetățenii, a fost cuprins brusc de o dorință sinceră, dezinteresată, de a vă face bine. În același timp vă rog să acceptați ca eu, fără a fi condamnat pentru asta, să nu cred în existența unui guvern bun samaritean până când nu mi s-o întâmpla ceea ce vi s-a întâmplat dumneavoastră.

Post Scriptum: Autorul nu intenționează, prin acest articol, să influențeze în vreun fel cititorul. Își pune întrebări și caută răspunsuri. Atât.

A consemnat pentru dumneavoastra Teodor Palade via teopal.ro.

/0 Comments/by

Muzeul Țăranului Român – Dublă lansare online – 4 februarie 2021


revista martor, tokmeala, muzeul taranului roman

Muzeul Țăranului Român - Dublă lansare online - 4 februarie 2021

Muzeul Național al Țăranului Român vă invită joi, 4 februarie 2021, de la ora 17:00, la o dublă lansare online. Lansarea va putea fi urmărită pe pagina de Facebook a Muzeului.

Vom lansa numărul 25/2020 al revistei MARTOR. Anuarul de antropologie al Muzeului Țăranului Român, dedicat căsătoriilor la romii din centrul și estul Europei, care a apărut sub titlul: „Marriage-Making among Roma in Central and Eastern Europe”. În această parte a Europei, căsătoriile la romi rămân în spațiul public un subiect controversat, hrănit din speculații și care dezlănțuie un imaginar exotizant. Care sunt, însă, din perspectiva romilor, semnificațiile culturale și sociale ale alianțelor matrimoniale pe care le încheie și cum poate cercetarea antropologică să contribuie la decelarea lor, sunt întrebări la care volumul de față încearcă să răspundă. Pornind de la ele, vă invităm la o discuție alături de coordonatoarele volumului, Cătălina Tesăr și Ana Chirițoiu, o parte dintre autori și Cătălina Olteanu, membră în Colegiul director al CNCD. Dezbaterea va fi moderată de László Fosztó, cercetător la Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, și Viorel Anăstăsoaie, cercetător la New Europe College.

Discuția despre revistă va fi urmată de lansarea turului virtual al expoziției multimedia Tokmeala. Îți dau noră, îți dau avere, organizată de Muzeul Național al Țăranului Român în perioada septembrie-octombrie 2020. Turul vă invită la o incursiune foto-video în lumea politicilor de încuscrire a romilor cortorari din Transilvania, a căror preocupare majoră este să își tocmească copiii. Vor fi prezenți curatorii expoziției și web-designerul youngminds Bogdan Tăut.

Ambele proiecte au beneficiat de sprijinul financiar al Administrației Fondului Cultural Național.

/0 Comments/by

Gheorghe Piperea – Trăim în contemporaneitate și nu gândim liber


gheorghe piperea

Gheorghe Piperea - Trăim în contemporaneitate și nu gândim liber

În contemporaneitate, suntem permanent bombardați cu îndemnul mefistofelic de a prinde clipa, de a fi oameni „întregi”, care nu hoinăresc să adune știință.

Sub tirania imperativului de a „prinde” clipa, ne plasăm într-o buclă repetabilă, în care ne pierdem perceptia timpului, deposedați fiind de amintirea a ceea ce am trăit și visat în ultimii ani și blocați în privința idealurilor si planurilor de viitor. Devenim, treptat, oameni ai prezentului continuu, adolescenți care, crezându-se nepieritori și pretinzând ca sunt adulți, vor totul și vor acum. Trăim o infantilizare în masa, menită a ne impiedica sa deschidem larg ochii la ceea ce achiziționam*, dar si o alienare dintre cele mai grave din istoria umanitatii – în lipsa memoriei si a idealurilor, o parte consistentă a sufletului omului, la nivel individual si la nivel colectiv, deopotrivă, se pierde, în modalitate faustiană.

Fără proprietate, băltind într-o iluzorie libertate și o butaforică egalitate de șanse, dependent de stat sau de structuri private, fără o centură de siguranță reprezentată de economii, fără o plasă de siguranță socială reprezentată de reglementarea supra-îndatorării în vederea reducerii poverii sau a ștergerii acesteia pentru imposibilitate de plată, omul prezentului continuu este încurajat să se îndatoreze, să achiziționeze, să își satisfacă toate dorințele ne-naturale, răsfățul și viciile, mai ales pe datorie.

Reclamele și celelalte capcane comerciale folosite cu titlu de persuasiune îl îndeamnă să își trăiască visul/basmul acum, căci viitorul este irelevant.

