Entries by Tudor Urse

Daniel Roxin – COTISO – Regele DAC care a facut sa tremure Roma


cotiso, burebista, daci

Daniel Roxin – COTISO – Regele DAC care a facut sa tremure Roma

Cel putin trei dintre regii daci au fost considerati de romani drept un pericol pentru stabilitatea sau chiar existenta Romei. Primul a fost marele Burebista, cel care stapanea un teritoriu de cateva ori mai mare decat Romania de astazi si care avea o armata comparabila cu cea a Romei. O confruntare dintre cele doua forte militare ale antichitatii europene ar fi putut schimba radical istoria Europei. O victorie absolut posibila a geto-dacilor ar fi putut elimina din istorie viitorul Imperiu Roman. Ca urmare a faptului ca atat Cezar, cat si Burebista, au fost asasinati in acelati an, 44 i. Chr., aceasta epica confruntare nu a mai avut loc…

Ultimul mare rege cunoscut al dacilor, Decebal, a fost de asemenea o mare durere de cap pentru romani. Dupa ce a decimat armata lui Fuscus in anul 87 d. Chr., Decebal a reusit sa obtina in anul 89 d. Chr., de la Imparatul Domitian, o pace extrem de avantajoasa. Termenii acesteia presupuneau, printre altele, ca romanii sa le plateasca dacilor subsidii anuale (un fel de taxa de protectie pentru a mentine pacea) si sa le dea acestora din urma si mesteri romani pentru ca Decebal sa isi construiasca cetati si orase…

De altfel, teribilele razboaie care s-au dus cativa ani mai tarziu intre Decebal si noul imparat, Traian, puteau sa se termine foarte prost pentru romani daca Decebal ar fi reusit sa isi duca la bun sfarsit planul care presupunea sa treaca Dunarea cu armata pe timp de iarna (in timp de Traian era in Dacia) si sa invadeze Roma. Din nefericire pentru marele rege dac, Dunarea l-a tradat, gheata a fost prea subtire…

Intre cei doi mari regi a mai existat unul care le-a dat fiori romanilor si care s-a amestecat, precum Burebista, in jocurile politice de la Roma. Numele lui era Cotiso si, potrivit lui Constantin C. Giurescu, era „contemporanul lui Octavian August si pare sa fi stapanit in sud-vestul Daciei” („Istoria Romanilor”). Acest rege geto-dac era la apogeul puterii sale in anul 30 i. Chr., adica la 15 ani dupa moartea lui Burebista…

Iata ce spune despre el Annaeus Florus „Dacii traiesc nedezlipiti de munti. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso, obisnuiau sa se coboare si sa pustiasca tinuturile vecine, ori de cate ori Dunarea, inghetata de ger, isi unea malurile. Augustus a hotarat sa indeparteze aceasta populatie, de care era foarte greu sa te apropii. Astfel, a trimis pe Lentulus si i-a alungat pe malul de dincolo, dincoace au fost asezate garnizoane. Astfel, dacii nu au putut fi infranti, ci doar respinsi si imprastiati.”

Un alt renumit scriitor latin, Horatius, scrie urmatoarele: „Putin a lipsit ca Roma, sfasiata de lupte interne, sa fie nimicita de catre daci si etiopieni (egipteni, n.n.): acestia sunt de temut prin flota lor, iar aceia (dacii, n.n.) se pricep mai bine decat toti la aruncarea sagetii.”

Informatii deosebit de interesante despre jocurile politice facute de regele Cotiso, ne sunt oferite si de ziarul Adevarul: „Regele dac si-a creat un mare renume odata ce atat Octavian, cat si Marc Antoniu, protagonistii ultimului mare razboi civil al Romei Republicane, si-au disputat alianta cu acesta. Ambii pretendenti la puterea suprema in Roma au incercat sa-l atraga de partea lor pe regele dac si pe razboinicii sai. Octavian ar fi fost dispus, spun unii autori latini, sa ofere mana propriei fiice acestui rege barbar, in schimbul ajutorului militar. Mai mult decat atat, ar fi fost dispus sa se casatoreasca, la randul sau, cu fiica lui Cotiso, realizand o alianta cu lumea barbara pe care romanii o gaseau de neconceput.

Cotiso era al doilea rege dac care se implica in politica interna a Romei, dupa Burebista. Vestea ca dacii s-au aliat cu unul dintre triumviri si ca ar putea invada Roma a starnit un val de teroare in Italia. ‘In timpul luptelor dintre Antoniu si Octavian, o invazie a dacilor era o teroare constanta asupra Italiei’, se arata in ‘Monumentum Ancyranum: The Deeds of Augustus’, editata de Departamentul de Istorie a Universitatii din Pennsylvania.”

Iata cum, spre deosebire de istoria predata in scolile Romaniei, o istorie care minimizeaza la maxim puterea, rolul, cultura si influenta geto-dacilor in antichitate, izvoarele romane, alea scrise chiar de adversarii stramosilor nostri, vorbesc adeseori cu teama si respect fata de geto-daci.

In final, va mai ofer un citat edificator despre frica care i-a urmarit pe romani multa vreme:

Lucan, despre pericolul dacic (Epopeea Farsalia): „Zei ceresti, tineti departe de mine aceasta nebunie si anume ca, printr-un dezastru care i-ar pune in miscare pe daci si pe geti, Roma sa cada…”

A consemnat Daniel Roxin via daniel-roxin.ro.

/0 Comments/by
,

Calin Georgescu – Asediul marilor corporatii


modele, agricultura, calin georgescu, dezvoltare sustenabila, noua ordine mondiala, noul nationalism, distributismul, călin georgescu

Calin Georgescu - Asediul marilor corporatii

Corporatiile dicteaza la ora actuala politicului in cea mai mare parte a lumii. Urmarind doar propriul profit, ele ascund realitatea, subminand viitorul generatiilor tinere si privand natiunile existente de lideri autentici si de patrioti. 200 de multinationale sunt mai puternice decat 150 de state la un loc.

Domeniul economic este condus de Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Organizatia Mondiala a Comertului. Troica aceasta a dus la prabusire economica si la dezastru ecologic in multe locuri din lume.

In loc de politici economice serioase, romanilor li se ofera paine si circ: sa cumperi marfa altora si sa crezi ca traiesti bine. Totul, pe un fond de saracie si decadere morala fara precedent. Cantitatea de paine vanduta a scazut cu 25% fata de 1990, iar numarul cartilor cu 85%. Sunt cifre care vorbesc de la sine despre starea precara si lipsa de viitor a Romaniei in actuala situatie.

Romania are nevoie de o conducere capabila, care sa se opuna proiectelor geopolitice care vizeaza distrugerea statelor nationale si transformarea tarii intr-un teren de vanatoare economica (masacrarea faunei cu acte mai mult sau mai putin in regula este un capitol la fel de trist). Romania trebuie sa gaseasca o pozitie de echilibru intre fortele geopolitice globale si sa invete sa negocieze cu puterile lumii, avand ca ancora doar interesul national. Putem sa spunem, fara teama de a gresi, ca destabilizarea Ucrainei prin proteste violente dirijate este pe punctul de a declansa un nou Razboi Rece intre Rusia si SUA. Un „razboi ascuns” mocneste deja in Asia, intre China si principalul aliat din Asia al SUA, Japonia. In acest nou context, extrem de tensionat, Romania, in loc sa fie un factor de stabilitate, apare ca un no man’s land, un fel de taram al nimanui care poate oricand exploda, aruncand in aer intreaga regiune sud estica a Europei.

Iata de ce, mai mult ca oricand, avem nevoie de lideri respectati pe plan international, capabili sa intareasca statalitatea Romaniei si sa gaseasca alte surse de finantare decat vanzarea pe nimic a bogatiilor naturale si a activelor natiei. In prezent, tara se afla intr-o situatie atat de jalnica, incat sunt aplaudate chiar si investitiile „europene” in gropi de gunoi, pompos numite „sistem integrat de management al deseurilor”, amenajate in satele cele mai pitoresti si cu mare potential agroturistic (vezi cazul comunei Farcasa din judetul Maramures). In sectorul forestier nu se mai vinde mobila, ci bustean direct din padure.

Ceea ce s-a intamplat la Pungesti este relevant pentru asaltul marilor corporatii. Statul apara o corporatie impotriva propriilor sai cetateni. Corporatia Chevron a incalcat vointa unei comunitati locale din judetul Vaslui, care nu accepta explorarea gazelor de sist, fara ca statul sa intervina. Ba, din contra, statul isi loveste propriii cetateni. Oamenii sunt batuti in curtile lor! Este mai rau decat intr-un razboi impotriva unei puter straine! La Pungesti, statul si-a terorizat cetatenii care nu se pleaca in fata interesului celor fara de tara! A luat cumva UE pozitie fata de aceasta incalcare flagranta a celor mai importante drepturi ale omului?

Jandarmii isi apara salariul si locul de munca, dar inainte de asta, trebuie sa-si apere tara careia i-au jurat credinta. Ce fel de oameni lucreaza astazi in Jandarmerie?

Ce-ar mai fi de spus aici? Nimic, doar ca este o actiune criminala fara precedent.

