Florian Colceag – Rolul rezervat Romaniei in Europa – paradisul gunoaielor toxice

Am reusit in final sa ajungem la fundul caderii noastre. Daca nu schimbam acum in mod decisiv directia, am ajuns si la momentul final al istoriei noastre. Romania, in acest moment este grav bolnava, aproape muribunda iar moartea ei este asteptata cu nerabdare de vulturii ce vor sa-i consume cadavrul. De imbolnavit au reusit cei care au condus-o si au jefuit-o pana in prezent si care doresc desigur sa continue aceasta activitate profitabila.

La acest moment, Romania este privita ca paradisul gunoaielor toxice si a deseurilor industriale si atomice pe care nu le vrea nimeni. Diferite companii negociaza de mai multi ani cu diferitele puteri vremelnice sa aduca si sa depoziteze aceste deseuri mortale in minele dezafectate, in acviferul de adancime prin tehnica exploatarii gazelor de sist, sau chiar direct in pamantul de sub viitoarele autostrazi si sosele nationale. Desigur, diversele guverne ce doresc sa scape de propriile deseuri discuta sau au discutat la nivel de varf cu autoritatile noastre aceasta problema. Bilantul sanctiunilor este mare, interesant si relevant, mergand de la blocarea – sau cel putin suspendarea – fondurilor europene, pana la esecul intrarii in spatiul Schenghen, sau chiar excluderea din UE desi, in aceasta strategie dezastruoasa, sunt amestecate si alte puteri ce nu sunt europene.

Romania mai are inca depozite minerale rare, sunt extrem de dorite de marii jucatori de pe pietele mondiale, mai ales acum, in criza economica si la inceputul crizei de resurse naturale. Pe aceste resurse deja exista o competitie intre vulturi, toti le vor, toti le negociaza, deci a fi presedinte de tara este cat se poate de profitabil in acest moment, mai ales daca ai reusit sa elimini, timp de ani, specialistii din administratie, inlocuindu-i cu politrici incapabili si obedienti. Nu conteaza ca, din momentul in care aceste resurse naturale vor fi vandute, Romania nu va mai avea cu ce sa garanteze pentru imprumuturile externe, ce ne-ar permite sa repornim motoarele dezvoltarii. „Dupa mine, potopul!” este un principiu cinic, dar profitabil pentru cozile de topor ce ne-au adus in aceasta situatie.

Sa facem totusi un bilant al dezastrului si al intentiilor ascunse sub vorbele linistitoare.

– Peste 1.200 de intreprinderi distruse si vandute la fier vechi.

– Peste 1.000 de miliarde de euro in bunuri jefuite, dupa 1990.

– O datorie de 100 de miliarde de euro.

– O administratie de cea mai slaba calitate si incapabila sa gestioneze iesirea din criza.

– O imagine externa execrabila, de popor de incapabili si de hoti.

– O educatie conservata in ruina.

– Un sistem sanitar terminat.

– Un numar necunoscut de someri, caci sunt numarati doar cei ce primesc ajutor de somaj.

– Un sector politic de cea mai slaba calitate, incapabil sa atraga oamenii ce pot schimba in bine sistemul.

– O populatie debusolata sau doritoare sa plece unde vede cu ochii infruntand crizele necunoscute prin care trec alte tari si un mediu ostil.

– Programe de dezvoltare ignorate si distruse cu consecventa, ani de-a randul, de regimul instaurat de presedintele suspendat Basescu.

– Programe initiate cu ajutorul specialistilor din societatea civila si apoi blocate, demonetizate sau distruse, cum s-a intamplat cu programele pe educatie.

– O populatie nemultumita de continua minciuna si manipulare la care a fost supusa, inclusiv minciuna suprema a sacrificiului pentru binele general prin micsorarea veniturilor, care in realitate au fost orientate catre camarila puterii.

– O totala neincredere in caracterul romanilor si in capacitatea de gestionare a problemelor proprii ce ne arunca in randul tarilor africane la liniile de finantare. De acum vom plati cu 1.000-2.000 de euro pe zi expertii straini, care ne vor monitoriza programele proprii de dezvoltare, jumatate din banii pe care-i vom imprumuta intrand in diurna, transport, hotel, etc., in loc sa se regaseasca in economia nationala.

Aceasta este mostenirea pe care ne-au lasat-o puterile care ne conduc de 30 de ani. De acum incolo, va fi necesar sa suflam si in iaurt cand alegem pe oricine, caci consecintele unui singur vot pot fi catastrofale.

Este timpul sa scoatem pe dracu’ din biserica. Nu e deloc usor si nici lipsit de pericole. Inca nu am uitat ca, a doua zi dupa ce am publicat proiectul de lege pentru dezvoltarea economica prin utilizarea inventicii, am fost lovit de o masina (pe un camp!), care m-a aruncat 9 metri in aer si mi-a fracturat 10 coaste. Multumesc lui Dumnezeu ca sunt inca in viata, dar am inceput sa suspectez de atunci activitatile acestei puteri ce nu a dorit nicio clipa redresarea economica a tarii.

Suntem la mana destinului si a crizelor ce vor urma. Numai cooperand in mod constient le vom depasi.