Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (14) – Patura superpusa

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Mihai Eminescu – Teoria Statului Organic (14) – Patura superpusa” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1533473028752{margin-bottom: 0px !important;}”]«Romanul» a contractat naravul de-a ne atribui articole pe cari nu noi le-am scris, ci le-am reprodus din alte ziare, si de-a polemiza apoi cu «Timpul» combatand, ca ale noastre, idei pe cari le impartasim poate numai in parte sau cu oarecari rezerve. Astfel se’ntimpla si in numarul de sambata, in care vedem ca polemizeaza cu noi pe temeiul unui articol reprodus din «Posta», privitor la antagonismul dintre moldoveni si munteni. Nu doar ca ne-ar parea rau de-a fi scris acel articol pe care l-am reprodus. Ceea ce insa nu e al nostru, nu e, si e o apucatura de rea credinta de-a ne atribui in total si direct idei pe cari nu le impartasim decat in parte sau indirect si cari au nevoie sau de-o rectificare, sau de tranzi ia printr-un nou punct de vedere.

Noi, de ex., avem in privinta asa numitului antagonism dintre moldoveni si munteni o parere proprie, bazata pe observatiuni etnologice, care modifica esential maniera de-a privi cestiunea.

Nu exista, dupa a noastra parere, nici o deosibire intre rasa romana din Muntenia, Moldova, din cea mai considerabila parte a Ardealului si a Tarii Unguresti. E absolut aceeasi rasa, cu absolut aceleasi inclinari si aptitudini. Dar in Bucuresti si in orasele de pe marginea Dunarii s-au ivit un element etnic cu totul nou si hibrid care ne-au furnizat generatia actuala de guvernanti. Acestea sunt ramasitele haimanalelor de sub steagurile lui Pasvanoglu si Ypsilant si resturile numeroase ale cavalerilor de industrie din Fanar. Din aceasta semintie noua fac parte oameni ca Giani, Carada, C.A. Rosetti, Pherekydis, Serurie s.al. Toata spuma asta de fanarioti novisimi, cari s-au pripasit in tara de 50-60 de ani incoace, formeaza naturalmente elementul de disolutiune, demagogia Romaniei.

Fizic si intelectual starpituri, neavand nici traditii, nici patrie, nici nationalitate hotarata, le vedem punandu-se la discretia strainilor si votandu-le cand pe Stroussberg, cand rascumpararea, ba le vedem aliindu-se in Moldova cu evreii ca sa paralizeze lupta de emancipare nationala de acolo. Aprinsi de o instinctiva ura contra tuturor elementelor istorice si autohtone ale acestei tari, le-am vazut introducand in toate ramurile legi straine neadaptate nici intereselor, nici naturii ei.

Aceste elemente sunt cu mult mai numeroase in Tara Romaneasca decat in Moldova, dar si aci ele se afla mai cu seama in centrele sesului, nu prin orasele de la munte, nici prin tinuturile de acolo. Pe aceste producte de balta moldovenii’i confunda apoi cu populatia istorica a Tarii Romanesti, precum se afla in sate in genere si indeosebi la Campulung, la Tirgoviste, la Targu-Jiului s.a.m.d. Acestor producte de balta moldovenii le zic din eroare munteni, caci nu sunt munteni. Asadar: distinguendum est.

Ceea ce sunt pentru Moldova evreii sunt pentru Tara Romaneasca aceste venituri cari, prin identitatea religiei, au stiut sa se strecure printre romani, sa-i amageasca si sa ajunga a-i stapani; si, pentru ca lucrul sa le succeada si mai bine, au precupetit tocmai instinctele noastre nationale. Vedem bunaoara pe-un C.A. Rosetti, un grec, si pe Carada, un alt grec, infiintand o gazeta. Ce nume-i dau? „Romanul”. Ei, cari n-au fost romani neam de neamul lor. De-aceea e destul ca acesti oameni sa lipseasca de la guvern, fie oricine altul, si numaidecat nu se mai simte nici o deosebire intre roman si roman. Dar cum o fi Carada, Giani, Cariagdi, C.A. Rosetti, Pherekydis s.a., romanul de oriunde incepe a se simti strain in tara lui proprie si, precum zice « Posta », guvernul i se pare tot atat de strain ca cel unguresc ardelenilor, ca cel muscalesc basarabienilor .

E un axiom in mecanica ca efectul trebuie sa fie egal cu cauza. Domnia fanariota si scurgerea sistematica de starpituri si faliti in sesul Tarii Romanesti a tinut 121 ani. Abia la 1821 avem perspectiva ca, prin o lunga reactiune a spiritului national si a puterii de asimilatiune a solului si a rasei, vom fi exterminat pana si urmele acelei domnii odioase. Abia atunci caracterul meschin, lipsit de onoare si de curaj al acestor venetici se va fi adaptat caracterului inimos al natiei romanesti si abia stranepotii Caradalelor vor putea fi romani. Caradalele actuale, chiar sa vrea, nu pot sa fie romani, precum din salcie, oricat ne-am sili, nu putem corci stejar. Lupta Moldovei contra numitilor munteni nu este deci indreptata in contra elementelor istorice ale Tarii Romanesti, ci in contra celor neistorice. E o lupta comuna, la care tot neamul romanesc ia parte in mod instinctiv, cucerind bucata cu bucata bunurile lui nationale. Azi e limba, pe care aceste starpituri o prefacusera intr-o pasareasca neinteleasa, mani va fi poate organizatia sociala, poimani biserica si scoala, una cite una. Totul trebuie smuls din mana acestor oameni c-o innascuta incapacitate de-a pricepe adevarul si lipsiti de posibilitatea patriotismului: totul trebuie dacizat oarecum de acuma-nainte.