Apoi, afacerea Bechtel, controversatul proiect de pseudoautostrada: pentru 50 de km, statul roman a platit un miliard de euro, de cateva zeci de ori mai mult decat ar fi fost normal, fara a mai vorbi de calitatea slaba a lucrarii – practic, de fapt, nu s-a construit. Si asta a fost posibil numai cu concursul lacheilor din politica romaneasca, pe care chiar si americanii ii dezaproba dar de care, desigur, se folosesc.

Sa nu uitam asediul FMI asupra Romaniei. „Terminator”-ul a fost chemat de semanatorii de neghina – nimeni altii decat fariseii actuali proveniti din fosta burghezie proletara – pasamite, ca sa salveze tara. Stim insa bine ca nu poti lasa tara pe mana unor creditor care, nicaieri in lume, nu au vreun proiect pozitiv. Dimpotriva, au inrobit toate tarile pe unde au calcat. Dar FMI-ul nu este o fatalitate. Presedintele Rafael Correa al Ecuadorului, o mica republica din America Latina, a avut curajul sa intrerupa acordurile cu FMI-ul si Banca Mondiala, salvand tara de la o ruina programata. Actiunile curajoase ale presedintelui Correa au fost apreciate in intreaga lume, Ecuadorul fiind in prezent o tara respectata, in plin avant economic. Ceea ce, evident, nu-i cazul Romaniei.

Tara noastra are nevoie de un sistem financiar care sa-i apartina, de o politica monetara care sa raspunda nevoilor specifice si de o politica fiscala dictata de realitatile noastre. In tara noastra se moare efectiv de foame, batranii sunt umiliti, copiii nu au un viitor, pamantul este vandut strainilor, iar credinta stramoseasca este calcata in picioare. Dezastrul insa este bagat sub pres si se dau cifre care mai de care mai umflate. Una sunt cifrele, alta economia reala! De pilda, se tot scrie ca am iesit din criza. Cum sa iasa din criza statul roman, cand cheltuielile cu bunurile si serviciile au atins in 2013 nivelul din 2008, an in care se arunca cu bani in stanga si in dreapta? Cheltuielile bugetului general consolidat cu bunuri si servicii au atins in 2013 nivelul de 6,2% din PIB (38,6 mld. lei) – sarind de pragul de 6% din PIB pe care nu-l mai atinsesera dinainte de criza. Astfel, aceste cheltuieli ale statului s-au apropiat de cele din 2008, cand au insemnat 6,5% din PIB (33,2 mld.). Doar minciuna si triumfalism in cifrele vehiculate de presa aservita! Mai grav este ca aceste cifre sunt transmise si publicatiilor internationale.

Romania nu va prospera decat prin introducerea disciplinei financiare. Astazi, Romania este o tara in faliment care traieste pe datorie.

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.

/0 Comments/by
,

Calin Georgescu – Lumea in care traim


modele, agricultura, calin georgescu, dezvoltare sustenabila, noua ordine mondiala, noul nationalism, distributismul, călin georgescu

Calin Georgescu - Lumea in care traim

Lumea actuala este marcata de doua pacate fundamentale, condamnate de toate religiile lumii: lacomia si trufia. Primul a dus la o criza economica, iar al doilea la o criza politica.

Creditarea a ajuns atat de accesibila in aceasta lume, incat putem cumpara ceea ce nu avem nevoie cu bani pe care nu-i avem. Toate bancile lumii incurajeaza consumul, pentru ca acesta este, de fapt, rolul lor major, sa dea bani celui care nu produce. I s-a permis lumii sa intre in sclavagism fara sa-si dea seama.

Lumea intreaga este condusa, in esenta, de marile corporatii, care au doua misiuni: una, sa submineze viitorul unor generatii si al unor popoare intregi, a doua, sa inlature total orice leadership autentic politic, controlandu-l si subjugandu-l financiar.

Principala problema a acestei lumi, acum si in viitor, este si va fi consumul de resurse. Marile corporatii au infometat-o si tot ele au insetat-o. Si tot ele ghidoneaza leadership-ul politic..

Compania elvetiana Nestlé, de pilda, care are CEO un austriac, detine in acest moment 70% din apa potabila a lumii. Un milion de metri cubi de apa, forata in tarile in care i se permite acest lucru, o costa 3,5 dolari, iar compania Nestlé vinde acelasi milion de metri cubi de apa in sticle de plastic (a se citi: deseuri) cu 2.000.000 de dolari. Multi dintre dumneavoastra cunoasteti ca bautura Coca-Cola este nociva. Dar ceea ce trebuie sa stiti in plus despre ea este ca e facuta cu apa unor tari unde aceasta resursa incepe sa fie deficitara. Deci, practic, band Coca-Cola, se bea apa unor popoare care n-o mai au. Popoare intregi sunt abandonate in sete si in foame

La un moment dat, CEO-ul de la Nestlé a spus: „Da, am dezvoltat organisme modificate genetic, dar am facut-o pentru a hrani lumea”. Fals! De fapt, ei au infometat lumea!

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.

/0 Comments/by
,

Calin Georgescu – Statul si cetatenii


modele, agricultura, calin georgescu, dezvoltare sustenabila, noua ordine mondiala, noul nationalism, distributismul, călin georgescu

Calin Georgescu - Statul si cetatenii

Regasirea increderii nu se poate face decat prin unitatea natiunii – trebuie sa ne regasim, ca natie, indiferent daca nu ne-am inteles ori daca nu ne intelegem chiar de fiecare data unii cu altii.

Actuala clasa politica ar trebui sa priceapa ca interesul national nu este dependent de rezultatul unor alegeri electorale, ci de modul in care reusesti sa ai aceeasi gandire, comuna, pe termen lung, privind propasirea tarii.

Calin Georgescu, despre nevoia unitatii.

In 26 de ani, romanilor li s-a dat paine si circ (mai mult circ decat paine) de catre o clasa politica jalnica, fara credinta si fara dragoste de tara. De un sfert de secol, clasa politica romaneasca s-a preocupat exclusiv de propria imbogatire, a promovat si aparat doar interese de grup, nu interesele tarii. A fost o manipulare masiva, care a deviat atentia de la adevarata frauda: vanzarea pamantului tarii si a resurselor ei primare si transformarea romanului in individ, societatea s-a dezumanizat. Sufletul romanesc a fost mutilat – cinstea, bunatatea si simplitatea au ajuns motiv de batjocura, in timp ce agresivitatea, vulgaritatea si prostia sunt promovate. Succesul este masurat doar in masina si vila luxoasa detinute. Nu mai conteaza ce stii sa faci si cat pamant poti sa lucrezi, asa cum invatasem de la Ion al lui Rebreanu. Acest personaj a existat aievea si inca mai exista, el trebuie doar adus la lumina!

Foarte grav este ca in spatele circului mediatic, poporul roman este cel mai bolnav din Europa, ca se nasc din ce in ce mai putini copii, ca demografic suntem in cadere libera, ca nu mai exista dragoste de tara si ca Romania e vanduta pe nimic si distrusa de niste inconstienti.

Statul, fiind luat ostatic de gruparile mafiote, nu se mai intereseaza de binele public decat prin masuri populiste, iar cetatenii se multumesc, in mare majoritate, cu paine si circ („spectacolul stirilor, numai la <numele postului TV>!” – n. red.), dar si cu portitele special lasate pentru economia neagra si gri care, practic, tin tara sa nu se prabuseasca.

Pentru Legea lui Dumnezeu nu ne luptam, dar pentru un trai usor si salarii grase o facem! Un popor care pretinde ca 87% dintre fiii lui sunt crestini ortodocsi! Unde este datoria noastra de a fi strajerii neamului?! Chiar nu mai sunt barbati viteji in tara noastra? Unde este biserica luptatoare a neamului in asemenea momente grele? Biserica oficiala este pangarita si biserica ascunsa este prigonita!

Cei care conduc sunt cei care au mai condus. Cum spunea Eminescu: „alte masti, aceeasi piesa, / alte guri, aceeasi gama”.

In loc sa instrainam resursele tarii, hai sa construim camp de lucru pentru oameni, astfel incat sa infloreasca o tara intreaga!

Romania nu are nevoie de bani, ci de incredere in sine si de proiecte bine gandite. Banii imprumutati, daca ii folosim pentru cresterea competitivitatii, este bine, daca nu, reprezinta zero eficienta si indatorezi inutil o tara intreaga. De fapt, furi viitorul copiilor tai. Guvernul si Parlamentul ar trebui sa stabileasca o ordine de prioritati in cheltuirea banului public. Iar sectorului privat sa i se dea linii clare unde sa investeasca, de exemplu, in valorificarea resurselor. Am avut paduri acum 50 de ani in Romania, iar acum avem un procent mai mic decat media UE. Pentru ca nu exista o viziune si o responsabilitate a celor care conduc. Se vinde lemn, in loc de mobila; la fel si in agricultura, se vinde porumb, nu produse cu valoare adaugata.

