Paul Gabriel Andrei – Religia în școli în viziunea lui George Pruteanu

Pe 28 februarie 2008 domnul PRUTEANU pe blogul său personal scria următoarele cu privire la religia în școli. Cât de actual e textul, mi se pare incredibil:

„Religia e o componentă de anvergură a universului spiritual al omului, deci e de neconceput absenţa ei din spaţiul formator care e şcoala. O imensă parte din cultura umanităţii (literară, filosofică, muzicală, grafică: pictură/sculptură), din toate epocile, e întemeiată pe relaţia dintre om şi Transcendenţă. Nenumărate cărţi, simfonii, tablouri, statui, de azi sau de ieri, conţin direct sau indirect trimiteri la zona Sacrului (personaje, locuri, spuse, acţiuni).

Un tînăr care iese din liceu fără a avea habar cine e Iov sau Moise, Ioan Botezătorul sau Maria Magdalena, ce semnifică Iona sau Abel şi Cain, Mahomet sau Buddha, Tao sau Allah – nu e decît un (neo)barbar, un om incomplet, o fiinţă străină de o vibraţie care fascinează de mii de ani sufletul omenesc.

Eu văd locul religiei în şcoala românească pe două paliere: unul al informării echidistante, exhaustive (desigur, sumar, şi de-a lungul anilor) şi celălalt, al educaţiei religioase propriu-zise.

Pentru primul palier, consider că e absolut necesară o materie obligatorie numită Religiile lumii, în care să fie prezentate, cu imparţialitate ştiinţifică, cele cîteva mari religii ale omenirii de azi, sub toate aspectele. Vor fi expuse (treptat, în diverşi ani de studiu) miturile fondatoare ale acelor religii, personajele esenţiale, istoria pe scurt, practici, rituri, sărbători, simboluri, clădiri/monumente semnificative, mari personalităţi etc.

Elevul va avea, astfel, un tablou al diversităţii credinţelor religioase şi va fi ferit de dogmatism. Va şti, putem spune, pe ce lume trăieşte.

Pentru celălalt palier, e de dorit existenţa unor ore opţionale (pînă la 14 ani, pe baza deciziei părinţilor; după 14 ani, pe decizia elevului) de Educaţie religioasă (catehizare), departajate (conform opţiunilor existente) pe culte/confesiuni: ortodoxă, catolică, adventistă, baptistă, protestantă, luterană, mozaică, islamică etc.”

Parcă vorbește de frământările unora de acum. Și cu eleganța vorbelor sale, Pruteanu le dă peste nas tuturor „deștepților” care acum au sărit în sus de fund pentru o materie OPȚIONALĂ.

Ba mai mult, tot pe site-ul domnului Pruteanu am găsit un articol în care făcea o comparație cu statutul religiei în școlile din statele europene.

O să aveți surpriza să observați că în multe state occidentale religia e materie obligatorie. Cel puțin era în 2008.

Om de televiziune, lingvist, critic literar, George Pruteanu a devenit foarte cunoscut prin emisiunea intitulată la început „Doar o vorbă să-ți mai spun”, difuzată de Tele7abc, ProTV și TVR 1. În perioada 2005-2007 a fost membru în Consiliul de Administrație al televiziunii publice.

GEORGE PRUTEANU a încetat din viață pe 27 martie 2008. El a suferit un infarct miocardic, la vârsta de 60 de ani.

Nota redacției România Culturală:

Pentru ca în școala românească (eșuată în mare parte) de astăzi să se studieze religiile lumii, ar trebui să existe profesori special pregătiți în acest domeniu, în măsura în care nici Istoria Credințelor și Ideilor religioase a lui Eliade este băgată într-un foarte mare con de umbră. Practic, NU AVEM astfel de profesori-pedagogi în ceea ce privește studiul religiilor și spiritualității astăzi, mai ales că majoritatea marilor confesiuni religioase NU MAI AU nimic de-a face cu drumul spiritual, ci doar cu credințele oarbe și cu anumite aspecte trunchiate ale credințelor, ca să nu mai intrăm și în partea întunecată a cultelor religioase. În plus, nu există o tradiție pedagogică în acest sens, nu există cine să-i pregătească, pentru că socialismul de tip stalinist de la noi a avut grijă să taie multe din aceste rădăcini.

Toată această găunoșenie este pentru a ne atrage atenția asupra a cât de ateizată și ateistă este societatea din ziua de azi, nu numai în România unde consumismul grosier materialist este în intensă vogă și practică zilnică, ci și în toată lumea, în toate țările unde materialismul domnește puternic și chiar plutonian, adică ascuns la vedere.

Am adus în discuție această chestiune deoarece suntem în săptămâna sfântă a Paștilor ortodocși. Să reflectăm, deci!