Dinu Pillat – un tanar bogat sufleteste

dinu pillat, ioan ianolide

Dinu Pillat - un tanar bogat sufleteste

Un tanar bogat sufleteste, descinzand din familia renumita a Bratienilor. Din fire sensibil si generos, s-a daruit pe sine in tot ce a intreprins.

Intelectual subtire, a facut o buna critica, fiind asistent al lui George Calinescu. A scris un roman inspirandu-se din anii grei, plini de evenimente tragice pentru tara (1930-1940), o lume pe care nu o cunoscuse, cu care nu avea tangente dar care il fermecase cu intensitatea ei spirituala si dramatica. Pentru acest roman in ciorna, el si cei ce l-au citit au fost condamnati ca idealisti, mistici si legionari.

In temnita s-a remarcat prin noblete, prin intensa stradanie duhovniceasca si prin cultura sa aleasa. A fost capabil de acte de sacrificiu pentru a salva viata unora mai bolnavi ca el. Postea si se ruga intens. Ajunsese la inalte trairi duhovnicesti. Purta pe chip o lumina din interior.

Dupa eliberare a muncit din greu, apoi a fost rechemat de George Calinescu la catedra. Datorita unor relatii de familie a putut sa publice fara insa sa se compromita cu ceva. Si-a ingrijit cu devotament mama, care a suferit mult.

A murit de cancer la creier.

(Ioan Ianolide – Intoarcerea la Hristos. Document pentru o lume noua, Editura Bonifaciu, Bucuresti, 2012, pag. 310-311)

Dinu Pillat (19 noiembrie 1921 – 6 decembrie 1975) apartine acelei clase de scriitori pentru care biografia reprezinta osatura fundamentala a Operei, acea tesatura inextricabila de fibre care hranesc scrisul, ce devine astfel un „exercitiu de supravietuire”, dupa cum se va si intitula una din cartile sale.

Dinu Pillat, fiul poetului interbelic Ion Pillat si al pictoritei Maria Pillat si fratele Piei Pillat, a mostenit din familie talentul scriitoricesc si harul sensibilitatii creatoare. In anii 1940, a fost unul dintre asistentii profesorului George Calinescu la catedra de istoria literaturii romane, alaturi de Adrian Marino, Ovidiu Papadima, Valeriu Ciobanu si Alexandru Piru. Arestat de regimul comunist in 1959, alaturi de Constantin Noica si un grup important de intelectuali, printre care Alexandru Paleologu, Arsavir Acterian, Nicolae Steinhardt, datorita implicarii in cunoscutul proces „Noica-Pillat”. Dinu Pillat a trecut prin penitenciarele Jilava si Gherla. Aflam ca, intocmai „ca si ceilalti 21, ei sunt considerati vinovati de magistrati, pentru ca se intalnisera si intretinusera ‘discutii dusmanoase prin care se calomniau si aduceau jigniri regimului pe baza stirilor instigatoare transmise de posturile capitaliste’. La acest capat de acuzare se adauga cele individuale. In cazul lui Dinu Pillat, cel mai mare delict poarta numele ‘Asteptand ceasul de apoi’. Un roman despre miscarea legionara, pe care l-au citit mai multi scriitori si critici literari si din care autorul a lecturat cateva fragmente la celebrul cenaclu din casa lui Barbu Slatineanu. Romanul, batut la masina in doua exemplare, este ‘arestat’ si el odata cu autorul. Destinele lor se despart pentru totdeauna in sala de judecata”. (Cititi intregul articol aici.)

Fie ca traduce din Rainer Maria Rilke, lucru care il reconforteaza sufleteste datorita afinitatii sentimentale pe care o are cu poetul german, scrie „Jurnal de adolescenta”, pregatindu-se sa devina romancier, sau publica la diferite reviste literare ale vremii articole care ii pun in evidenta formatia de critic si istoric literar, scriitorul nu are cum sa nu iasa in evidenta, pentru ca e un inzestrat. Prin descendenta nobila, aristocratica, din familia Bratienilor si cea spirituala – fiu al poetului Ion Pillat, printr-o formatie intelectuala superioara si rafinata, devine unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai „generatiei de aur” din perioada interbelica, ceea ce ii aduce si un mare dezavantaj: e vanat de comunisti si incarcerat in 1958, trecand, impreuna cu ceilalti intelectuali straluciti ai vremii, filozofi si literati (printre ei Alexandru Paleologu, Arsavir Acterian, Nicolae Steinhardt), printr-o perioada de detentie la limita dintre viata si moarte.