Dincolo de o criza de incredere uriasa, Romania este un stat care si-a abandonat cetatenii, iar cetatenii si-au abandonat statul; un stat cu cetateni care cauta solutii pentru ei si nu pentru tara, in care un rusinos recensamant demografic arata ca nici in toata istoria razboaielor acestei tari, din epoca medievala pana in cea contemporana, Romania nu a pierdut 4 milioane de oameni – prin emigrarea masiva din tara. Aceasta arata clar o disolutie dramatica a statului roman si mai arata ca aceasta disolutie se propaga si la cei 18 milioane de romani ramasi in tara, putini dintre ei fiind dispusi sa se sacrifice pentru acest pamant romanesc.

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.

/0 Comments/by

Mircea Dogaru – Un roman pe tronul Ungariei: STEFAN CEL SFANT (997-1038)


stefan cel sfant, ungaria

Mircea Dogaru - Un roman pe tronul Ungariei:
STEFAN CEL SFANT (997-1038)

Referitor la istoria romaneasca a anilor 1002-1003, izvoarele scrise semnaleaza consumarea unui violent conflict armat care a opus proaspat unsului rege „de Unguar” (25 decembrie 1001) Stefan „cel Sfant” (997-1038), pe „Geula cel Tanar” (Gyla, Jula, Gelu etc., al gestelor unguresti, adica Iuliu), dinastul de la Balgrad (Alba, cetatea lui Iuliu, Alba Iulia). Acesta era urmas al unificatorului intregii „Tari de dincolo de Codru” (Silvania), tara numita „Ultrasilvana” si, ulterior, si „Vlachia Tan Siuana” (Codex Latinus Parisinus) – „Geula” cel Batran.

„Ultrasilvana” devenise, de la jumatatea veacului X „un regnum latissimum et opulentissimum” (Chronicon Pictum Vinbodonenese), o mare TARA a romanilor, unificata de „marele si puternicul duce” („dux magnus et potens”), „Geula cel Batran”, un ducat, pe care atat arheologia, prin lipsa oricaror urme maghiare in a doua jumatate a veacului X (dr. Radu Heitel), cat si izvoarele narative (Chronicon Pictum, Anonymus), il contureaza ca pe un stat („regnum”) independent! Intr-adevar, „Geula (Iuliu) cel Tanar” mostenise ereditar nu numai „domnia peste intregul regat al Ultrasilvaniei”), ci si dusmania „Ungurilor care locuiau in Pannonia” (deci, la vest de Tisa, fluviul ajuns hotar al ducatelor romanesti cu eterogenul ducat „de Unguar”). Cauzele adanci ale conflictului fiind cunoscute, intrucat, prin moartea lui „Gelu Romanul” (c. 901), acel „dux Blachorum” din centrul Transilvaniei (Anonymus), rezistenta romanilor intracarpatici in fata noului val de migratie, departe de a inceta, se accelerase, pe masura implinirii procesului de unificare teritoriala intre Carpati Orientali, Meridionali, Mures si Tisa, ramane de stabilit motivatia imediata a agresiunii ungare din 1002.

Potrivit gestelor, adversarul lui „Geula cel Tanar”, Stefan „cel Sfant” se tragea, pe linie paterna, din romano-maghiarul Toxun (nume pecenego-cuman, patruns deja in onomastica romaneasca, sub forma Toxaba). Acesta era nepotul lui Arpad – si avea un fizic singular printre maghiarii finici si turcicii care-i insoteau, fizic mostenit de la mama sa, fiica lui „Menumorut” – ducele Bihorului (intre Tisa si Carpatii Occidentali): „ochii frumosi si mari”, „parul negru si moale” cazand in „plete de leu”. Era, asadar, fiul fiicei lui „Menumorut” si al metisului maghiaro-roman Zulta (Zulta provenea din casatoria lui Arpad cu fiica crestina a lui „DUCA” din Tara Unguarului, cucerita de maghiari dupa fixarea lor in regiunea numita cu un cuvant din limba locului – „munca” – „Muncaci”).

Toxun fusese casatorit, de mama sa, romanca, cu o „femeie din Tara Cumanilor” (nume dat in epoca teritoriilor romanesti din Transilvania intracarpatica si de la est si sud de Carpati). Era, mai mult ca sigur, si ea, o romanca sau romano-cumana ortodoxa, de vreme ce si-a botezat unul dintre fii, in rit ortodox, „Mihail”, iar acesta, la randul sau, avea sa-si boteze copiii „Vasile” si „Vladislav”. Toxun a lasat mostenire „ducatul Ungariei primului nascut” – „Geysa”.

Tot preferintele mamei i-au adus probabil noului duce ca sotie pe una din fiicele lui „Geula” (Iuliu) cel Batran, tatal (sau bunicul) lui „Geula cel Tanar”, „Sarolt” in ungureste (Saroltha). Lasand la o parte faptul ca numele „Geula” (Gyla, Gelou) al documentelor este des intalnit in onomastica si toponimia romaneasca, sub formele de Gelu, Giulea, Giulita, Giulesti, Jula, Julea etc., ascunzandu-l cu certitudine pe Iuliu, interesant este faptul ca „Saroldu” – „Saroltha” in cumana si, respectiv maghiara, s-ar putea traduce prin „Oltul alb” sau „pamantul udat de apa Oltului” („sar” – „noroi”, pamant imbibat cu apa), intr-un cuvant „Tara Oltului”.

Cum „Geysa” nu putea mosteni sau revendica acel stravechi teritoriu de autonomie romaneasca al viitoarei Transilvanii, este de presupus ca a petit-o pe fiica ducelui (voievodului) sau, Iuliu cel Batran, cel care, iesit din Tara Oltului avea sa-si stabileasca resedinta la Balgrad – Cetatea Alba, dandu-i numele sau Alba lui Iuliu – Alba Iulia. O fiica al carui nume nu s-a pastrat, fiind inlocuit ca de atatea ori in cronici cu cel al regiunii de bastina! Traditia ne informeaza in plus ca „Sarolt” scria cu litere „morave”, deci cu literele chirilice ale alfabetului recent adoptat de romani, odata cu limba slavona ca limba liturgica si ca a construit la Veszprem o catedrala care seamana izbitor cu rotonda baptisteriu ridicata in 947 de tatal sau la Alba Iulia.

De asemenea, si-a botezat fiul, nascut in anul 969, in ritul si in limba sa, „Waic” – Voicu, nume semnificativ, care apare pana tarziu in veacul XV in actele cancelariei ungare cu eticheta apartenentei etnice („Vaik Olachis”). Botezatului Voicu i s-a mai spus, in limba poporului pe care avea sa-l conduca – cel ungar, aflat in plin proces de formare, din fragmente etnice distincte (cazari, pecenego-cumani, bulgari, turcici, slavi, romanici si romani, germanici din Pannonia etc. in jurul componentei catalizatoare finice, maghiare) – si „Bela” (derivat din germanicul Adalbertus).

Ulterior, prin trecerea la catolicism, Voicu avea sa fie rebotezat Stefan. De unde cele doua brate ale crucii sfantului Stefan, simbolizand cele doua botezuri. Brate care sunt paralele cu solul cand teritoriile revendicate de revizionistii unguri sunt in cuprinsul Ungariei si oblice cand se afla in stapanirea bastinasilor romani sau slavi (slovaci, sloveni, croati, bosniaci, sarbi). Cazul actual!

Este semnificativ, in acest context, faptul ca Voicu, in semn de veneratie, pentru Deodatus – cel care „impreuna cu sfantul episcop Adalbert din Praga” l-a rebotezat „Stefan” si i-a adus ca dar din partea papei nu coroana (aceasta fusese daruita de Bizant) ci titlul regal – il va numi pe acesta, in romaneste, ca pe un parinte spiritual al sau – „TATA” (Chronicon Pictum Vindobonense). De unde, spune Cronica Pictata de la Viena, numele manastirii TATA si al tuturor pamanturile acordate lui Deodatus (ex. „Tatabanya”). Din moment ce, in textul latin, apare cuvantul romanesc TATA, ca echivalent al lui parinte (pater) este de prisos sa mai subliniem ca „Szent Istvan” avea ca limba materna ROMANA, pe care o vorbea in familie si la curte.

Pretentiile regelui Voicu-Stefan asupra Transilvaniei nu puteau decurge, asadar, decat din calitatea sa de roman si invocarea drepturilor mamei sale, a insasi originii sale voievodale romanesti. Venind insa in fruntea unei ostiri straine, Voicu-Stefan avea sa intalneasca – fara rezistenta stapanilor de drept ai pamantului intracarpatic, romanii, condusi de fratele ori nepotul romancei „Sarlot” – pe romanul Iuliu („Geula”) cel Tanar, urmasul legitim al unificatorului Transilvaniei, „Geula” (Iuliu) cel Batran (vezi Anonymus, p. 96, 121, 123 si Chronicon Pictum, p. 146, ed. G. Popa Lisseanu; M. Bogdan, Romanii in secolul al XV-lea, Bucuresti, 1941, Anexa 3, p. 225-226).

Asadar, la 1002-1003, s-a consumat un conflict dinastic similar celui care avea sa-i opuna pe regii Frantei regilor britanici, in „Razboiul celor o suta de ani”, miscand interesul capeteniilor militare din Pannonia pentru acapararea drumului sarii de pe Mures si a principalelor bogatii ale solului si subsolului transilvan.

