Malltaranesc.ro – primul mall cu produse autentice romanesti
,

Malltaranesc.ro – primul mall cu produse autentice romanesti

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/logo_min.png” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/logo_min.png” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Malltaranesc.ro – primul mall cu produse autentice romanesti” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1553797502564{margin-bottom: 0px !important;}”]Daca romanii suntem pasionati de cumparaturile la mall, de ce nu ar exista si un mall dedicat produsului taranesc, si-au spus fermierii, mestesugarii si micii procesatori din Tara Fagarasului si nu numai. Pana acum deja 120 de producatori s-au inscris pe site-ul malltaranesc.ro, magazinul online infiintat in cadrul unui proiect al Asociatiei „Crestem Romania Impreuna”.

Muzeul de Etnografie Brasov a fost gazda lansarii site-ului malltaranesc.ro. De aici putem cumpara nu doar mezeluri sau produse lactate, dulceturi sau bauturi, pregatite in mod traditional in gospodarii, ci si produse mestesugaresti.

„Avem o istorie vie, care inca traieste prin fiecare mestesugar, prin fiecare artizan care ciopleste, picteaza sau coase simbolurile invatate de la strabuni. O istorie pe care vrem sa o ducem mai departe si sa o lasam nepotilor si stranepotilor nostri. De aceea, ne-am propus sa facem infrastructura necesara stabilirii legaturii intre producatorul autentic si piata, intre mediul rural si cel urban, sa facilitam intalnirea cererii si ofertei. De aceea, punem la punct cea mai mare baza de date de producatori autentici, cea mai mare baza de date de produse mestesugaresti si agroalimentare traditionale”, spune Mihai Mihu, cel care a initiat acest proiect, in cadrul Asociatiei „Crestem Romania Impreuna”.

Iata ce ofera concret mestesugarilor si taranilor autentici: un shop online unde sa-si poata prezenta produsele, iar daca acestia nu au cunostintele necesare, le asigura asistenta tehnica, invitatii la targurile pe care le va organiza si promovare catre piata nationala si internationala (anumite descrieri ale unor produse vor fi traduse in engleza). Mai mult, trebuie precizat ca toate facilitatile prezentate anterior nu presupun vreun cost din partea taranilor sau mestesugarilor.

Produsele vor avea pe ele si un QR Code, care pot fi scanate cu smarphone-urile, si care prezinta informatii despre producator. Mai mult, astfel de QR Code-uri vot fi afisate si la poarta gospodarului care vinde produse traditionale.

Din judetul Brasov, cei mai multi gospodari care s-au inscris pe acest portal sunt din Tara Fagarasului, in speta din Grupul de Actiune Locala „Rasaritul Tarii Fagarasului”, din care fac parte localitatile Comana, Parau, Sercaia, Harseni, Sinca Noua, Holbav si Mandra. In prezent, malltaranesc.ro are peste 120 de producatori, dintre care 50 Tara Fagarasului, iar restul sunt producatori de la Mehedinti pana la Suceava si din Constanta pana in Maramures, a precizat Mihu.

Vicepresedintele GAL „Rasaritul Tarii Fagarasului”, primarul Viorel Grusea, spune ca, prin acest tip de comert, „taranul va primi pretul corect pentru produsele lui – de exemplu pentru un litru de lapte de vaca primesc de la industriasi 40 de bani pe litru si stim cu totii cat costa pe rafturile magazinelor. Pe de alta parte va fi un comert civilizat si cu siguranta produsele vor ajunge la consumator cu pretul real pentru ca nu mai trec pe la intermediari. Este primordial pentru dezvoltarea comunitatilor noastre si de aceea am si sprijinit cu tot ce se poate si voi sprijini si in continuare acest proiect. In maximum un an dorim sa avem propriile magazine de desfacere in toate orasele mari din judetul Brasov”, a spus Grusea.

