Ion Coja – Testamentul lui Wilhelm Filderman

Un document care ar trebui sa puna capat discutiilor si acuzatiilor privitoare la suferintele evreilor in vremea guvernarii Maresalului ION ANTONESCU.

Reproducem in intregime asa zisul TESTAMENT AL LUI FILDERMAN. In realitate este vorba de o declaratie oficiala, sub juramint, data de Wilhelm Filderman in procesul desfasurat in Elvetia avandu-i ca inculpati pe tinerii romani, membri ai PNT, aflati in exil, care au efectuat celebrul atac asupra Legatiei Romaniei de la Berna. De maxim interes este marturia pe care o depune Filderman cu privire la perioada guvernarii Maresalului Ion Antonescu. Drept care aceasta portiune din declaratie am cules-o cu litere mai ingrosate, cu aldine.

A consemnat, Ion Coja.

„Subsemnatul Wilhelm Filderman, doctor in Drept de la Facultatea de Drept din Paris, fost presedinte al Federatiei Uniunilor Comunitatilor Evreiesti din Romania si presedinte al Uniunii Evreilor Romani, domiciliat actualmente in New York, SUA, Hotel Alamac, Broadway at 71st St., declar urmatoarele:

In opinia mea, actul de violenta al celor cinci tineri refugiati romani care au luat cu asalt Legatia comunista de la Berna, la 14-15 februarie 1955, este produsul disperarii in care intregul popor roman a fost azvarlit, ca urmare a ocupatiei straine si a terorii exercitate de regimul comunist impus cu forta. In calitate de reprezentant al cetatenilor romani de religie mozaica, am fost in situatia exceptionala care mi-a permis sa urmaresc indeaproape evenimentele care au dus la actuala situatie din Romania. Si, intrucat eu consider ca aici trebuie cautata sursa exploziilor psihologice de felul celei petrecute la Berna, va trebui sa-mi dirijez atentia asupra acestor evenimente.

Pentru a scoate in evidenta diferenta dintre situatia de dinainte si de dupa instalarea comunistilor la putere, de catre Armatele Sovietice, voi aminti doar cateva fapte.

A fost mereu acuzat regimul Maresalului Ion Antonescu ca a fost un regim infeudat nazismului si insusi Maresalul a fost executat de agentii de la Moscova pentru ca ar fi fost fascist. Adevarul este ca Maresalul a fost acela care a pus capat miscarii fasciste in Romania, oprind, cu inceperea anului 1941, activitatile teroriste ale Garzii de Fier si suprimand toate activitatile politice ale acestei organizatii. Eu insumi, raspunzand unei intrebari a lui Antonescu la propriul proces, montat de comunisti, am afirmat ca teroarea fascista de strada a luat sfarsit in Romania la data de 21 ianuarie 1941, ziua in care Maresalul a luat masuri draconice ca sa opreasca anarhia fascista, provocata de aceasta organizatie, si sa restabileasca ordinea in tara.

In perioada dominatiei hitleriste in Europa, am fost in legatura sustinuta cu Maresalul Antonescu. Acesta a facut tot ce a putut pentru a imblanzi soarta evreilor expusi la persecutia germanilor nazisti. Trebuie sa subliniez ca populatia romaneasca nu este antisemita, iar vexatiile de care au avut de suferit evreii in Romania au fost opera nazistilor germani si a Garzii de Fier.

Am fost martor al unor miscatoare scene de solidaritate intre romani si evrei in momente de grea incercare din timpul imperiului nazist in Europa.

Maresalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea masuri dure impotriva evreilor. As aminti doar urmatoarele doua exemple:

– Gratie interventiei energice a Maresalului a fost oprita deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina. El a dat pasapoarte in alb pentru a salva de teroarea nazista evreii din Ungaria, a caror viata era in pericol.

– Gratie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub regim de administrare tranzitorie carora, lasand impresia ca sunt date altora, le era asigurata conservarea in scopul restituirii la momentul oportun.

Mentionez acestea pentru a sublinia faptul ca poporul roman, atat cat a avut, chiar in masura limitata, controlul tarii, si-a demonstrat sentimentele de umanitate si de moderatie politica. Dar cand ocupatia sovietica a impus tirania totalitara dirijata de Moscova, conditiile s-au schimbat. Romanii nu au mai fost in stare sa aiba nici cea mai mica autoritate asupra conducerii afacerilor lor interne.

Asemenea situatie poate fi inteleasa, cu usurinta, intr-o tara aflata sub ocupatie militara de Soviete – cum e si astazi Romania – administrata de o echipa de comunisti, cei mai multi aserviti ordinelor Kremlinului.

In ansamblul sau, populatia romaneasca a suferit si sufera cele mai ingrozitoare opresiuni sub regimul comunisto-sovietic. Ea a fost lipsita de orice drepturi si libertati. I-au fost confiscate toate bunurile mobiliare, i-a fost expropriata, fara compensare, proprietatea imobiliara. Prin asa zise reforme monetare, a fost supusa regimurilor de confiscari periodice, dandu-i-se iluzoriu speranta de reconstituire, cat de cat, a independentei materiale, necesare unei vieti omenesti scapate de sclavie. Regimul comunist a distrus mai ales profesiunile liberale, privand zeci de mii de oameni de dreptul de a-si exercita meseria, fiind astfel redusi la mizerie si la degradare.

Am fost martor tuturor acestor tragedii. Am fost martor persecutiilor politice dirijate de la centru impotriva oamenilor politici democrati, am fost martor intemnitarilor fara judecata si a judecatilor fara justitie.

Omnipotenta si ubicuitatea politiei secrete si a informatorilor au facut din teroare trasatura permanenta a existentei zilnice a romanilor.

Cat despre extorcarea sub amenintari, santaj si puscarie, evreii au constituit subiect special al atentiei din partea comunistilor. Orice devenea motiv ca evreii sa fie furati, jefuiti, pradati pana la ultimele lor bunuri. Persecutia impotriva evreilor s-a manifestat prin multiple obstacole ce li s-au ridicat celor care voiau sa emigreze in Israel si prin rusinoasa exploatare careia i-au devenit obiect.”

Sursa: ioncoja.ro.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!