Desi poporul roman e numeros, lupta lui e disproportionat de grea, de vreme ce acesti oameni au sprijin pe straini. Adusi la putere de Rusia, sustinuti azi de alianta austro-germana, vedem parghiile cari-i ridica asezate in afara, pe cand inlauntru n-avem decat poporul nostru propriu, esploatat cu neomenie, saracit, scazand numeric si fara o constiinta limpede de ceea ce trebuie sa faca.

Natia romaneasca n-are de gand inca sa instituie, pentru regularea acestui soi de stapanitori, ordinul Sfintei Canepe spre a ridica la aceleasi demnitati pendente si pe grecul Serurie, si pe grecul C.A. Rosetti, si pe bulgarul Mihalescu, si toata semintia dominanta.

Dar sa nu desperam. Planta creste la noi. Ar trebui numai niste mani vartoase, mocanesti, cari sa stie s-o intrebuinteze. Apara ele in Moldova, apara peste Olt, ca-n vremea lui Tudor, natia le-ar primi asternandu-le flori si covoare pe drumuri, precum i le asternea lui Matei Basarab la intrarea in Tirgoviste. Si Matei Basarab, adormitul intru fericire, facea un uz imbelsugat de aceasta planta, distribuind cordoane la Caradalele din zilele lui. Asadar, inca o data, distinguendum est.

Avem de-o parte rasa romana, cu trecutul ei, identica in toate tarile pe cari le locuieste, popor cinstit, inimios , capabil de adevar si de patriotism. Avem apoi, deasupra acestui popor, o patura superpusa, un fel de sediment de pungasi si de cocote, rasarita din amestecul scursaturilor orientale si occidentale, incapabila de adevar si patriotism, rasa Caradalelor, pe care moldovenii din eroare o numesc munteni. Aceasta teorie am espus-o in mai multe randuri, dar „Romanul” s-a ferit de-a ne raspunde.

E o cestie foarte neplacuta pentr-un guvern compus in cea mai mare parte din asemenea adunaturi si pentru un partid in care, la zece nume, afli abia unul romanesc. Cine va face lista functionarilor mai cu seama inalti, a pensionarilor, a deputatilor, a arendasilor bunurilor publice si private, c-un cuvant a tot ce reprezinta circulatiunea si reglementarea vietii generale a tarii, va observa cu inlesnire ca franele stapanirii reale au scapat din mana elementului autohton si istoric si au incaput pe mani straine. Dar acest din urma element, aceasta formatiune hibrida, se pretinde romana? Neaparat se pretinde, caci altmintrelea n-ar avea pretext sa stapaneasca . Dar nu este inca si nu are inca nici posibilitatea organica de-a fi romana. Nu tagaduim ca foarte numeroase elemente s-au asimilat pe deplin cu rasa romana, dar acelea sunt intrate demult, de-o suta, doua, ba chiar de doua sute cinzeci de ani. Insa nu acestea domina, ci imigranti proaspeti, cari sunt abia in generatia a doua, a caror limba materna era inca straina si cari s-au romanizat, in privirea limbei, in scoalele noastre. Limba singura nu constituie insa nationalitatea. Calitatile morale si intelectuale ale rasei au o insemnatate cu mult mai mare.

Dac-am incerca sa determinam exact timpul in care elementul autohton au invins pe cel imigrat, sau a fost invins de el, am zice:

La 1700 invinge elementul imigrat prin domnia fanariota. La 1821 incepe reactiunea elementului autohton si merge biruitoare si asimiland, pana la 1866. La 11 fevruarie 1866 invinge din nou elementul imigrat.

Exista si de-atunci o oscilatiune, o mutare a punctului de gravitatie, cand asupra elementelor instinctiv nationale, cand asupra celor instinctiv straine, dar victoria, precum vedem, e momentan a acestor din urma. Dar care-i semnul prin care se disting acesti oameni neasimilati, de provenienta transdanubiana, de populatiunea de rasa? Cerem a se constata aceasta in toate punctele. Noi zicem prin sterilitate fizica si intelectuala. Sunt intelectuali si fizic sterpi, sunt catari in toata privinta. Sau nu produc copii defel sau produc starpituri menite la o degenerare gradata si la stingere in generatia a treia ori a patra. Constatam apoi la ele simptome permanente de slabiciune intelectuala. La ei mintea e substituita prin viclenie. Viclenia e un semn de slabiciune, caci mintea omeneasca veritabila sta in raport direct cu capacitatea de-a pricepe in mod dezinteresat un adevar. Ca slabiciune de caracter e de citat falsitatea. Prietenosi, lipindu-se si magulind pe oricine de care au trebuinta, ei urasc in realitate orice putere superioara, fie intelectuala, fie de caracter. Istoria lui Tudor si a lui Cuza ar ilustra aceasta teorie. Oameni ce linguseau a impartasi ideile acestor spirite cu totul lipsite de viclenie, nu aceia cari ar fi avut curajul de-a li se opune pe fata, ii tradeaza. Daca am cerceta originea ofiterilor de garda de la 11 fevruarie, am afla ca e straina, incepand cu fiul unui faclier grec de la Botosani si urmarind toate numele.

Fara indoiala lupta aceasta e purtata in mod instinctiv, fara claritate de vederi, cu tendente elementare de atractiune si repulsiune . Precum celtii Irlandei, desi anglificati, simt dominatiunea anglo- saxona ca pe-o dominatiune straina de rasa si inclinatiunile lor, tot astfel poporul romanesc simte instinctiv ca e dominat de oameni cari se pretind numai romani, fara a fi, si cari n-au nici mila de el, nici pricepere pentru geniul lui. Geniul neamului romanesc e o carte cu sapte peceti pentru generatia dominanta.

Articol publicat in TIMPUL, in 29 Iulie 1881.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!