Sursa: stirilernl.com.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

/0 Comments/by
Serban Titeica – fizician cuantic si analist matematician

Serban Titeica – fizician cuantic si analist matematician

Șerban Țițeica, fondatorul școlii de fizică cuantică românească, s-a nascut la 27 martie 1908 în București, fiind al treilea și ultimul copil al matematicianului Gheorghe Țițeica. A absolvit liceul „Mihai Viteazul” din București, după care a studiat la Facultatea de Științe a Universității din București, obținând în 1929 o licență în științe fizico-chimice și una în științe matematice.

Scena fizicii internaţionale între cele două războaie mondiale, între 1918 şi 1940, a fost dominată de apariţia şi avântul mecanicii cuantice. A fost o perioadă de incomparabil progres într-un timp record, în care s-a elaborat atât formalismul, cât şi interpretarea lui teoretică. Au contribuit minţi de o extraordinară putere de pătrundere ca ale lui Heisenberg, Dirac, Schrödinger, Bohr etc. În ce priveşte interpretarea, s-a dat o luptă între diferitele idei, impunându-se cea a „Şcolii dela Copenhaga” condusă de Bohr. Aceste idei cu desăvârşire noi s-au impus cu greutate chiar în Germania, în primul rând datorită noutăţii lor, dar şi datorită neîncrederii experimentatorilor faţă de fizica teoretică în general. Ele aveau să fie transpuse în sfera naţională de Ţiţeica.

Ţiţeica urmează Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (1926 – 1929), unde dobândeşte două licenţe: una în ştiinţele fizico-chimice, alta în matematică.

Apoi a realizat studii de doctorat la Universitatea din Leipzig (1930-1934), una dintre cele mai prestigioase universităţi pe vremea aceea în domeniul fizici, sub îndrumarea prestigiosului profesor Werner Heisenberg, unul dintre fondatorii mecanicii cuantice, obținând în 1935 titlul de Doktor der Philosophie. Disertația de doctorat, intitulată „Asupra comportării rezistenţei electrice a materialelor în câmpuri magnetice” (Über die Widerstandsänderung von Metallen im Magnetfeld), a fost publicată integral în Analele Fizicii din Leipzig și a cunoscut o larga notorietate: era, și a rămas, o lucrare fundamentală, sursa multor cercetări ulterioare.

Întors în țară, a inaugurat o lungă și fructuoasă carieră universitară: asistent la Politehnica din București (1935-1941), profesor la Universitatea din Iași (1941-1948), profesor la Universitatea din București (1949-1977), rămânând profesor consultant și după vârsta pensionării.

După luarea doctoratului, Ţiţeica se întoarce la Bucureşti. Ce găseşte aici? Un stabiliment academic de fizică experimentală clasică. La Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti se predau pe vremea aceea mecanică, electricitate, optică, şi de abia mai târziu, structura materiei. O catedră de Fizică Teoretică nu exista. Exista însă la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cluj, încă din 1919, o catedră de „Fizică Teoretică şi Tehnologică” condusă de profesorul Augustin Maior, care a fost un teoretician pionier de formaţie clasică, cu aproape treizeci de ani mai vârstnic decât Ţiţeica. A desfăşurat cercetare teoretică în telefonie şi apoi în relativitate generală şi cosmologie, publicând în reviste internaţionale. Activitatea lui era necunoscută la Bucureşti.

A ocupat funcții importante în managementul cercetării științifice naționale și internaționale: a fost șeful secției de fizică teoretică din Institutul de Fizică al Academiei (1951-1955); director adjunct științific al Institutului de Fizică Atomică (apoi al Institutului Central de Fizică) din București/Măgurele (1955-1976); membru, ca reprezentant permanent al României, în consiliul științific al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare din Dubna (1956-1981) și vicedirector al aceluiași institut (1962-1964). A fost redactor-șef adjunct, apoi redactor-șef, al revistelor de specialitate ale Academiei Române: Studii și Cercetări de Fizică și Revue Roumaine de Physique (1956-1985).