Omul prezentului continuu nu mai vede nimic rău în faptul că își transformă în sclav eul viitor, cel care va munci următorii 25-30 de ani pentru a rambursa creditele făcute acum. Doar pentru că vrea acum şi aici lucruri (care nu îi sunt neapărat utile, dar care pot fi afişate, pentru a se vedea că are, pentru a-și putea face un selfie şi a-l pune pe Instagram, ca îl vadă „prietenii” şi să îl invidieze), își amanetează viitorul, uitând să fie el însuși, golindu-se pe dinăuntru pentru a face loc sosiei sale, albina-lucrătoare a stupului, captivă ţelului de a achita creditul la bancă. Atunci când se împrumută pe 25-30 de ani pentru orice, omul prezentului continuu se joacă de-a călătoria în timp, aducându-și în prezent veniturile viitoare pentru a fi grevate (uneori în proporţie de 100%), în favoarea creditorului financiar, care îşi va vrea înapoi „banii” creaţi din nimic, chiar și prin executare silită. Sub cuvânt că îi feresc de acest risc, profesionistul persuasiunii îl va determina să se golească de el însuşi şi să se umple cu fantomele creditorilor. Nimic nu distinge lumea financiarizată, pusă la picioarele bancherilor, de lumea digitalizată, aseptică, distanțată social, a Big Tech și Big Pharma. Totul este „pentru siguranța” omului prezentului continuu. Chiar și tentativele de segregare socială pe criterii sanitare sau de avere.

Din această continuă și fără scăpare manipulare, care transformă omul prezentului continuu într-un captiv, nu câștigă nimeni decât temporar, la fel ca Faust sau ca spectatorii magiei performate de Woland și asistenții săi, din Maestrul și Margareta, de Bulgakov.

Deşi este posibil ca mulţi să îşi să îşi tatueze pe corp mesaje mobilizatoare emoţionale, ca cele pe care şi le afişează starurile de cinema sau sportivii de performanţă, ceea ce realmente contează pentru omul prezentului continuu este bunăstarea, care poate fi obţinută chiar și folosind sau exploatând alţi oameni (în aparenţă liberi, dar legaţi cu tot felul de lanţuri juridice de cei care deţin resursele şi avuţia) și sănătatea, care poate fi menținută chiar și obligându-i pe alții la tratamente preventive sau segregare socială pe criterii sanitare.

Omul prezentului continuu este „ultimul om” din scrierile lui Friedrich Nietzsche (Aşa grăit-a Zarathustra) sau Francis Fukuyama (Sfârşitul istoriei şi Ultimul om). Deviza lui este: să bem și să mâncăm, căci în viitor oricum vom muri**.

* Caveat emptor, un principiu juridic antic, înseamnă, în traducere liberă, „cumpărătorul să deschidă larg ochii”.

** Parafrază a lui Emmanuel Carrere, dupa 1 Corinteni, 15. A se vedea Împărăția cerurilor, ediția în limba română la editura Trei, București, 2016.

A consemnat pentru dumneavoastră Gheorghe Piperea.

/0 Comments/by

Nae Ionescu – Discursul contemporan


nae ionescu, gandirea, metafizica, constiinta nationala

Nae Ionescu - Discursul contemporan

…Istoria indică mai degrabă de-alungul anilor, diferite tipuri de cultură, având fără îndoială puncte de contact, dar nu asemănări esențiale. A fecondat spiritul grec lumea romană? Nu. Caracteristica culturii romane rămâne ideia de drept. Ce a înflorit pe pământul Romei sub influența greacă a fost hibrid și neviabil; cum e de pildă filozofia. Și mai departe, cum s’ar putea pune în aceiași categorie spirituală cultura grecoromană cu cea germanică a Europei occidentale?

Că diversele culturi sunt impenetrabile, s’ar putea vede dealtfel și din fenomenul migrației lor; orice nouă epocă spirituală e întovărășită de o deplasare în spațiu: Grecia, Roma, nord-vestul Europei. Ca să nu vorbim decât de cele apropiate.

Iată în câteva indicațiuni, destul material pentru reflecțiile celor care au protestat împotriva valorificării făcută de mine lui Spinoza. Mai e nevoie să stăruesc acum pentru a lămuri ce e o cultură națională? „Cultură națională” e un pleonasm. Cultura nu poate fi decât națională. Dacă nu este însemnează că nu e o cultură autentică; ci numai încercări timide înspre cultură – sau aparițiuni hibride, fără o „a doua zi”…

…Mă gândesc adesea că inventivitatea minții omenești nu e fără margini; prea se repetă situațiile pas cu pas; și prea aceleași vorbe se aruncă în cumpăna discuției. Știți cum scria pe vremuri Eunominus către Grigore cel Mare? „Voi cuteza a gândi imposibilul”. Căci vai! nici Grigorie nu prea stăpânea „legile elementare ale logicei!”

