Entries by Tudor Urse

Cornel Nistorescu – Klaus Iohannis cel Stramb

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/crim-620×350.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/crim-620×350.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Cornel Nistorescu – Klaus Iohannis cel Stramb” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1564601152326{margin-bottom: 0px !important;}”]Nu stiu daca fotografia lui Klaus Iohannis a fost alaturata intimplator celei a lui Gheorghe Dinca din Caracal. Sau au fost puse impreuna dintr-un spirit de ironie. Esential este ca figurile celor doi se aseamana, in ciuda distantei enorme intre biografiile lor. Si totusi, nu pot sa nu observ aceeasi rautate in privire, aceeasi incruntare amenintatoare, aceeasi expresie de pinda si razbunare. Mecanicul era un taciturn. Nu avea nici un dialog cu cei din preajma. Nu cred ca Iohannis dialogheaza cu cineva. Or asculta supus si slugarnic cind vorbeste cu politicieni mai importanti decit el (Donald Trump sau Angela Merkel), or priveste de sus si dispretuieste suveran. Mecanicul baga frica in angajati, in femeia de serviciu, in vecini, in copii. Iohannis ameninta si el. Domina prin frica, nu prin altruism si superioritate. Te ameninta continuu. Cu privirea, cu demiterea, cu rasturnarea. Si rabufneste ca taranoiul ajuns imparat. Povestea cu paltonul este mai ceva decit secventele din antologia filmului mut. Cei din jur trebuie sa se conformeze, sa execute, sa reduca lumea si tara la nivelul sau de intelegere. Atit pricepe,tot atit comanda. Propozitiile sale tradeaza, fie sadismul nedisimulat, fie o limba romana primitiva, scapata de sub jocul nuantelor. „A fost nevoie sa moara oameni ca aceasta demisie sa se produca” ramine exprimarea sa antologica dupa neclarificatul accident de la Colectiv. Si in acest caz l-a tradat limba romana? Sau blestematul de subconstient l-a dat in git? Nu stiu! Ramine psihanalistilor sa lamureasca toate aceste contorsiuni de om rudimentar ajuns la putere. Sunt convins ca nici acum nu stie ce a spus. Si de ce i se repeta prostia ca un citat din Ceausescu. Cei din prajma lui se tem sa-i spuna. Daca reactioneaza violent, ca mecanicul de la Caracal? Sa fi fost si „guvernul meu” tot o farsa jucata de limba sa romana cirpita? Sau este vorba de o alta tradare a subconstientului sau cu aere de imparat, dupa o operatiune menita a-i inunda sinele cu damfuri de satisfactie? Duminica seara, cind Romania toata se chinuia in lacrimi si revolta, el s-a grabit sa se intorca din vacanta si sa ne arate suferinta si preocuparea. Caraghios, artificial, prefacut, ca si plutonul de zaltati tavaliti prin fata Internelor. Numai ca nu s-a dat si el cu sos de rosii pe falci si pe urechi. Ca sa ne trezim din soc, a gasit de cuviinta sa taxeze scaparea nefericita a primului ministru, legata de un nou referendum, ce risca sa devina mai des decit Craciunul si decit melodia preferata. Si ce ne-a spus inteleptul nostru cu dovleacul uitat pe plaja? „Resping abordarea politicianista propusa de Guvernul Romaniei, care ar trebui sa se gandeasca daca nu cumva este autorul moral al acestei tragedii.” Oare Klaus Iohannis n-ar trebui sa coboare de pe soclul pe care se imagineaza ca sa poata vedea ca decaderea institutiilor, tensiunile din societate, neincrederea si razbunarea vin si din somnul sau de presedinte mono-mental si fara program? Ma gindesc si la orele de munca si la putinatatea gindirii sale! Si ca sa bage frica in adversarii sai poltici si in cei care nu-l privim ca pe un pom de Craciun, a zis: „Va promit ca voi stringe o noua majoritate, dupa alegeri, care va face asta.” Cum face presedintele o noua majoritate? Cu cosul dupa ciuperci? Ca Traian Basescu, recurgind si el la „solutia imorala”? Sau mai scoate 100 de dosare de la DNA si de la SRI si ii stringe cu usa pe oportunistii mai slabi de inger din PSD? Nu mi-am imaginat niciodata ca presedintele Romaniei este cel mai periculos vinator de parlamentari si ca face majoritati de parca ar gati niste cirnati cu varza. Sau foloseste SRI-ul, ca si la campania electorala pentru prezidentiale? Sau mai explodeaza ceva si „dragi romani” ies in strada ca la Colectiv si ca la spectacolul anticoruptiei si de restul se ocupa baietii? Nu stiu daca fotografiile celor doi au fost alaturate intentionat sau din greseala. Mie mi se pare ca seamana nu doar la figura. Si Dinca s-a dovedit un om violent, si Iohannis imi sugereaza un politician primitiv si arogant, capabil sa-si muste toti adversarii de beregata! Sursa: cotidianul.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Dromichete, un nume din Pantheonul traco-roman