În 1972, fizicianul mărturisea:

„După părerea mea, frumuseţea fizicii constă în îmbinarea dintre matematică şi fizică, în faptul că fizica a reuşit mai repede decât alte ştiinţe să formuleze legi cantitative exacte. La 14 ani, eu nu aveam încă o orientare precisă spre profesiune. Îmi plăcea joaca, băteam mingea, citeam, învăţam, dar nu mă gândeam încă la viitor, urmam cursurile la Liceul «Mihai Viteazul».

În penultima clasă am avut un profesor de fizică excepțional, directorul din vremea aceea al liceului, profesorul Roman. Lui îi datorez orientarea mea spre fizică, el mi-a trezit în mare măsură interesul pentru această ştiinţă şi i-am rămas recunoscător toată viaţa. Profesorul Roman discuta cu noi, ne dădea probleme spre rezolvare, ne stimula gândirea. Noi învăţam mult mai puţin la fizică decât elevii de azi.

Fizica, aplicaţiile ei s-au dezvoltat, ceea ce se reflectă şi în cunoştinţele transmise în manuale. Cât priveşte laboratoarele, liceul nostru, care se mutase într-un nou local, cel în care funcţionează şi astăzi, se cheamă că avea o oarecare dotare, mult mai modestă însă faţă de ceea ce există astăzi în şcoli.

Ceasurile mele fericite sunt acelea în care am prilejul să mă ocup exclusiv de meserie. Şi multe zile în şir mă ocup numai de fizică, aşadar am foarte multe clipe frumoase. Cât despre satisfacţii, este dificil de vorbit, în cercetarea ştiinţifică te apropii treptat de un rezultat. Se întâmplă uneori să greşeşti, atunci mai încerci odată, şi încă odată, până dai de capăt. Sunt zile când faci un pas mic, alte zile când dai înapoi şi zile când baţi pasul pe loc. De aceea, spun eu, satisfacţiile se dobândesc greu. Calitatea de bază a cercetătorului este perseverența. El nu trebuie să se descurajeze niciodată, trebuie să încerce mereu, să nu se dea bătut. Evident, perseverența nu înseamnă încăpățânare mai ales când ai pornit-o pe un drum greşit. Atunci trebuie să ştii să te opreşti, să cauţi neapărat altă cale, chiar dacă nu vezi imediat soluţia.

Cea mai mare importanţă o are fizica corpului solid, cu uriaşe aplicaţii în tehnică. De pildă, tranzistoarele, a căror producţie s-a răspândit foarte mult şi al căror rol în maşinile de calcul electronice moderne este imens.

Vechile maşini electronice ocupau un spaţiu mare şi aveau o viteză de lucru mică. Astăzi maşinile electronice tranzistorizate ocupă spaţiu redus şi au o rapiditate uluitoare de lucru. Deosebit de importante pentru producţie sunt cercetările în fizica plasmei. Datorită energiei nucleare se rezolvă astăzi multe probleme ale energeticii. Dar se speră într-un progres și mai însemnat. Actuala energie nucleară are la bază elementele grele, fisionabile. Se cercetează posibilitatea înlocuirii lor cu elemente ușoare, în stare de plasmă. Cercetările sunt în curs, merg încet, sunt încă dificultăţi mari de învins.

Important în fizică este să înţelegi fenomenul, adică să poţi face experienţe. Dar nu toate fenomenele se pot vedea direct prin experienţă. Într-un fir nu poţi vedea cum trece curentul electric, dar el există. Experienţa rămâne totuşi baza fizicii. Ştiind ce mărimi intră în joc, poţi determina legi. Dacă fizica s-ar opri numai la descrierea fenomenelor, n-ar fi o ştiinţă exactă. Pe măsură ce capeţi informaţia, experimentezi şi cauţi să ajungi la lege.

