Prezentari evenimente, concursuri, galerii de arta, carti etc.

ionut tene, cercetarea istorica, directivele nkvd

Ionut Tene – Cercetarea istorica, de la directivele NKVD la recomandarea UE

/0 Comments/in , /by
ionut tene, cercetarea istorica, directivele nkvd

Aparuta la editura Scoala Ardeleana, lansarea cartii a beneficiat de prezentarea din partea academicianului Ioan Aurel Pop, dar si a istoricilor Vasile Lechintan si Ion Novacescu.

Ionut Tene considera ca „De cativa ani istoricii romani si-au transformat pasiunea si vocatia in meseria de istoric, bine stipendiata de fundatii sau institute publice, cu un rol clar definit de educare in interese ideologice obscure si punctate de societatea noastra ierarhica”.

Cercetarea istorica de la directivele NKVD la recomandarea UE. Noua generatie de istorici romani dincolo de formalismele istoriografiei oficiale

Studiul istoriei si promovarea istoriei in scoli au fost apanajul regimurilor politice si al ideologiei de a lungul timpurilor. Daca in anii ’50 istoria lui Mihail Roller dezumaniza istoria Romaniei dupa chipul celei sovietice in maniera marxista a luptei de clasa, astazi istoria este atent diriguita de oficialii Comisiei Europene. Istoria a fost folosita ca o „tarfa de lux” de catre regimurile totalitare, dar si in prezent a devenit cocota Bruxellesului. Cercetarea istorica corecta, bazata pe izvoare si deductii logice in spiritul adevarului este inca o himera. Cercetatorii, la fel ca in perioada comunista, trebuie sa dea tributul ideologiei, ieri Moscovei sau directivelor PCR si azi recomandarilor de la Strasbourg.

In jurul anilor 2000 ministrul Educatiei, Andrei Marga, a facut o mare greseala acceptand redactarea manualelor alternative de istorie, care au obturat promovarea corecta a faptelor istorice si personajelor majore, nu conform duratei istorice initiate de Scoala Analelor, de viziunile lui March Bloc sau Paul Veyne. Personaje obscure din punct de vedere istoric, prezentatori TV ca Andreeea Esca au luat locul unor personaje emblematice ale istoriei nationale – Decebal, Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul. S-a urmarit compromiterea unui demers istoriografic national. Facatorii de manuale alternative incurajati de Andrei Marga si directivele europene au pus in prim plan durata scurta de o clipa (an, deceniu) a importantei unei vedete contemporane de televiziune fata de importanta unui Eminescu sau a evenimentului Razboiului de Independenta, reprezentativi pentru durata lunga in istorie. Greseala aceasta istoriografica a indepartat tanara generatie fata de istorie si a dus la o rasturnare a scarii valorilor in societate. Cred ca atitudinea demitizatoare a istoriei si demantelarea ierarhiei duratelor si personalitatilor in timpul istoric a fost facuta intentionat pentru ocultarea adevarului istoric si inversarea ierarhiilor in Romania.

Un popor fara repere si valori poate fi mai usor manipulat. Aproape ca nu este nicio diferenta de logica intima, istorica, pastrand nuantele istorice indubitabile, intre directivele NKVD asupra istoriei din 1947 si Recomandarea nr. 15 a UE din 2001. In esenta, ambele documente aneantizeaza rolul natiunilor, eroilor, culturii si religiei in istoria tarilor europene. In iunie 1947, NKVD (precursorul KGB) distribuia, in regim strict secret, setul de directive destinat sovietizarii tarilor din sfera de influenta a Moscovei. Aceste directive intitulate „Moscova 2.6.1947 (Strict secret) K AA/CC113, indicatia NK/003/47”, au fost elaborate de Lavrenti Beria, seful KGB.

„34. Trebuie acordata o atentie deosebita bisericilor. Activitatea cultural educativa trebuie astfel dirijata ca sa rezulte o antipatie generala impotriva acestora. E necesar sa fie puse sub observatie tipografiile bisericesti, arhivele, continutul predicilor, cantecelor, al educatiei religioase, dar si cel al ceremoniilor de inmormantare.

35. Din scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuie sa fie inlaturati profesorii de valoare care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupate de oameni numiti de noi, avand un nivel de pregatire slab sau mediocru. Sa se analizeze diferentele dintre materii, sa fie redusa cantitatea de material documentar, iar la licee sa se opreasca predarea limbilor latina si greaca veche, a filosofiei generale, a logicii si geneticii. In manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut sa serveasca binele tarii. Se va insista pe lacomia si rautatea oricarui rege, pe efectul nefast al monarhiei si pe lupta poporului asuprit. In scolile de specialitate trebuie introdusa specialitatea ingusta.”

Pe de alta parte, paradoxal, un document al UE, care pare un altfel de URSS, cu capitala transbordata de la Moscova la Bruxelles, intr un limbaj mai nuantat si democratic inhiba cercetarea istorica bazata pe forta creatoare a popoarelor si culturii nationale. Scopurile sunt clare: ocultarea unor fapte, evenimente si personalitati istorice care deranjeaza mersul unificarii europene. In subsidiar pentru Bruxelles istoria este un mijloc de propaganda, ca la sovietici, si nu un mod de a afla adevarul despre trecutul popoarelor europene.

„Recomandarea No. 15 (2001):

1. Scopurile predarii istoriei in secolul 21. Predarea istoriei intr o Europa democratica ar trebui: sa ocupe un loc central in educatia unor cetateni responsabili si implicati activ in viata politica si in cultivarea respectului pentru diferentele intre popoare, fiind bazata pe afirmarea identitatii nationale si a principiilor tolerantei; sa fie un factor decisiv in reconcilierea, cunoasterea, intelegerea si respectul reciproc intre popoare; sa joace un rol vital in promovarea valorilor fundamentale, precum: toleranta, intelegerea reciproca, drepturile omului si democratia; sa fie o componenta fundamentala a constructiei europene liber consimtite pe baza mostenirii istorice si culturale comune, imbogatita prin diversitate si care contine uneori chiar si aspecte conflictuale si dramatice; sa fie o parte a politicii educationale care joaca un rol important in progresul tinerei generatii, cu trimitere directa la participarea sa activa la constructia Europei, ca si la evolutia pasnica a societatii umane intr o perspectiva globala, in spiritul intelegerii si a respectului reciproc; sa permita cetatenilor Europei sa isi formeze si sa isi afirme propria identitate individuala si colectiva prin cunoasterea mostenirii istorice comune in aspectele sale locale, regionale, nationale, europene si globale; sa fie un instrument pentru prevenirea crimelor impotriva umanitatii.”