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/dromihete.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/dromihete.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Lectia data de catre getul Dromichete lui Lisimah, elogiata de antici ca un gest de noblete” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1564128366888{margin-bottom: 0px !important;}”]Pe baza surselor istorice actuale, istoria dacilor nu se poate scrie in mod continuu pana la Decebal. Sunt epoci pentru care ne lipsesc documente. Cu toate acestea, o perioada din istoria indepartata a dacilor este mentionata de izvoarele antice gratie unei figuri admirabile din perioada incipienta a stramosilor nostri: regele Dromichete, aflat in conflict cu un general si urmas al lui Alexandru cel Mare, anume Lisimah. Acesta din urma, dupa moartea lui Alexandru, a devenit conducatorul regatului elenistic din Grecia si Tracia. Razboiul dintre cei doi a izbucnit, se pare, pe de o parte din cauza pretentiilor macedoneanului de a-si intinde stapanirea la nord de Dunare, iar pe de alta parte Dromichete revendica cetatile de pe malul dobrogean, ele dominand campia munteana. Au fost mai multe lupte, toate nefericite pentru Lisimah. Intr-una din ele, probabil prin 300 i. Hr, a cazut prizonier la daci chiar tanarul Agatocle, fiul conducatorului macedonean. Regele Dromichete s-a purtat insa bine cu el, ba chiar l-a trimis indarat dupa ceva timp inapoi incarcat cu daruri „in nadejdea de a capata prin omenia aceasta pamantul ce i-l rapise Lisimah”, dupa cum spune Diodor din Sicilia. Regele macedonean avea alte planuri insa. Dupa ce face cuceriri in Asia, el porneste cu o mare armata – istoricul grec Polyainos spune ca 100.000, cifra exagerata probabil – in anul 292 i. Hr. impotriva lui Dromichete. Provizii nu isi luase presupunand ca va gasi la dusman. Armata macedoneana trece Dunarea usor si inainteaza. In drum insa gasesc doar pamant parjolit de daci. La invadatori se prezinta generalul Seleuthes, oferindu-si serviciile. Asta ii arata lui Lisimah ca in tabara daca erau frictiuni. Totul era insa doar o stratagema. Seleuthes nu era un tradator, ci agent dublu. Ii va conduce pe macedoneni probabil prin Baragan unde acestia vor incepe sa sufere din cauza lipsei apei si a proviziilor. Lisimah e sfatuit sa fuga, dar refuza. Intr-un final, geto-dacii ii inconjoara si invadatorii devin prizonieri. Dromichete se va purta foare bine cu intrusii. Diodor din Sicilia ne spune: „Ca Dromichaites, regele Tracilor, aratandu-i lui Lysimachus in toate privintele ca il pretuieste si il iubeste, ba numindu-l si tata, l-a dus impreuna cu copiii in orasul care se numea Helis (probabil prin estul Campiei Romane). Ca dupa distrugerea fortelor lui Lysimachus, Tracii, adunandu-se in fuga la un loc strigau sa fie adus in mijlocul lor regele prins, ca sa-l invete minte, fiindca ar trebui ca multimea, care a participat la primejdii, sa aiba oarecari drepturi si asupra prinsilor, dar Dromichaites, opunandu-se pedepsirii regelui, le arata soldatilor ca era in interesul lor sa-l crute pe (acel) om. Caci eliminandu-l pe el, alti regi aveau sa puna mana pe statul sau, poate inca si mai de temut decat cel de dinainte; pe cand daca el scapa, ei vor obtine recunostinta pe care cel crutat le-o datoreaza Tracilor, si vor lua inapoi fara nici un pericol cetatile care mai inainte erau ale Tracilor. Si convingand multimea, Dromichaites ii cauta printre cei prinsi pe prietenii lui Lysimachus si pe cei care se ocupau cu slujirea lui si-i duse la regele prins. Dupa acestea, savarsind impreuna cu ei o jertfa, ii lua la ospat pe Lysimachus cu prietenii sai si cu cei mai de seama dintre Traci. Pregati doua locuri de ospatare, asternand pentru cei din jurul lui Lysimachus un asternut regesc din cele capturate, iar siesi si prietenilor lui o saltea obisnuita de paie. Tot astfel, fura gatite doua mancari, pentru aceia o multime de felurite bucate asezate pe o masa de argint, iar Tracilor legume si carne foarte simplu gatita, pe o tava obisnuita de lemn asezata pe masa in fata lor. La sfarsit, lor le puse vinul in potire de argint si de aur, iar celor care erau cu el in potire de corn si de lemn, cum aveau Getii obiceiul. Iar la sfarsitul mesei, umplandu-si cel mai mare dintre cornuri si numindu-l pe Lysimachus ‘tata’, il intreba care ospat i se pare lui ca fusese mai regesc, cel macedonean ori cel trac. Iar Lysimachus, raspunzand ca cel macedonean, zise: ‘Atunci de ce ai parasit astfel de obiceiuri si traiul stralucit, ba si o slavita domnie, dorindu-ti sa ajungi la oameni barbari, care traiesc o viata de fiara, si intr-o tara cu ierni grele, ce duce lipsa de cele de zi cu zi si te-ai straduit prosteste sa-ti duci fortele in astfel de locuri in care e invederat ca o putere straina nu are cum sa supravietuiasca?’ Iar la acestea raspunse din nou Lysimachus ca din cauza ca n-a stiut cele legate de aceasta expeditie, dar ca pe viitor se va dovedi un aliat fidel si va rasplati marinimia, ca sa nu ramana in urma celor ce i-au facut bine. Incuviintandu-l cu draga inima, Dromichaites lua inapoi tinuturile cucerite de cei care erau cu Lysimachus si, incoronandu-l cu diadema, il lasa sa plece.” Intelepciunea cu care Dromichete a rezolvat conflictul cu Lisimah a avut un mare rasunet in lumea antica. Numerosi istorici greci au consemnat-o. Frumoasei epoci a lui Dromichete ii va urma insa o epoca de scadere si tulburare. In spatiul carpato-danubiano-pontic se vor instala celtii, iar pana la Burebista nu vom mai avea o personalitate atat de importanta precum cea a lui Dromichete. Sursa: Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu – Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pana astazi, editura Albatros, Bucuresti, 1971. Nota redactiei: Frumoasa poveste a lui Dromichaites a inspirat si o piesa de teatru, scrisa de Paul Anghel si jucata la Bulandra, intitulata Regele descult. De remarcat prezenta in numele regelui get a sufixului -ete, viu inca si azi in limba celor care se trag din getii si daci: românii.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Politici „administrative” de izgonire a romanilor din Turda la 1711

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/turda-izgonirea-romanilor.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/turda-izgonirea-romanilor.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Politici „administrative” de izgonire a romanilor din Turda la 1711″ font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1563502709200{margin-bottom: 0px !important;}”]Pe 17 iulie 1711, Congregatia tuturor nobililor din Turda ia hotararea de a-i izgoni pe romani din oras, nobilii fiind deranjati de faptul ca se modifica procentul demografic in defavoarea maghiarilor si sasilor: „Aflam ca romanii se inmultesc foarte tare printre noi, in paguba noastra. Orasele si satele vechi, frumoase si locuite de maghiari si sasi, intru atat sunt pustiite de locuitori, prin inmultirea romanilor, ca acum nu mai auzim de ele.” Iata un extras din acele politici: „Anul 1711. Ziua 19. Luna iulie. Congregatia tuturor nobililor din Turda Aflam ca romanii se inmultesc foarte tare printre noi, in paguba noastra. Orasele si satele vechi, frumoase si locuite de maghiari si sasi, intru atat sunt pustiite de locuitori, prin inmultirea romanilor, ca acum nu mai auzim de ele. Pentru motivul amintit mai sus hotaram in comun, ca fiecare gospodar, sau vaduva din oras, este indatorata sa alunge in timp de 8 zile pe toti romanii din case si de pe pamanturile lor, iar daca nu voiesc sa plece, sa fie izgoniti. Daca va fi un gospodar, ori vaduva, atat de neajutorata, incat sa nu-i poata izgoni cu forta, ofiterul orasului e obligat sa le dea ajutor. Daca se va afla un cetatean, sau vaduva, care nu va indeplini ordinul, pana la 12 zile, sa fie pedepsit irevocabil si ofiterul luand cu sine destule forte, e dator sa alunge pe romanii indaratnici si pe vitele lor, din cuprinsul orasului […] Nimeni dintre locuitorii din Turda-Noua si Veche, sa nu dea romanului nici loc de casa, nici loc afara, sa nu-i vanda si sa nu-i dea loc de locuit aici […]” Surse: Romulus Seisanu, La Roumanie. Roumania. Romania. Atlas istoric, geopolitic, etnografic si economic, Bucuresti, 1936, tiparituriromanesti.wordpress.com. Nota redactiei: Politici de acest gen au fost implementate in repetate randuri de-a lungul secolelor in Transilvania, parte a planului de deznationalizare fortata a marelui popor roman cu origini vlaho-trace. Acest tip de atitudini ingrate au contribuit la aneantizarea si distrugerea sistematica, inclusiv prin genocid, a mii si mii de familii de buni romani de pe acele meleaguri. Consideram si astazi actuale aceste tipuri de politici si total anticonstitutionale si criminale aduse la adresa noastra ca popor si la adresa sigurantei nationale. Un popor care tolereaza asa ceva este pe cale de extinctie totala. Si pentru ce? De unde atata ura?![/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Nu Trump…

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/20281_1.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/20281_1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Nu Trump…” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1562617338797{margin-bottom: 0px !important;}”] Nu Trump a fost cel care a destabilizat Orientul Mijlociu si America Latina! Nu el a inceput razboiul din Afganistan.    Danny Glover. Au trecut deja mai mult de doi ani de cand, in primele luni ale lui 2017, in Statele Unite se desfasurau manifestatii de amploare impotriva celui care tocmai fusese ales presedinte al tarii, Donald Trump. La acele demonstratii – care aveau printre altele ca slogan „Not my president” (Nu e presedintele meu) – s-au alaturat majoritatea vedetelor din lumea muzicala si a cinematografiei din SUA. Acest fapt nu ne surprinde daca ne gandim ca Hollywood-ul, si in general industria de divertisment americana, reprezinta unul dintre instrumentele de baza folosite de cercurile oculte de putere globaliste pentru a dresa populatia nu doar din America, ci din lumea intreaga. Cele mai multe dintre vedetele din amagitoarele filme ale fabricii de iluzii marca Hollywood sunt aproape total controlate prin santaj si dependenta lor de celebritate. Prin urmare, detinatorii industriei fake reality a lumii politice si mediatice folosesc aceste „star”-uri pe post de formatori de opinie tocmai datorita prizei la public pe care o au. Si totusi, un mic numar dintre aceste VIP-uri au curajul sa isi spuna parerea personala, mai ales atunci cand ea contravine curentului de opinie impus de mafia globalista. Iata o scurta explicatie despre ce inseamna cu adevarat Hollywood venita din partea unuia dintre cei mai faimosi actori, Brad Pitt. Intr-un interviurelativ recent, el a avut indrazneala sa spuna lucrurilor pe nume: „Credeti ca Hollywood are legatura cu filmele? Acesta este doar un produs secundar. Este vorba despre bani si, mai important, despre putere si control. Oamenii care conduc Hollywood conduc de fapt America si cea mai mare parte a lumii. Lor nu le pasa de filme. Ati auzit de Illuminati? Societatile secrete, politicienii, bancherii si mass-media – acestia sunt cei care conduc lumea.” Tinand cont de aceasta declaratie bomba, intelegem mai bine de ce Donald Trump a aparut ca o imensa amenintare pentru acest stabiliment al intereselor financiare si militare globale. Pentru ca prin discursurile sale din campania electorala anunta ca se va razboi cu Deep-State si ca va reda libertatea si demnitatea poporului american. Asa cum aratam mai sus, in pofida liniei foarte stricta de cenzura ce este impusa de mogulii de la Hollywood, exista actori cunoscuti care s-au pozitionat public in apararea presedintelui Trump. Va prezentam cateva exemple interesante mai ales prin punctele de vedere exprimate. Clint Eastwood, castigator a cinci premii Oscar ca regizor, actor si producator, a declarat ca apreciaza tendinta lui Trump de „a spune ceea ce are in minte” intr-o perioada in care „toata lumea se cramponeaza de corectitudinea politica”. Actorul Jon Voight, tatal Angelinei Jolie, care a fost si el rasplatit cu premiul Oscar, a iesit de asemenea in sprijinul lui Donald Trump. Intr-o scrisoare postata pe site-ul de stiri Breitbart, el a scris: „Eu, Jon Voight, pot spune fara ezitare ca Donald este amuzant, jucaus si colorat, dar mai presus de toate este cinstit”. Voight a continuat: „Cand a decis sa candideze la functia de presedinte stiu ca a facut-o cu o convingere adevarata pentru a readuce aceasta tara la prosperitate. El este singurul (dintre candidatii inscrisi, n.n.) care o poate face”. Roseanne Barr a postat mai multe tweet-uri in care a afirmat deschis ca l-a votat pe Trump. De exemplu acesta: „L-am votat pe Trump pentru a zgaltai status-quo-ul & stabilimentul”. Ea a explicat ulterior intr-un video filmat in propriul sau studio (pentru a nu fi cenzurata de media centrala), ca deoarece a recunoscut ca l-a votat pe Donald Trump a fost etichetata ca „rasista” si i-a fost anulat show-ul de televiziune Roseanne – cu alte cuvinte, a fost concediata. Ea a afirmat raspicat ca a-l vota pe Trump „nu este permis la Hollywood”. Un alt exemplu este cel al actorului Danny Glover. Intr-un interviu pentru RT, el a evidentiat ca „Nu Trump a fost cel care a inceput razboiul in Afganistan, care a impus embargo-uri si sanctiuni Irakului dupa prima invazie americana”. El a continuat formuland o intrebare: „Cine a destabilizat Libia, Orientul Mijlociu si America Latina?”. Si tot el a explicat ca „Destabilizarea a lovit diverse parti ale lumii si nu a fost Donald Trump cel care a creat aceasta situatie”. Dincolo de aceste cuvinte frumoase si onorabile, este totusi cazul sa observam ca dupa inceperea mandatului sau prezidential Donald Trump si-a temperat foarte mult discursurile si avantul de luptator impotriva Sistemului (Deep-State). Ba chiar a ajuns sa faca exact ceea ce critica la predecesorii sai la Casa Alba. Astfel, a continuat cu sanctiunile nejustificat de dure impotriva unor state ca Venezuela, Iran, China sau Federatia Rusa. Sprijina neconditionat agenda Israelului de ocupare a Palestinei, prin sfidarea rezolutiilor ONU. Participa la o rusinoasa alianta cu Arabia Saudita in atacarea militara si economica a unui stat extrem de sarac, dar care are o pozitie strategica esentiala, Yemen, unde a provocat – conform rapoartelor ONU pe care insa media centrala le ignora – „cea mai grava criza umanitara din lume”. Ramane sa deducem daca Trump este un inteligent strateg ce cauta sa limiteze in moduri surprinzatoare planurile globalistilor sau a ajuns (si el) un pion al acestora. Sursa: yogaesoteric.net, 4 iulie 2019.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Constantin Cojocaru – Despre declaratiile lui Hans Klemm

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/constantin-cojocaru.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/constantin-cojocaru.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Constantin Cojocaru – Despre declaratiile lui Hans Klemm” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1561104106216{margin-bottom: 0px !important;}”]Economistul Constantin Cojocaru face o analiza a discursului rostit de ambasadorul SUA la Bucuresti, Hans Klemm, cu ocazia Zilei Nationale de Comemorare a Holocaustului si in care diplomatul american i-a criticat pe cei „care imbratiseaza nationalismul economic”. Capitalul acumulat de popoarele Europei de Est in timpul regimului comunist a fost, mai intai, impins in faliment, apoi, cumparat, la preturi de nimic, de catre multinationale, in cea mai mare parte, si de catre cozile de topor autohtone, restul. Multe dintre popoarele Europei de Est au fost aduse in stare de sclavie. Printre acestea si poporul roman, sustine Cojocaru, care analizeaza modul in care multinationalele au pus stapanire pe economia Romaniei. Publicam mai jos textul intitulat „Ambasadorul american face lumina”, postat pe Facebook de economistul Constantin Cojocaru: In mesajul sau publicat in data de 9 octombrie 2017, cu ocazia Zilei Nationale de Comemorare a Holocaustului, Hans Klemm, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucuresti, a scris urmatoarele: „Si totusi astazi, cei care se opun liberalismului si imbratiseaza nationalismul economic cauta din nou sa ii atace si sa ii demonizeze pe evreii din Europa si pe cei din afara ei. Fac acest lucru direct, prin manifestatii nationaliste si vandalizarea memorialelor si a cimitirelor. Dar fac acest lucru si indirect, prin atacarea companiilor multinationale si prin aluzii la pretinse si presupus infame legaturi evreiesti ale unor intreprinderi legitime cu scopul de a crea animozitate si de a prezenta concluzii funeste.” Sa incercam sa traducem mai pe intelesul nostru, al celor mai putin initiati in arta diplomatiei, ce vrea sa ne spuna domnul ambasador. Deci, „cei care imbratiseaza nationalismul economic” cauta sa ii atace si sa ii demonizeze pe evreii din Europa si din restul lumii. Oare domnul ambasador ii are in vedere pe toti „cei care imbratiseaza nationalismul economic” sau numai pe unii dintre acestia? Presedintele Statelor Unite ale Americii, pe care il reprezinta domnul ambasador la Bucuresti, este un adept declarat al nationalismului economic. Face si el parte dintre cei care „cauta din nou sa ii atace si sa ii demonizeze pe evreii din Europa si pe cei din afara ei”? Domnului ambasador i-ar fi foarte greu sa aduca probe in acest sens. Domnul ambasador nu are in vedere pe toti „cei care imbratiseaza nationalismul economic”, ci numai pe cei din coloniile aflate sub dominatie economica straina. Mai departe, domnul ambasador ne spune ca „cei care imbratiseaza nationalismul economic” „cauta din nou sa ii atace si sa ii demonizeze pe evreii din Europa si pe cei din afara” atat direct, „prin manifestatii nationaliste”, cat si indirect, „prin ATACAREA COMPANIILOR MULTINATIONALE”. Aici este miezul mesajului domnului ambasador. Atacarea companiilor multinationale inseamna atacarea evreilor. Companiile multinationale inseamna evrei. Evrei inseamna companii multinationale. Noi stim bine ca in spatele sintagmei companii MULTINATIONALE se ascund companiile TRANSNATIONALE, cele care nu au ca proprietari persoane ce apartin mai multor natiuni, ci persoane care apartin numai unei anumite natiuni si care nu se multumesc cu profiturile pe care le obtin intr-o singura tara si isi intind ghiarele sa insface capitaluri de la cat mai multe alte popoare. De regula, pe cai necinstite, acesta fiind si motivul apelarii la manipularea mentionata. Mesajul ambasadorului Hans Klemm se constituie intr-un document de exceptionala importanta pentru intelegerea starii actuale a economiei mondiale, a economiei tarilor din Europa de Est, inclusiv a economiei romanesti… Recent, cunoscutul economist francez Thomas Piketty, impreuna cu colaboratorii sai Filip Novokmet si Gabriel Zucman, intr-un studiu preluat si de agentia Bloomberg, ajung la concluzia ca tarile Europei de Est au devenit „tari cu proprietari straini”. Acesta este rezultatul uriasei escrocherii financiare numita PRIVATIZAREA capitalului acumulat de popoarele Europei de Est in timpul regimului comunist, impotriva careia eu am luptat, cu fortele de care am dispus, in toata perioada scursa din 1989 incoace, propunand si solutia care ar fi oprit aceasta crima odioasa – VARIANTA COJOCARU. Asa-zisa privatizare a fost conceputa si pusa in opera de catre companiile multinationale, in cardasie cu guvernele corupte postcomuniste. Corupte de catre multinationale. Capitalul acumulat de popoarele Europei de Est in timpul regimului comunist a fost, mai intai, impins in faliment, apoi, cumparat, la preturi de nimic, de catre multinationale, in cea mai mare parte, si de catre cozile de topor autohtone, restul. Multe dintre popoarele Europei de Est au fost aduse in stare de sclavie. Printre acestea si poporul roman. In anul 2015, Institutul National de Statistica al Romaniei a efectuat un foarte pretios studiu al grupurilor de intreprinderi din aceasta tara. Rezultatele studiului au fost publicate in Comunicatul INS cu numarul 102/2015 si ele arata ca din cele 44.575 grupuri de intreprinderi identificate in Romania, 5.248 (12%) erau rezidente, adica romanesti, iar 39.327 (88%) erau multinationale (60 controlate din interior, respectiv 39.267 controlate din strainatate). Multinationalele au ajuns sa controleze aproape 90% din capitalul utilizat in economia romaneasca desi, in perioada 1990-2016, in 27 de ani, din cele 500 miliarde de euro cat a fost valoarea investitiilor, cele facute din capital strain au o valoare de numai 5 miliarde de euro, adica 1%. Cu mici particularitati, lucrurile stau la fel si in celelalte tari foste comuniste. Multinationalele au devenit proprietarii capitalului fostelor tari comuniste cumparand acest capital la preturi subevaluate, prin coruperea guvernantilor autohtoni. Ele nu au investit si nu investesc banii lor in aceste noi colonii. Nu investesc decat bani facuti tot in colonii. Foarte putini. Incaseaza, insa, profituri uriase, pe care le transfera in strainatate. Folosesc o parte din aceste profituri pentru coruperea guvernantilor autohtoni, ca sa-si poata pastra sursa profiturilor. „Cei care imbratiseaza nationalismul economic”, nationalistii de pretutindeni, nu au nimic impotriva evreilor, sau a americanilor, a rusilor, a chinezilor, a francezilor, a nemtilor etc. Nu au nimic impotriva niciunei etnii. Ei nu urasc nici o etnie. Cei care isi iubesc neamul nu sunt capabili de ura impotriva altor neamuri. Nu sunt nici rasisti, nici xenofobi. „Cei care imbratiseaza nationalismul economic” nu se impotrivesc liberalismului, liberei circulatii

Ion Coja – Scrisoarea Maresalului Ion Antonescu catre Wilhelm Filderman

/0 Comments/in /by

Pentru a continua dezvaluirile noastre in ceea ce priveste chestiunea evreiasca din Romania, publicam una dintre scrisorile Maresalului Ion Antonescu catre Wilhelm Filderman, presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania din acea perioada, adica anii ’40. Sa vedem: DOMNULE FILDERMAN, In doua petitii succesive imi scrieti „de tragedia zguduitoare” si ma „implorati” in cuvinte impresionante, reamintind de „constiinta” si de „omenie” si subliniind ca sinteti „dator” sa apelati „la mine” si „numai” la mine, pentru evreii din Romania, care sint trecuti in ghetouri pregatite pentru ei pe Bug. Pentru a amesteca tragicul in interventia Dvs., subliniati ca aceasta masura „este moartea, moartea, moartea fara vina, fara alta vina, decit aceea de a fi evrei”. Domnule Filderman, nimeni nu poate sa fie mai sensibil ca mine la suferinta celor umili si fara aparare. Inteleg durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia sa intelegeti si Dvs., toti, la timp, pe a mea, care era aceea a unui neam intreg. Va ginditi, v-ati gindit ce s-a petrecut in sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei si ce se petrece astazi, cind zi de zi si ceas de ceas platim cu marinimie si in singe, cu foarte mult singe, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reintoarcere si ne-au tratat de la Nistru pina la Odessa si pe meleagurile Marii de Azov? Dar potrivit unei traditii, voiti sa va transformati si de asta data din acuzati in acuzatori, facindu-va ca uitati pricinile care au determinat situatiile pe care le plingeti. Sa-mi dati voie sa va intreb si prin Dvs. sa intreb pe toti coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atit mai frenetic cu cit suferintele si loviturile primite de noi erau mai mari. Ce-ati facut Dvs., anul trecut cind ati auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia si Bucovina, au scuipat ofiterii nostri, le-au smuls epoletii, le-au rupt uniformele si cind au putut au omorit miseleste soldatii cu bite. Avem dovezi. Aceiasi ticalosi au intimpinat venirea trupelor sovietice cu flori si au sarbatorit-o cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare. In timpul ocupatiei bolsevice, aceia pentru care va induiosati astazi au tradat pe bunii romani, i-au denuntat urgiei comuniste si au adus jalea si doliul in multe familii romanesti. Din pivnitele Chisinaului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor nostri, care au fost astfel rasplatiti fiindca 20 de ani au intins o mina prieteneasca acestor fiare ingrate. Sint fapte ce se cunosc, pe care le cunoasteti desigur si Dvs. si pe care le puteti afla in amanunt. V-ati intrebat Dvs. de ce si-au incendiat evreii casele inainte de a se retrage? Va puteti explica de ce in inaintarea noastra am gasit copii evrei de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade? V-ati intrebat citi din ai nostri au cazut omoriti miseleste de coreligionarii Dvs., citi din ei au fost ingropati inainte de a fi morti? Voiti si in aceasta privinta dovezi, le veti avea. Sint acte de ura, impinsa pina la nebunie, pe care evreii Dvs. au afisat-o impotriva poporului nostru tolerant si ospitalier, dar astazi demn si constient de drepturile lui. Drept raspuns la marinimia cu care au fost primiti in mijlocul nostru si tratati, evreii Dvs., ajunsi comisari sovietici, imping trupele sovietice in regiunea Odessei printr-o teroare fara seaman, marturisita de prizonierii rusi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca noua pierderi. In regiunea Marii de Azov, trupele noastre retragindu-se temporar si-au lasat citiva ofiteri si soldati raniti pe loc. Cind au reluat inaintarea si-au regasit ranitii mutilati ingrozitor. Oamenii care puteau fi salvati si-au dat ultimul suspin in chinuri groaznice. Li s-au scos ochii, li s-au taiat limba, nasul si urechile. Iti dai, Domnule Filderman, seama de spectacol? Te ingrozesti? Te induiosezi? Te intrebi, de ce atita ura, din partea unor evrei rusi cu care nu am avut niciodata nimic de impartit. Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs. Nu va induiosati, daca aveti cu adevarat suflete, de ceea ce nu merita, induiosati-va de ceea ce merita. Plingeti cu mamele care si-au pierdut in astfel de chinuri copiii sau cu aceia care si-au facut si lor si va face si Dvs. atita rau. MARESAL ANTONESCU 19.X.1941 P.S. Un soldat ranit din P. Neamt a fost ingropat de viu din ordinul si sub ochii comisarilor sovietici evrei, desi nenorocitul implora sa nu-l ingroape, aratindu-le ca are 4 copii. Sursa: Ion Coja, PROTOCOALELE KOGAIONULUI, editura Tara Noastra, 2004.

Nikola Tesla – Totul este Lumina (interviu revista Immortality)

/0 Comments/in /by

Interviu cu NIKOLA TESLA pentru revista „Immortality” Nikola Tesla (sau Nicolae Teslea, dupa numele sau real) a fost un mare geniu roman din Banatul Sarbesc (bunicul lui Henri Coanda a fost bun prieten cu el si spunea ca vorbeste perfect romaneste), poate cel mai mare geniu inventator din ultimii 200 de ani. Inventiile sale (dintre care si cele descrise in caietele sale cu inventii neterminate) au revolutionat in mare masura tehnologiile pe care le avem in ziua de azi si de care ne bucuram. Daca nu era el, nu aveam sistemele de electricitate pe care le avem astazi, chiar daca i s-au atribuit lui Edison, rivalul sau, nu aveam internet si nici dispozitivele computationale pe care le avem (computere, tablete, smartphone s. a.). Va invitam sa cititi urmatorul interviu si sa reflectati la el, pentru a intelege un pic geniul lui Tesla. Interviul a fost realizat in laboratorul sau din Colorado Springs in anul 1899. JURNALIST: Domnule Tesla, dumneavoastra ati castigat gloria omului care a fost implicat in procesele cosmice. Cine sunteti dumneavoastra domnule Tesla? TESLA: E o intrebare foarte interesanta, domnule Smith si voi incerca sa ii dau raspunsul potrivit. JURNALIST: Se spune ca dumneavoastra sunteti din Croatia, din zona numita Lika, unde impreuna cu lumea, cresc copacii, pietrele si cerul instelat. Se spune ca satul dumneavoastra natal poarta numele florilor de munte, iar casa in care v-ati nascut se gaseste langa padure si langa biserica. TESLA: Intr-adevar, toate acestea sunt reale. Sunt mandru de originea mea sarba si de patria mea croata. JURNALIST: Futuristii spun ca secolul XX si secolul XXI s-au nascut in capul lui Nikola Tesla. Celebreaza campul magnetic inversat si canta imnuri motorului cu inductie. Creatorul lor a fost numit „vanatorul care a prins lumina in retelele sale din profunzimile pamantului” si „razboinicul care a capturat focul cerului”. Se spune ca este parintele curentului alternativ, care va face ca Fizica si Chimia sa domine jumatatea lumii. Industria il va proclama drept supremul sau sfant, un bancher pentru cei mai mari binefacatori. In laboratorul lui Nikola Tesla, pentru prima data a fost rupt un atom. S-a creat o arma care produce vibratii seismice. Acolo s-au descoperit raze cosmice negre. Cinci rase i se vor ruga in templul viitorului, pentru ca le-a aratat un mare secret: acela ca elementele lui Empedocle pot fi udate cu fortele vietii eterilor. TESLA: Da, acestea sunt unele dintre cele mai importante descoperiri ale mele. Chiar si asa sunt un om invins. Nu am atins cel mai important dintre obiectivele mele. JURNALIST: Care este aceasta dorinta, domnule Tesla? TESLA: Vreau sa iluminez intreg Pamantul. Exista suficienta electricitate cat pentru a crea un al doilea soare. Lumina ar aparea in jurul ecuatorului, ca un inel in jurul lui Saturn. Omenirea nu este pregatita pentru ceva atat de maret. In Colorado Springs am impregnat pamantul cu electricitate. De asemenea putem iriga si celelalte energii, cum este cea mentala pozitiva, care se gaseste in muzica lui Bach sau Mozart, sau in versurile marilor poeti, in interiorul Pamantului existand o energie de bucurie, pace si iubire, care se exprima, de exemplu, prin intermediul unei flori ce creste pe pamant, al alimentelor care ies din el si a tot ceea ce constituie caminul omului. Am petrecut ani, cautand modalitatea in care aceasta energie sa poata influenta lumea. Frumusetea si aroma trandafirilor pot fi utilizate ca leac, iar razele soarelui ca aliment. Viata este un numar infinit de forme, iar datoria oamenilor de stiinta este aceea de a le regasi in toate formele de materie. Trei lucruri sunt esentiale in acest sens. Tot ceea ce fac este sa le caut. Stiu ca nu le voi gasi, dar chiar si asa nu voi renunta la ele. JURNALIST: Care sunt aceste lucruri? TESLA: O problema este hrana, ce energie stelara sau terestra ii poale alimenta pe cei infometati de pe Pamant? Cu ce vin se poate potoli toata setea, pentru ca persoanele sa-si poata insufleti inima si sa inteleaga ca sunt zei? Un alt lucru este acela de a distruge puterea raului si a suferintei in care trece viata omului! Uneori se produce ca un fel de epidemie in profunzimile spatiului. In aceste secol boala s-a extins de la Pamant la Univers. Al treilea lucru este: exista un exces de lumina in Univers? Am descoperit o stea care, in acord cu legile astronomice si matematice, ar putea disparea si chiar si asa nimic nu s-ar schimba. Acea stea se afla intr-o galaxie. Lumina poate fi emisa cu asa o densitate, incat ar incapea intr-o sfera mai mica decat un mar si in acelasi timp mai grea decat Sistemul nostru Solar. Religiile si filosofiile arata ca omul poate ajunge sa fie Cristos, Buddha si Zaratustra. Ceea ce incerc sa demonstrez este revolutionar si aproape incredibil. Este ceea ce trebuie facut in Univers pentru ca fiecare fiinta sa se nasca asemenea lui Cristos, Buddha sau Zaratustra. Stiu ca gravitatia este potrivnica la tot ceea ce vrea sa zboare, iar intentia mea nu este aceea de a face dispozitive de zbor (avioane sau rachete), ci de a-i invata pe individ sa-si recupereze constiinta propriilor sale aripi… in afara de asta incerc sa trezesc energia continuta in aer. Exista izvoare principale de energie. Ceea ce se considera ca spatiu vid nu este decat o manifestare a materiei care nu este trezita. Nu exista spatiu vid pe aceasta planeta si nici in Univers… Gaurile negre, despre care vorbesc astronomii, sunt cele mai puternice izvoare de energie si de viata. JURNALIST: La fereastra camerei dumneavoastra de la hotelul Waldorf-Astoria, la etajul treizeci si trei, in fiecare dimineata vin pasarile. TESLA: Un om trebuie sa fie sensibil fata de pasari. Aceasta se datoreaza aripilor sale. Fiinta umana le avea, odata, vizibile! JURNALIST: Dumneavoastra nu ati incetat sa zburati din acele zile indepartate din Smiljan! TESLA: Am vrut sa zbor de pe acoperis si am cazut: calculele copiilor pot fi eronate. Amintiti-va ca aripile tineretii vor sa aiba totul in viata! JURNALIST: Ati fost vreodata casatorit? Nu

Vasile Goldis – un parinte al patriei

/0 Comments/in /by

E interes obstesc sa-i cunoastem pe barbatii care vin din Ardeal cu atmosfera racoritoare a muntilor lui, cu vointa otelita in luptele darze pentru viata nationala, cu conceptia lor de moralitate austera. Vasile Goldis s-a remarcat ca un neobosit luptator si patriot atasat neamului sau si intereselor acestuia. Indelungata si rodnica sa activitate in beneficiul tarii si al poporului a fost in acelasi timp lupta sustinuta pe plan politic si cultural pentru afirmarea idealului de libertate nationala al romanilor din Transilvania. El a avut un rol remarcabil in marile probleme nationale si national culturale in calitatea sa de sfatuitor si conducator, ascultat si urmat datorita prestigiului pe care l-a obtinut, prin invatatura si intelepciunea sa, prin ideile si faptele sale, ca un profesor de inalta tinuta, ca presedinte al „Astrei”, ca un ministru al invatamantului, culturii si cultelor, ca personalitate in cel mai bun inteles al cuvantului. Patriei i-a inchinat gandurile si nazuintele sale, iar libertatea si unitatea romanilor au devenit pentru Vasile Goldis notiuni cu valoare de simbol, dar si de program politic. Patriot cinstit si sincer, s-a identificat permanent cu poporul. „Nu revendic nimic pentru mine…”, obisnuia sa spuna atunci cand apara interesele poporului sau. Cei care l-au cunoscut, ca si cei care i-au cercetat viata si activitatea, l-au considerat si il considera ca fiind un stralucit reprezentant al miscarii nationale a romanilor din Transilvania din acea epoca. Vasile Goldis s-a nascut in satul Lunca Teuz, in judetul Arad, la 12 noiembrie 1862 in casa bunicului sau, Teodor Goldis. A primit o educatie aleasa datorata bunicului sau si tatalui sau, care i-a insuflat dragostea pentru cele mai nobile traditii nationale ale romanilor ardeleni. Ca elev, a studiat la mai multe scoli, ajungand la varsta adolescentei la liceul maghiar din Arad. S-a dovedit a fi un elev eminent, cu aptitudini deosebite pentru istorie, literatura si filosofie, terminand in anul 1881 cele 8 clase de liceu ca sef de promotie cu nota exceptionala si luandu-si bacalaureatul cu distinctia „Eximio modo”. Din anul 1881 a intrat student la Facultatea de litere si filosofie a Universitatii din Budapesta, pe care a terminat-o in anul 1886, studiind intre timp, din anul 1882 pana in 1884, la Viena. Si-a inceput cariera didactica la Preparandia din Caransebes, apoi din anul 1889 s-a mutat la Brasov, unde a lucrat pana in anul 1901, ca profesor de liceu. Printre colegii de la Brasov s-au aflat Valeriu Braniste si Virgil Onitiu, iar printre elevi, stralucitii intelectuali de mai tarziu: Octavian Goga, Sextil Puscariu, Onisifor Ghibu, Ioan Lupas s.a. A fost un dascal stralucit, fiind foarte apreciat de elevii sai atat pentru cunostintele sale cat si pentru calitatile deosebite de pedagog. A avut alte preocupari in afara celor legate de invatamant. A scris articole pe teme de literatura, fiind socotit un talentat gazetar. El a excelat si in domeniul oratoriei. Dovezi in acest sens sunt numeroasele sale discuri si cuvantari remarcabile. Dupa o lunga cariera didactica desfasurata la Brasov, in anul 1901, s-a mutat la Arad, din motive de sanatate. Aici isi va relua aceasta activitate ca director al scolii de fete, intre anii 1901-1905. Un loc important in viata lui Vasile Goldis l-a ocupat participarea sa, sub diferite forme, la viata politica. A fost membru marcant al Partidului National Roman din Transilvania. Inca din 1905 alaturi de alti membri ai acestui partid, ca Aurel Vlad, Ioan Suciu, Aurel Lazar, a propus sa fie abandonata vechea tactica pasivista fata de politica oficiala promovata de Budapesta si Viena. Acestia s-au pronuntat pentru o politica mai activa. Tactica noului activism, preconizata de Vasile Goldis, desi nu a fost adoptata principal la Conferinta Nationala a P.N.R. din Transilvania (1905) va fi urmata totusi, de aproape toti conducatorii partidului. In anul 1906 a devenit deputat in parlamentul de la Budapesta unde a desfasurat pana in anul 1910, o activitate deosebit de rodnica. In aceasta calitate el s-a pronuntat pentru acordarea de drepturi politice largi, democratice, pentru romani si pentru recunoasterea P.N.R. din Transilvania. Intr-o serie de discursuri Vasile Goldis a cerut respectarea libertatii nationale si a aparat invatamantul romanesc de faimoasa lege scolara a ministrului Appony, a criticat legea electorala preconizata de contele Andrassy Gyula. Datorita intransigentei ideilor sale, precum si modului de a pune diferite probleme, el va deveni in Parlamentul de la Budapesta un adversar de temut. Activitatea sa politica nu a fost intrerupta de esecul inregistrat in anul 1910, cand a candidat din nou pentru parlamentul de la Budapesta si nu a obtinut voturile necesare. El a continuat sa apere interesele romanilor si in perioada urmatoare, folosind alte cai si mijloace. In urma unor conflicte din sanul P.N.R. din Transilvania, privind forma de tratat pe ca trebuiau sa o aleaga romanii din Imperiul austro-ungar, Vasile Goldis, alaturi de alti militanti, va incerca sa reintroduca disciplina si sa refaca unitatea partidului. Incepand din anul 1911 el a primit sa conduca ziarul „Romanul” din Arad. Datorita talentului sau de gazetar, acest ziar va deveni un important instrument de lupta al romanilor pentru infaptuirea unirii. Ca director al ziarului, a refuzat, in martie 1916, sa subscrie la „Declaratia de fidelitate” ceruta de contele Tisza, imediat dupa intrarea Romaniei in razboi. Ca urmare, ziarul „Romanul” va fi suspendat, dar va reaparea la 7 noiembrie 1918, in preajma pregatirii evenimentelor de la Alba Iulia. In anul 1913, P.N.R. din Transilvania a acceptat reluarea tratativelor (esuate in 1910) cu guvernele ungare, dar nu s-a ajuns la un compromis datorita cercurilor soviniste ale aristocratiei si a marii burghezii maghiare reprezentate de ultranationalistul conte Tisza Istvan. Acestea dovedeau ca guvernele de la Budapesta nu s-au straduit sa satisfaca nici macar cele mai elementare drepturi ale populatiei romanesti. In pofida unei atitudini moderate, imprimata de conducerea P.N.R. in timpul primului razboi mondial, Vasile Goldis a criticat politica oficiala care continua deznationalizarea romanilor din Transilvania. El a protestat impotriva abuzurilor fata de romani, impotriva internarii unor romani in lagarele de concentrare, considerati suspecti „necredinciosi” si „elemente periculoase”. Aceasta atitudine s-a manifestat pana la sfarsitul razboiului. Ca urmare a infrangerii

Mircea Vulcanescu – Dimensiunea romaneasca a existentei

/0 Comments/in /by

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/mircea-vulcanescu-2.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/mircea-vulcanescu-2.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Mircea Vulcanescu – Dimensiunea romaneasca a existentei” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1560110983174{margin-bottom: 0px !important;}”]Determinarea componentelor unui suflet national nu-i o problema usoara. Conceptul chiar de suflet national, de ethos, e supus discutiei si, ca atare, spre a evita neclaritati, se impune sa lamurim, in prealabil, planul pe care se va situa aceasta expunere. Planul acesta nu poate fi decat planul unei psihologii colective diferentiale, adica domeniul unor reactiuni ale sufletului omenesc, tipice pentru o anumita colectivitate. Ce inseamna insa reactiunea tipica a unui colectiv? Inseamna, in primul rand, reactiunea statisticeste predominanta, nu reactiunea numericeste uniforma; altfel zis, intr-un colectiv caracterizat din punct de vedere tipic cu o anumita reactiune, se poate intampla ca anumiti indivizi sa manifeste alta reactiune decat cea tipica, fara ca totusi prin aceasta sa se altereze caracteristica ansamblului. Cum e insa posibil sa se caracterizeze un colectiv ale carui reactiuni nu au facut obiectul unei asemenea inventarieri numerice? Aci intervine procedeul sintetizator al spiritului omenesc, care intuieste de-a dreptul frecventa anumitor insusiri si o transforma in caracteristica definitorie pentru grup. Cand se spune astfel ca francezul este clar, germanul profund ori americanul practic, aceasta nu inseamna ca nu exista si unele nebulozitati la cei dintai, unele superficialitati la ceilalti, ori unele fapte dezinteresate la cei din urma. Inseamna numai ca ceea ce mintea omeneasca intalneste mai frecvent si determina drept caracter de recunoastere grupului sunt cele trei insusiri amintite. Cand vorbim deci de un suflet national, nu putem face abstractiune de o anumita viziune intuitiva a materialului asupra caruia vorbim. Acei care, ocupandu-se de realitati sociale, cred ca pot face abstractiune de asemenea viziuni intuitive si folosi metodele riguroase ale stiintelor experimentale, sa ne ierte, deci, ca nu vom avea pretentia sa ne asezam pe terenul pe care cearca sa se aseze si pe care noi il contestam si pentru dansii. Am fi deci fericiti daca consideratiunile pe care le vom face asupra ethosului romanesc s-ar putea situa in prelungirea eforturilor unui Ernst Robert Curtius, asupra spiritului germanic; ale lui Max Scheler, din Das Nazionale im Denken Frankreichs, ori ale unui Max Weber, asupra spiritului protestantismului – mai curand decat pe linia psihologiei popoarelor, cu pretentie de rigori stiintifice, dar in fond cu un mult mai mare grad de afirmatie demn de controlat al unor Fouillee ori ale unui Draghicescu. Cautand sa determinam componenta sufletului romanesc, se presupune ca trebuie sa cunoastem cel putin aceste doua lucruri: componentul si compusul. Sufletul romanesc este insa o realitate complexa, asupra careia, cu toata previziunea de caracterizare mioritica, cercetatorii sunt departe de a fi cazut de acord asupra realitatii dintre ce este intr-adevar si ceea ce vor ei sa fie acest suflet. Mai putin dificil, aparent, stau lucrurile referitoare la sufletul dac. Zic: in aparenta, pentru ca daca cele cateva documente, printre care izvoare contemporane sau tarzii, caracterizeaza cateva manifestari ale ethosului dacic, pentru gradul de prezentativitate al acestor informatiuni, precum si pentru punerea lor de acord suntem redusi la simple conjencturi. Efortul nostru de a regasi caracterul dacic al sufletului nostru national s-ar reduce astfel la incercarea de caracterizare linei incertitudini printr-o alta incertitudine. Asa ar fi daca mijloacele noastre de a ne apropia de realitate ar fi toate indirecte si externe. Din fericire pentru noi, in toate stiintele spiritului – si istoria face parte din ele -, in afara domeniului extern, avem posibilitatea de a ne referi la lucruri prin inteles si prin intentii. Mai mult decat atat, in masura in care cunostintele noastre in acest domeniu despre semnele pe care omul le lasa in carti, pe pietre sau pe suprafata pamantului, nu sunt nimic decat in masura in care pun in joc asemenea semnificatii, putem spune ca despre ce suntem si despre ce au fost cei dinaintea noastra nu putem sti nimic decat in masura in care le putem atribui din noi un inteles care sa le unifice. La limita efortului istoricului de a afla …cercetatorul nostru va trebui sa cada de acord cu afirmatia rasturnatoare a lui Nietzsche: „Nu putem intelege trecutul decat prin aratarea a ceea ce este viu din el in vremea noastra”. Oricine si-ar inchipui ca poate da un inteles afirmatiunilor lui Herodot ori ale lui Strabon, ori afirmatiunilor lui Dio Cassius, ori celor mai tarzii, ale lui Iordannes, despre daci si despre geti, de pilda, afirmatiunilor ca dacii „inhaerens montibus” (ca dacii traiesc in munti), ori ca sunt nemuritori, chipul in care ne vom reprezenta dependenta lor de munti sau nemurirea lor va fi intotdeauna in functiune de chipul in care ne reprezentam noi insine catararea muntilor ori propria noastra nemurire. Se poate sa fie practic lucrul acesta, dar e asa; in locul faptelor pe care vrem sa le cuprindem cu mintea, nu intalnim in istorie, chiar in relatarea celor mai marunte fapte petrecut acum cateva minute, decat martori ai acestor fapte; martori care putem sa-i confruntam, sa-i discutam, sa-i admitem sau sa-i punem la indoiala, in fond, intotdeauna, dupa ceea ce suntem noi insine in stare sa ne inchipuim si sa socotim admisibil despre lucrul pe care vrem sa-l stabilim. Asa se si explica de ce exista in stiintele spiritului atata diversitate de pareri, si, daca de la o vreme o mare parte din martorii unui fenomen cad la invoiala sa afirme ca un lucru s-a petrecut asa si nu altfel, lucrul se datoreste, pe de o parte, faptului ca un grup de oameni s-a gasit la un moment dat conformat in acelasi fel, prada acelorasi simtiri si acelorasi impresii si, pe de alta parte, pentru faptul ca, la urma urmelor, realitatea asupra careia se cade de acord este banala, adica corespunde asteptarilor si chipului de reprezentare ale celor mai multi dintre martori. Daca lucrurile stau astfel, chiar in stiinta, putem sa incercam sa plecam nu de la vreo cunoastere cu pretentii de exactitate istovitoare a realitatii romanesti si a componentei sale dace; ci de la aceea ce cu totii stim mai mult sau mai putin, ori, daca nu stim, suntem gata