Logică – de sigur nu avem, sau mai bine, nu avem logică unde nu e nevoie de ea. Iată de ce întâmpinarea tuturor pseudo-creștinismelor raționaliste nu se rușinează. De la ortodocși la protestanți deosebirea este fundamentală; noi întrebăm dacă trebuie să ne gândim așa; ei, dacă pot să gândească așa. Drumurile noastre merg pe la Ghetesmani, prin grădina jertfei acceptate; credo, quia absurdum este doar durerosul sacrificiu al intelectului; pe care orice creștin trebue să-l facă: senin și cu convingere; căci e sacrificiul trupului.

Cred, cu toate că e absurd; cred tocmai pentrucă e absurd; căci în dușmănia mintii față de credință, eu văd tocmai putința unei vieți mai înalte.

Nu e nimeni așa de pedepsit de Dumnezeu ca să disprețuiască cunoștința. Dar care cunoștință? Pe cea dată de „regulele elementare ale logicei?” E prea puțin în genere; iar aci nu e nimic. Credo, quia absurdum, asta a spus-o Tertullian. De ce nu se citează cu aceeaș asiduitate Anselm de Canterbury? Căci al său credo ut intelligam este împlinirea istorică și logică a celui dintâiu. E mai puțin cunoscut? Mă îndoiesc. E mai puțin comod pentru o argumentare ad-hoc? Se poate, dar nu ar fi un motiv. Motivul este altul: când ai pornit pe drumul rațiunii, ți-e frică să mergi până la capăt, căci nu știi unde poți să ajungi.

Vrem să cunoaștem; dar nu după „regulele elementare ale logicei” – ci după îndurarea lui Dumnezeu, așa cum stă scris: videmus nunc per speculum in aenigmate; tunc autem facie ad faciem. Nunc cognosco ex parte; tunc autem cognoscam, sicut et cognitus sum. (I Cor. XIII. 12).

Iar pentru aceasta, mărturisim hotârât: credo quia absurdum!

Quia absurdum!

…Ortodoxia noastră țărănească nu e atât o religie cu o biserică chezășuitoare a credinței, cât un fel de cosmologie, în care elementele de dogmă strict ortodoxe se hipostazează în realități concrete; de ce, cu alte cuvinte creștinismul a coborât la noi în realități imediate ale zilei, contribuind la crearea unui univers specific românesc, obiectivat așa de caracteristic în folklorul nostru.

Iar mai departe, aceasta explică de ce o credință așa de vie și de susținută nu s’a completat în chip necesar cu o ierarhie bisericească puternic închegată, cum a fost de pildă cea rusă sau cea romano-catolică; precum și dece slăbiciunea împinsă uneori până la inexistență a acestei ierarhii nu a fost în stare să primejduiască fermitatea religiozității noastre țărănești.

Iată realitatea istorică. Poate ceva cam brutală; dar realitate. (…) Creștinismul face parte integrantă din ființa noastră națională. El închide în potențialitate o concepție de viață și o disciplină. Dar potențialitățile acestea rămân paralizate, atâta timp cât concepția de viață nu e formulată, ca să poată deveni isvor de valori culturale, iar disciplina nu se exteriorizează într’un aparat ierarhic care să o impună.

Spre un sistem filozofic cu bază ortodoxă, și spre o biserică mândră, curată și puternică, au mers, într’o nedesmintită continuitate, timp de ani sforțările noastre. Nu ca înspre niște idealuri inventate de o conștiință desrădăcinată din vremea ei și neliniștită, ci ca înspre o necesitate impusă organic de tradiția și structura rasei noastre…

Iertare! Iertare creștină. Cuvântul a fost prea des pomenit… Dar la înțelesurile lui câți dintre noi se vor fi gândit cu dinadinsul? Și totuși el trebuie lămurit.

Creștinismul este religia iubirii, a milei și a iertării. Religia celor slabi deci? A sclavilor! A, nu! Ci mai de grabă a eroilor. A eroilor umili și anonimi; a celor care s’au înfrânt pe ei, a celor care nu mai sunt ai lor, ci ai lui lui Dumnezeu.

Cine nu mai cere nimic pentru el – e creștin.

Cine nu mai există prin el – e creștin.

Cine s’a omorât în trupul lui, în ambițiile și poftele lui, dar trăește în spiritul și în legea lui, care e a lui Dumnezeu, e creștin…

Înseamnă însă aceasta că un creștin nu există, nu cere nimic, nu vrea nimic, nu luptă pentru nimic? Deloc. El este, luptă și cere împlinirea legii lui Dumnezeu.

De-ți va greși aproapele tău nu de șapte ori, dar de șaptezeci de ori câte șapte, iartă-l pre el. De sigur. De-ți va greși ȚIE! De-ți va greși ție, nu ai niciun drept să-l osândești; căci cine te-a pus pe tine judecător în propria ta cauză: și de unde vei lua puterea să osândești, și hotărârea să execuți?

Cum de poți aduna atâta tărie în sufletul tău, încât să iei asupra ta păcatul grozav de a te înscăuna ca stăpân peste oameni? Deci iartă-l. Dar noi mai știm ceva: Știm că batjocorit, scuipat, pălmuit și spânzurat pe cruce, Christos a gemut îndurător: Iartă-le lor, Doamne, că nu știu ce fac. Dar tot Christos îndurătorul a toate e cel care a luat biciul și a gonit pe zarafii și negustorii cari spurcau casa Domnului. De ce se uită așa ușor lucrurile acestea?

De ce nu ne dăm seama că blasfemăm și că batjocorim tocmai ce e mai cutremurător de sublim în creștinism atunci când bagatelizăm iertarea creștină făcând din ea o mușama cu care să acoperim păcatele ce se fac împotriva „legii”?

Căci tocmai asta e sublim în religia noastră: desrădăcinarea subiectivismului și a sentimentalismului obicinuit să centreze toate întâmplările asupra noastră înșine – și punerea noastră absolută în slujba unei realități transcendente nouă. Iertarea în domeniul relativ al personalului e la locul ei: pentru că noi neexistând ca „noi”, insulta ce ni se face nu are obiect, nu există pur și simplu. Iertarea greșalelor greșiților noștri echivalează cu indiferența față de răul care ni se face pentru că acest rău noi nu-l simțim, nu trebue să-l simțim. Așa fiind iertarea nu e un principiu de morală, ci o metodă terapeutică pentru prelucrarea noastră personală.

Dar atunci iertare pentru păcate împotriva legii nu există pentru noi; ea nu stă în mâna noastră, ci în mâna lui Dumnezeu; singur poate Dumnezeu să ierte. Noi nu! Ar fi prea mare îndrăsneală, și orgoliul acesta ne-ar pierde.

Încetați deci, mielușei ai lui Dumnezeu, cu risipa de generozitate; NON DE RE TUA AGITUR!

29 Noemvrie 1926
Nae IONESCU

/0 Comments/by

Muzeul Antipa vă prezintă fascinanta lume a reptilelor vii


expozitie temporara reptile vii, muzeul antipa

Muzeul Antipa vă prezintă fascinanta lume a reptilelor vii

Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” vă invită să vizitați „Reptilia”, expoziția temporară de reptile vii, găzduită în această perioadă în Sala Multimedia de la parterul Muzeului Antipa!

Mamba neagră, cobra scuipătoare, vipera de Gabon, pitonul reticulat sau anaconda sunt doar câțiva dintre oaspeții de seamă ai expoziției care pune la dispoziția vizitatorilor informații despre obiceiurile lor, despre cum se adaptează la mediul înconjurător și rolul pe care îl joacă în ecosistem.

Alături de animale vii, în expoziție pot fi admirate și valoroase specimene din colecțiile științifice ale Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”!

„Reptilia” este deschisă în programul normal de vizitare al muzeului, iar prețul unui bilet de intrare este de 10 lei pentru copil/student/pensionar și 15 lei/adult. Copiii cu vârste mai mici de 3 ani au gratuitate. Vă așteptăm cu drag!

Citește mai departe:
https://antipa.ro/

/0 Comments/by

Patrick Matiș – Iulian Bulai a devenit o amenințare serioasă la adresa culturii române


iulian bulai, cultura romana, cultura romaneasca

Patrick Matiș - Iulian Bulai a devenit o amenințare serioasă la adresa culturii române

Frați români, am răbdat mult prea mult! Deputatul USR de Neamț, Iulian Bulai, devenit președinte al Comisiei pentru Cultură a Camerei Deputaților a încălcat grav orice limite prin atacurile sale publice la adresa culturii române și mai ales la adresa culturii noastre creștin ortodoxe.

O analiză extensivă, cu care putem să începem, a fost deja realizată de Justitiarul.ro. Vă rugăm citiți cu atenție!

A debutat prin a face o afirmație foarte ciudată pe pagina sa de facebook și, credem noi că și pe alte medii publice, în primă instanță, de Crăciunul lui 2019, despre Mântuitorul Iisus și Fecioara Maria, mama Sa, mai ales pentru faptul că se consideră un catolic practicant:

iulian bulai, facebook, fecioara maria, iisus, craciun

După cum vedeți, dragi cititori, o asemenea afirmație este făcută de acest individ pe data de 25 decembrie 2019, chiar de Crăciun.

Această afirmație de tip materialisto-deconstructivistă este una practicată de toți adepții neo-marxiști ai Școlii de la Frankfurt sau Institutului Tavistock pentru spălarea creierelor despre care am scris în diferite articole și am avertizat.