Si in UE, ca si in fosta URSS sau lagarul comunist, istoria este folosita ca un instrument, ca un mijloc de propaganda, pentru impunerea ideologiei unificarii europene. Pentru un istoric cu constiinta vastitatii evenimentelor, personalitatilor si faptelor istorice, istoria nu poate fi un vehicul de propaganda in favoarea unei constructii politice supra statale, ci numai o cale spre adevar sau, intr un sens antic, de la Herodot citire: Historia magistra vitae. Noua generatie de istorici romani trebuie sa depaseasca complexul ideologic comunist vetust, dar si pe cel impus de schematismul si formalismul recomandarilor UE, sa se indrepte cu nerabdare, cunostinta si constiinta febrila spre cercetarea aspectelor istoriei nationale in complexitatea si varietatea lor aproape infinita si conexa cu Europa si lumea.

Tinerii istorici romani pot urma modelul istoriografic interbelic, care transcende istoriografia rebarbativa impusa de sovietici sau Bruxelles. Istoricii romani au modele usor recognoscibile in marile valori interbelice si mai au experienta trairii sau parcurgerii directe a experimentului toxic comunist. Ei pot sa scrie studii si compendii de istorie europeana superioare fata de colegii din Occident supusi restrictiilor limitative ale recomandarilor ideologice impuse de Comisia Europeana. Un inceput excelent inspre o istorie dezbracata de false pudori ideologice o fac cercetatorii de la IICCMER din Bucuresti si Institutul de Istorie Orala din Cluj. Aceste centre istoriografice ofera speranta si substanta noilor generatii de istorici romani.

Sursa: activenews.ro.

calendar, certitudinea, calendar certitudinea, calendar certitudinea mai 2020, mai 2020

Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Mai 2020 – Armata poloneza ocupa Kievul. Romania refuza sa participe, alaturi de Polonia, la impartirea Ucrainei

/0 Comments/in /by
calendar, certitudinea, calendar certitudinea, calendar certitudinea mai 2020, mai 2020

Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Mai 2020 – Armata poloneza ocupa Kievul. Romania refuza sa participe, alaturi de Polonia, la impartirea Ucrainei

Dupa redobandirea independentei (11 noiembrie 1918), Polonia a promovat o politica de recastigare a intregului „spatiu al polonitatii”, adica al tuturor teritoriilor pierdute incepand cu anul 1772 prin cele trei impartiri succesive ale tarii intre Rusia, Prusia si Austria.

Primele referiri la o actiune comuna romano-polona in spatiul ucrainean dateaza din decembrie 1918: cateva mesaje trimise, prin Paris, catre generalul Constantin Prezan, seful Marelui Cartier General al Armatei Romane, de catre liderii Comitetului National Polon din Franta si Marea Britanie.

Ministrul de Externe polon Ignacy Paderewski facea apel la intelegerea deplina si participarea Romaniei la acest „proces” – singurul care ar fi garantat apartenenta definitiva a provinciilor recent unite cu teritoriile lor nationale: Galitia Orientala (Polonia) si Basarabia (Romania). Bucurestiul a transmis, prin contele Aleksander Skrzynski, ca Romania nu dorea teritorii ucrainene si ca o interventie militara in Rasarit nu era de dorit, atata vreme cat Polonia se afla angajata in mai multe conflicte cu vecinii sai.

La 7 mai 1920, trupele poloneze au ocupat Kievul iar maresalul Pilsudski a facut o ultima propunere de impartire a Ucrainei; oferta avea in vedere acum doar portiunea din litoralul Marii Negre, in care se afla portul Odessa si regiunea dintre Nistru si Bug, ca zona tampon impotriva atacurilor bolsevice. Desi Parisul nu a dat niciun semn ca s-ar fi opus planurilor poloneze, pozitia generalului Averescu (care era acum prim-ministru) a ramas ferma: respingerea oricaror planuri de participare a Romaniei la conflictele din rasarit si stoparea negocierilor romano-polone in vederea incheierii aliantei bilaterale, pana la rezolvarea deplina a disputelor militare polono-sovietice.

calea victoriei, tur ghidat online

Fundatia Calea Victoriei – Descoperă Calea Victoriei – Tur ghidat online

/1 Comment/in /by
calea victoriei, tur ghidat online

Fundatia Calea Victoriei - Descoperă Calea Victoriei

Tur ghidat online

Fundația Calea Victoriei vă prezintă Atelierul Descoperă Calea Victoriei – tur ghidat online.

Stăm în casă, dar ne bucurăm în continuare de oraşul nostru. Vino cu noi în primul tur ghidat online, să descoperim împreună cu Anita Sterea istoria celei mai cunoscute artere bucureştene – Calea Victoriei. Instalaţi confortabil în faţa calculatorului, explorăm la pas cea mai elegantă stradă din Capitală. Cum? Rămâne să aflaţi la tur.

În această expediţie culturală veţi descoperi frumuseţea caselor şi a monumentelor de pe Calea Victoriei şi veţi afla povestea oamenilor care le-au construit şi momentele memorabile petrecute pe această cale regală.

Calea Victoriei este una din cele mai vechi artere ale Bucureştiului. Înainte de domnia lui Constantin Brâncoveanu, strada nu făcea parte din Bucureşti, numele ei fiind Drumul Braşovului şi era formată doar din segmentul dintre Cercul Militar şi Piaţa Victoriei. Porţiunea cuprinsă între Piaţa Naţiunilor Unite (fostă Piaţa Senatului) şi bulevardul Regina Elisabeta era cunoscută în acea vreme sub numele de Uliţa Mare spre Sărindar pentru că ducea către biserica Sărindar (astăzi, Cercul Militar Naţional).

Drumul, rezultat din unirea dintre Drumul Braşovului si Uliţa Mare spre Sărindar, a fost deschis în anul 1692, de către domnitorul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu, sub numele de Podul Mogoşoaiei. Uliţa nou formată era pavată cu trunchiuri de copaci. Străzilor astfel pavate li se spunea poduri, motiv pentru care şi noua cale primeşte denumirea de „Pod”, Podul Mogoşoaiei. Noua stradă a fost construită pentru a asigura o cale de legătură între moşia voievodului – Mogoşoaia şi palatul domnesc, amplasat în apropierea Curţii Vechi. Artera devine drumul principal al capitalei, de-a lungul ei construindu-se case boiereşti, biserici, hanuri, hoteluri, prăvălii, magazine de lux, cafenele şi instituţii de stat.