Faptele dacilor relatate de printesa Ana Comnena a Imperiului Bizantin, in Alexiada

/0 Comments/in /by

In prima parte a secolului XIX a aparut Curentul Latinist, ce sustinea ca limba romana ar avea origini cu precadere latine. Unii reprezentanti radicali ai acestui curent sustineau, nici mai mult, nici mai putin, ca, dupa colonizarea Daciei de catre Imperiul Roman, dacii ar fi fost coplesiti numeric de catre colonistii adusi din toate partile imparatiei, renuntand la limba strabuna, adoptand latina vulgara si fiind, in cele din urma, asimilati. Teoria absurda a disparitiei dacilor a fost combatuta cu vigoare de catre spirite lucide precum Bogdan Petriceicu Hasdeu si Vasile Alecsandri. Dacii nu doar ca nu au disparut, dar si-au pastrat mai departe stravechea lor limba, foarte asemanatoare cu latina numai datorita stransei inrudiri dintre stramosii nostri si populatiile Peninsulei Italice (urmare a obarsiilor comune, indo-europene). Asemanarea dintre limba romana si asa-zisele limbi neolatine provine din originile comune ale tuturor acestor limbi, insa ele s-au desprins din acelasi trunchi lingvistic cu milenii inainte de cuceririle pe care le-a efectuat Imperiul Roman. Latina vulgara a fost numai o limba sora cu graiul geto-dacilor, iar daca franceza sau italiana se aseamana si astazi cu romana, asemanarile nu-si au originile in procesul de romanizare. O mare parte din teritoriul locuit de catre tracii de la nord de Dunare (dacii, costoboci, geti, carpi, apulii etc.) nu s-a aflat niciodata sub stapanire romana si totusi pe meleagurile respective (Moldova, Maramures, o parte din Muntenia) se vorbeste aceeasi limba romana precum in Oltenia sau in Banat. Stramosii nostri au fost numiti daci in Antichitate, dar si in Evul mediu sau ulterior. Mihai Viteazul era numit „Malus Dacus”, iar adversarii lui Horea sustineau ca viteazul lider al Rascoalei de la 1784 s-ar fi (auto) intitulat „Rex Daciae”. Unii cronicari bizantini, precum Ana Comnena (1083 – 1153) si Laonikos Chalkokondyles (1430-1490), inca mai foloseau numele de „daci”, referindu-se la populatia romaneasca ce traia in vremea lor la nord si la sud de Dunare. Fiica a imparatului bizantin Alexie I Comnenul (conducator intre 1081 si 1118), al carui neam provenea din Comne – un oras trac, printesa Ana Comnena ramane in istorie ca una dintre primele femei care si-au asumat anevoiosul rol de a reda istoria vremurilor pe care le-au trait. Ca persoana de rang foarte inalt, Ana Comnena a beneficiat de cea mai aleasa educatie ce putea fi primita, de catre un tanar, la vremea sa. Ca fiica de imparat (si ulterior aspiranta la „functia” de conducatoare informala a statului), a avut acces la cele mai fidele surse de informare disponibile in Imperiul Bizantin – una dintre cele mai longevive si mai puternice imparatii din istorie (purtand, oficial, numele de… Romania). Ca persoana preocupata de istoria timpurilor sale, Ana Comnena a scris o lucrare remarcabila, intitulata Alexiada, ce abunda in informatii pretioase pentru istoria universala si contine detalii interesante pentru istoria poporului roman. La fel ca si alti cronicari, printesa Ana Comnena se refera la stramosii nostri folosind numele de „daci”, la o vreme in care de la razboaiele in urma carora o parte din Tracia a fost ocupata de catre trupele romane se scursese mai mult de un mileniu. Alexiada, scrierea printesei Ana, descrie evenimentele petrecute in perioada Primei Cruciade, precum si interactiunile dintre centrele de putere din estul si vestul Europei, la inceput de secol XII, evenimente in care au fost protagonisti si stramosii nostri, la care autoarea a preferat sa se refere folosindu-le numele din vechime. Alexiada este o scriere structurata in 15 carti si un prolog, oferind informatii esentiale despre Prima Cruciada (1096 – 1099), dar si despre Marea Schisma (petrecuta in anul 1054) – in urma careia a survenit separarea intre crestinismul ortodox si cel catolic. In prima sa mentiune din Alexiada legata de stramosii nostri, fiica imparatului Alexie I Comnenul se refera la un moment in care conducatorii dacilor au decis sa nu mai respecte tratatul (de pace) cu romanii (Imperiul Bizantin) si l-au rupt „in mod necrutator”. In anul 1087, odata cu venirea primaverii, o armata amestecata, de 80.000 de luptatori, condusa de catre un anume Tzelgu a traversat Dunarea si a cucerit orasele din jurul Chariopolisului (asezare ce corespunde cu actualul oras Hayrabolu, din Turcia). Respectiva oaste era formata din cumani, pecenegi, dar cuprindea si un numar de luptatori daci (vlahi). Astfel de atacuri sau incursiuni erau deja o traditie multiseculara, pentru daci. Singuri sau in alianta cu alte popoare (sarmatii), geto-dacii atacau Imperiul Roman, la sud de Dunare, cu mult inainte de razboaiele daco-romane din 101-102 si 105-106. Intr-un alt pasaj, Ana Comnena descrie oastea imensa, formidabila, a cruciatilor care au traversat pamanturile Traciei, indreptandu-se catre teritoriul Imperiului Roman de Rasarit. In aceasta Prima Cruciada, a fost atins, in cele din urma, obiectivul recastigarii controlului asupra Ierusalimului. Ca dovada a continuitatii admirabile a popoarelor de neam trac in Peninsula Balcanica, Ana Comnena face referire, in Alexiada, si la neamurile care populau, la vremea sa, muntii Haemus (adica Balcanii). Pe ambii versanti ai acestor munti, spunea printesa Ana, locuiesc populatii foarte bogate: dacii si tracii pe versantul nordic, iar pe cel sudic, „mai multi traci si macedoneni”. Scrierea printesei bizantine cuprinde aspecte importante si pentru istoria aromanilor. Surse: wikipedia.org, ziarullumina.ro, www.yorku.ca, emilia-corbu.blogspot.ro, sourcebooks.fordham.edu.