Multe experienţe le facem chiar pe corpul nostru. De exemplu, legea inerţiei o verificăm de nenumărate ori în tramvai. Aşadar, important este să înveţi legile de bază ale fizicii şi aceste legi ale fizicii au rămas tot cele pe care le-a formulat Newton. Chiar zborul cosmic, care exercită o extraordinară fascinaţie asupra noastră, are la bază vechile legi ale lui Newton. Noi sunt materiile prime care intră în construcţia aparatajului, pentru protecţia omului.

În fizică sunt încă foarte multe de făcut. Există mult loc pentru cei care vor veni. Totul este să duci cu responsabilitate un lucru de la început până la sfârşit”.

A adus contribuții originale în domenii variate ale fizicii teoretice: rezistența metalelor în câmp magnetic, absorbția razelor corpusculare grele în materie, teoria pozitronului și polarizarea vidului, radiația electromagnetică multipolară, termodinamică și mecanică statistică, dezintegrarea pionilor în muoni și neutrini, reprezentările algebrelor Lie ale grupurilor unitare și ortogonale. Studiind mișcarea unui colectiv de particule punctuale încarcate cu sarcini electrice, aflate sub influența unor câmpuri electrice și magnetice create prin însăși mișcarea particulelor, a dat o formulare relativist invariantă ecuațiilor de evoluție a acestor colective și o formulare covariantă legilor statisticii.

Șerban Țițeica a fost un neîntrecut profesor, care își cucerea auditoriul prin vastitatea cunoștintelor ca și prin claritatea și eleganța expunerilor. Timp de patru decenii, a ținut succesiv cursuri de analiză matematică, structura materiei, mecanică analitică, termodinamică și fizică statistică, electrodinamică, teorie cuantică veche, mecanică cuantică. A inițiat cursuri speciale de fizică teoretică: mecanică cuantică avansată, teoria nucleului atomic, elemente de teoria grupurilor și algebrelor Lie. A fost profesorul preferat al multor generații de studenți, îndrumătorul unor excelente teze de doctorat, mentorul admirat al unor fizicieni de valoare, fondatorul unei active și prestigioase școli românești de fizică teoretică.

Este unanim considerat drept fondatorul școlii române de fizică teoretică. A făcut cercetari în domeniul termodinamicii, a fizicii statistice, mecanicii cuantice, fizicii atomice și în fizica particulelor elementare.

A fost membru al Academiei Române (din 1955) și vicepreședinte al acesteia între anii 1963-1985. A fost de asemenea membru al Academiei de Științe a URSS (1965), membru al Academiei Saxone de Științe din Leipzig (1967).

S-a stins din viață pe 28 mai 1985 la București.

Fizicienii Ioan Ioviț-Popescu și Andrei Dorobanțu scriau în revista Știință și Tehnică din iunie 1985 în memoria eminentului dascăl, următoarele:

„De la el am învăţat nu numai fizică. Am învăţat mult mai mult. Am înţeles că fizica nu poate fi — şi nici nu este — singură. Am înţeles că miracolul Şerban Ţiţeica este unul simplu şi prin aceasta cu atât mai adânc: miracolul omului care reuşeşte să ajungă pe înălţimi pe care unii dintre noi poate nici nu le bănuiau, de unde, înconjurat de zeităţile sale protectoare — muzica, muntele, grecii, latinii, matematica, poezia —, se aşază şi, pe îndelete, se gândeşte la fizică. Sau, mai simplu, le vorbeşte prietenilor săi apropiaţi: nucleele, atomii, moleculele, electronii, de la care, din vorbă în vorbă, mai află câte ceva din cum sunt făcute lucrurile care ne înconjoară, însufleţite sau neînsufleţite. A plecat fără să dispară, ştiind bine că noi, mici vlăstare ale marelui său suflet de om şi de fizician, vom povesti celor ce vor veni că am avut odată un frate mai mare — pentru eternitate rămâne ŞERBAN ŢIŢEICA – care a stat drept şi cu fruntea sus lângă leagănul fizicii moderne şi căruia îi spuneam simplu ‘Dom’ Profesor’.”