A deconstruit anumite informații care nu pot fi luate ad-literam din Noul Testament, împreună cu alte informații cu caracter chiar istoric, și le-a dus în derizoriu, inclusiv, dar mai ales, comparând „acele comunități eșuate ca cea din Betleem” cu ceea ce avem astăzi de exemplu la Țăndărei.

Vorbește foarte socialist și mărinimos despre cei peste 50.000 de copii în grija statului, peste 3000 de copii anual dați spre adopție și alte mii de copii (foarte grijuliu acest individ! – n. red.), dar ignoră total că însăși creștinătatea i-a ținut pe toți uniți și face mult mai multe decât blasfemiile pe care le adresează cu tupeu și obrăznicie față de Scrierile Sacre Creștine. Să nu uităm cazul Parintelui Tănase de la Valea Plopului:

Dar, desigur, se pare că roata se întoarce, iar acesta a primit o amendă de 5000 de lei din partea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Și nu numai, dar internauții l-au „spulberat” pentru această încălcare gravă a eticii creștine și o jignire blasfemică adusă la adresa noastră a tuturor. Chiar și jurnalistul Cornel Nistorescu a spus: „Dacă Iulian Bulai ar fi trăit pe vremea lui Mihai Eminescu ar fi fost prins după incendierea unei biserici și dus într-un Lazaret, alături de alți piromani și oameni periculoși”, într-un articol al său. Desigur, s-a referit la afirmația pe care a făcut-o despre Eminescu, pe care, chipurile, îl respectă.

iulian bulai, facebook, fecioara maria, iisus, craciun

În aceste capturi de ecran am păstrat și comentariile deoarece unele dintre ele sunt „delicioase”.

După cum vedem, dragi frați culturali, își dă cu părerea cu privire la ceea ce ar fi făcut Eminescu dacă ar fi trăit astăzi, lucru pe care-l considerăm o eroare matematică. Eminescu a trăit la timpul lui și a lăsat preceptele pentru o Românie viitoare care sunt și vor fi valabile etern, chiar dacă ele au fost scrise în a doua jumătate a secolului XIX. Dar, acest individ ignoră ceea ce numim Teoria Statului Organic cu toate măsurile pe care Eminescu ni le-a lăsat pentru ca acest stat să existe dinnou. Am preluat extensiv cele optsprezece articole și fragmente de articole ale lui Eminescu despre acesta. Le puteți citi și studia pe această pagină. E suficient doar să dați o căutare după cuvintele statul organic și vor apărea rapid pentru citire.

Cornel Nistorescu l-a atacat dur în acel scurt articol și considerăm că merită, pentru că într-adevăr, nu numai că acesta dă dovadă de incultură și obrăznicie în atacarea culturii române fără pic de respect, ci dă dovadă de subtilă repulsie față de cultură punând în aceeași oală demagogiile și degradările care ne-au schilodit de-a lungul veacurilor cu ceea ce este de fapt cultura română, pângărind acest templu al nostru sacru, și care ne-a ajutat să răzbim prin toate aceste degenerări. Mai bine ar fi să i se dea un test de cultură română, ca un examen foarte dificil, pentru că funcția pe care o are ca demnitar nu i se potrivește sub nici o formă. Nu se ridică la nivelul ei și ar fi mai bine să lase locul altuia înainte să comită vreun dezastru.

Dar să ne întoarcem la chestiunea creștină și afirmațiile de-a dreptul înapoiate despre Iisus și Fecioara Maria. Să vedem reacția lui Bulai cu privire la amenda de la CNCD:

iulian bulai, facebook

Sigur, citirea acestui mesaj este interesantă. Cum e vorba românească: „nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i pute”. Motivația CNCD este una singură: Textul aduce atingere demnității umane a creștinilor. Punct. Ce nu se înțelege?!

Un alt atac dur și binemeritat asupra acestui deputat a fost cel al Purtătorului de Cuvânt al Patriarhiei Române, domnul Vasile Bănescu, în care vorbește despre „obrăznicia provenită din incultura și ideologizarea dezonorante”. Ca dovadă cele ce am relatat mai sus.

Dar interesant este comentariul unui utilizator lăsat mai jos în imagine care vorbește despre persoanele atee care nu-l mai susțin pe acesta datorită blestematelor afirmații de Crăciun. Însă, vorbește despre reformarea TVR. Ajungem imediat și acolo.

Și ce să mai spunem despre afirmația făcută de un coleg de-al său din USR, Dan Cazacu, să vedem: „Biserica, așa cum e ea coruptă și dată cu statul este una din instituțiile în care românii mai au încredere. Mai mult decât în Parlament, de exemplu. În acest context să vii să spui ditai blasfemia public, ca să explici situația familiilor defavorizate, este dincolo de prostie, Iulian Bulai. Este suicid politic. Dacă vrei să îți închei cariera politică, dă-ți frumos demisia din BN. (…) Tot electoratul nostru 65+ s-a dus. În a treia zi de Crăciun, echipa Dan Barna, vouă nu vă e un pic rușine de colegul? Vreo sancțiune, ceva?” Vom vedea mai jos ce este și cu Biserica…

Iulian Bulai mai este și editorialist invitat la republica.ro, unde mai scriu de-al de CTP și alți neo-marxiști cu pete urâte pe cap, împreună cu un debutant fost coleg de-al meu (nu-i voi da numele), marxist declarat și el, și ateu. Nu avem nimic cu ateii, fiecare să creadă sau să nu creadă în ceea ce doresc, neimpunându-ne nimic, însă avem ce avem cu afirmațiile lor și cu efectele afirmațiilor lor. Aici ne opunem vehement!

A trecut Crăciunul și a venit și Revelionul. Desigur că s-a realizat un spectacol de pamflet și satiră marca Vacanța Mare despre măsurile de „siguranță” din „pandemie”, pe care Iulian Bulai le-a combătut într-o altă afirmație și o audiere mai apoi. Spune așa:

iulian bulai, facebook

Nu vom intra în subiectul așa-numitei pandemii, deoarece este un subiect cu totul special și se abate destul de la cultura română. Dar, vom vorbi un pic despre ceea ce s-a intamplat de Revelion. Sigur, cu toții avem dreptul la exprimare, însă nu putem fi de acord cu ceea ce spune acest deputat în afirmațiile sale. Să nu uităm că grupul Vacanța Mare a avut nenumărate spectacole de pamflet și satiră politică (și nu numai) peste tot în țară și difuzate foarte frecvent la TV, încă din anii ’90. Nimeni, dar absolut nimeni, nu i-a cenzurat și nici măcar nu au luat vreo măsură ca ceea ce ar urma să se ia ca să îi sancționeze, precum acelea de la sfârșitul anilor ’80, pe vremea regimului socialisto-ceaușist. Astăzi se încearcă să se întoarcă la această metodă prin acest Iulian Bulai.

Dacă Vacanța Mare și TVR au parte de asemenea măsuri, cât mai durează până când și alții care nu sunt politic corecți să fie cenzurați și „reformați”. Nu negăm nepotismele din instituțiile media de la noi și nici apartenența unora dintre ei la diferite grupări politice, însă aceasta este bucătăria lor interioară de care sunt nevoiți să se îngrijească și care nu are de-a face cu cultura română. Ceea ce ne atrage atenția cu privire la acest deputat este modul „anti-PSD” pe care l-a adoptat și el ca și cel care este astăzi președintele României. Aceeași metodă politicianistă agresivă o au și majoritatea celor din Partidul Democrat față de Partidul Republican din S.U.A. (copie la indigo). Avem impresia că este doar o scenetă pe care aceștia o joacă, deoarece și unii, și alții sunt prieteni la aceeași masă și actori pe aceeași scenă (complici la aceeași infracțiune…). Să nu uităm că într-o problemă trebuie să existe cel puțin două componente care se combat reciproc, dar sunt împreună. Desigur, atacul asupra TVR nu este singurul, ci mai este și atacul asupra radioului public tot pe aceleași criterii: apartenența la PSD, o retorică de fațadă ieftină, care distrage atenția de la adevăratele probleme.. atacul este asupra culturii române și nu asupra televiziunii române „PSD-iste”. Cultura română, mister Bulai, nu înseamnă doar a fi anti-PSD altfel nu ai ce căuta în cultura română, ci a fi român cu adevărat, cu toată complexitatea a ceea ce înseamnă, ceea ce dumneata nu ne-ai arătat niciodată mai ales când ai atacat emisiunea Viața Satului pe criteriul faptului că nu se alinieaza la valorile europene (și ceri închiderea ei). Spune-i asta unui polonez, german, italian, spaniol sau britanic, că te vor calca în picioare dacă le ataci naționalitatea invocând valorile europene pe care le consideri dumneat și cu care ai fost spălat pe creier, fără ca măcar să ai habar de istoria acestui continent și cine a contribuit la ea!

A propos de valorile europene, chiar și Biserica Ortodoxă are de-a face acum cu acest inspector al culturii române, Iulian Bulai. Într-un articol am găsit că acesta își dorește ca Biserica Ortodoxă Română „să se alinieze la nivel european” și să schimbe calendarul, pentru ca Paștile ortodoxe să coincidă cu Paștile catolice și protestante. Dovadă clară de incultură și obrăznicie! Nu mai spunem că: „Învierea este și despre tentativa unui grup criminal organizat de a promova un fake-news, mituind martorii și promovând un mesaj fals, ceea ce se întâmplă și în zilele de astăzi, la tv, pe stradă, sau în Parlament”, a conchis Iulian Bulai ca să o dea și mai rău cu bâta în baltă.

Desigur că și Ion Cristoiu, nu putea să-i scape.., l-a analizat foarte serios:

Sărbătoarea creștină a Paștilor are o semnificație nu numai umană, divină, dar și cosmică. Există un motiv bine întemeiat pentru care datele sărbătorii sunt separate și uneori coincid. Acest ignorant nu știe nimic despre această sărbătoare și nici nu știe că nu știe, ca să-l sanționăm socratic. Mai bine să nu-și bage nasul și aici!

Mergem mai departe și spune în felul următor. Cerem imediat intervenția Academiei Române cu privire la acest accident al vremurilor noastre neo-marxiste și sancționarea sa imediată pe cât se poate. Cerem ca acesta să fie investigat și demis urgent pe criteriu de incompatibilitate cu funcția pe care o deține la Comisia pentru Cultură a Camerei Deputaților! Nu are ce căuta acolo!

A consemnat pentru dumneavoastră al vostru devotat Patrick Matiș.

/0 Comments/by
,

Miron Manega – Adio CEC, Hidroelectrica, Romgaz, Transgaz, Portul Constanța, Aeroportul Henri Coandă și Tarom! Florin Cîțu le scoate la vânzare activele


forin citu, cec, transgaz, romgaz, hidroelectrica, tarom, portul constanta, aeroportul henri coanda

Miron Manega - Adio CEC, Hidroelectrica, Romgaz, Transgaz, Portul Constanța, Aeroportul Henri Coandă și Tarom! Florin Cîțu le scoate la vânzare activele

Încă de la începutul lunii septembrie a anului trecut, analistul economic Adrian Câciu trăgea un semnal de alarmă în legătură cu proiectul unei ordonanțe de urgență privind modificarea Legii 173/2020. Această lege, așa cum era ea formulată la acel moment, interzicea, pentru o perioadă de 2 ani, înstrăinarea participațiilor statului la companiile la care mai este acționar, participații care includ nu numai ACȚIUNILE, ci și ACTIVELE acestor companii. Erau vizate de ordonanță companii precum CEC, Hidroelectrica, Romgaz, Transgaz, Portul Constanta, Aeroportul Henri Coanda și Tarom. În ciuda avertismentului, preluat de mai multe publicații, la începutul lunii octombrie 2020, Guvernul Orban a adoptat această Ordonanță de Urgență care dă, practic, startul pentru privatizarea mascată a ultimelor companii în care statul român mai este acționar.

Iată care era vechea formă a Art.2 (1) din Legea 173/2020: „Se suspendă, pentru o perioadă de 2 ani, orice operațiuni privind înstrăinarea PARTICIPAȚIILOR (s.n.) statului la companiile și societățile naționale, precum și la societățile la care statul are calitatea de acționar, începute anterior intrării în vigoare a prezentei legi”.

Și iată noua formă: „Se suspendă, pentru o perioadă de 2 ani, orice operațiuni privind înstrăinarea ACȚIUNILOR (s.n.) deținute de stat la companiile și societățile naționale, precum și la alte societăți la care statul are calitatea de acționar, aflate în curs de realizare”.

Prin această modificare „subtilă” a legii s-a urmărit scoaterea activelor companiilor din rândul interdicțiilor, pentru a le putea înstrăina prin vânzare, companiile de stat rămân astfel doar entități juridice pe hârtie.

Am semnalat cele de mai sus, încă din numărul 76 al revistei CERTITUDINEA (10 noiembrie 2020). Revenim la subiect, întrucât Florin Cîțu îl readuce în actualitate cu asupra de măsură. El nu vrea doar să preia spre instrumentare prevederile ordonanței, vrea să abroge în întregime Legea 173/2020, în scopul „atragerii de noi investiții străine în România”. Iată ce declara premierul, la jumătatea lunii ianuarie, într-un interviu la Radio Guerila: „Vom abroga acea lege, cu totul […]. Aici nu este vorba de înstrăinare a acţiunilor, e vorba de a atrage capital în România. Asta facem, capitalizăm aceste companii. Nu avem resursele la buget să capitalizăm toate aceste companii, la nevoile pe care le au aceste companii pentru investiţii şi pentru a se dezvolta. Şi atunci, bineînţeles, că o parte din acţiuni sau din proprietatea acestor companii este transferată, în schimbul acestui capital, altor acţionari. Se întâmplă peste tot în lume. Şi, mai mult de atât, ceea ce am observat şi în România, dar şi în alte ţări, acolo unde am avut astfel de injecţii de capital şi au venit după aceea cu un management performant, cu o guvernanţă corporativă […], acele companii au fost salvate, au mers mai departe, au angajat oameni, au fost profitabile, au plătit taxe la buget. Asta este reţeta pe care vrem să mergem […]. Ceea ce facem noi prin abrogarea legii nu înseamnă neapărat că mâine vom începe să vindem. Nu, este un semnal pe care-l dăm pieţei de capital, investitorilor străini că în România proprietatea privată este sfântă, în primul rând, şi, în al doilea rând, că nu suntem o ţară care nu doreşte să vină investitori. Deci, suntem o economie deschisă, o economie modernă, care ştie să lucreze cu instrumentele pieţei de capital”.