Pretentiile romanului Voicu, metamorfozat in ungurul „Szent-Istvan” a stat la baza indelungatei agresiuni a regilor de la Budapesta asupra TARII romanesti intracarpatice. Agresiune motivata prin revendicarea de catre acestia a mostenirii lor romanesti si concretizata, dupa trei secole de confruntare, prin tratatul de la Seghedin, din 1310, cand voievozii Transilvaniei, inapoind coroana lui Voicu – Stefan, pe care o castigasera prin lupta, recunosc, in urma falimentului dinastiei romano-maghiare a Arpadienilor, suveranitatea noului rege, intemeietor de dinastie, franco-italianul Charles I Robert d’Anjou (1308-1342), care nu putea intelege relatiile dintre state decat in maniera occidentala, ca relatii intre dinasti raportati ierarhiei dominate de imparatul romano-german si papa.

A consemnat col. dr. Mircea Dogaru via certitudinea.ro.

/0 Comments/by

Pacea de la Buftea. Romania ingenunchiata, Dobrogea pierduta

pacea de la buftea, romania ingenunchiata, dobrogea pierduta

Caricatura franceza de epoca: Kaiserul german, cu piciorul pe cadavrul unui rus (Rusia), ameninta cu un pumnal o femeie (Romania), ca sa semneze tratatul de pace.

Pacea de la Buftea. Romania ingenunchiata, Dobrogea pierduta

In fata presiunilor germane, Romania, abandonata de aliati, nu prea avea de ales. Regele Ferdinand a facut apel la generalul Averescu pentru formarea unui nou guvern, capabil sa poarte tratativele de pace. Discutiile incepute la Buftea au relevat duritatea conditiilor impuse Romaniei, careia i se cerea cedarea Dobrogei, rectificarea frontierei cu Austro-Ungaria si concesii economice. Nemtii urmareau chiar sa-l inlocuiasca pe Regele Ferdinand (care declarase razboi fostei sale patrii) cu o persoana impusa de interesele germane. Din fericire, acestea nu erau si interesele Austriei, care voia atragerea lui Ferdinand in orbita unui imperiu austriac federalizat si sustinea pastrarea acestuia la carma Romaniei. Bulgaria facea si ea presiuni asupra aliatilor sai pentru a obtine toata Dobrogea.

La 20 februarie/5 martie 1918 s-au semnat preliminariile de pace de catre ministrii de externe ai Puterilor Centrale si ai aliatilor lor: Kuhlmann, Czemin, dr. Momcilov, Talaat-pasa si C. Argetoianu din partea Romaniei. Textul care stabilea Pacea de la Buftea era urmatorul:

„Pacea de la Buftea

Insufletiti de dorinta comuna de a pune capat starii de razboi dintre Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria si Turcia, pe de o parte, si Romania, pe de alta parte, si pentru a restabili starea de pace, subsemnatii, adica: secretarul de stat de la departamentul Externelor, consilierul intim imperial d. Richard von Kuhlmann, ca imputernicit al Germaniei, ministrul Casei imperiale si regale si ministrul Afacerilor Externe al Maiestatii Sale imperiale si regale apostolice, consilierul intim contele Ottokar von Czernin, von si zu Chudernitz, ca imputernicit al Austro-Ungariei, vicepresedintele Sobraniei, dr. Momcilov, ca imputernicit al Bulgariei, Alteta Sa Marele Vizir Talaat-Pasa, ca imputernicit al Turciei, pe de o parte, si Constantin Argetoianu, ca imputernicit al Romaniei, pe de alta parte, dupa ce am examinat documentele de imputernicire, am cazut de acord ca, dupa ce conventia de armistitiu semnata la Focsani in ziua de 9 decembrie 1917 a fost denuntata la 2 martie 1918 si expirata la 5 martie 1918, ora 12 amiaza, acest armistitiu va mai continua patrusprezece zile cu incepere de la 5 martie 1918, cu un drept de denuntare in termen de trei zile. Intre subsemnatii s-a obtinut deplin acord ca in intervalul acestui spatiu de timp sa se incheie pacea definitiva pe baza urmatoarelor puncte:

  1. Romania cedeaza Puterilor Centrale Dobrogea pana la Dunare.
  2. Puterile Centrale vor purta grija pentru mentinerea caii comerciale pentru Romania prin Constanta spre Marea Neagra.
  3. Rectificarile de frontiera cerute de Austro-Ungaria pe granita austro-ungara sunt admise in principiu de Romania.
  4. De asemenea se admit in principiu masurile corespunzatoare situatiei pe domeniul economic.
  5. Guvernul roman se obliga sa demobilizeze imediat cel putin opt divizii ale armatei romane.
    Executarea demobilizarii se va efectua in comun de catre comandamentul suprem al grupei de armate Mackensen si comandamentul suprem al armatei romane. De indata ce pacea dintre Rusia si Romania va fi restabilita, se vor demobiliza si celelalte parti ale armatei romane, atata timp cat nu vor fi necesare pentru serviciul de siguranta pe granita ruso-romana.
  6. Trupele romane vor evacua imediat teritoriul Monarhiei Austro-Ungare ocupat de ele.
  7. Guvernul roman se obliga sa sprijine din punct de vedere tehnic al cailor ferate transportul trupelor Puterilor Centrale prin Moldova si Basarabia spre Odessa.
  8. Se va asigura repatrierea ofiterilor misiunilor militare ale Intelegerii in cel mai scurt timp posibil, prin teritoriul Puterilor Centrale.

Tratatul va intra imediat in vigoare”.


pacea de la buftea, romania ingenunchiata, dobrogea pierduta

Cele 9 puncte ale tratatului ilustrau inceputul punerii in aplicare a politicii de extindere a dualismului in Balcani, prin include­rea statelor din aceasta zona in granitele Imperiului Austro-Ungar. Pentru Romania, situatia ar fi fost si mai dura, deoarece prin pierderea Dobrogei si ocuparea ei de Bulgaria, statul roman era amenintat cu disparitia, prin impartirea lui intre Puterile Centrale si Bulgaria.

Preliminariile pacii semnate la Buftea au fost urmate de tratatul de pace final de la 24 aprilie/7 mai 1918, la palatul Cotroceni din Bucuresti, semnatarii din partea Romaniei fiind Alexandru Marghiloman, prim-ministru, Constantin C. Arion, ministru de externe, Mihail N. Burghele, ministru plenipotentiar, Ion N. Papiniu, ministru plenipotentiar.

Tratatul a fost ratificat de Parlamentul Romaniei (la 15/28 iunie 1918 de Camera Deputatilor, iar la 21 iunie/4 iulie 1918 de catre Senat), dar nu a fost niciodata promulgat de Regele Romaniei, Ferdinand I. Dispozitiile sale au functionat timp de sase luni, iar cand Puterile Centrale au inceput sa dea, la randul lor, in octombrie 1918, semne de epuizare, intelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman, Romania reluand ostilitatile impotriva lor, cu ajutorul armatei franceze, condusa de generalul Henri Mathias Berthelot. Aceasta a condus la Marea Unire din decembrie 1918 prin care toate teritoriile cu populatie majoritara romaneasca au intrat in componenta Romaniei.

/0 Comments/by
,

Constantin Cojocaru – Iesirea Romaniei din prapastie prin capitalismul national-democratic

Constantin Cojocaru - Iesirea Romaniei din prapastie prin capitalismul national-democratic

Iesirea natiunii romane din prapastia economica si sociala in care a fost impinsa de „reforma” capitalist-oligarhica nu poate fi realizata decat printr-un capitalism national-democratic, concurential, productiv si eficient, subordonat intereselor natiunii romane. Programul propus de mine are urmatoarele caracteristici:

  • dreptul la existenta al capitalului, dreptul capitalului la profit si dreptul cetateanului de a fi proprietar de capital;
  • intregul capital national este detinut in proprietatea privata de cetateni; statul nu este proprietar de capital, el este proprietar numai asupra averii publice;
  • principala functie a statului national modern este aceea de a apara dreptul la proprietate si prosperitate al cetateanului si al natiunii;
  • majoritatea capitalului se afla in proprietatea majoritatii cetatenilor;
  • munca, inovatia si spiritul de economisire sunt singurele surse firesti, legitime, legale si morale, ale accesului la proprietate si prosperitate;
  • clasa mijlocie este forta motrice si obiectiv social al capitalismului national-democratic;
  • capitalismul national-democratic se opune atat comunismului, cat si capitalismului oligarhic;
  • economia nu este scop in sine, ci mijloc in serviciul prosperitatii si fericirii cetateanului si familiei sale, al intaririi si infloririi natiunii;
  • ca agent economic, individul are libertatea deplina de actiune, aceasta libertate fiind limitata numai de recunoasterea si respectarea aceleiasi libertati de actiune pentru ceilalti cetateni si de respectarea intereselor de intarire si inflorire continua a natiunii.

Revoltele anticomuniste creasera conditii favorabile pentru trecerea tarilor central-est-eropene la capitalismul national-democratic intr-un timp scurt si fara costuri economice si sociale. Numai ca, in conducerea celor mai multe dintre statele postcomuniste, printre care si Romania, s-au infiltrat grupuri mafiote, straine de interesele natiunilor, care au impus aplicarea unor asa-zise „reforme de tranzitie”, ale caror obiective fundamentale constau in acapararea capitalurilor acumulate de aceste tari de-a lungul istoriei, diminuarea potentialului lor productiv si competitiv, transformarea acestor tari in debusee pentru subprodusele strainatatii, orientarea economiilor lor in directia capitalismului oligarhic, controlat de mafia financiara internationala.

„Reforma” capitalist-oligarhica aplicata in Romania, in perioada 1990-1997, este una dintre cele mai devastatoare din intreaga lume postcomunista. Comparativ cu anul 1989, in anul 1997, Produsul Intern Brut al Romaniei a fost mai mic cu aproape 20%, valoarea productiei industriale a fost de 2 ori mai mica; salariul real al romanilor a fost, de asemenea, de 2 ori mai mic, in timp ce consumul guvernamental (parazitar) a fost de 2,1 ori mai mare. Comparativ cu perioada 1985 – 1989, in perioada 1990 – 1997, in medie, anual, cheltuielile bugetului de stat pentru invatamant au scazut cu 10%, cele pentru sanatate, cu 42%, cele pentru cercetare stiintifica, tot cu 42%, iar alocatiile pentru copii, cu 70%, in timp ce cheltuielile pentru intretinerea masinariei statului (autoritati publice centrale – presedintie, parlament, guvern – ordine publica, siguranta nationala) au crescut de 7 (SAPTE) ORI, iar cheltuielile militare de 2,6 ori, ceea ce demonstreaza caracterul politienesc, anticetatenesc al statului roman postcomunist.

In perioada 1990 – 1997, Romania a inregistrat un deficit comercial extern cumulat de 13,6 miliarde de dolari SUA, o datorie externa de peste 12 miliarde de dolari, un deficit bugetar cumulat de 7,7 miliarde dolari, o „pierdere” de Produs Intern Brut de 59 miliarde de dolari, mult mai mare decat pierderile materiale suferite de Romania in cele doua razboaie mondiale.

Iesirea din aceasta prapastie economica si sociala se poate face numai prin aprobarea directa, de catre popor, prin vor, prin referendum, sau alegeri anticipate, a Legii Proprietatii si Prosperitatii Romanilor (LEGEA COJOCARU) si a Programului Economic pentru Natiunea Romana.

(Dr. Constantin Cojocaru, „Iesirea din prapastie” – fragment)

VA CONTINUA..

/0 Comments/by

Spiru Haret, reformatorul invatamantului romanesc


spiru haret, scoala muncii

Spiru Haret, reformatorul invatamantului romanesc

Data de 15 februarie a marcat implinirea a 168 de ani de la nasterea celei mai mari personalitati a invatamantului romanesc din toate timpurile: SPIRU HARET. S-a nascut la Iasi, la 15 februarie 1851, in familia unui judecator, parintii sai fiind Costache si Smaranda Haret. A fost matematician, astronom, fizician, profesor, om politic, ministru al cultelor si instructiunilor publice, membru titular al Academiei Romane. Supranumit „omul scolii” pentru opera sa reformatoare, Spiru Haret este considerat organizatorul scolii moderne romanesti.

Originea. Studiile

In septembrie 1862 este admis la Liceul „Sfantul Sava” din Bucuresti, unde devine bursier, apoi urmeaza studii superioare la Facultatea de Stiinte a Universitatii din Bucuresti. Pe 30 ianuarie 1878, obtine la Paris titlul de doctor in stiinte matematice. A fost primul roman care a obtinut doctoratul in matematici la Sorbona. Teza de doctorat cu titlul „Despre invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare” a fost un eveniment stiintific, mentionat ca atare in presa vremii. Prin aceasta, Spiru Haret s-a anuntat ca unul dintre pionierii stiintei cosmosului.

Activitatea didactica si academica

Revenit in tara in acelasi an, devine profesor de mecanica rationala, algebra si geometrie analitica la Facultatea de Stiinte, sectia fizica-matematica. Totodata, din 1881 este invitat sa predea mecanica rationala la Scoala de ofiteri de artilerie si geniu, iar din 1885 devine profesor si la Scoala de poduri si sosele, unde preda trigonometrie, geometrie analitica si geometrie descriptiva. Pe 31 martie 1892, Spiru Haret devine membru al Academiei Romane, fiindu-i recunoscuta imensa activitate culturala si contributia sa la dezvoltarea invatamantului.

Ministru al Instructiunii publice. Reforma invatamantului

In paralel cu activitatea didactica, Haret este implicat si in viata politica, unde, ca membru al PNL, este preocupat de invatamant si educatie, in domeniul carora este numit in mai multe functii: inspector general, secretar general al Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice, apoi de trei ori ministru in guvernele PNL: 31 martie 1897 – 30 martie 1899; 14 februarie 1901 – 20 decembrie 1904; 12 martie 1907 – 28 decembrie 1910. In aceasta calitate, a condus reforma invatamantului secundar si superior din 1898, infiintand cele trei sectiuni ale claselor V-VIII, clasica, moderna si reala.

Legea din 1898 a instituit certificatul de absolvire (bacalaureatul) si a stimulat metodele noi in predarea tuturor disciplinelor, profesorii fiind numiti in functie de valoare. Un an mai tarziu, Haret a propus spre votare o lege a invatamantului profesional cu planuri de instructii si statute speciale pentru scolile de arta si mestesuguri, liceele militare, seminarele teologice. Pentru a da invatatorilor o pregatire adecvata, a reorganizat scolile normale. In programe au fost introduse lucrarile practice agricole, considerandu-se ca „invatatorul sa fie satean el insusi si prin urmare sa pastreze iubirea pamantului si deprinderea de a-l lucra”.

„M-am straduit ca din invatatori si preoti sa creez o forta care sa ridice taranimea”

La toate congresele, Spiru Haret era nelipsit si isi nota in carnetul sau orice idee buna care putea fi luata in seama. Se declara colaboratorul invatatorilor, nu seful lor: „Eu privesc pe toti cei care fac parte din acest corp ca pe niste oameni meniti a aduce la indeplinire o mare opera. Intr-adevar, corpul didactic, care in trecut isi limita toata activitatea in treburile pur scolare, azi se manifesta in mod foarte larg, luand parte insemnata in evolutia activitatii noastre sociale. Va ramane sa mentineti locul inalt pe care l-ati castigat singuri in fata lumii” – sunt vorbele lui Haret de la Congresul de la Bucuresti, din 1904. Li s-a oferit invatatorilor posibilitatea sa se considere nu doar simpli slujbasi ai statului, ci sa-si inmulteasca singuri ocupatiile, sa fie elementele cele mai active ale comunitatilor in mijlocul carora traiau, „sa atace din toate partile ignoranta”, cum spunea Florin Cristescu, un invatator de la Rosiorii de Vede, raspandind cat mai mult „lumina cea binefacatoare a culturii”. La 24 ianuarie 1908, Haret declara in Parlament: „M-am straduit ca din invatatori si preoti sa creez o forta pe care s-o indreptez intreaga contra starii de ignoranta si de decadere a taranimii sub toate formele ei”.

Ctitor de scoala

Tot pentru invatatori, a infiintat „Biblioteca pedagogica”, in cadrul careia se tipareau traduceri din literatura pedagogica, prin Casa Scoalelor. Prin circularele sale repetate, a determinat sporirea localurilor de scoala: intre 1897 – 1910 s-au ridicat in toata tara 2.343 de scoli, dintre care 1.980 cat timp Haret a fost ministru. Pentru ca bugetul statului si al comunelor nu ingaduia gratuitatea unor carti necesare scolilor, a dispus ca editarea lor sa fie facuta de minister, pentru a le ieftini. De asemenea, Spiru Haret este cel care a infiintat gradinitele de copii din Romania. El a incurajat concursurile de carti didactice, sustinand reviste ca „Scoala romana”, „Convorbiri didactice”, a creat scoli de adulti si cantine pentru copiii saraci, fiind si promotorul turismului scolar. In 1904 a infiintat Scoala Superioara de Arhitectura si Comisia Monumentelor Istorice.

Initiatorul primelor gradinite de copii din Romania

Despre realizarile lui Spiru Haret au vorbit chiar si marile publicatii ale vecinilor nostri: „Romania este acel stat din Orientul Europei care este cel mai susceptibil culturii apusene si si-o insuseste cel mai curat”, scria ziarul „Maghiarorzág”. O multime de initiative care au prins contur in societatea romaneasca au plecat de la Spiru Haret. El este cel care a infiintat gradinitele de copii in Romania, cea dintai deschizandu-si portile la 1 decembrie 1897. Dar toate acestea nu erau de ajuns. Pentru ca ridicarea satelor si a nivelului de cultura al populatiei sa fie reala, mai trebuia si o viata culturala si morala. Si atunci activitatea extrascolara s-a completat cu scoli de adulti, cu cercuri culturale, conferinte populare si sezatori satesti, acestea fiind ajutate de publicarea revistei populare „Albina” si de brosurile Societatii „Steaua”, toate infiintate prin staruinta neobosita a lui Spiru Haret. De asemenea, de mentionat mai sunt cantinele scolare, care au intretinut pe elevii saraci, care locuiau la departare de scoala, coloniile de vacanta, Casa Bisericii si Casa de Economie a Corpului didactic.

Ultimii ani de viata. Fantana lui Haret

In 1910 Spiru Haret se retrage atat din activitatea didactica, cat si din cea politica. In acelasi an publica la Bucuresti si Paris lucrarea intitulata „Mecanica sociala”, utilizand pentru prima oara matematica in explicarea si intelegerea fenomenelor sociale.

Spiru Haret a incetat din viata pe 17 decembrie 1912, la varsta de 61 de ani. Constantin Brancusi, care l-a cunoscut personal pe Spiru Haret, solicitat sa faca o macheta pentru statuia acestuia, a prezentat o simpla fantana. Proiectul a fost insa respins de guvernul condus de V. G. Mortun si Fantana lui Haret nu a fost realizata niciodata. Brancusi o va pastra in atelier pana la sfarsitul vietii.

Surse: enciclopediaromaniei.ro, istorie-pe-scurt.ro.

/0 Comments/by
,

Insula Şimian – Proiectul pentru transformarea insulei intr-un produs turistic unic in Europa

insula șimian, mehedinti, proiect de tara

Insula Şimian - Proiectul pentru transformarea insulei intr-un produs turistic unic in Europa

Cu un urias potential turistic, insula Șimian ar putea fi transformata intr-un adevarat centru multinational, populat de tarile riverane Dunarii.

Potrivit unui proiect propus in 2010 de fosta conducere a Consiliului Judetean Mehedinti, fiecare tara dunareana ar fi urmat sa aiba reprezentativitate pe insula prin amenjarea unor standuri cu produse traditionale, pentru ca turistii sa aiba de unde alege: „Ideea a pornit de la un concept unitar, atractiv, un concept care sa inglobeze ideea de multietnicitate si multiculturalitate. Pornind de la acest concept ne-am gandit ca trebuie sa oferim spatii care sa inglobeze elemente din cultura fiecarei tari dunarene. De acolo a venit ideea unei piete care sa aiba galerii cu specificul fiecarei tari dunarene pornind de la Germania, pana la varsare, la care se adauga Turcia pentru a pastra elementul de tradite specific fostei insule Ada Kaleh”, a declarat senatorul Marius Balu, presedintele Consiliului Judetean Mehedinti din perdioada 2008-2012.

Pe insula ar fi urmat sa se construiasca hoteluri, cinematografe, restaurante, spatii pentru camping si piata de spectacole in aer liber. De asemenea, autoritatile tinteau si la amenajarea unei plaje plus un centru de cercetari dunarene: „Ideea a pornit de la aceasta piata centrala in jurul careia am dezvoltat multe alte proiecte: un port, un hotel, un centru de multilingvism unde toti copiii din tarile dunarene sa vina sa invete orice limba dunareana, o scena pentru concerte, loc pentru camping, galerii comerciale in zona fortificatiilor fostei cetati, un complex sportiv, ponton, spatiu pentru expozitii, zone de agrement cu plaja, ternuri de sport, tabere internationale de copii, parc de distractii. Practic, atunci cand un vas de croaziera acosteaza la insula, fiecare turist sa gaseasca o oportunitate de a-si petrece timpul liber. De asemenea, tot ca sa acoperim si o parte educativa, o parte stiintifica, am gandit si un Centru de Cercetare Dunareana”, a mai precizat Marius Balu.

insula șimian, mehedinti, proiect european, proiect de tara

Prin realizarea studiului de fezabilitate si depunerea cererii de finantare din fonduri europene se urmarea sustinerea dezvoltarii infrastructurii si facilitatilor turistice in Insula Simian – un produs turistic transfrontalier, punerea in valoare a mostenirii culturale si a resurselor naturale cu potential turistic in Insula Simian si promovarea comuna a potentialului turistic al Insulei Șimian, ca destinatie turistica romano-bulgara atractiva.

marius balu, insula șimian, mehedinti

Proiectul s-a prafuit insa in ultimii doi ani prin sertarea Consiliului Judetean, institutie ai carei reprezentanti au abandonat ideea: „Proiectul a fost scris in perioada 2010-2011. A fost depus pe axa Romania – Bulgaria un proiect in valoare de circa 450.000 euro pentru studiul de fezabilitate si un proiect tehnic pentru transformarea Insulei Simian in produs turistic. Contractul a fost semnat in 2013 insa, presedintele Consiliului Judetean de la acea vreme, Adrian Duicu, si, mai apoi, Aladin Georgescu nu au reusit sa implementeze acest proiect. Astfel, s-au pierdut foarte multi bani pentru dezvoltarea turismului”, a sustinut promotorul acestui proiect, fostul presedinte al Consiliului Judetean, Marius Balu.

Ramane, totusi, de vazut daca viitorii reprezentanti ai Consiliului Judetean Mehedinti vor reusi sa gaseasca si sursele de finantare necesare pentru ca Insula Simian sa devina un obiectiv touristic: „Conceptul exista, trebuie sa reluam demersurile pentru gasirea solutiilor optime pentru finantare. Va garantez insa ca din toate discutiile pe care le-am avut cu oamenii pe care i-am cunoscut cu prilejul intalnirilor organizate pe Strategia Dunarii, multa lume este interesata de acest proiect, chiar daca este vorba de zeci de milioane de euro”, a declarat pentru DescoperaMehedinti.ro senatorul de Mehedinti, Marius Balu.

insula șimian, mehedinti, proiect de tara, proiect european

insula șimian, mehedinti, proiect de tara, proiect european

insula șimian, mehedinti, proiect de tara, proiect european

insula șimian, mehedinti, proiect de tara, proiect european

insula șimian, mehedinti, proiect de tara, proiect european

Sursa: descoperamehedinti.ro.

/0 Comments/by

Pamfil Seicaru – Despre tradarea regala de la 23 august 1944 (II)


pamfil seicaru, 23 august 1944

Pamfil Seicaru - Despre tradarea regala de la 23 august 1944 (II)

Cunoasteti Dv., Domnule General, in istorie un popor care sa se faleasca, sa manifeste o bucurie asa de zgomotoasa pentru ziua infrangerii? Stai nedumerit in fata acestei rasturnari cinice a notiunilor tuturor valorilor morale.

Si nu vi se pare Dv. suspecta insistenta cu care atribuie actul capitularii en rase campagne Regelui Mihai, astfel ca cei in adevar responsabili sa se poata lepada de raspunderea consecintelor provocate?

Nu cunosc in istorie ca un rege sa fie proclamat erou, pentru ca nefericitul a capitulat, si ma inspaimanta consecintele politice ale celor intamplate intre 23 august si 12 septembrie [1944], consecinte menite sa dea un aspect dramatic crizei constitutionale create prin abdicarea Regelui, indiferent de conditiile in care a fost data abdicarea. Sunt probleme de viitor pe care numai naivii isi pot imagina ca vor fi solutionate cantand Traiasca Regele si proclamand ca Regele Mihai a salvat poporul roman, printr-un fals armistitiu. Dar acestea sunt probleme pe care numai natia are autoritatea sa le solutioneze.

Eu raman mai departe credincios valabilitatii razboiului contra Rusiei. Condamnat la moarte in 1945 ca criminal de razboi, pentru crima de a fi crezut in dreptatea natiei mele, de a fi crezut ca Basarabia si Bucovina erau pamanturi romanesti, cuprinsul de tara in care nu-i palma de pamant sa nu fie udata cu sange moldovenesc. Pastrez ca un titlu de glorie acea condamnare care a omagiat activitatea mea de gazetar al razboiului contra Rusiei Sovietice si veti recunoaste si Dv., Domnule General, ca nu-i greu azi sa mi se dea dreptate, sa mi se ratifice mandria pe care o simt de a fi primul condamnat la moarte de regimul ocupatiei rusesti.

De aceea ma simt dator sa fiu interpretul acestei legitime revolte a poporului roman fata de spectacolul rusinos al asa-zisilor reprezentanti ai partidelor, care va impiedica sa formati acel comitet de actiune romaneasca, pe care il doreste – se pare – Departamentul de Stat american. De aproape sapte luni stiu ca va zbateti cu o nobila persistenta de a netezi asperitatile si a gasi o formula impaciuitoare, ca cel putin in aparenta sa dea impresia unei unitati a tuturor exponentilor opiniei publice nationale. Si n-ati izbutit. In momentul cand vi se pare ca ati potolit toate pasiunile invrajbite, ca ati amutit toate pretentiile, survine un accident neprevazut, care naruie ceea ce vi se pare bine consolidat.

S-ar parea ca asistam la stradania Mesterului Manole. Nimic nu va indreptateste sa credeti ca ceea ce nu ati izbutit pana astazi, cu toate sfortarile facute, veti realiza maine.

Dar sa admitem ca aceasta truda ar fi incoronata de succes: ce valoare politica ar avea aceasta vremelnica ajustare de interese, intr-un moment in care se cere o unitate de vointa, de sacrificiu, demne de cel mai neprihanit idealism?

