Entries by Mihai Andrei

Utilizatea inteligenței artificiale în securitatea cibernetică

Utilizatea inteligenței artificiale în securitatea cibernetică

Inteligența artificială (IA) are potențialul de a îmbunătăți considerabil securitatea cibernetică prin automatizarea unor sarcini precum detectarea amenințărilor și răspunsul la acestea. De asemenea, IA poate fi utilizată pentru a analiza cantități mari de date pentru a identifica tipare și anomalii care ar putea indica un potențial atac cibernetic. În plus, AI poate fi utilizată pentru a dezvolta sisteme de securitate cibernetică mai sofisticate, care se pot adapta și învăța pentru a se proteja mai bine împotriva amenințărilor în evoluție. Cu toate acestea, poate fi utilizată și de infractorii cibernetici pentru a lansa atacuri mai sofisticate și mai greu de detectat. Așadar, IA are atât avantaje, cât și dezavantaje atunci când vine vorba de securitatea cibernetică.

Inteligența artificială poate contribui la îmbunătățirea securității cibernetice în mai multe moduri. Unul dintre cele mai importante moduri este prin automatizarea unor sarcini precum detectarea amenințărilor și răspunsul la acestea. Prin utilizarea algoritmilor de învățare automată, sistemele bazate pe IA pot analiza cantități mari de date din diverse surse, cum ar fi traficul de rețea, fișierele jurnal și comportamentul utilizatorilor, pentru a identifica tipare și anomalii care ar putea indica un potențial atac cibernetic. Acest lucru poate ajuta la detectarea amenințărilor mult mai rapid decât sistemele de securitate tradiționale, care se bazează pe analiza umană.

Un alt mod în care IA poate îmbunătăți securitatea cibernetică este prin dezvoltarea unor sisteme de securitate cibernetică mai sofisticate. De exemplu, cu ajutorul IA, sistemele de securitate pot fi concepute pentru a se adapta și a învăța din atacurile anterioare. Acest lucru poate contribui la îmbunătățirea capacității sistemului de a se proteja împotriva amenințărilor în evoluție.

De asemenea, IA poate fi utilizată pentru a simula și testa eficacitatea diferitelor măsuri de securitate. Acest lucru poate ajuta organizațiile să identifice cele mai eficiente măsuri de securitate pentru nevoile lor specifice și să își îmbunătățească în permanență poziția de securitate cibernetică.

Cu toate acestea, există, de asemenea, unele dezavantaje potențiale ale utilizării IA în domeniul securității cibernetice. Unul dintre cele mai semnificative riscuri este acela că IA poate fi folosită de infractorii cibernetici pentru a lansa atacuri mai sofisticate și mai greu de detectat. De exemplu, sistemele bazate pe IA pot fi utilizate pentru a genera e-mailuri de phishing realiste sau pentru a efectua atacuri de amenințări persistente avansate (APT).

În plus, pe măsură ce sistemele bazate pe IA devin mai răspândite, crește riscul atacurilor cibernetice bazate pe IA. Acest lucru poate îngreuna identificarea și prevenirea atacurilor, precum și reacția la acestea în timp util și în mod eficient.

În concluzie, AI are potențialul de a îmbunătăți considerabil securitatea cibernetică prin automatizarea unor sarcini precum detectarea amenințărilor și răspunsul la acestea, prin dezvoltarea unor sisteme de securitate cibernetică mai sofisticate, precum și prin simularea și testarea eficacității diferitelor măsuri de securitate. Cu toate acestea, ea prezintă, de asemenea, un risc, deoarece infractorii cibernetici o pot utiliza pentru a lansa atacuri mai sofisticate și mai greu de detectat. Este important ca organizațiile să evalueze cu atenție beneficiile și riscurile potențiale ale utilizării inteligenței artificiale în strategiile lor de securitate cibernetică și să implementeze măsuri de securitate adecvate pentru a se proteja împotriva atacurilor cibernetice bazate pe inteligența artificială.

Un alt beneficiu potențial al inteligenței artificiale în domeniul securității cibernetice este capacitatea sa de a îmbunătăți răspunsul la incidente și remedierea acestora. Sistemele bazate pe IA pot fi utilizate pentru a automatiza procesul de identificare, prioritizare și răspuns la incidentele de securitate cibernetică. Acest lucru poate contribui la reducerea timpului necesar pentru a răspunde la un incident, ceea ce poate minimiza impactul atacului.

În plus, sistemele bazate pe inteligență artificială pot fi utilizate și pentru a automatiza procesul de remediere a incidentelor. Acest lucru poate include sarcini precum izolarea sistemelor compromise, restaurarea copiilor de rezervă și remedierea vulnerabilităților. Prin automatizarea acestor sarcini, sistemele bazate pe IA pot contribui la reducerea timpului necesar pentru restabilirea operațiunilor normale, ceea ce poate minimiza impactul general al atacului.

Un alt domeniu în care AI poate juca un rol semnificativ în securitatea cibernetică este cel al automatizării securității. Sistemele bazate pe IA pot fi utilizate pentru a automatiza procesul de configurare și gestionare a sistemelor de securitate, precum și pentru a monitoriza și analiza datele legate de securitate. Prin automatizarea acestor sarcini, sistemele bazate pe IA pot contribui la reducerea volumului de muncă al echipelor de securitate, ceea ce poate contribui la îmbunătățirea eficienței și eficacității acestora.

În plus, AI poate fi utilizată și în domeniul informațiilor privind amenințările, care reprezintă procesul de colectare, analiză și diseminare a informațiilor despre amenințările cibernetice actuale și emergente. Sistemele bazate pe IA pot fi utilizate pentru a colecta și analiza cantități mari de date de informații despre amenințări, ceea ce poate contribui la îmbunătățirea capacității echipelor de securitate de a identifica și de a răspunde la amenințările emergente.

În concluzie, AI are potențialul de a îmbunătăți considerabil securitatea cibernetică prin automatizarea unor sarcini precum detectarea și răspunsul la amenințări, răspunsul la incidente și remedierea acestora, automatizarea securității și informațiile despre amenințări. Cu toate acestea, ea prezintă, de asemenea, un risc, deoarece infractorii cibernetici o pot utiliza pentru a lansa atacuri mai sofisticate și mai greu de detectat. Este important ca organizațiile să adopte o abordare holistică a strategiei lor de securitate cibernetică și să evalueze potențialele beneficii și riscuri ale utilizării inteligenței artificiale pentru a-și proteja sistemele și datele de amenințările cibernetice.

Impactul Inteligenței Artificiale în lumea politică

Impactul Inteligenței Artificiale în lumea politică

Inteligența artificială (IA) poate avea un impact semnificativ asupra politicii în mai multe moduri.

Unul dintre modurile în care IA poate avea un impact asupra politicii este prin utilizarea analizei predictive. Analizând cantități mari de date, sistemele bazate pe IA pot fi utilizate pentru a prezice rezultatul alegerilor, deciziile politice și alte evenimente politice. Acest lucru poate ajuta campaniile politice să își direcționeze mesajele și resursele mai eficient și poate ajuta, de asemenea, factorii de decizie politică să ia decizii mai bine informate.

