Calin Georgescu - Statul si cetatenii - Revista România Culturală

Calin Georgescu - Statul si cetatenii

Regasirea increderii nu se poate face decat prin unitatea natiunii – trebuie sa ne regasim, ca natie, indiferent daca nu ne-am inteles ori daca nu ne intelegem chiar de fiecare data unii cu altii.
Actuala clasa politica ar trebui sa priceapa ca interesul national nu este dependent de rezultatul unor alegeri electorale, ci de modul in care reusesti sa ai aceeasi gandire, comuna, pe termen lung, privind propasirea tarii.
Calin Georgescu, despre nevoia unitatii.

In 26 de ani, romanilor li s-a dat paine si circ (mai mult circ decat paine) de catre o clasa politica jalnica, fara credinta si fara dragoste de tara. De un sfert de secol, clasa politica romaneasca s-a preocupat exclusiv de propria imbogatire, a promovat si aparat doar interese de grup, nu interesele tarii. A fost o manipulare masiva, care a deviat atentia de la adevarata frauda: vanzarea pamantului tarii si a resurselor ei primare si transformarea romanului in individ, societatea s-a dezumanizat. Sufletul romanesc a fost mutilat – cinstea, bunatatea si simplitatea au ajuns motiv de batjocura, in timp ce agresivitatea, vulgaritatea si prostia sunt promovate. Succesul este masurat doar in masina si vila luxoasa detinute. Nu mai conteaza ce stii sa faci si cat pamant poti sa lucrezi, asa cum invatasem de la Ion al lui Rebreanu. Acest personaj a existat aievea si inca mai exista, el trebuie doar adus la lumina!

Foarte grav este ca in spatele circului mediatic, poporul roman este cel mai bolnav din Europa, ca se nasc din ce in ce mai putini copii, ca demografic suntem in cadere libera, ca nu mai exista dragoste de tara si ca Romania e vanduta pe nimic si distrusa de niste inconstienti.

Statul, fiind luat ostatic de gruparile mafiote, nu se mai intereseaza de binele public decat prin masuri populiste, iar cetatenii se multumesc, in mare majoritate, cu paine si circ („spectacolul stirilor, numai la <numele postului TV>!” – n. red.), dar si cu portitele special lasate pentru economia neagra si gri care, practic, tin tara sa nu se prabuseasca.

Pentru Legea lui Dumnezeu nu ne luptam, dar pentru un trai usor si salarii grase o facem! Un popor care pretinde ca 87% dintre fiii lui sunt crestini ortodocsi! Unde este datoria noastra de a fi strajerii neamului?! Chiar nu mai sunt barbati viteji in tara noastra? Unde este biserica luptatoare a neamului in asemenea momente grele? Biserica oficiala este pangarita si biserica ascunsa este prigonita!

Cei care conduc sunt cei care au mai condus. Cum spunea Eminescu: „alte masti, aceeasi piesa, / alte guri, aceeasi gama”.

In loc sa instrainam resursele tarii, hai sa construim camp de lucru pentru oameni, astfel incat sa infloreasca o tara intreaga!

Romania nu are nevoie de bani, ci de incredere in sine si de proiecte bine gandite. Banii imprumutati, daca ii folosim pentru cresterea competitivitatii, este bine, daca nu, reprezinta zero eficienta si indatorezi inutil o tara intreaga. De fapt, furi viitorul copiilor tai. Guvernul si Parlamentul ar trebui sa stabileasca o ordine de prioritati in cheltuirea banului public. Iar sectorului privat sa i se dea linii clare unde sa investeasca, de exemplu, in valorificarea resurselor. Am avut paduri acum 50 de ani in Romania, iar acum avem un procent mai mic decat media UE. Pentru ca nu exista o viziune si o responsabilitate a celor care conduc. Se vinde lemn, in loc de mobila; la fel si in agricultura, se vinde porumb, nu produse cu valoare adaugata.

Dincolo de o criza de incredere uriasa, Romania este un stat care si-a abandonat cetatenii, iar cetatenii si-au abandonat statul; un stat cu cetateni care cauta solutii pentru ei si nu pentru tara, in care un rusinos recensamant demografic arata ca nici in toata istoria razboaielor acestei tari, din epoca medievala pana in cea contemporana, Romania nu a pierdut 4 milioane de oameni – prin emigrarea masiva din tara. Aceasta arata clar o disolutie dramatica a statului roman si mai arata ca aceasta disolutie se propaga si la cei 18 milioane de romani ramasi in tara, putini dintre ei fiind dispusi sa se sacrifice pentru acest pamant romanesc.

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!