Nu intreb cat timp pot dura reconcilierile unor interese, cand interesele sunt atat de triviale. Ma intreb numai ce poate reprezenta ca autoritate un asemenea guvern sau comitet national pentru poporul roman. De ce pun aceasta intrebare?

Pentru ca un asemenea comitet national sau guvern in exil, maine cand va incepe razboiul, va avea pretentia sa ceara poporului roman organizarea insurectiei nationale. Acest guvern va lua desigur si angajamente de viitor, obligatorii pentru poporul roman. Fiecare are dreptul si datoria sa va intrebe: Cum credeti ca veti putea intreprinde ceva la inaltimea tragica a vremurilor cu indivizi ce nu fac decat sa-si agite pretentiile, fara sa fie un singur moment emotionati, intimidati de ingrozitoarea mucenicie a natiei? Cred ca nu veti putea prezenta drept o echipa idealista aceasta colectie abjecta de haimanale. Nimeni nu va crede, si in fondul constiintei, nici Dv. nu o credeti.

La picioarele lui Crist care agoniza pe cruce, paznicii isi imparteau hainele crucificatului. Este imaginea sinistrei tocmeli dintre asa-zisii reprezentanti ai partidelor si a natiei crucificate.

Deci, Domnule General Radescu, valoarea morala a unui asemenea comitet a fost anulata prin chiar penibilele tocmeli care sunt mai exact cunoscute in tara decat le cunosc eu la Palma de Mallorca. Veti ramane poate surprins ca eu am aflat din scrisorile primite din tara de fazele prelungite ale acestei gestatii a faimosului comitet national. Si sa nu va imaginati un singur moment ca concluziile politice din tara sunt favorabile acestei farse.

Dar sa analizam si alt aspect. Ce valoare au partidele ca expresie a vointei nationale? In ce masura, in situatia lor de astazi, pot angaja poporul roman in ceea ce priveste viitorul?

Orice razboi inseamna o revolutie, si cu atat mai mult vor insemna aceste doua razboaie, caci trebuie sa luam in consideratie si pe cel de-al treilea razboi mondial, altfel toata zbaterea Dv. nu si-ar avea nici un obiect, nici o ratiune. Va amintiti ce partide existau in 1916, ce personal politic si ce partide noi au aparut in 1919. Pastrez amintirea acelui Parlament din 1919, asa de neasteptat in compozitia lui, pentru cei care isi inchipuiau ca viata politica a unei natiuni se creeaza si se continua in cluburile partidelor, si nu se zamisleste din existenta eroica a transeelor. Si Dv. stiti prea bine ca Ionel Bratianu luase toate masurile sa reduca cat mai mult din libertatea de exprimare a curentelor de opinie, punand la interne pe Generalul Arthur Vaitoianu, in guvernul zis de alegeri al Generalului [Constantin] Coanda. Nu discut valoarea politica a curentelor de opinie care s-au impus prin acele alegeri, ci constat doar faptul ca in afara de Partidul Liberal, care s-a mentinut in actualitate numai datorita mijloacelor laturalnice (regizor fiind Barbu Stirbey), nici Partidul Conservator nuanta [Alexandru] Marghiloman, nici Partidul Conservator, nuanta M. Cantacuzino, nici Partidul Conservator al lui Tache Ionescu nu au mai putut exista. Razboiul lichidase tot ce fusese viata politica pana in 1916. Imi amintesc de nedreapta popularitate a lui Ionel Bratianu care realizase unitatea nationala si in iunie 1919 daduse Romaniei rolul de jandarm al Europei, lichidand republica lui Bela Kun, [pentru] ca, in august, poporul roman sa aiba satisfactia de a vedea armata romana intrand in Budapesta. Si totusi… Ar fi o naivitate sa se creada ca partidele care au existat inainte de februarie 1938 vor mai reprezenta maine ceva.

Pe la 500 inainte de Hristos, filosoful Heraclid spunea, pentru a plasticiza ideea eternei deveniri, ca nu te scalzi de doua ori in apa unui rau. Era imaginea curgerii continui a istoriei.

Dar sa admitem ca dupa aceste razboaie mondiale nu se va schimba nimic in viata politica a Romaniei si partidele care au fost (cum au fost si ce au facut nu ne mai intrebam) vor fi aclamate maine si, din toate aceste suferinte, poporul s-ar dovedi incapabil sa traga vreo concluzie politica, sa desprinda o idee noua. Indreptatiti suntem sa ne intrebam: cine reprezinta Partidul National-Taranist, cine sunt agresivii lui mandatari?

Nu cunosc validitatea mandatelor pe care se spune ca le-ar fi eliberat personal Iuliu Maniu si in ce imprejurari, nici nu le voi pune in discutie. Dar orice roman este indreptatit sa puna in discutie valoarea morala a persoanelor care pretind a fi mandatare ale Partidului National-Taranesc, Gr. Niculescu-Buzesti, [Constantin] Visoianu si [Alexandru] Cretzianu, atunci cand aceste persoane urmeaza sa figureze intr-un comitet national roman.

Pot figura, indiferent de orice hartie emanata de la Iuliu Maniu, ca membri intr-un comitet national roman, romani care maine vor fi chemati de natie la raspundere pentru crima de inalta tradare? Poate veti fi surprins de gravitatea afirmatiei, de aceea ma simt obligat ma explic.

In cursul anului 1943, ministrul de externe, Mihai Antonescu, s-a straduit sa realizeze un contact si ulterior un acord de armistitiu cu anglo-americanii. Inutil sa insist asupra importantei unei asemenea actiuni, facuta inainte de Conferinta de la Teheran, daca ar fi izbutit sa realizeze ceea ce isi propusese. Toate straduintele ministrului de externe au fost sabotate de functionarul Niculescu-Buzesti, care a organizat in Ministerul de Externe cea mai infama oficina impotriva intereselor romanesti, o vasta asociatie care cuprindea majoritatea functionarilor acelui minister. Nimeni nu putea fi trimis in misiune fara aprobarea lui Buzesti. Un curier nu putea pleca fara aprobarea acestui individ, care tesuse ca un paianjen panza necesara spre a capta intreaga actiune diplomatica a tarii. Incepand din februarie 1943, M. Antonescu era doar formal ministru de externe, pentru ca, de fapt, ministru era Niculescu-Buzesti, a carui unica ambitie era de a ajunge ministrul acordului de armistitiu. Si nu mai este nici un secret ca in timpul razboiului acest domn a avut schimb de scrisori cu ambasadoarea Rusiei la Stockholm, Doamna [Alexandra] Kolontay.

In august 1943, Antonescu numeste la recomandarea lui Maniu pe Cretzianu, ministrul Romaniei la Ankara, cu acelasi scop de a contribui la ajungerea unui acord de armistitiu.

Indiferent de inferioritatea ministrului de externe, admitand chiar nulitatea lui M. Antonescu, erau in joc interesele tarii si oricine era obligat sa sprijine sfortarile ministrului de externe pentru a smulge Romania dintr-o alianta care incepuse sa arate perspective amenintatoare. Cretzianu, de acord cu Niculescu-Buzesti, nu a actionat, facand tot ce i-a stat in putinta ca sa zadarniceasca sfortarile ministrului de externe. Fara indoiala, o scelerata conspiratie de ambitii disparate, dar curios e ca efortul lui Buzesti coincidea perfect cu interesele Rusiei Sovietice, care cereau ca Romania sa continue sa ramana alaturi de Germania pana ce trupele rusesti vor ajunge pe teritoriul romanesc. Si asa a fost…

In aprilie 1944 se designeaza delegati pentru tratativele de la Cairo, Barbu Stirbey, socrul lui Cretzianu si al lui Buzesti, iar al doilea delegat Visoianu, cel mai nerusinat sovietofil, care, in decembrie 1939, a cutezat sa scrie un articol prin care a justificat atacul Rusiei Sovietice impotriva Finlandei.

Ce au determinat pe Rege si pe Iuliu Maniu sa-si dea consimtamantul la designarea acestor delegatii, recomandati de Buzesti, nu stiu si nici nu ma intereseaza. Dar sa admitem ca designarea ar fi fost impecabila, suntem indreptatiti ca romani sa examinam rezultatele obtinute de cei doi delegati. De la 14 aprilie la 22 august 1944, nu s-a izbutit sa se ajunga la semnarea unui acord de armistitiu, informatiile trimise Regelui si lui Iuliu Maniu au fost false, astfel ca Regele a ordonat incetarea ostilitatilor, fara sa existe un acord de armistitiu semnat.

Un armistitiu este un act bilateral, acordul a doua vointe, or, la 22 august, Regele Mihai a fost impins la o capitulare fara conditii, o capitulare en rase campagne, exact cum au voit-o rusii. Va rog, Domnule General, sa consultati specialisti in dreptul international si veti vedea ca, fara exceptie, vi se va spune ca actul de vointa unilaterala de incetare a ostilitatilor se cheama capitulare. Primul rezultat a fost 130.000 de ostasi romani luati prizonieri, batuti, scuipati, schingiuiti de rusi, prizonieri a caror vina era de a fi executat ordinul Regelui. Si nu se vorbeste nici de cei 20.000 de deportati din Moldova, in primele zece zile dupa capitulare. Acestea sunt primele rezultate ale acceleratei mistificari de la Cairo, opera brelanului tradarii Niculescu-Buzesti, Cretzianu, Visoianu.

Credeti Dv., Domnule General, ca aceasta crima de inalta tradare poate fi acoperita? Credeti ca se pot evita raspunderile? In tara a inceput lumea sa confrunte situatia Romaniei si a Finlandei, sa-si dea seama ca Finlanda, nefiind operata de tradatori, a semnat intr-adevar un armistitiu, iar Romania a fost impinsa la o capitulare fara conditii. Si cum vreti sa figureze asemenea indivizi intr-un comitet national, chemat sa ia hotarari asa de grave si sa impuna poporului roman tragicul sacrificiu al unei insurectii armate?

In ziua cand plutonul de executie ciuruia trupul Maresalului Antonescu, se da pentru prima data in Romania un continut ideii de raspundere. Si acest precedent forma norma dupa care vor fi stabilite raspunderile mistificarilor de la Cairo, care au dus la capitularea de la 23 august si aplicate sanctiunile. Cine ar voi sa le evite, ar deveni implicit complice, neputand sa realizeze altceva decat o teribila incruntare a natiei, unica instanta de judecata a tuturor, a umilului soldat ca si a Regelui.

Individul Niculescu-Buzesti, in tactica lui, nu aduce nimic nou si nici nu prezinta ceva inedit in procedeele rusesti. In 1919 a izbucnit scandalul Azef, unul din cei mai teribili sefi ai terorismului rusesc, pe care ziaristul Bultzef il demasca, dovedind ca este un simplu agent al Ohranei (bunica Cekai, G.P.U.- ului si N.K.V.D.-ului). Sa admitem [ca] informatiile mele se reduc la simple banuieli, dar se poate constitui un comitet national de actiune, chemat sa angajeze poporul roman intr-o insurectie armata, un comitet avand in compozitia lui oameni banuiti a fi avut legaturi tradatoare cu Moscova? Si printr-o stranie coincidenta – studiati cazul Azef – in 1946 politia Anei Pauker descopera planul unei conspiratii organizata de Partidul National-Taranesc, precum si toate piesele necesare, pentru a condamna pe Maniu, Mihalache etc. …

Dar, alta coincidenta, Buzesti, regizorul conspiratiei, iesise la timp din tara, la fel cum se evaporase, la momentul oportun, agentul Azef. De ce nu examinati la lumina acestor fapte si actiunea de azi a brelanului accelerat? Nu serveste mai departe interesele Rusiei Sovietice? Ar fi pacat sa incercati a prezenta natiei, careia i se vor cere noi si inspaimantatoare sacrificii, niste indivizi suspecti, drept autoritate chemata sa zvarle poporul roman in inclestarea unei lupte teribile. Sunteti sigur ca nu vor continua sa joace mai departe rolului lui Azef de agenti provocatori? De ce aveti nevoie de girul partidelor, cand acest gir nu are nici o valoare si nu vi-l cere nimeni? De ce e nevoie in acest moment?

In primul rand de formarea unui comitet chemat sa recruteze voluntari pentru injghebarea unei armate romanesti. Sunteti mai in masura sa stiti ce imens numar de romani capabili sa poarte armele se afla peste hotare. Si cu atat mai necesara este constituirea unui corp de voluntari, cu cat in Germania si Austria se afla atatia ofiteri si soldati romani, sortiti sa fie primele victime ale unei inaintari sovietice. Ma intreb cu groaza ce soarta le este rezervata acestor romani. Vor fi ucisi ca niste caini, atunci cand ei ar putea forma adevarate armate romanesti. V-ati trudit atata amar de vreme sa amintiti unor suflete sterpe de imperativele Patriei, nu este mai politic, mai national ca sa indreptatiti nobilele Dv. eforturi pentru a scoate din campurile de concentrare energiile romanesti aflate in Germania. Nu este obligatie pentru oricine are posibilitatea sa ia contact cu autoritatile militare, sa faca toate sfortarile spre a salva aceste vieti romanesti? Si, tocmai pentru ca va bucurati de increderea Departamentului de Stat american, trebuie s-o faceti.

Acest corp de voluntari ar forma un element de mai mare autoritate si eficienta decat calomnia unui guvern in exil, care sa consume banii tarii si sa ceara natiei noi sacrificii. Sunteti militar, ganditi ca militar, nu va lasati prins in smarcurile politicianismului, actionati ca un soldat, deoarece este mai util decat jocul dozajului pentru a impaca toate trivialele ambitii si toate vulgarele pretentii. Romania cere o solutie eroica, natia cere sa-i dam exemplul sacrificiului si orice credinta are atata valoare cate sacrificii poate sa impuna. Chemarea libertatii este o chemare eroica, nu indemn la lasitate. Deci, nu vad necesitatea unui guvern. Daca l-ati realiza, nu ar avea nici o valoare morala pentru ca nu ar fi expresia unei actiuni spontane, tresarirea unor constiinte romanesti stapanite de tragedia natiei, ci rezultatul celei mai rusinoase tocmeli. Si ce scop ar avea acest guvern? Sa dea doar justificare banilor tarii, consumati de acesti amatori de confort? In Tara Romaneasca se stie tot si mai dureros este ca contrastul intre tragedia poporului roman si amatorii de valuta forte rascoleste pana in adancuri sufletul natiei.

Un comitet restrans, a carui unica menire sa fie crearea corpului de voluntari, destinat parasutarii in Romania, spre a duce lupta contra ocupantilor. Ca presedinte al unui asemenea comitet, cine v-ar putea contesta? Si, daca disperatii ambitiilor vor sa-si manifeste pasiunea pe care pretind ca o au pentru liberarea tarii, cine le-ar refuza dreptul de a participa la lupta ca voluntari, si a face rezistenta pe teritoriul tarii? Stiu ca acestia se vor imbolnavi subit, dar pentru natie va fi o verificare.

Cand fac o asemenea propunere, inteleg sa ma socotiti printre primii voluntari. La 54 de ani ma simt inca destul de tanar pentru a plati tributul datorat Patriei, si puteti sa dispuneti de mine cum veti socoti ca pot fi mai util intr-o actiune de liberare a tarii. In razboiul trecut, va amintiti de sergentul Donici, boierul moldovean, mort eroic in sarja de la Robanesti. Iubirea de Patrie ii scuturase de pe umeri povara anilor, ii redase vigoarea tineretii si impetuozitatea de a infrunta cu elan moartea. Istoria nu cunoaste natii care si-au cucerit dreptul la viata urcand pe branci pe scara de serviciu, ocolind cu staruitoare lasitate pretul sangelui pe care misterioasele legi ale istoriei i le cere. Incheiati comedia tratativelor si treceti la unica actiune pe care o impune tragedia natiei, organizarea armatei eliberatoare. Puteti fi pentru Romania ceea ce a fost generalul Draja Mihailovici pentru Iugoslavia. Sa fiti comandantul efectiv al corpului de voluntari care, parasutat in tara, va reinvia codrii, traditia haiducilor, dand pateticul exemplu al vointei de sacrificiu. Aceasta va insemna mai mult si mai efectiv pentru mangaierea poporului roman, decat sa fiti seful unui guvern de caraghiosi, pe care orice roman demn de acest nume il va dispretui.

Pentru americani, o asemenea actiune va egala cea mai reala si efectiva contributie in lupta impotriva bolsevismului. Viata nu are in sine nici o valoare, ideea pe care o reprezentam, sacrificiile inchinate acestei idei dau un pret vietii. Si cum pe toti ne asteapta la capatul vietii o moarte, este mai bine in numele unei credinte, careia ii dam ofranda multul sau putinul din cat ne-a mai ramas de trait. Sunt sigur ca nu veti ezita, atunci cand la Chisinau sunt atatia camarazi pe care ii asteapta asasinii ca sa-i rostogoleasca intr-o groapa comuna.

Natia asteapta nu un guvern, colectie de triviali ambitiosi, ci vointa de sacrificiu a noastra in lupta pentru eliberare, atunci cand, de mai bine de patru ani, cei care au ramas in infernul bolsevic indura martirajul.

Faceti apel, si la apelul Dv. vor raspunde toti cei pentru care Patria este altceva decat un grup de partid, vor raspunde toti cei care peste hotare nu sunt decat romani si sunt stapaniti de imaginea Golgotei Romanesti.

As dori sa dati acestei scrisori o singura interpretare, ca este expresia unei constiinte romanesti, strabatuta de tragicul vremii pe care o traieste natia. Nu am nimic de cerut, am insa de oferit, puterea mea de munca, energia mea, viata mea.

Pentru o actiune de eliberare a Patriei, puteti dispune de mine ca si de toti romanii egal de revoltati de palmuitorul spectacol al asa-zisilor exponenti ai partidelor.

Politica de partid maine, azi politica nationala.

Cu sentimente romanesti, al Dumneavoastra,

Pamfil Seicaru

/0 Comments/by