Un alt mod în care IA poate avea un impact asupra politicii este prin utilizarea social media și a altor platforme digitale. Sistemele bazate pe IA pot fi utilizate pentru a analiza datele din social media, cum ar fi tweet-urile și postările, pentru a identifica sentimentul și opinia publică cu privire la diverse probleme politice. Acest lucru îi poate ajuta pe politicieni să evalueze opinia publică și să își adapteze mesajele în consecință.

De asemenea, IA poate fi utilizată pentru a sprijini procesul decizional, oferind informații bazate pe date sau chiar automatizând o parte din procesul decizional. Acest lucru poate fi deosebit de util în domenii precum alocarea bugetului, gestionarea resurselor și elaborarea politicilor.

Cu toate acestea, IA poate avea, de asemenea, un impact negativ asupra politicii. Un pericol al IA în politică este acela că poate fi folosită pentru a ținti și manipula grupuri specifice de alegători prin micro-obiective. Analizând cantități mari de date privind alegătorii individuali, sistemele bazate pe inteligență artificială pot fi utilizate pentru a identifica grupuri specifice de alegători și pentru a le direcționa cu mesaje și publicitate personalizate. Acest lucru poate fi deosebit de eficient pentru a influența rezultatul alegerilor, precum și pentru a modela opinia publică cu privire la anumite probleme.

În plus, IA poate fi utilizată și pentru a afecta corectitudinea și integritatea proceselor democratice, prin automatizarea și amplificarea anumitor narațiuni politice sau chiar prin răspândirea de dezinformări către anumite grupuri de persoane. Acest lucru poate duce la o erodare a încrederii în instituțiile democratice și poate duce, de asemenea, la apariția unor forme de guvernare mai autoritare. Inteligența artificială poate fi folosită și pentru a influența rezultatul alegerilor prin utilizarea unor metode sofisticate, cum ar fi videoclipurile deepfake și alte forme de manipulare digitală.

Un alt pericol este potențialul ca sistemele bazate pe inteligență artificială să fie părtinitoare, ceea ce poate duce la rezultate nedrepte. Sistemele bazate pe IA sunt la fel de imparțiale ca și datele pe care sunt antrenate. Dacă datele utilizate pentru a antrena aceste sisteme sunt părtinitoare, sistemele însele vor fi, de asemenea, părtinitoare. Acest lucru poate duce la rezultate inechitabile în domenii precum luarea deciziilor politice, alocarea resurselor și elaborarea de politici.

În plus, IA poate fi utilizată și pentru a afecta transparența și responsabilitatea proceselor politice. De exemplu, sistemele bazate pe IA pot fi utilizate pentru a automatiza procesele decizionale, ceea ce poate îngreuna înțelegerea modului și a motivelor pentru care se iau anumite decizii. Acest lucru poate face mai dificilă tragerea la răspundere a politicienilor și a funcționarilor guvernamentali pentru acțiunile lor.

În concluzie, IA poate avea un impact semnificativ asupra politicii, atât pozitiv, cât și negativ. Ea poate fi utilizată pentru a oferi informații valoroase, pentru a îmbunătăți eficiența campaniilor politice și pentru a sprijini procesul decizional. Cu toate acestea, ea poate fi utilizată și pentru a manipula opinia publică, a influența rezultatul alegerilor și a afecta corectitudinea și integritatea proceselor democratice. Este important ca guvernele, organizațiile politice și cetățenii să fie conștienți de aceste pericole potențiale și să ia măsuri pentru a le atenua.

București – Turul centrului vechi

București – Turul centrului vechi

Mergeam pe străzile Bucureștiului, luând-o la pas pe pavajul din Centrul Istoric, acolo unde totul pare a fi început cândva Micul Paris, cu scopul unic de a documenta Bucureștiul așa cum este acum și aducându-mi aminte cum a fost. Ce vremuri! Ce lume! Ce prestigiu avea urbea baciului Bucur în acele timpuri!

Acum, oamenii umblă pe ici, pe colo, cu treburile lor, mergând la distracție în centru, neavând habar că pe acolo au trecut odinioară și alți oameni, precum Manuc.. mai știți? Cel cu Hanul de lângă Biserica Sfântul Anton, din spate, sau Zavaidoc, cel care cânta la bulivar, ori Brâncoveanu cu alaiul pe Podul Mogoșoaiei, ori Vodă Țepeș cu ale sale Curți Domnești care se pare că nu se mai restaureaza odată. Tot așteptăm…

Între timp, pisicile se joacă pe pavaj distrase de ceva inexistent fizic.. doar o luminiță dintr-un pointer.

Harta Centrului Istoric nu se schimbă. Doar Centrul Istoric s-a schimbat și e în continuă mișcare, în continuă schimbare.

Merg mai departe la pas și, prin mulțime, români și străini de-o potrivă, observ că grafitti-ul de pe pereții și gardul Curții Domnești strigă a eliberare. Hai odată, dezvăluie-te, oraș curat-murdar! cum spunea, nenea Iancu. Dacă nu, ne vom dezvălui noi, căci noi suntem viitorul…

Au apărut multe restaurante noi, care le-au înlocuit pe cele vechi, sau poate pe anticariatele de demult, cu ale lor patefoane îngânând în surdină muzica de odinioară. Foarte multă curățenie, dar multă vânzoleală, o atracție către ceva nou și colorat! Sau poate ceva „vintage”.. ca firmament pe o clădire ce recent a fost restaurată. Și bravo lor! Atât au putut! Una, două, trei…

Continuând să explorez, culorile parcă-mi iau ochii. Un roșu puternic, o flăcăruie… și ajung și pe la „Dracula”, una dintre tavernele care ar trebui să-l sugereze pe Vodă Țepeș, însă despre o poveste fantasy scrisă de Bram Stoker bazată pe o legendă neînțeleasă din estul Europei. Nicio legătură cu dinastia lui Drăculea, cu nume având altă semnificație decât una horror, și Vlad Voievod, cel în timpul căruia s-a întemeiat documentar târgul Bucureștilor.

Mai departe, vechile pasaje… continui pe Lipscani, în stânga-sus, un Noyz Club ce te atrage luminos și colorat să intri în el, poate te distrezi un pic, îți pierzi timpul, iar în dreapta jos, un suvenir din România, „cosmeticele Gerovital”, cele care împiedică îmbătrânirea. Vedeți? Noi avem grijă de toți, căci toți îmbătrânim și ne vine vremea. Ei nu au grijă de noi. Ne vor zgomotoși și distrași, cu mintea la distracții.

Și-mi aduc aminte când eram copil, era o încântare să merg prin Centrul Vechi, chiar descopeream lucruri noi. Acum, marile și multele restaurante care își desfășoară business-ul acolo, parcă lasă îndepărtate clădirile istorice semețe de altă dată, acele monumente care la bază stau în paragină, pe ici pe colo, dezvăluind slăbiciunile noastre, distragerile noastre.

Luna a răsărit. Pe la capătul căii negustorilor din Leibniz, adică Lipscanilor, văd un cântăreț la saxofon, niște oameni se simt bine plimbându-se pe acolo, gata ieșiți din restaurant.. iar luminile asupra BNR se aprind exact la momentul apusului de soare. Ce imagine! Apoi Monumentul lui Eugeniu Carada îmi aduce aminte, de fapt, de cine a fondat Banca Națională a României… iată i se aprind și luminile de la bază, căci, nu-i așa?… el a fost baza finanțelor noastre.

Luminile orașului au fost aprinse. Soarele coboară la apus. O încântare.

În peisaj, interbelicul cu postbelicul, ambele monumente istorice. Pentru cei care-și aduc aminte.

Macca-Vilacrosse, pasajul care face legătura dintre Strada Lipscani și Calea Victoriei, proiectat de către arhitectul Felix Xenopol, ale cărui două ramuri, în amintirea lui Mihalache Macca și Xavier Villacrosse avea menirea de a lega Banca Națională de cea mai intens circulată arteră comercială din acea vreme.

Restaurări și promisiuni de restaurări, numai că nu sunt bani, de aceea se întârzie. De parcă orașul nostru nu e și al lor.

Apoi am ieșit pe Calea Victoriei, care are și pistă de bicicletă, iar în weekend doar pietonală.

Însă, când îmi întorc capul pe aleile și străzile lăturalnice, dau de aceleași promisiuni de restaurare de acum mai bine de zece ani. Cu toate că oamenilor nu pare să le pese, făcând parte din peisaj.

Și totuși, mai vedem și un clasic… și un alt clasic…

Se lasă seara. Din ce în ce mai multă lume forfotește prin Centrul Istoric în plimbare, sau în căutare de mese la terase, restaurante, în socializare.

Nobis… îmi aduce aminte de „Dona Nobis Pacem”, din vestita missă Agnus Dei. Cu atâta forfotă și lumini, și culori… unde e pacea, unde e liniștea? Bucureștiul și aglomerația sa… Bucureștiul.. și mesele sale pline.

Dar „Primăria” are grijă de clădirile și monumentele noastre istorice. Să n-avem grijă că sunt pe mâini bune!

Însă realitatea stă în strigătul scris și pictat al străzii..

Mă uit înapoi și părăsesc cuibul de frumusețe și bucurie, de mândrie a Bucureștilor, Centrul Istoric, pentru a explora mai departe pe bulevardul central al Unirii. Ce schimbări! Cu tradiții românești sau fără… e un melanj.

Iată că noaptea s-a lăsat și totodată viu este orașul, urbea în care m-am născut. Piața Unirii găzduiește un altfel de spectacol de culori vii și lumini în Centru. Ceva ce noi n-am putut face, ci francezii de la Apa Nova în proiect cu românii. Însă, show-ul atrage multe priviri… un dans al apei pe muzică, o încântare a oamenilor…

Ce tristă realitate pentru adevăr.. un oraș atât de viu colorat… dar plin de ruine la care nimeni nu se uită!

Vizionare plăcută!

Cum sa o surprinzi cu florile potrivite si sa beneficiezi de livrare flori Bucuresti gratuita

Cum sa o surprinzi cu florile potrivite si sa beneficiezi de livrare flori Bucuresti gratuita

Florile sunt cadoul potrivit pentru o multime de ocazii. De la zilele de nastere, aniversari si o multime de alte evenimente. Florile sunt prezente in vietile noastre de la inceput pana la sfarsit. Fiecare eveniment important din viata este conturat de frumusetea florilor. Un singur fir de trandafir, sau un buchet mare de lalele transmit o multime de emotii atunci cand sunt oferite. Daca vrei sa surprinzi pe cineva cu un buchet de flori, dar si sa beneficiezi de livrare flori Bucuresti gratuita, atunci trebuie sa intri neaparat pe site-ul online. Acolo gasesti toate florile de care ai nevoie pentru orice ocazie.Florile au purtat intodeauna un mesaj in petatlele lor. Chiar daca in zilele noastre acest lucru nu mai este la fel de tinut in seama. Cu toate acestea, uneori atunci cand alegi un buchet pentru o anumita ocazie, este bine sa ti cont si de mesajul pe care il transmit florile din acel buchet. Cu siguranta nu poti alege flori galbene atunci cand participi la funerarii si nici trandafiri negrii cand vrei sa feliciti o prietena pentru sarcina.

Comanda flori online pentru fiecare ocazie

Vrei sa comanzi mereu florile potrivite pentru fiecare ocazie. Nu mai e nevoie sa iesi din casa pentru asta. Acum le poti comanda online. De fiecare data cand ai nevoie de un buchet de flori pentru o anumita ocazie, tot ce ai de facut este sa intri pe internet si sa accesezi adresa florariei online. Comanzi flori online si le primesti la usa.
Spre deosebire de floraria din cartierul tau, o florarie online iti pune la dispozitie transport. Comanzi florile online si ajung la tine in doar cateva ore de la plasarea si confirmarea comenzii. Online gasesti o multime de buchete de flori si aranjamente florale pentru sute de evenimente.

Fie ca vrei un buchet de mireasa, sau un buchet prin care sa iti ceri iubita de sotie, la Floraria de Vis gasesti tot ce ai nevoie. Florarii cu experienta iti stau la dispozitie pentru a creea cele mai deosebite buchete prin care sa poti surprinde de fiecare data pe cei dragi. Pentru buchetul de mireasa solicita o comanda personalizata. Florarii o a iti puna toate ideile in aplicare pentru a face cel mai deosebit buchet pentru ziua ta cea mare.

Iar daca ai nevoie de un buchet special care sa iti surprinda iubita atunci cand vrei sa o ceri de sotie, poti alege un buchet cu 101 trandafiri care cu siguranta o sa o faca sa nu mai uite niciodata momentul. Florile transmit cele mai puternice sentimente, iar un astfel de buchet cu siguranta o sa o faca sa planga de bucurie. Daca nu vrei un astfel de buchet mare pentru a-ti exprima iubirea, poti alege o cutie in forma de inima cu trandafiri rosii. Poti pune inelul pe una din flori, cu siguranta o sa fie foarte surprinsa de gestul tau.

Alege cele mai deosebite buchete de flori si aranjamente florale pentru cele mai speciale momente din viata ta. Fie ca ai nevoie de un cadou pe care sa il oferi unei prietene la absolvirea facultatii, sau un cadou de casa noua pentru un cuplu cu care esti prieten, florile sunt o alegere ideala in ambele situatii si in multe alte ocazii.

Comanda flori online Bucuresti pentru fiecare ocazie la care participi

Intra acum pe website si comanda flori online Bucuresti pentru orice ocazie din viata ta. Fie ca esti invitat la o zi de nastere, sau pur si simplu ai nevoie de o pata de culoare si un pic de viata in sufragerie, poti alege de pe site buchete de flori potrivite pentru fiecare situatie.

Atunci cand comanzi flori online ai parte de o multime de beneficii, iar atunci cand comanzi flori online de la Floraria de Vis, ai un beneficiu in plus, livrare rapida si gratuita pentru orice comanda de flori la orice adresa din Bucuresti. Deci, daca vrei sa surprinzi pe cineva cu un cadou neasteptat, alege un buchet de flori pe care sa il trimiti direct la adresa. Doar imagineaza-ti bucuria de pe chipul celei care primeste florile atunci cand ii sunt aduse de curier.

Gheorghe Piperea – Transhumanismul: Trecerea de la omul actual, la omul „îmbunătățit” genetic, omul reeditat

Gheorghe Piperea - Transhumanismul: Trecerea de la omul actual (Homo sapiens, omul 1.0), la omul „îmbunătățit” genetic, omul reeditat (Homo deus, omul 2.0)

Am urmărit acum câteva ore un material video de vreo 22 de minute pe care l-am primit pe un grup whatsapp de discuții. Cele susținute în clip, dincolo de detaliile tehnice șocante, sunt despre fapte și scenarii strategice urmate în proporție de 100% de demersuri birocratice și acțiuni politico-economice vizibile din avion.

Îmi asum riscul ca pagina de facebook să fie blocată publicând materialul aici, împreună cu unele comentarii ale mele.

Rezumativ, clipul vorbește despre transhumanism, adică despre trecerea de la omul actual (Homo sapiensomul 1.0), la omul „îmbunătățit” genetic sau prin biotehnologie, la omul reeditat (Homo deusomul 2.0). În clip se vorbește despre vaccinul celor de la Moderna, o companie de biotehnologie care lucrează la primul său vaccin, bazat pe ARN modificat genetic, odată cu care în corpul omului nou-normal se vor introduce o enzimă cu nume ciudat – luciferază, cu rol de marker identitar, și niște nanoroboți – hydrogel, cu rol de conexiune permanentă la centrul de control și supraveghere operat de proprietar. În clip se vorbește, de asemenea, de implicarea armatei americane în proiect (prin DARPA) și de obligativitatea vaccinării sub pretextul neutralizării Covid-19.

Note personale:

Transhumanismul: Trecerea de la omul actual (Homo sapiens, omul 1.0), la omul „îmbunătățit” genetic omul reeditat (Homo deus, omul 2.0)! Am scris despre nenorocirea asta nazistă și satanică încă din 2015 (Parakletos se numește cartea; discuția relativă la acest curent se găsește în cap. III – Ultra). Puținii oameni care au avut chef să frunzărească această carte s-au împărțit în două categorii: unii au fost încântați de conceptul creștin de Parakletos („aliatul”, „mângâietorul”), dar s-au limitat la cele câteva zeci de pagini de exegeză biblică pe care am încercat-o; alții au făcut ironii la adresa conceptului și au renunțat să mai citească după două pagini; pe Facebook, evident, inteligenții și vitejii anonimi ai tastaturii au zis că autorul este doar un „avocățel” care a fost apucat de fervoare creștină, trecând mai departe, la alți indivizi pe care să îi strivească sub imensa lor înțelepciune și erudiție. Ba unii, și mai buni cunoscători ai lumii, au băgat rapid clișeul cu „ce fumezi, că vreau și eu” – și culmea este că musiu Elon Musk, susținător pe față al transhumanismului, este fumător inveterat de „iarbă” (a.k.a. marijuana) și alte chestii „recreative”.

Adevărul este că, așa cum spune și tipa din clip, în 2015 credeam că această diabolică ideologie nazistă va deveni realitate doar prin 2030 și, de fapt, sperăm că ea va dispărea între timp de la sine, ca orice ideologie care tinde la crearea „omului nou, de tip comunist” sau a „supraomului”.

Iată însă că trecerea la „omul 2.0” se întămplă acum!

Acest om „îmbunătățit” va fi (cel puțin în teorie) un om sănătos tun, apt să trăiască sute de ani, cu capacități fizice și intelectuale similare roboților și inteligențelor artificiale, va fi un „ales” prin rating social ridicat, cu bani și cu tot norocul din lume de a se fi născut în societatea și familia potrivite. Noi, ceilalți, vom rămâne la stadiul 1.0., cu toate părțile negative ale condiției umane, inclusiv cu starea de captivi și iobagi pe moșia noilor feudali care vor putea trăi sute de ani (dar și cu ceea ce este frumos și înălțător în noi – iubirea, compasiunea, altruismul, solidaritatea, cooperarea și mortalitatea necesară înlocuirii noastre cu noua generație).

Culmea spaimelor apocaliptice din noi este că vaccinul celor de la Moderna ne va marca cu semnul fiarei – enzima „luminoasă” utilizată pentru a putea fi identificați cei cu vaccin și pentru a putea fi separați de cei fără vaccin se numește LUCIFERAZĂ! Cu „ajutorul” acestei enzime, cei vaccinați vor ajunge niște simple obiecte, identificabile, așa cum sunt identificate mărfurile cu coduri de bare, ca la magazinul virtual amazon.com al lui Jeff Bezos! Și, în plus, vaccinații, nou-normalii, vor fi permanent conectați, deci controlabili și ușor de supravegheat de oriunde, din cloud, de pe tabletă sau de pe telefonul mobil, prin acei nanoroboți fabricați de armata SUA (??!!), numiți hydrogel! China, cu al său sistem de identificare facială, care presupune efortul de a instală și întreține miliarde de camere de supraveghere și cu al său sistem de „scor social”, devine mic copil față de ceea ce pregătește „democrata” America și sistemul public-privat militaro-tehnologic impus la nivel global de armata SUA (cea mai costisitoare din istorie) și instituțiile globaliste.

Pentru toate aceste vaccinuri și componente ale vaccinurilor, vor fi acordate patente, adică drept de proprietate (industrială) exclusivă. Cui? Patronilor Moderna. Lui Bill Gates. Lui Elon Musk. Tipii ăștia care nu mai pot de grija noastră. De vreme ce aceste substanțe și acești nano-roboți o să facă parte din trupul nou-normalilor, nu este exclus ca proprietarii patentelor să pretindă, ca și în cazul semințelor modificate genetic, drepturi de proprietate asupra unor părți din trupul nou-normalilor.

Sunt uluit și furios față de lipsa de reacție a politicienilor conservatori americani și a lui Trump, personal. Afișându-se permanent cu Fauci (omul OMS și, deci, omul lui Gates) și sugerând că vaccinarea anti-Covid-19 va fi obligatorie în SUA, Trump nu face decât să încurajeze acest curent nazist. Sunt, de asemenea, șocat de lipsa de reacție a majorității populației, care se declară, de altfel, credincioasă în Dumnezeu, după chipul și asemarea căruia a fost făcut omul. Nu înțeleg: ce tip de creștini, credincioși iudei sau musulmani sunt acești oameni care îi lasă pe acești naziști satanici să accelereze în această cursă de reeditare a omului, ba chiar să o facă bazându-se pe ajutorul armatei americane și pe banii contribuabililor? (Notă : Space X există doar pentru că are contracte de zeci de miliarde cu statul; Moderna nu a făcut niciun vaccin până acum, ci numai bani din proiecte de cercetare finanțate de stat). Unde sunt toți acei profeți de televiziune și stadion cu care ne-au obișnuit americanii și pe care i-au exportat mai peste tot, că nu îi văd luând atitudine contra acestui curent satanic? Cum de li se permite acestor diabolici să rescrie proiectul uman, să remodeleze omul ca și când ar fi o figurină de plastilină?

Omul obișnuit ce zice: ar fi de acord ca ei și descendenții lor să nu mai fie făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ci după codurile genetice ale lui Musk, Bezos, Gates sau Zuckerberg?

Consemnează pentru dumneavoastră, Gheorghe Piperea.

P.S.: În speranța că Facebook nu mă va cenzură, adaug în „apărarea” mea faptul că pe Netflix este un serial în limbă germană, denumit Biohackers, care „trateaza” exact tehnologia cu care omul este modificat genetic – în film, tehnologia chiar se numește „Homo deus”. Vă invit să urmăriți acest serial. Merită. Este nu doar premonitoriu – este despre ceea ce ni se întâmplă acum, azi, când vorbim.

,

Cultura este COOL

Cultura este COOL

Lumea modernă este una dominată de tehnologie, ecrane şi instrumente digitalizate. Să îi facă pe prichindei să descopere plăcerea de a citi şi poveștile fascinante din paginile ilustrate ale carților este, pentru mulţi dintre părinţi, o mare provocare.

Totuşi cu multă răbdare, consecvență şi instrumente potrivite această sarcină poate deveni un izvor de amintiri plăcute.

cultura, cool

De ce sunt cărţile frumoase?

Cărţile sunt fermecătoare la orice vârstă! Sunt surse de imagine, de culoare, de personaje minunate care vorbesc, călătoresc, învaţă. Publicaţiile destinate copiilor mici sunt bogate în detalii care captivă atenţia prichindeilor, îi determină să pună întrebări şi stârnesc curiozitate.

Fiecare copil este unic, la fel sunt şi cărţile…Sunt micuți care adoră să asculte vocea părintelui cand citeşte.  Alţii se lasă purtaţi de firul poveştii şi îşi închipuie cum participă la acţiune alături de personajele pe care le îndrăgesc. Mai sunt şi prichindei curioşi, care descoperă poveștile prin întrebări. Aceştia întrerup, întreabă, descoperă, pun cap la cap informaţiile şi se bucură de incursiunile făcute.

Cărțile, la vârstele mici, sunt  poveşti de viaţă. Sunt interactive, îi pun pe părinţi, bunici, educatori, frăţiori şi surioare în situații imprevizibile, îi poartă în călătorii minunate. Poveștile citite nu sunt simple informații menite să aducă cunoştinţe, sunt aventuri…Aventuri ce îi fac pe cititor şi ascultători să interacționeze, să comunice şi să trăiască intens fiecare întâmplare pe care o experimentează personajul preferat.

Valoarea informațională a cărților nu poate fi contestată, în special când vorbim de cele pentru copii mici, preşcolari. Din paginile frumos ilustrate bogate în culori, cei mici învaţă lucruri interesante. Descoperă că vaca le dă lapte, iedul este puiul caprei sau obiceiuri bune.  Află că  vorbe precum “te rog frumos” şi “mulțumesc” sunt magice! Poveștile tradiţionale sunt adaptate şi scrise pe înţelesul prichindeilor, astfel copii învață de mici despre lucrurile care aduc mândrie nației.

Titlurile recent apărute sunt resurse educaționale importante! “Țuți şi Alesia prin Europa” este una dintre cărţile etalon pentru cei ce îndrăgesc educaţia nonformala. Prin povești scurte, băieţeii şi fetiţele sunt purtaţi prin numeroase călătorii imaginare prin toată Europa. Cei mici, şi mari,  sunt invitați să descopere care sunt ţările şi capitalele bătrânului continent, dar şi câteva particularităţi ale fiecărui popor. Alesia, o fetiţă de şase ani,  şi ursuleţul din pluş, Țuți, sunt personajele care îi poartă pe tot continentul. Cei mici află pe înţelesul lor despre principalele obiective turistice şi detalii mărunte dar interesante despre anumite obiceiuri.

Cartea „Țuți şi Alesia prin Europa” a apărut din dorința autoarei de a-i face pe cei mici să descopere mirosul intens al tușului imprimat pe hârtie, textura fină a paginilor ilustrate, greutatea plăcută a cărţii ţinute pe genunchi…

Ca şi alte titluri inspirante ale autoarei, disponibile pe www.lilianauleia.ro şi această carte contribuie la dezvoltarea creativității. ÎI determină pe cei mici să descopere situații noi şi să pună întrebări. Să realizeze că sunt unici cu obiceiuri diferite, însă pot  deveni cu uşurinţă prieteni pe viaţă o orice alt locuitor al planetei!

Aventurile Alesiei şi ale ursuleţului Țuți nu sunt doar poveşti de adormit copii. Acestea sunt experienţe frumoase ce se transformă în amintiri. Totodată sunt surse valoroase de informaţii care îi ajută pe cei mici să înveţe.

Cu titlurile potrivite imaginaţia celor mici se dezvoltă, atenţia se îmbunătăţeşte. Sunt antrenate funcţiile cognitive şi se dezvoltă plăcerea de a citi! Lectura înseamnă atenţie, inovaţie, dezvoltarea de relaţii sănătoase şi puternice, pe viață. Cu atâtea beneficii se poate vedea că şi cultura este COOL…

Mircea Eliade – Pilotii orbi

Mircea Eliade - Pilotii orbi

Imoralitatea clasei conducatoare romanesti, care detine „puterea” politica de la 1918 incoace, nu este cea mai grava crima a ei. Ca s-a furat ca in codru, ca s-a distrus burghezia nationala in folosul elementelor alogene, ca s-a napastuit taranimea, ca s-a introdus politicianismul in administratie si invatamant, ca s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime impotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupa marea victorie finala – sa fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pastra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916-1918 – lasand sa se astearna uitarea asupra intunecatei epoci care a urmat unirii tuturor romanilor. Dar cred ca este o crima care nu va mai putea fi niciodata uitata: acesti aproape douazeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai ca i-am pierdut (si cand vom mai avea inaintea noastra o epoca sigura de pace atat de indelungata?!) – dar i-am folosit cu statornica voluptate la surparea lenta a statului romanesc modern.

Clasa noastra conducatoare, care a avut franele destinului romanesc de la intregire incoace, s-a facut vinovata de cea mai grava tradare care poate infiera o elita politica in fata contemporanilor si in fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politica. Nu e vorba de o simpla gainarie politicianista, de un milion sau o suta de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui insasi existenta istorica a neamului romanesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vad.

Intr-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult incercata Europa – luntrea statului nostru este condusa de niste piloti orbi. Acum, cand se pregateste marea lupta dupa care se va sti cine merita sa supravietuiasca si cine isi merita soarta de rob – elita noastra conducatoare isi continua micile sau marile afaceri, micile sau marile batalii electorale, micile sau marile reforme moarte. Nici nu mai gasesti cuvinte de revolta. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vad, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de capetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.

Istoria cunoaste unele exemple tragice de state infloritoare si puternice care au pierit in mai putin de o suta de ani fara ca nimeni sa inteleaga de ce. Oamenii erau tot atat de cumsecade, soldatii tot atat de viteji, femeile tot atat de roditoare, holdele tot atat de bogate. Nu s-a intamplat nici un cataclism intre timp. Si deodata, statele acestea pier, dispar din istorie. In cateva sute de ani dupa aceea, cetatenii fostelor state glorioase isi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt inghititi de popoare vecine.

Luntrea condusa de pilotii orbi se lovise de stanca finala. Nimeni n-a inteles ce se intampla, dregatorii faceau politica, negutatorii isi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si taranii de ogorul lor. Numai istoria stia ca nu va mai duce multa vreme povara acestui starv in descompunere, neamul acesta care are toate insusirile in afara de aceea capitala: instinctul statal. Crima elitelor conducatoare romanesti consta in pierderea acestui instinct si in infioratoarea lor inconstienta, in incapatanarea cu care isi apara „puterea”. Au fost elite romanesti care s-au sacrificat de buna voie, si-au semnat cu mana lor actul de deces numai pentru a nu se impotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune in calea destinului acestui neam. Clasa conducatorilor nostri politici, departe de a dovedi aceasta resemnare, intr-un ceas atat de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i sta in putinta ca sa-si prelungeasca puterea. Ei nu gandesc la altceva decat la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu in aceste cateva miliarde risipite si cateva mii de constiinte ucise sta marea lor crima, ci in faptul ca macar acum, cand inca mai este timp, nu inteleg sa se resemneze.

Sa amintim numai cateva fapte si vom intelege de cand ne conduc pilotii orbi.

Cel dintai lucru pe care l-au facut iugoslavii dupa razboi a fost sa colonizeze Banatul romanesc aducand in masa de-a lungul frontierei cele mai pure elemente sarbesti. Iugoslavii, atunci ca si acum, erau departe de a avea linistea si coheziunea politica pe care am fi putut-o avea noi: problema croata izbucnise cu violenta. Cu toate acestea, stiind ca adevarata granita nu e cea insemnata pe hartie, ci limita pana unde se poate intinde un neam (Nae Ionescu) – au facut tot ce le-a stat in putinta ca sa deznationalizeze judetele romanesti. Si se pare ca au reusit. In orice caz, acum, la granita Banatului, stau masive colonizari sarbesti, sate care nu existau la conferinta pacii….

La „plebiscitul” din 1918-1919, toate satele svabesti au votat alipirea la Romania Mare. S-a obtinut astfel o impresionanta majoritate. Nici un guvern roman n-a facut, insa, nimic pentru aceste elemente germanice, singurii aliati sinceri pe care i-am fi putut avea ca sa contrabalansam elementele maghiare. Dimpotriva, de la unire incoace sasii si svabii au fost necontenit umiliti – iar ungurii favorizati. (Ce imbecil complex de inferioritate am dovedit, fiindu-ne teama de unguri!)

In 1918 sasii nu se intelegeau cu svabii. Am fi putut profita de aceste neintelegeri. N-am profitat. Dimpotriva, am facut tot ce ne-a stat in putinta ca sa acceleram unirea tuturor elementelor germanice. Si astazi, sasii si svabii sunt uniti – si sunt impotriva noastra.

Ungurii au colonizat granita inca din 1920, desi si astazi se gasesc inapoia acestei centuri de fier nu stiu cate sute de mii de romani. Noi n-aveam nevoie de colonizari, pentru ca toate satele de pe frontiera sunt romanesti. In schimb, am stat cu mainile in san si am privit cum se intareste elementul evreiesc in orasele din Transilvania, cum Deva s-a maghiarizat complet, cum tara Oasului s-a paraginit, cum s-au facut colonizari de plugari evrei in Maramures, cum au trecut padurile din Maramures si Bucovina in mana evreilor si maghiarilor etc., etc.

Cei 10.000 de tarani romani veniti din Ungaria continua sa moara de foame. Am luat sate de romani din Banat si am colonizat Cadrilaterul – in loc sa pastram pe banateni acolo unde sunt si sa aducem la frontiera bulgara numai macedoneni, singurii care raspund la cutit cu toporul si la insulte cu carabina. Astazi romancele banatene cersesc in Balcic…

Dintre toate minoritatile noastre, in afara de armeni, numai turcii erau cei mai inofensivi; i-am lasat sa plece. Pamanturile lor, in buna parte, au intrat in stapanirea bulgarilor. Bazargicul este complet bulgarizat. Ceva mai mult. Am lasat pe bulgari sa-si cumpere si sa cultive pamant pana la Gurile Dunarii.

Pilotii orbi s-au facut unealta celei mai inspaimantatoare crime impotriva fiintei statului romanesc: inaintarea elementului slav din josul Dunarii spre Delta si Basarabia.

N-a fost un singur om politic roman care sa inteleaga ca ultima noastra nadejde, asa cum suntem inconjurati de oceanul slav, este sa ne impotrivim cu toate puterile unirii slavilor dunareni cu slavii din Basarabia. In loc sa alungam elementul bulgaresc din intreaga Dobroge – noi am colonizat pur si simplu Gurile Dunarii cu gradinari bulgari.

In acelasi timp, pilotii orbi au deschis larg portile Bucovinei si Basarabiei. De la razboi incoace, evreii au cotropit satele Maramuresului si Bucovinei si au obtinut majoritatea absoluta in toate orasele Basarabiei. Ceva mai grav: rutenii s-au coborat de-a lungul Basarabiei si astazi mai au foarte putin sa-si dea mana cu bulgarii care au suit pe Dunare. Reni este punctul de unire a celor doua populatii slave – pe pamant romanesc.

Imediat dupa razboi, in Basarabia romanii reprezentau 68% din populatie. Astazi, dupa statisticile oficiale, ei sunt numai 51%. Elitele politice romanesti, in loc sa se intereseze de-aproape de problema Ucrainei prin incurajarea agitatiilor separatiste – asa cum au facut guvernele austriece pana la razboi, incurajand sistematic pe ruteni ca sa loveasca in romani si in poloni – s-au multumit sa tolereze intinderea ucrainienilor nu numai in Bucovina, dar si in Basarabia.

In anul 1848, rutenii din Galitia revendicau o parte din Bucovina pentru provincia lor (Galitia), care ar fi trebuit sa devina semi-autonoma in reorganizarea Austriei pe baze federale (planul Palacki). Romanii bucovineni de atunci au stiut sa se apere (in Constituanta austriaca de la Kremsir). Dar rutenii, dupa razboiul cel mare, au gasit un neasteptat aliat in pilotii orbi ai Romaniei care, in loc sa lupte pentru revendicarile ucrainiene dincolo de Nistru (crearea statului-tampon Ucraina) si-au aratat prietenia fata de acesti slavi lasandu-i sa se inmulteasca peste masura in Bucovina si sa coboare cat mai jos in Basarabia. Astazi, un savant ucrainean de la universitatea din Varsovia, refugiat politic, expune la seminarul de geografie din Berlin harti ale viitorului stat ucrainean in care se gasesc inglobate Bucovina si Basarabia. Nadajduiesc ca la ceasul cand stiu lucrurile acestea, prietenul care mi-a atras atentia asupra hartilor profesorului ucrainean (profesor la universitatea din Varsovia) a izbutit sa le fotografieze pe toate – pentru ca sa facem amandoi dovada, daca va fi nevoie.

Inutil sa mai continui.

Si am fost stapanit de acest inspaimantator sentiment al inutilitatii in tot timpul cat am scris paginile de fata. Stiu foarte bine ca ele nu vor avea nici o urmare. Stiu foarte bine ca evreii vor tipa ca sunt antisemit, iar democratii ca sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine ca unii imi vor spune ca „administratia” e proasta – iar altii imi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritatilor. Ca si cand aceleasi tratate au putut impiedica pe Kemal Pasa sa rezolve problema minoritatilor macelarind 100.000 de greci in Anatolia. Ca si cand iugoslavii si bulgarii s-au gandit la tratate cand au inchis scolile si bisericile romanesti, deznationalizand cate zece sate pe an. Ca si cand ungurii nu si-au permis sa persecute fatis, cu inchisoarea, chiar satele germane, ca sa nu mai vorbesc de celelalte. Ca si cand cehii au sovait sa paralizeze, pana la sugrumare, minoritatea germana!

Cred ca suntem singura tara din lume care respecta tratatele minoritatilor, incurajand orice cucerire de-a lor, preamarindu-le cultura si ajutandu-le sa-si creeze un stat in stat. Si asta nu numai din bunatate sau prostie. Ci pur si simplu pentru ca patura conducatoare nu mai stie ce inseamna un stat, nu mai vede.

Pe mine nu ma supara cand aud evreii tipand: „antisemitism”, „fascism”, „hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvazatori, isi apara primatul economic si politic pe care l-au dobandit cu atata truda risipind atata inteligenta si atatea miliarde.

Ar fi absurd sa te astepti ca evreii sa se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupa ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atatea posturi de comanda. Evreii lupta din rasputeri sa-si mentina deocamdata pozitiile lor, in asteptarea unei viitoare ofensive – si, in ceea ce ma priveste, eu le inteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.

Tristetea si spaima mea isi au, insa, izvorul in alta parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducatoare, mai mult sau mai putin romaneasca, politicianizata pana-n maduva oaselor – care asteapta pur si simplu sa treaca ziua, sa vina noaptea, sa auda un cantec nou, sa joace un joc nou, sa rezolve alte hartii, sa faca alte legi. Acelasi joc si acelasi lucru, ca si cand am trai intr-o societate pe actiuni, ca si cand am avea inaintea noastra o suta de ani de pace, ca si cand vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar daca le spui ca pe Bucegi nu mai auzi romaneste, ca in Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, ca pier satele romanesti, ca se schimba fata oraselor – ei te socotesc in slujba nemtilor sau te asigura ca au facut legi de protectia muncii nationale.

Sunt unii, buni „patrioti”, care se bat cu pumnul in piept si-ti amintesc ca romanul in veci nu piere, ca au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitand, saracii, ca in Evul Mediu romanii se hraneau cu grau si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitand ca blestemul a inceput sa apese neamul nostru o data cu introducerea secarei (la sfarsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul graului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slabind considerabil rezistenta taranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Malaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (in Moldova se bea pana in secolul XVI bere), austriecii in Ardeal si „cultura” in Principate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politica si administrativa. Toata Muntenia si Moldova de jos se hraneau iarna cu peste sarat; carutele incepeau sa colinde Baraganul indata ce se culegea porumbul si pestele acela sarat, uscat cum era, alcatuia totusi o hrana substantiala. Pilotii orbi au creat, insa, trustul pestelui. Nu e atat de grav faptul ca la Braila costa 60-100 lei kilogramul de peste (in loc sa coste 5 lei), ca putrezesc vagoane intregi de peste ca sa nu scada pretul, ca in loc sa se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brailei se recolteaza numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e ca taranul nu mai mananca, de vreo 10 ani, peste sarat. Si acum, cand populatia de pe malul Dunarii e secerata de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane pe medicamente, uitand ca un neam nu se regenereaza cu chinina si aspirina, ci printr-o hrana substantiala.

Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi in pieptul de arama al romanului. Sarmanul roman, lupta ca sa-si pastreze macar o inima obosita care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevarul e acesta: neamul romanesc nu mai are rezistenta sa legendara de acum cateva veacuri. In Moldova si in Basarabia cad chiar de la cele dintai lupte cu un element etnic bine hranit, care mananca grau, peste, fructe si care bea vin in loc de tuica. Noi n-am inteles nici astazi ca romanul nu rezista bauturilor alcoolice, ca francezul sau ca rusul bunaoara. Ne laudam ca „tinem la bautura”, iar gloria aceasta nu numai ca e ridicula, dar e in acelasi timp falsa. Alcoolismul sterilizeaza legiuni intregi si ne imbecilizeaza cu o rapiditate care ar trebui sa ne dea de gandit.

…Dar pilotii orbi stau surazatori la carma, ca si cand nimic nu s-ar intampla. Si acesti oameni, conducatori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de buna-credinta, si cu bunavointa; numai ca, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteaza in ceasul de fata – instinctul statal – nu vad suvoaiele slave scurgandu-se din sat in sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pamant romanesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lasand locul altor neamuri… Nu simt ca s-au schimbat unele lucruri in aceasta tara, care pe alocuri nici nu mai pare romaneasca.

Uneori, cand sunt bine dispusi, iti spun ca nu are importanta numarul evreilor, caci sunt oameni muncitori si inteligenti si, daca fac avere, averile lor raman tot in tara. Daca asa stau lucrurile nu vad de ce n-am coloniza tara cu englezi, caci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam in care o clasa conducatoare gandeste astfel, si-ti vorbeste despre calitatile unor oameni straini nu mai are mult de trait. El, ca neam, nu mai are insa dreptul sa se masoare cu istoria… Caci pilotii orbi s-au facut sau nu unelte in mana strainilor – putin intereseaza deocamdata. Singurul lucru care intereseaza este faptul ca nici un om politic roman, de la 1918 incoace, n-a stiut si nu stie ce inseamna un stat. Si asta e destul ca sa incepi sa plangi.

Semnat Mircea ELIADE

Articol aparut in Vremea, nr. 505, 19 septembrie 1937.

Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Mai 2020 – Armata poloneza ocupa Kievul. Romania refuza sa participe, alaturi de Polonia, la impartirea Ucrainei

Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Mai 2020 – Armata poloneza ocupa Kievul. Romania refuza sa participe, alaturi de Polonia, la impartirea Ucrainei

Dupa redobandirea independentei (11 noiembrie 1918), Polonia a promovat o politica de recastigare a intregului „spatiu al polonitatii”, adica al tuturor teritoriilor pierdute incepand cu anul 1772 prin cele trei impartiri succesive ale tarii intre Rusia, Prusia si Austria.

Primele referiri la o actiune comuna romano-polona in spatiul ucrainean dateaza din decembrie 1918: cateva mesaje trimise, prin Paris, catre generalul Constantin Prezan, seful Marelui Cartier General al Armatei Romane, de catre liderii Comitetului National Polon din Franta si Marea Britanie.

Ministrul de Externe polon Ignacy Paderewski facea apel la intelegerea deplina si participarea Romaniei la acest „proces” – singurul care ar fi garantat apartenenta definitiva a provinciilor recent unite cu teritoriile lor nationale: Galitia Orientala (Polonia) si Basarabia (Romania). Bucurestiul a transmis, prin contele Aleksander Skrzynski, ca Romania nu dorea teritorii ucrainene si ca o interventie militara in Rasarit nu era de dorit, atata vreme cat Polonia se afla angajata in mai multe conflicte cu vecinii sai.

La 7 mai 1920, trupele poloneze au ocupat Kievul iar maresalul Pilsudski a facut o ultima propunere de impartire a Ucrainei; oferta avea in vedere acum doar portiunea din litoralul Marii Negre, in care se afla portul Odessa si regiunea dintre Nistru si Bug, ca zona tampon impotriva atacurilor bolsevice. Desi Parisul nu a dat niciun semn ca s-ar fi opus planurilor poloneze, pozitia generalului Averescu (care era acum prim-ministru) a ramas ferma: respingerea oricaror planuri de participare a Romaniei la conflictele din rasarit si stoparea negocierilor romano-polone in vederea incheierii aliantei bilaterale, pana la rezolvarea deplina a disputelor militare polono-sovietice.

Marele bombardament asupra Bucurestiului din 4 aprilie 1944

Marele bombardament asupra Bucurestiului din 4 aprilie 1944

La data de 4 aprilie 1944, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Bucurestiul este bombardat masiv de catre aviatia anglo-americana, in urma atacului inregistrandu-se importante distrugeri materiale si numerosi morti si raniti. Au fost vizate zone civile, in special partea centrala a orasului, cartierul Grivita si zona Garii de Nord, tinta principala fiind aceasta gara, deoarece prin bombardarea ei se incerca impiedicarea transporturilor militare spre frontul din Moldova, unde armata sovietica forta inaintarea spre vest.

Pe la ora pranzului, un numar circa 220 de bombardiere B-17, numite si „fortarete zburatoare” si peste 100 bombardiere B-24 Liberador, au intrat in spatiul aerian al Romaniei, venind de la Baza Aeriana de la Foggia din Italia si in scurt timp au fost deasupra capitalei Romaniei. In acel moment, in Gara de Nord se aflau cateva sute de moldoveni refugiati din zona Moldovei, care urmau sa fie repartizati in diferite locatii din Bucuresti si din provincie. Erau mai ales femei, copii si batrani, intr-o stare de totala de deprimare si de deruta dupa ce isi parasisera casele si agoniseala de o viata, asteptand flamanzi si obositi ca autoritatile sa gaseasca locuri unde sa fie repartizati.

Cand s-a dat alarma, aproape toti au ramas in vagoane, deoarece nu aveau unde se adaposti, iar dezastrul a fost total deoarece sub ploaia de bombe au murit majoritatea acestor refugiati. De asemenea, mii de case au fost distruse in bombardament, iar cartiere precum Grant, Grivita, Giulesti, Triaj, Chitila, au devenit de nerecunoscut, suferind pagube enorme. Au cazut bombe si in Calea Victoriei asupra Hotelului „Splendid” si a Teatrului National, a Ateneului Roman, asupra Universitatii si a multor alte cladiri cu valoare de patrimoniu. Numarul victimelor bombardamentului din 4 aprilie 1944 a fost deosebit de mare, iar bilantul oficial consemneaza un numar de 2942 de morti, peste 4000 de raniti si peste 55.000 de oameni care au ramas fara adapost.

Concluziile desprinse de contemporani sunt unanime si spun ca bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logica, deoarece a fost macelarita populatia civila, lipsita de aparare, Bucurestiul neavand la acea data zone economice strategice sau cu asa de mare importanta, incat sa influenteze soarta razboiului. Si chiar daca reteaua feroviara si nodurile de comunicatie sunt obiective militare si sunt atacate in timp de razboi, bombardarea Bucurestiului din ziua de 4 aprilie 1944 ramane un atac fara ratiune asupra populatiei civile.

Acea zi de Pasti din 4 aprilie 1944 a fost un moment tragic pentru capitala Romaniei, un moment care nu trebuie uitat, niciodata.

Sursa: Lectia de Istorie.

Camil Petrescu – Zeflemeaua

Camil Petrescu - Zeflemeaua

Zeflemeaua. Ironie usoara, luare in ras, gluma batjocoritoare, ne lamurim cu ajutorul unui dictionar online, la repezeala. Dincolo de sensurile ei profane, un modus vivendi al romanilor, incepand cu marele nostru Caragiale, care a facut o adevarata arta din acesta atitudine fata de lucrurile strambe. Mergand mai departe pe firul istorie noastre literare, Tudor Arghezi l-a desavarsit, pentru ca a stiut sa dozeze perfect ironia, mergand de la rasul bonom pana la cianura.

Cu siguranta, romanii sunt un popor eminamente optimist si predispus la a lua viata cu usurinta, dar asta nu inseamna ca ne lipseste luciditatea de a intui degradarea sub poleiala unor situatii sau persoane pe care destinul le face cunoscute prin intamplarile lui. Suntem instinctuali, ne place sa facem „misto”, pentru ca suntem „mit Stock”, cum zice neamtul (adica „aristocrati”, to make a long story short). O anumita dispozitie spre superficialitate ne da uneori puterea de a merge inainte, ca sa nu mergem inapoi, ar zice unii cu nonsalanta, „sa ne fie bine ca sa nu ne fie rau.” O gluma buna si lucrurile deja se vad intr-o lumina favorabila, indulcita de apa de ploaie a antifrazei, a paradoxului, a calamburului sau a bancurilor cotidiene. „Romanul e nascut poet”, nu in sensul restrans al apetentei pentru genul liric, ci pentru felul in care remodeleaza adevarul si existenta pentru a le face mai suportabile.

Zeflemeaua are doua niveluri, doua trepte de intelegere: in primul rand, ea da glas unor metehne/vicii ale societatii, generalizate prin frecventa majora, in al doilea rand atrage atentia asupra lor, expunandu-le intr-o maniera apta sa „intepe”, adica sa produca durerea care atrage dupa sine vindecarea. Asta pentru cei care au constiinta, desigur. Zeflemeaua este, astfel, un rau necesar, un fel de vaccin prin care se ofera un antidot la prostie, incultura, ignoranta, coruptie, nesimtire… iar lista poate continua.

Astazi, un text mai putin cunoscut, scris de Camil Petrescu, autorul celebrului roman de dragoste si razboi care a facut epoca in literatura noastra interbelica – „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” (lectura obligatorie). Prea multe nu ar fi de spus, doar de bagat la cap.

Cind va veni sfirsitul lumii
Romanii nu vor fi atenti
Isus a spus: „Talita kumi”
Dar nu pentru inconstienti.

Iar Ziua Domnului, ca hotul
In miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar sotul
Reviste porno va citi.

N-avem constiinta tragediei
Si totul luam „á la legere”
Noi, campionii bascaliei
Am compromis orice mister.

Avem o scuza de fatada:
„Lasa, ca merge si asa!”
Tradam la primul colt de strada
Si-apoi incalecam pe-o sa.

Senzatia e de plutire
De infinit parasutism
Noi am facut misto subtire
Si de marxism, si de fascism.

Ce Decebal si Burebista?
Ce patriotul carturar?
Traiasca Mita Biciclista
Si berea rece la pahar!

Mitica vesnic sa traiasca
Si noi pe linga el, noroc!
Filozofia chelnareasca
E tot pe loc, pe loc, pe loc!

Intreaga drojdie se scurse
Din mahalale de Fanar
Si-n loc sa fim un roib de curse
Noi am ajuns din cal – magar.

Pe primul loc e-njuratura
Ea pentru toate e un leac
Simti cum iti umple toata gura
O mostenim din veac in veac.

Noi „facem“ si „bagam“ de-a valma
Noi suduim neincetat
Iar la acest popor, sudalma
E o religie de stat.

La treburile serioase
Noi nu ne concentram destul
Avem o somnolenta-n oase
Si-o zeflemea de prost fudul.

Si doar la reluari de faze
Parca ne mai trezim putin
N-avem profil de kamikaze
Tiparul nostru-i byzantin.

Apocalipsa furtunoasa
Ii sperie pe paminteni…
Pe noi nu ne-o gasi acasa –
Vom fi la meci, sau la pomeni.

Aceasta, poate, ne e soarta
S-o tragem si pe asta-n piepti
N-aveti decit sa-nchideti poarta
Daca tot face ea pe moarta…
Hai, ca romanii e destepti!

Sursa: bel-esprit.ro.