Traian Dorz – Crucea (poem)

Iubeşte’ţi crucea ta şi’o poartă,
Oricât de aspră ţi’ar părea,
Căci şi cea mai amară soartă
Cândva ţi’o îndulceşti cu ea.

Când, cu puterile sleite,
Nici s’o târăşti n’ai mai putea,
Prin cele mai fierbinţi ispite,
Mergi apărat de cruce ta.

Când se va năpusti furtuna,
Și nici un scut nu vei avea,
Cu’ncredere, întotdeauna,
Te’adăposteşti sub crucea ta.

Prăpăstii când o să te’afunde
Și nici un pod nu vei avea,
Ea peste ele’ţi va fi punte,
Și’ai să le treci pe crucea ta.

Iar când vei merge spre cunună,
Hristos ieşi’va’n calea ta,
Spunându’ţi: „Bine, slugă bună!”,
Și’n schimbul crucii ţi’o va da.