Este o întoarcere la metoda privatizării prin vânzarea de active, care a dus la punerea pe butuci a industriei și economiei românești în anii ’90. Reamintim companiile de stat vizate de „transferul” activelor în proprietatea unor companii străine: CEC, Hidroelectrica, Romgaz, Transgaz, Portul Constanța, Aeroportul Henri Coanda și Tarom. Din cele declarate de Florin Cîțu, rezultă una din două: ori că premierul nu știe ce vorbește, ori că ne crede mai proști decât domnia sa, ceea ce ar fi destul de greu. Reușește totuși să ne lase fără replică atunci când afirmă că „aici nu este vorba de înstrăinare a acţiunilor, e vorba de a atrage capital în România” (sic!)… Sau când spune că vrea, de fapt, să salveze companiile, nu să le vândă. Să le salveze, poate, dar pentru cine?… Și mai zice una, monumentală: „prin abrogarea legii nu înseamnă neapărat că mâine vom începe să vindem”. Dar când, domnule Cîțu? Poimâine?

A consemnat Miron Manega via certitudinea.com.

/1 Comment/by
,

Aurel C. Popovici – Superioritatea civilizației unui sat față de primitivismul de lux al statului modern


sat, statul modern

Aurel C. Popovici - Superioritatea civilizației unui sat față de primitivismul de lux al statului modern

Civilizația e o noțiune generală care, dacă vrem s-o adâncim, trebuie privită mai ales din două puncte de vedere: al civilizației propriu-zise și al culturei.

Cultura vine, după cum știm, în prima linie de la cultul pe care îl are un popor pentru ordinea morală a lumii, a sa proprie.

Civilizația, în sens restrâns, e dezvoltarea de ordin tehnic. Ea ne face cu putință viețuirea fizică, procurându-ne condițiunile și înlesnirile de trai material, de îmbrăcăminte, de comunicație. Ea este pânea vieței.

Dar numai oamenii primitivi se mulțumesc cu viața materială. Sufletul lor e încă rudimentar, abia diferențiat de al animalelor.

Oamenii însă cari au ajuns la conștiința adevăratei demnități omenești, orișicât de mult ar prețui și ei trebuințele și plăcerile materiale ale vieței, simt numaidecât că nu pot să trăească o viață vrednică de a fi trăită, fără cuvântul lui Dumnezeu.

Cu pânea începe traiul animal. Viața omenească nu începe decât cu începuturi de cultură: de cult religios, de cult pentru străbuni, pentru părinții culturei naționale, pentru neam, de cult pentru istoria dezvoltării de până atunci, de cult pentru tot ce constituie notele distinctive ale poporului respectiv, de cult, mai ales, pentru viața sufletească și intelectuală.

Cultura unui popor e deci cultul său pentru idealurile sale naționale.

Și cu cât un popor are o înțelegere mai adâncă și mai luminată pentru religiunea sa și moravurile sale, pentru filosofia și arta sa, pentru tot ce dă vieței omenești un cuprins filosofic și de farmec estetic, cu atât poporul e mai cult.

O viață petrecută în cele mai moderne și elegante, în cele mai civilizate spelunci, nu constituie o viață omenească, sănătoasă, normală, cultă, ci pur și simplu o sălbăticie rafinată: covârșirea animalității, adesea chiar a bestialității asupra moralității și intelectualității omenești.

Față de asemenea «civilizație», orișicât ar fi ea de lustruită, cea mai simplă viață rurală a unui sat cu un cult religios, plin de învățături filosofice-morale, de aspirații ideale, este un mic centru de adevărată cultură, un rai sufletesc.

Istoria universală întreagă ne arată că după cum o cultură începe și înaintează cu cultul religios, cu cultul unei filosofii practice și fecunde pentru armonizarea morală a unui popor, tot așa, prin slăbirea acestui cult și cu dispariția lui, slăbește și dispare și cultura acelui popor, poporul el însuși.

Fenomen ușor de înțeles: covârșirea concepțiilor bunului trai material slăbește străduințele spre idealuri: omul cade iarăși în animalitatea din care se ridicase. Într-o animalitate, firește, «înaintată», «civilizată», «luminoasă»…

/0 Comments/by