Casele şi palatele despre care vom povesti sunt Casa Cesianu, Palatul Cantacuzino, Casa Dissescu, Casa Vernescu, Palatul Ghika-Grădişteanu, Academia Română, Casa Monteoru-Catargi, Palatul Romanit, Palatul Ştirbei, Grand Hotel Continental, Athenee Palace, Muzeul Theodor Aman, Ateneul Român, Palatul Regal, Biblioteca Centrală Universitară, Biserica Creţulescu,  Palatul Telefoanelor, Teatrul Odeon, Casa Capşa, Cercul Militar Naţional, Biserica  Sărindar, Hotel Boulevard, Pasajul Macca-Villacrosse, CEC, Palatul Poştelor, Biserica Stavropoleos şi Caru’ cu Bere.

Ca să vă înscrieți în acest atelier dați click aici.

vasile lupasc, vlad tepes

Vasile Lupasc – Viata si dupaviata lui Vlad Voda Tepes

/0 Comments/in /by
vasile lupasc, vlad tepes

Vasile Lupasc - Viata si dupaviata lui Vlad Voda Tepes

Vasile Lupasc: De cateva zile avem pe YouTube, integral, piesa de teatru radiofonic realizata pe baza primului meu roman, Rastignit Intre Cruci. Cu o distributie care inca ma face sa ma intreb daca nu cumva am visat, cu o regie extraordinara, piesa este unul dintre cele mai dragi proiecte la care am lucrat.

Au existat vremuri mai grele decat aceasta. Haideti sa avem grija unii de altii, sa ne relaxam si din cand in cand, sa mai prindem putere din povestile despre „cei ce ne-au dat nume”!

Teatru Radiofonic. In distributie: Marcel Iures, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Mihai Malaimare, Irina Movila, Mircea Rusu, Mihai Dinvale, Stefan Velniciuc, Eugen Cristea, Mircea Constantinescu.

Vasile Lupasc si Editura Rhea iti prezinta piesa de teatru radiofonic Viata si dupaviata lui Vlad Voda Tepes:

carlo troya, goti, geti, zamolxis

Carlo Troya – Getii lui Zalmoxis au fost stramosii Gotilor lui Theodoric

/0 Comments/in /by
carlo troya, goti, geti, zamolxis

Carlo Troya - Getii lui Zalmoxis au fost stramosii Gotilor lui Theodoric

Istoria oficiala a Romaniei cu privire la geto-daci si continuitatea lor ignora o sumedenie de izvoare istorice si dovezi arheologice din afara tarii noastre. Pentru ca nu convin dogmei oficiale cu privire la formarea poporului roman sau cu privire la uriasa influenta avuta de geto-daci in intreaga Europa.

Printre aceste izvoare ignorate se numara si opera istoricului italian Carlo Troya care, in lucrarea „Istoria Italiei in Evul Mediu”, scrisa in secolul al XIX-lea, dedica nu mai putin de 3.500 de pagini istoriei geto-dacilor, istorie pe care o descrie pentru o perioada de peste 2.000 de ani – din secolul VII i.Hr. pana in secolul XV, in perioada Evului Mediu. In aceasta lucrare, el vorbeste (printre multe altele) despre faptul ca getii lui Zalmoxis au fost stramosii gotilor lui Theodoric cel Mare, stapanul Peninsulei Italice in secolul V.

Carlo Troya a fost un important istoric al secolului al XIX-lea, om politic si prim-ministru al Regatului Celor Doua Sicilii. Lucrarea sa, uriasa prin intindere si documentare, contine informatii foarte importante sustinute, in bibliografie, de mii de lucrari din toate perioadele istorice. Un lucru extraordinar.

In aceste conditii, a o ignora, nu este decat o dovada a relei credinte sau a micimii stiintifice a celor care conduc destinele istoriei nationale.

Pentru a afla mai multe despre continutul celor 3.500 de pagini destinate istoriei geto-dacilor dar si despre autorul lor, italianul Carlo Troya, va invit sa urmariti o emisiune realizata impreuna cu domul Dumitru Ioncica, editorul acestei carti in Romania, pe care o puteti viziona mai jos.

Editia publicata in Romania poarta numele ARGUEMNTE PENTRU RESCRIEREA ISTORIEI EUROPENE si poate fi comandata online aici: DACIA ART sau la telefon 0721 096 069.

Daniel Roxin.

arta, eroii neamului, batalia de la jiu, dan puric, umorul romanesc

Dan Puric – Despre eroii anonimi si dezertorii din conditia de roman

/0 Comments/in , /by
arta, eroii neamului, batalia de la jiu, dan puric, umorul romanesc

Dan Puric - Despre eroii anonimi si dezertorii din conditia de roman

„Exista o lume pe care trebuie s-o regasim cu orice pret! Romania romanilor! Romania viziunii romanești! Ea singura conteaza!”

Mircea Vulcanescu.

La prima impresie, Batalia de la Jiu este o carte de nisa, fara nicio sansa de supravietuire intr-o lume a infinitelor dezbateri, menite parca sa oculteze definitiv adevarul istoriei, o lume a ratacirii constiintei romanesti a bietilor tineri in jungla manualelor alternative.

Si poate de aceea, cititorul de azi, reeducat si formatat, cu perceptia scurta a lumii de acvariu ce-l inconjoara, va avea reflexul „legitim” s-o inchida imediat, considerand-o neinteresanta, vetusta si venita dintr-o lume moarta, care nu-l intereseaza.

Reactie fireasca a unui om provenit dintr-un popor care, timp de decenii, n-a mai fost crescut si educat in spiritului Adevarului si al Demnitatii, cu sufletul indreptat spre Dumnezeu, ci doar in spectrul halucinant al supravietuirii, al goanei haotice, cumplite si instrainante, al interesului strict personal, avand ca cer doar neantul ideologic.

Un soi de imensa departare sufleteasca intre cei de atunci si cei de acum, pe care timpul scurt istoric nu are cum s-o legitimeze, a atrofiat organica vibratie a romanului de azi catre povestea trecutului sau.

Si totusi, in ciuda a tot si a toate, omul acela rar, ce inca mai exista si in zilele noastre, va avea puterea sa citeasca in micuta carte intitulata „Batalia de la Jiu”, printre datele strict de arhiva militara, cifre reci si anonime, jertfa unui intreg neam, aflat la o cutremuratoare rascruce a existentei sale.

Va vedea cum, deodata, ca la un semn, „numerele” acelea anonime, fara de viata, se trezesc ca dintr-un somn adanc si devin oameni. Oameni de o tulburatoare credinta si putere sufleteasca!

In fond, cartea aceasta mica, plina de informatii de arhiva militara si date istorice, ascunde pe dedesubt o cutremuratoare ereditate morala, data din neam in neam, care tasneste din cand in cand ca un gheizer, prin molozul istoriei, aducand la suprafata curatenia sufleteasca a fibrei romanesti.

Veti vedea in ea, citind-o cu atentie, mai multe batalii, nu una singura. Cea vizibila, cu inamicul puternic si sfidator, dar si cu cea degradanta, de tip degenerativ, cu inamicul invizibil din interior.

Batalia tacuta, sinistra, cu acele suflete mici, fricoase, oportuniste si meschine, care atunci, ca si acum, dezertau din sfanta conditie de roman, la ceas de cumplita incercare pentru tara.

Acea speta inferioara, dar agresiva si eficienta, care atunci, ca si acum, credita din rasputeri si cu toata convingerea, neputinta acestui neam de a face istorie.

Lor, acestor perverse si letale subminari li s-a opus, ca o alta ordine morala, ca o alta viziune asupra fiintei romanesti, increderea nestramutata in vitejia acestui neam, a omului proniator de atunci, pe care vremurile l-au scos in cale, generalul Ioan Dragalina.

Nu numai planul de ofensiva, gandit cu geniu strategic, in plina campanie de retragere haotica a armatei, sub comanda unor incompetenti ai vremii, dar acea inalta temperatura sufleteasca ce a legat, fulgerator, ca un liant sufletesc, om de om, constiinta de constiinta, intr-un adevarat zid romanesc, ridicat uluitor si imprevizibil in fata inamicului excedat, parca, dintr-o data, de necunoscuta forta a unui neam, pe care de veacuri il desconsidera.

Veti vedea, citind, cum numai in cele douazeci de ore de cand a preluat comanda Armatei I si pana in clipa in care a fost ranit, generalul Dragalina a intors, cu de la sine putere, o pagina de istorie cat un veac de demnitate romaneasca a acestui popor.

„Voi fi fara mila, ascultati ofiteri de orice grad si soldati, voi fi fara mila, fata de aceia care se uita inapoi, in loc sa se uite inainte, fata de aceia care parasesc randurile si fug din fata inamicului!”

Asezati la hotarul Romaniei distruse de atunci, aceasta sfanta intransigenta si veti vedea de unde s-a nascut acel divin imperativ romanesc, ca un strigat al unui intreg popor catre eternitate, „PE AICI NU SE TRECE!”.

Aceasta tarie fulger a unei binecuvantate intolerante in fata oricarui fel de dezertare este, in fond, radicalitatea fortei morale ce iese din teaca la vremuri de cumplita restriste! Ce oameni a avut acest neam, ce romani a avut aceasta Romanie, atat de blamata si de distrusa astazi?

Cititi aceasta carte si incercati, in inima si suflet, sa repopulati tara noastra de azi, aflata in plin dezastru moral, cu acei tarani ostasi, cu hainele zdrentuite ce completau tristele uniforme, dar cu icoana Romaniei Mari in inima, avand in frunte o stanca de om, a carui sfanta intoleranta hristica ingenunchia destinul necrutator. Repopulati-o pentru o clipa cu toti acestia si veti reface adevarul de a fi roman intr-o Romanie eterna!

Printre datele istorice, printre informatiile de arhiva, va veti intalni cu fapte, cu atitudini cutremuratoare, de legenda. Acel somn profund, fara de vise, ca un tragic preludiu, inaintea Somnului de Veci, inaintea intalnirii cu moartea, a unui intreg detasament ce facuse in mars fortat, cu numai doua ore de odihna, peste 100 de km intr-o zi.

Cazut frant de oboseala, plecat din transee mergand prin ploaie si noroi, acel detasament de tarani ostasi isi mai odihnea, pentru o clipa, fruntea pe pamantul sfant al tarii, inainte ca acesta, dupa cumplita inclestare cu inamicul, sa-i primeasca sub brazda lui, ca pe niste tragice seminte ale nemuririi noastre.

Statistici, cifre, documente, relatari… Dar, dincolo de ele, plansul cumplit al unei tari ca al unui copil ramas orfan, pe care nimeni nu-l mai intelege astazi. Un fluviu de tacute si inlacrimate pomelnice, ce ocolesc discret istoria, spre a-si gasi odihna in vesnicia acestui neam.

Ce-ar fi tara aceasta Romaneasca de acum, daca am refuza sa-i declinam destinul, doar intre limitele sinistre ale degenerarilor, oportunismelor, lasitatilor si tradarilor de azi, si am alege sa punem, la granita ei sufleteasca, alte borne, acele pietre de hotar pe care nimeni n-ar indrazni sa le mai calce vreodata?

Asezati ordinul de cutremuratoare intransigenta a generalului Dragalina in fata cumplitei batalii de la Jiu, intr-un colt de hotar sufletesc al acestui neam, iar dincolo, la cealalta margine tremuranda de tara, ordinul generalului Radu R. Rosetti de la Marasesti, pe atunci locotenent colonel, comandant al Regimentului 47/72 Infanterie, care in plin atac, cazand grav ranit si trecand peste insuportabilele-i suferinte, a ordonat, parca, nu numai soldatilor sai, ci intregii istorii: „Sa se stie ca eu sunt ranit aici! Niciun om sa nu treaca indarat peste trupul meu!”

Puneti la granitele tarii aceste doua pietre de hotar si veti vedea cum din pamant, alte sute, mii, zeci de mii, fara de numar, tacute si nestiute caramizi ale jertfei romanesti, ce se vor imbratisa in liniste, ca palmele intr-o sfanta rugaciune pentru apararea acestei tari!

Ganduri, fioruri sufletesti ce te pot strabate, cititorule, rasfoind aceasta micuta carte in graba vinovata a zilei de azi! Oamenii striga dupa inaltimi sufletesti, dar oare cati dintre ei ar vrea sa locuiasca macar pentru o clipa acolo? Caci, iata, cartea aceasta mai poarta in taina ei ceva luminos si inaltator, ca un murmur tulburator catre crestele senine ale fiintei noastre.

O lectie data istoriei indiferente sau mistificatoare, de sfanta Ereditate a unei nobile si invincibile Demnitati, mostenita din tata in fiu. Diamantul constantei noastre dainuiri!

Veti citi, printre relatarile facute, printre abundentele informatii istorice si militare, goana unui suflet de om, printre nedreptati, capcane perverse, falsificari postume ale lucrului autentic, ipocrizii ascunse sub obrazul gros al asa-zisei obiectivitati, diluarea gestului eroic in focul de artificii al dezbaterilor diversioniste, veti citi ceva ce seamana cu fiorul unei tragedii antice sau cu febrilitatea infinita a unui apostol in a apara Chipul Mantuitorului de mizeriile postume Crucificarii, menite sa-nece Adevarul!

Este tragicul mars in raspar cu lumea, al fiului catre chipul luminos al tatalui sau! Este sufletul insusi al autorului acestei carti, comandorul de marina Virgil Alexandru Dragalina, care-si duce propria batalie de la Jiu, ridicand, din „calea rautatilor”, lumina adevarului istoric, acolo unde stie ca se odihneste „CINSTEA NUMELUI DE ROMAN”, chipul neintinat al tatalui sau, generalul Ioan Dragalina!

A consemnat Dan Puric via certitudinea.ro.

calendar certitudinea 2020, certitudinea, comisia militara romana din siberia

CALENDAR „CERTITUDINEA” – Luna Ianuarie 2020 – Comisia Militara Romana din Siberia

/0 Comments/in /by
calendar certitudinea 2020, certitudinea, comisia militara romana din siberia

CALENDAR „CERTITUDINEA” - Luna Ianuarie 2020 - Comisia Militara Romana din Siberia

Dupa framantatul an 1919, cand Armata Romana eliberase Budapesta, salvand Europa de bolsevism, Romania incepea sa-si linga ranile. Astfel, in ianuarie 1920, lua fiinta Comisia Militara Romana din Siberia (sau Misiunea Militara Romana din Extremul Orient), mandatata de Guvernul Romaniei pentru a urgenta repatrierea din Siberia a prizonierilor de razboi de origine romana din fosta Armata Austro-Ungara, printr-o ruta cu punctul de pornire in portul Vladivostok si punctele de sosire in porturile Constanta, Triest, Genova si Ragusa.

Ca membri ai comisiei au fost desemnati: capitanul doctor Victor Cadere – ca insarcinat guvernamental cu depline puteri si grad de maior asimilat si sublocotenentul medic Raul Alevra. Acestia au pornit din Paris pe 31 ianuarie 1920, s-au oprit, dupa traversarea Oceanului Atlantic, la Washington si apoi dupa traversarea Oceanului Pacific la Tokio, cu scopul de a se pune la curent cu privire la situatia politica si militara din Siberia si cu modificarile survenite in planul repatrierii stabilit de catre Consiliul Suprem Aliat.

Atasata de Misiunea Militara Franceza din Siberia, comisia a preluat intreaga raspundere a contingentului de voluntari romani inrolati in Legiunea de Vanatori Ardeleni si Bucovineni, (constituita in octombrie 1918, in orasul Celiabinsk de langa Muntii Urali), precum si pe cea a celorlalti prizonieri supusi romani. Demersurile celor doi ofiteri s-au concretizat mai intai prin repatrierea cu succes si fara pierderi, a efectivului de voluntari din Siberia. Acesta a plecat din portul Vladivostok cu primele doua transporturi, pe 25 mai si, respectiv, pe 1 iunie 1920.

pavel chirila, bioetician, pavel chirila bioetician

Pavel Chirila – Cumpana Romaniei (prezentare carte)

/0 Comments/in , /by
pavel chirila, bioetician, pavel chirila bioetician

Pavel Chirila - Cumpana Romaniei (prezentare carte)

Cine strabate paginile acestei carti constata cel putin trei lucruri:

  • Textul ei este scris cu durere. Este si o durere a strabunilor, pe care Calin Georgescu, ca orice patriot autentic si demn, o resimte; este si o durere a noastra, a contemporanilor lui, care asistam la o disolutie nefasta a spatiului geografic si etnic al poporului roman.
  • Firul rosu al acestei carti este fierbintele sentiment ca Romania este o tara bogata, daruita de Dumnezeu cu toate bunatatile Universului, cu tezaurul credintei crestine, cu incapacitatea genetica a poporului roman de a face rau cuiva.
  • Societatea romaneasca exprima sinteza bizara a unei tolerante maxime a populatiei fata de asupritorii si batjocoritorii neamului, impreunata cu genialitatea unor romani, cu jertfelnicia unor eroi si cu asceza unor sfinti.

Autorul nu este un simplu filozof meditativ. Este un om de stiinta cu o experienta larga in stiintele mediului si in stiinte sociale, capabil sa dea solutii.

Uneori cuvantul lui doare, pentru ca exprima un adevar dureros. Dar el stie ca „adevarul fara iubire ucide, iar iubirea fara adevar tradeaza”.

De aceea, se intoarce cu tristete si cu fermitate spre o Romanie zdrobita si furata de cuceritorii nostri dinauntru si din afara.

Calin Georgescu este motivat si determinat sa faca ceva bun pentru conationalii lui si, deopotriva, pentru memoria celor care au murit pentru neam. Cifrele unei realitati obiective si tragice le veti gasi in interiorul cartii. Hartia nu suporta sa fie reproduse de mai multe ori: dezastru economic, moral, biologic, ecologic.

Calin Georgescu isi intemeiaza solutiile si rezolvarile posibile, iesirea din marasmul economic, cultural, moral si spiritual, pe credinta crestina si valorile ei, pe munca cinstita, pe dreptate, pe duhul de pace care sufla in aceste meleaguri si pe conservarea frumusetilor carpatine.

cumpana romaniei, calin georgescu, modelul de tara, proiect de tara

zalmoxis, film documentar, daniel roxin

Zalmoxis – Film Documentar (informatii bulversante)

/3 Comments/in /by
zalmoxis, film documentar, daniel roxin

Zalmoxis - Film Documentar (informatii bulversante)

Inainte de Budhha, Confucius sau Socrate, un alt mare reformator si-a pus amprenta asupra istoriei antice: ZALMOXIS, cel care a fost privit de geto-daci ca ZEU. Invataturile sale au transformat radical societatea geto-dacica si au influentat apoi zone largi din Europa…

Cine a fost Zalmoxis, unde si cand a trait, care este esenta religiei zalmoxiene si de ce se credeau geto-dacii Nemuritori…, cat de departe, geografic, au ajuns invataturile oferite de El si de ce anticii spuneau ca primii crestini au preluat ritualuri din religia marelui reformator get, veti descoperi in acest documentar, incarcat de informatii inedite sau chiar bulversante.

Imi exprim convingerea ca, dupa ce veti viziona acest film, veti ajunge la aceeasi concluzie cu noi: Istoria oficiala cu privire la Antichitate trebuie rescrisa!

Vizionare cu folos!

Daniel Roxin

Mircia Chelaru – „Razboiul” de 1000 de ani si negationismul existentei noastre!

/0 Comments/in /by
   

Mircia Chelaru - „Razboiul” de 1000 de ani si negationismul existentei noastre!

Discurs public in cadrul celei de XXIII seziuni a Congresului Spiritualitatii Romanesti de la Zlatna si Alba Iulia, 30 noiembrie – 1 decembrie 2019

Istoria umanitatii nu este o insiruire de date statistice. Istoria popoarelor nu reprezinta viata lor bucolica si nici nu consemneaza bunele intentii utopice ale mintilor luminate. Istoria lumii este tocmai istoria faptelor care i-au schimbat fizionomia civilizatiei sau i-au lasat cicatrici hidoase, ireparabile. Se mai spune ca ea, istoria, este o cocota de lux care flirteaza cu cel care o scrie si se culca cu cel care o plateste mai bine. Nicolò Zeno afirma cu naduf ca s-a saturat sa constate cum istoria a fost talmacita prin spusele mincinoase ale grecilor, evreilor, dar mai ales ale romanilor (Imperiul Roman – n. red.). Nu intotdeauna cei care au facut istorie au si scris-o!

Istoria scrisa apartine asadar celui care are puterea. Acolo adevarul este totdeauna de partea invingatorului. Sau a celui care plateste mai bine. Asa se face ca istoria romanilor, cu nesemnificative exceptii, a fost scrisa cu „adevar” plamadit de cei care ne-au surclasat prin puterea numarului, armelor sau banilor. Mai nou, prin subversiune propagandistica si manipulare mediatica. Romanii au avut mereu simtul timpului istoric si l-au convertit in constante identitare pastrate in vestigii lucrate, dar mai ales in traditia orala si rezistenta spirituala. Insuficient! O eroare care astazi se resimte in resursa noastra de argumente si alimenteaza patologia psihotica a inamicilor naturali.

Am scris cele de mai sus pentru a intelege de ce este nevoie de astfel de abordare. Mereu am lasat pe altii sa o faca in numele nostru si nu de putine ori am descoperit o Romanie desfigurata, stalcita de anateme si uri personale ale vrajmasilor mai mult sau mai putin declarati. Asadar, indreptarile trebuiesc a fi facute! Consider ca aici este locul sa ni-l rememoram pe supranumitul „Apostol al Neamului”, nimeni altul decat magnificul Nicolae Iorga, cu al sau profetism de credinta:

„Facand parte dintr-un popor, infatisandu-i viata, incalzindu-se astfel de toate silintele si credintele cheltuite in cursul epocilor, miscat de nesfarsitele suferinte prin care a trebuit sa treaca Neamul sau pentru ca sa ajunga pana la timpul de fata, avand in sufletul sau rasunetul tuturor triumfurilor si infrangerilor castigate si suferite in timp de secole, istoricul e un batran prin experienta a Natiei sale. Daca nu-l intreba altii, el este dator sa vorbeasca, tinand la dispozitia contimporanilor invataturi culese din vastul camp al trecutului studiabil. Prin aceasta el nu iese din indatoririle sale, ci le indeplineste pana la capat.(…) …nestramutata mea credinta este ca, intr-o societate inca nefixata si cazuta prea repede din usorul entuziasm al inceputurilor in cautarea patimasa a multamirilor materiale ale vietii, istoricul e dator a fi un animator neobosit al traditiei nationale un marturisitor al unitatii Neamului peste hotarele politice si de clasa, un predicator al solidaritatii de rasa si un descoperitor de ideale spre care cel dintaiu trebuie sa mearga dand tineretului ce vine dupa noi exemplul” (A.R., Discursuri de receptie, Bucuresti, 1911, p.3-24.)

Personal, nu sunt un scriitor de romane, un inventator de stil livresc sau fauritor de metafore nemuritoare. Incerc doar a fi un ochi ca o diafragma de aparat fotografic care surprinde Clipa si din suma clipelor sa recompun radiografia ascunselor reguli care ne submineaza. Insusi titlul discursului de fata nu este metafora. Este realitate cruda, este realism extras de sub radicalul unei constiinte aproape tragice. Am incercat sa reconstitui pe parcursul celor o mie de ani invocati de maghiari ca fiind ai lor, cand si unde a existat concordia intre parti. Si daca aceasta a fost exclusa, unde sta ascunsa cauza cauzelor pentru a da explicatii intelepte macar in zilele acestui inceput de secol inteligent. Este timpul pentru a ne exprima in temeiul unor concluzii fara abatere.

Pentru romanii aflati sub stapanirea ungurilor sau, mai apoi, a austro-ungurimii, nu numai din Ardeal, cu exceptia celor care au cedat si s-au convertit la regulile asimilarii, Istoria a fost ca o camasa de forta din care doar moartea pe roata i-a facut scapati. Istoria romanilor din vintrele Daciei Transalpine de sub stapanirile trecute sta sub semnul terorii si a salbaticiei. In loc de Libertate au avut doar impilare. In loc de drepturi omenesti, numai tratamente bestiale. In loc de Civilizatie, doar discriminare!

Toata memoria colectiva surprinsa de harul istoricului, cuprinsa de acuratetea lucidei decantari isi recapata amploarea si actualitatea, mai ales acum cand armate intregi de delatori si propagandisti ai negationismului se reped asupra legitimitatii Statului National Roman.

Simetrii istorice cicloide

Sa ne intoarcem, totusi, pentru putin in timp, doar pentru a constata existenta aceluiasi climat de uneltiri ostile impotriva romanilor, imediat dupa Marea Unire. Sa observam ca nici Ungaria, nici Uniunea Sovietica, ba chiar si altii de pe la sud, nu se consoleaza dupa Marea Unire realizata de romani si continua a lua masuri, a crea societati, brigazi si organizatii de tot felul, care nu exprimau altceva decat frustrarea enorma cauzata lor de Pacea de la Trianon. In martie 1925 Biroul Politic Sovietic adopta o rezolutie asupra activitatii din Basarabia, care stabilea strategia si propaganda pentru redobandirea teritoriului. Masuri subversive, atacuri teroriste, actiuni de subminare a autoritatii romanesti in Basarabia, totul concura spre acest scop. Este sugestiv ca Laszlo Dobos, pe numele conspirativ Louis Gibarti, cominternist vechi, s-a implicat intens in propaganda antiromaneasca din Basarabia si in pregatirea revoltei de la Tatar-Bunar.

Colaborarea sovieto-maghiara a continuat sa functioneze si in absenta lui Bela Kun la carma Ungariei. Nu putem sublinia indeajuns ca scopurile revizioniste ale celor doua state, rusesc/sovietic si maghiar s-au manifestat indiferent de regim politic ca fiind o coordonata esentiala a politicii lor externe. Acesti vecini si-au propus obiectiv „sine-tempora” sa dezmembreze statul national unitar si suveran al Romaniei, cum probabil unii continua sa o doreasca si astazi. Ba chiar o afirma cu nerusinare si lipsa de teama pentru consecinte, din chiar inima Romaniei de azi!

Astfel in 1927, guvernul de la Budapesta a infiintat Liga Revizionista Maghiara si Federatia Mondiala a Maghiarilor, organizatii prin intermediul carora sa se stabileasca diferite contacte diplomatice, culturale, academice, toate cu intentia revizuirii Trianonului. Din 1927 pana in 1940 Liga a editat 228 de publicatii in 9 limbi, toate axate pe aceeasi obsesie.

Graitor este faptul ca Sandor Csoori, unul dintre fondatorii Forumului Democratic Maghiar in Ungaria dupa 1989, devine presedinte al Federatiei Mondiale a Maghiarilor, organizatie infiintata in 1927 pentru a emite pretentii teritoriale impotriva Romaniei, Cehoslovaciei si fostei Iugoslavii. Federatia Mondiala a Maghiarilor isi continua actiunile de propaganda si la inceputul acestui mileniu, fiind subventionata de guvernul maghiar.

In octombrie 1919, Miklos Horthy a compus un memorandum in care arata ca pentru reintegrarea maghiarilor era necesara distrugerea Romaniei. (cf. Larry Watts, „Fereste-ma doamne de prieteni” p. 98) A pus in aplicare pe deplin crezul lui dupa Diktatul de la Viena in Nordul Transilvaniei, cand scolile si bisericile maghiare au devenit instrumente ale acestei propagande iredentiste. Si astazi, in mod tendentios, in spatiul public din Ungaria are loc preamarirea lui Horthy Miklos caruia i s-au ridicat numeroase statui. Ce eroare istorica a facut Romania lui Ferdinand in 1919 punandu-l in locul lui Bela Kun!!!

In 1990 se striga cu trufie hunoida „Ardealul unguresc, niciodata romanesc” din balconul Primariei din Targu-Mures, prefigurand declaratiile de secesiune ulterioare ale diferitelor consilii secuiesti sau maghiare, arbitrar si ilegitim constituite. Apoi s-a trecut la defaimare publica prin lobby-uri la toate cancelariile lumii, prin care romanii sunt calificati ca barbari, neeuropeni, incapabili de civilizatie.

Au cerut drepturi colective cu un tupeu rar intalnit, asa cum nu a existat precedent in Europa. Au santajat guverne romanesti slabe si tematoare, atente mai mult la efectele manipularii decat la gravele consecinte antinationale. Ba unii chiar s-au intrecut „sa faca frumos”, de dragul europenismului multicultural, in fata celor de la Budapesta, in reuniuni comune ale guvernelor, in tratarea subiectelor nevinovate dar academice ale co-suveranitatii asupra teritoriilor preponderent etnice.

Suntem vinovati de tolerarea exceselor politice ale unei parti a maghiarimii coagulata in jurul iredentei recrudescente alimentata de Budapesta, excese care au devenit politica standard in Romania dupa. Tranzactionismul politic al partidelor romanesti este cauza prima a crizei in care s-a ajuns. Sa ne amintim ca si la confruntarea din martie 1990 de la Tg. Mures s-a pornit, intre altele, tot de la libertinismul tolerant politic al lui Ion Iliescu, care le-a ingaduit discretionar maghiarilor din Romania sarbatorirea prin sfidare a funestului 15 martie. Acelasi libertinism l-a manifestat si Traian Basescu fata de problema nationala, care, stand la masa cu iredentistii, in propria tara, a acceptat sa i se adreseze in limba maghiara tocmai cei care contesta vehement limba oficiala a statului roman.

Apoi tradarea, imbibata in capul de carton al unora crescuti ani buni pe la Viena, avea sa ofere Fundatia Gojdu ca pesches de buna garantie a modelului franco-german extins pe orbita damboviteana.

Numai ca, in Transilvania s-a dat alarma. Spirite atente si constiinte ardente au inceput demascarea. Purificarea etnica din HARCOV, retrocedarile „in integrum” ale imobilelor, terenurilor, apelor si padurilor, segregarea fizica a invatamantului, satisfacerea cererilor mincinoase ale optantilor, si lista este lunga, s-au facut cu mana spurcata a politicului compromis de la Bucuresti si ciocanul ucigator al unei justitii naimite, bine unse, la unele instante din Ardeal.

Ca sa nu mai vorbim de desantata propaganda antiromaneasca din judetele Covasna si Harghita si de vizitele premierului Orban – evident Victor, in aceste judete cu scopul trucat de a le intretine ura impotriva romanilor.

Se cunoaste in Europa ca nici o politica de deznationalizare n-a fost atat de apriga ca aceea sustinuta de secole de catre Ungaria. In timp ce minoritatea maghiara a avut nu doar drepturi, ci numai privilegii de la 1918 incoace, incluzand si perioada comunista, minoritatea romaneasca din Ungaria a fost desfiintata prin asimilare fortata. Se intampla si astazi sub ochii nostri…

Cand oare se vor trezi guvernele din Romania pentru constructia sanatoasa a relatiilor cu romanii din afara granitelor tarii?

Referindu-se la demersurile de istorie alternativa, a se citi falsa, din cauza intereselor politice din spatele unei asemenea maculaturi, istoricul Ioan Aurel Pop, pe atunci rector al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj, astazi Presedinte al Academiei Romane(!!), constata cu amaraciune si il citez cu respect: „Pe acest fundal trist, pregatit de unii dintre noi insine, este foarte usor ca anumiti factori din afara sa combata unitatea romaneasca, actul de la 1 Decembrie 1918, ideea de solidaritate a romanilor ca popor si natiune” (sursa: facebook).

Si uite asa, incetul cu incetul, mai nou, pas-cu-pas, Statul roman a devenit un orfelinat al romanilor abandonati! Mai mereu in echilibristica politica, politichia de Dambovita a fost jucata in picioare, pe ritm de ceardas, de falanga politica udemerista. Stiu ca abuzul de putere se pedepseste prin Codul penal. Dar tot atat de bine stiu ca trebuie pedepsit si abuzul de prostie, ca sursa activa a tradarii intereselor Natiunii Romane.

Distinși compatrioți,

Ceea ce v-am prezentat nu este doar o recuperare a memoriei imediate ratacite prin hatisurile bagabontelilor zilnic mediatizate, ci si un rechizitoriu incriminant al antiromanismului de tip rasist, al mentalitatilor izolationiste de tip medieval practicate de politrucii maghiari bastinasi, prin care isi conserva privilegiile castigate in cardasie cu cei neaosi romani. Banul si puterea lui nu au diferente etnice! Iar numarul exemplelor mai de ieri sau chiar de azi este zguduitor. Te intrebi cum de mai existam!

Cred cu strasnicie ca aceste ganduri pot fi in acelasi timp si un indrumar pentru micii intreprinzatori de romanism! Sa inteleaga de ce anume trebuie sa se fereasca pentru a nu mai fi cobaii de serviciu ai defectorilor de Neam. Pentru ca nu putem sa intelegem prezentul continuu fara a intra afectiv in starea de jena pentru ceea ce lasam sa ne dezonoreze. In mult trambitata convietuire interculturala descoperim atavismele recrudescente ale popperismului fardat cu principiile distrugatoare de natiuni ale neomarxismului globalizant de astazi.

Actualul Congres, ca de altfel toate celelate XXII de editii de pana acum, se inscrie in marea batalie pentru apararea Identitatii Noastre. Pentru salvgardarea ultimelor resurse de riposta ferma contra mistificarilor si slutirilor de adevar. Demersul nostru national nu este o provocare la conflictualitate, cum o vor eticheta unii, ci tocmai o chemare la vigilenta pentru a nu mai permite insamantarea urii intre oamenii pamanteni, fie ei unguri, secui sau romani!

Cand ti se da foc Steagului National, cand il arde pe rug pe Avram Iancu, cand se afiseaza doliu „general” si protest civic de Ziua Nationala a Romaniei, cand nu ti se da o cana de apa sau o bucata de paine pe banii tai (!) daca nu o ceri in ungureste, te intrebi: e doar rodul propagandei sau este chiar ura!? In acest caz, lupta se muta din planul etnic in cel al subminarii politice si identitare.

Negarea Romaniei ca stat national suveran si invocarea federalizarii sau, mai nou, inceperea demersurilor generale pentru denuntarea Tratatului de la Trianon, sunt actiuni de neiertat contra existentei nationale a romanilor. Or, cu asemenea teme nu este loc de asteptare si nici urma de toleranta.

Romani, aparati TRIANONUL!

La 1 decembrie 1918 pantecele fertil al Istoriei a nascut pe Vatra Neamului, dupa secole de travaliu dureros, Statul National Unitar Roman. Opera a Noii Ordini Mondiale Post-Imperii, Statul Romanilor a infiat toti fii pamantului sau sub dreapta si nobila randuiala regala romaneasca. Si pentru ca a fost o nastere in Timpul Istoric si nu in maternitatea unor cancelarii, a avut drept nasi chiar pe Cei Trei Magi de la Apus: Willson, Loyd si Clemanceau care au semnat Certificatul de Nastere la 4 iunie 1920. Certificati sub semnul Victoriei! Sub acest certificat de nastere s-au regasit si fratii nostri gemeni de atunci, Cehoslovacia si Yugoslavia. Este pentru prima data in istorie cand si maghiarii au primit un stat recunoscut „de jure” dar pe care nu il recunosc nici astazi. Chiar si dupa Pacea din 1947, rigorile Trianonului au ramas aceleasi, cu exceptia unei grele nedreptati rasaritene adusa romanilor. Insa, odata cu caderea zidului Berlinului a inceput revansa perdantilor celor doua razboaie mondiale. Au fost asasinati fratii nostri gemeni, Cehoslovacia si Yugoslavia. Am ramas singuri si supravietuitori. Revansarzii incearca sa ne desfiinteze Certificatul de Nastere. Il neaga pe toate caile si mijloacele manipulatorii ale unei lumi amnezice si superficiale. Pentru a ne desfiinta ca Stat National isi neaga pana si propriul statut european. Se risca totul pe cartea insolventei istorice. Negationismul iredentist maghiar are o tinta fixa: ROMANIA.

Iar statalistii nostri se intrec in argumente filosofice si invocari de principii! In loc sa apere Istoria si demnitatea noastra de impostura si ura.

In loc sa obligam prezentul sa respecte jertfa trecutului si sa urmeze Calea Neamului Romanesc.

Frati si Surori intru Credinta si Neam,

La Alba Iulia si Zlatna se aude strigatul rastit al romanilor de dincolo de Carpati catre cei care practica autismul politic la Bucuresti. Dar si ropotul de furie al acelora care au in neamul lor sute de mii de suflete moldo-vlahe pierite sub ordinul „Treceti batalioane romane Carpatii”, pentru ca umbra secolelor de umilinte sa fie imprastiata din sufletele fratilor ardeleni de pretutindeni.

Scriu aceste randuri cu gandul la timpul care vine. Maine, ziua de azi va fi trecut. Iar de nu vom sti sa ne faurim demnitatea posteritatii inca din timpul vietii, nu vom merita vesnica pomenire.

Acest Congres, organizat prin spiritul patriotic al Zlatnei si vrednicului ei primar Silviu Ponoran, este un semn al prezentului ca nu i-am uitat pe cei jertfiti dintre noi si nici nu vom lasa ca uitarea sa se transforme in mormantul existentei noastre viitoare.

Asa am fost si asa vom ramane: o Tara, un Popor, o Credinta!

SUNTEM ROMANI SI PUNCTUM, TRAIASCA NATIA!

General(r.) prof. Dr. Mircea Chelaru

 

30 noiembrie 2019, de ziua Sfantului Andrei, Apostolul Romanilor

Cartea vorbeste, fara menajamente, despre grava sminteala sociala si politica care otraveste convietuirea dintre romani si maghiari in judetele Covasna, Harghita si Mures si descrie situatia scandaloasa a patrimoniului din Ardeal.

Lucrurile sunt mult mai complicate decat par si impun cu forta necesitatea aflarii si dezbaterii lor publice!

Autor: Ion Longin Popescu.

O puteti gasi aici pentru achizitionare: https://dacia-art.ro/index.php/insula-erpilor-din-inima-romaniei.html.