/0 Comments/by
Polovragi – noile colibe dacice vor fi refacute, noi atractii turistice

Polovragi – noile colibe dacice vor fi refacute, noi atractii turistice

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/cheile-oltetului-polvragi-gorj-atractii-min-620×264.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/cheile-oltetului-polvragi-gorj-atractii-min-620×264.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Polovragi – noile colibe dacice vor fi refacute, noi atractii turistice” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1553619919623{margin-bottom: 0px !important;}”]Noi obiective de atractie turistica in zona Polovragi. Autoritatile au in plan sa refaca vechile colibe dacice in zona. Au primit deja avizul Ministerului Culturii si primele asezari vor fi refacute chiar din acest an.

Autoritatile locale din comuna Polovragi au planuri mari in ceea ce priveste dezvoltarea turismului in zona. Dupa ce problema cu administrarea Pesterii Polovragi s-a rezolvat, primarul are acum in plan sa largeasca ideea taberei de sculptura. In zona vor aparea vechile colibe dacice care atrag ca un magnet turistii. „Este spre final un proiect tehnic pentru acea tabara de sculptura cu simboluri dacice. Urmarim ca acest proiect sa se deruleze pe 10-15 ani pentru a pune in valoare istoria localitatii. Se stie ca pe piatra Polovragiului, deasupra Pesterii Polovragi, a functionat in secolele I-II Inainte de Christos si s-a atestat in urma sapaturilor arheologice, o asezare dacica fortificata. Este in zona ariilor protejate aceasta asezare. Am purtat discutii la Ministerul Culturii vizavi de interventia noastra si ni s-a spus ca putem face o punere in valoare constand intr-o refacere a imprejmuirii si a unor colibe dacice. Reusim in felul acesta sa aducem la lumina valorile istoriei localitatii. De asemenea, intentionam ca in acest an sa punem in opera o coliba dacica, dar si alte piese care sa scoata la lumina ocupatiile dacice, dar si momente din viata spirituala a inaintasilor nostri”, a declarat primarul Gheorghe Epure.

Iluminat ambiental

Primarul mai are in plan si realizarea iluminatului ambiental pana in zona Cheilor Oltetului. Gheorghe Epure sustine ca are in plan reamenajarea zonei astfel incat turistii sa aiba parte de tot confortul. „Procedam acum la achizitia unei toalete ecologice la intrare in Cheile Oltetului. Este un modul monobloc cu trei cabine, una pentru barbati, una pentru femei si persoane cu dizabilitati. Am dat in lucru amenajarea unei parcari si a unei toalete in poiana manastirii, precum si amenajarea drumului de acces spre pestera. O sa vedem in ce masura ni se va permite interventia in interiorul pesterii pentru un iluminat adecvat si punerea in valoare a tuturor obiectivelor de acolo. Ma gandesc ulterior la un iluminat ambiental nu numai in partea de nord, ci pe intreg tronsonul de la drumul national pana la Manastirea Polovragi si pana in spatele Cheilor Oltetului. De asemenea, am dat in lucru studiul de fezabilitate pentru apararea de caderi de pietre cu plase tensionate dinamic”.

Sursa: igj.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

 [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

/0 Comments/by
Peter Hitchens – Represiunea globalista – astazi avem somaj in loc de Gulag

Peter Hitchens – Represiunea globalista – astazi avem somaj in loc de Gulag

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/peter-hitchens.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/peter-hitchens.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Peter Hitchens – Represiunea globalista – astazi avem somaj in loc de Gulag” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1553116824313{margin-bottom: 0px !important;}”]Scriitorul britanic Peter Hitchens denunta marginalizarea conservatorismului in societate, de catre mass media mainstream si mediul academic, ca forma subtila de cenzura.

RL: Ati fost in Romania in zilele schimbarii de regim din anul 1989, unde ati trait mai multe momente dificile. Spuneti undeva ca ati invatat atunci ca „in momente de haos adevarul complet este greu de obtinut”. Ce alte amintiri mai aveti din acea perioada destul de tulbure?

Peter Hitchens: Am trecut granita la Arad, unde toata lumea parea a fi intr-o mare panica. Circulau zvonuri despre oameni impuscati din elicopter de catre Securitate si se auzea sunetul automatelor de undeva din Arad. Cu toate acestea, hotelul in care am stat, chiar langa punctul de frontiera era destul de calm, iar cafeneaua de la granita era la fel, mai degraba placuta – in noaptea in care am sosit am mancat o omleta cu sunca excelenta si am baut o sticla de vin foarte bun acolo.

M-am hotarat sa incerc sa ajung la Bucuresti cu trenul si am fost incantat sa descopar ca la casa de bilete din Arad au acceptat leii pe care am fost fortat sa-i schimb la granita, iar trenul care venea din Ungaria a sosit la timp. Am avut o calatorie fara peripetii pana la Bucuresti si s-ar putea sa-mi fi imaginat in intuneric sunetul de gloante pe masura ce ma apropiam de Brasov. Am fost uimit sa descoper cand am ajuns la Bucuresti ca metroul functioneaza, dar mi s-a spus ca lunetistii trageau in oamenii care se deplasau de la statia de metrou la hotel, asa ca am alergat prin zapada in zig-zag. Nu cred ca a tras cineva in mine.

Cu siguranta s-a tras puternic mai tarziu spre noapte in piata din fata hotelului, dar nu parea sa fie un foc indreptat spre ceva. A doua zi, si aceasta este cea mai urata amintire, am vizitat un spital din Bucuresti unde se afla o multime de oameni raniti, in aparenta de gloante, iar spitalul parea prost echipat, murdar si deprimant. Nu le-am dat multe sanse celor pe care i-am vazut acolo grav raniti si am avut si mai multa grija pentru mine apoi, nedorind sa ajung acolo.

Era aproape imposibil sa afli ce se intampla, in special pentru mine. Nu stiam romana, nu studiasem niciodata ceva despre tara si am ajuns acolo doar pentru ca, fiind in Dresda cand regimul s-a prabusit, eram mai aproape geografic de Bucuresti decat oricine din redactia ziarului.

Statul lui Ceausescu era in mod evident jalnic, dur si represiv, dar aceasta nu insemna ca oricine ar fi venit dupa avea sa fie perfect. Nu faceam decat sa descriu ce vedeam. Odata ce televiziunea a prezentat moartea sotilor Ceausescu, nivelul de interes la Londra s-a diminuat si eu am cautat modalitati de a pleca. Aeroportul era inchis, asa ca la o zi dupa ce ziarul a trimis un alt reporter sa continue dupa mine, m-am dus la gara si am sarit in primul tren care parea cel mai probabil sa plece. In fapt, m-am suit in timp ce se misca. De data aceasta nu mi-am mai luat bilet. Trenul mergea la Sofia si era plin de muzicieni rusi, care si-au impartit mancarea cu mine.

M-am intors (in Romania – n. trad.) o singura data de atunci si – dupa cum s-a intamplat cu multe tari care s-au aflat in trecut sub tutela Moscovei – am fost trist sa vad ca nu au reusit intru totul sa creeze societati libere, guvernate de lege. Nu m-a surprins cand am aflat ca Ceausescu a fost inlocuit de comunisti rebranduiti. Dar de ce sa nu o fi facut? Acesta este un lucru foarte dificil, chiar daca nu ai fost condus de comunisti timp de decenii. Nici noi in Marea Britania nu ne conservam mostenirea noastra foarte bine.

Vorbind despre revolutii, ati avut o pozitie foarte critica fata de Revolutia de la Kiev. Care este opinia dumneavoastra legata de revolutiile ultimilor 15-20 ani? Am in vedere schimbarile politice din tari ca Georgia, Serbia, