Patrick Matiș – O, Dualitate! (poem)

O, Dualitate!
Reverberată Realitate!
Tu vii și pleci, urci și cobori,
Te întorci și reîntorci,
Te așezi și zbori,
Fuiorul Vieții îl torci
Cu două degete.

O, Dualitate!
Sabie cu două tăișuri!
Între timp mă pregătesc
Să-ți aflu ascunzișuri.
Îmi aluneci printre două degete
Și capeți altă față.
Îmi sufli-n lumânare cu un freamăt
Și-o șoaptă prin frunzișuri
C-un susur ca un fluierat cu două degete.

O, Dualitate!
Când te unești la zenit
Lună cu Soare rotunjești,
Pământul îl mângâi cu o boare,
Prin hăuri și genuni oceane înflorești,
Și în măruntaie frămânți Focul ce dogoară
Cu două degete.

Flux și Reflux.
Prin văi cobori,
Pe creste urci,
Căile ni le încurci,
Arbori peste noi dobori
Alunecând prin râuri în eflux.
Ca viitura prin ponori,
Fluierând… cu două degete.