Pentru multi ani, e scos in afara vietii literare si publice, traind acut suferinta privarii de libertate si a crizei spirituale care a insotit-o. Tata a fost asemeni unui copac pus sa creasca intr-un ghiveci de flori. Ar fi trebuit sa ajunga un mare scriitor daca vremurile ar fi fost altele, daca Securitatea nu i-ar fi pierdut manuscrisele. Nu cred ca suferintele familiei mele au fost in zadar. Eu cred in cursa lunga a destinului, nu in cea scurta, omeneasca, spune Monica Pillat, la randul ei mostenitoare a vocatiei scriitoricesti a tatalui ei, rescriind documentele vii ale celor 25 de ani de calvar prin care a trecut familia. Impresionanta este cartea ei, sugestiv intitulata Biruinta unei mari iubiri, poate cea mai importanta sursa a reconstituirii biografiei lui Dinu Pillat.

dinu pillat, cornelia pillat, monica pillat

Dinu Pillat, Cornelia Pillat si fiica lor, Monica Pillat.

Corespondenta dintre el si sotia lui, Cornelia Pillat, scoate la lumina povestea unei iubiri dincolo de orice limita. Acceselor de slabiciune, teama inerenta, cautare a unor revelatoare raspunsuri la tragice intrebari despre rostul vietii in lipsa libertatii si a creatiei, Nelli Pillat ii raspunde cu constiinta unei asumari a sacrificiului total pentru celalalt, imbarbatandu-l si revitalizandu-l: „Sa nu-ti fie teama nici de tine, nici de ceilalti, caci fiecare isi are viata lui. Uita ca esti inchis, salbatec si timid…” sau „Te rog un singur lucru: sa ai incredere in tine. Tu nu-ti poti da seama de ceea ce esti si de ceea ce ai putea insemna, daca nu te-ai gandi niciodata la infrangeri posibile. Eu nu cer vietii altceva decat sa ma lase sa stau langa tine…”, scria in 1943.

dinu pillat, nelli pillat

Dinu si Nelli Pillat

Tinerete ciudata, titlul generic al romanului in care se regaseste, alaturi de Jurnalul unui adolescent si scrierea simbolica Moartea cotidiana, esentializeaza, in fapt, destinul tragic al unei victime sublime a unor vremuri potrivnice si a unui destin nefavorabil. Ultimul roman, ingrijit si publicat de fiica lui, tradeaza o stare si o premonitie cutremuratoare care se limpezeste in urma unei lecturi de profunzime: Asteptand ceasul de apoi va oferi lectia euharistiei, ca la Nicolae Steinhardt, mantuit si el prin credinta, din infernul pe care oamenii il construiesc in anumite momente ale Istoriei. Semn ca spiritele superioare au acea capacitate extraordinara de a gasi o cale de salvare, chiar si atunci cand toate drumurile par a duce la dezastru, pentru ca viziunea lor asupra existentei este una senina perpetuu, asemenea lumii inalte din care au descins.

Acum sa pleci din tot ceea ce este confuz
din ceea ce este al nostru si totusi nu ne apartine,
din ceea ce, ca apa in vechile puturi,
ne oglindeste tremurand si ne zadarniceste chipul;
din toate acestea, care se agata inca o data
de noi ca si cu spini, – sa pleci
si pe acest lucru si pe acela
pe care aproape nu le mai vedeai
(atat de cotidiene erau si atat de obisnuite)
sa le privesti deodata: cu blandete, impaciuitor
si ca la un inceput si de aproape
si presimtind sa te uiti inlauntrul lor, ce impersonal,
cum se desavarsea peste toate suferinta
cu care copilaria era plina pana la margine.

Si atunci totusi sa pleci, mana din mana,
ca si cum ai rupe din nou ceva vindecat
si sa pleci: incotro? In nelamurit,
departe, intr’o neinrudita tara calda,
care, dincolo de orice actiune, are sa fie
nepasatoare ca un decor: gradina sau perete
si sa pleci: de ce? Din impuls, dintr-un fel de-a fi,
din nerabdare, dintr’o intunecata asteptare,
din neputinta de-a intelege si lipsa de minte:
sa iei toate acestea asupra ta si zadarnic
sa parasesti poate ceva de valoare, pentru
a muri singur, nestiind
de ce este acesta inceputul unei vieti noui?

Surse: bel-esprit.ro, fericiticeiprigoniti.net.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!
Become a patron at Patreon!
0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lăsați un comentariu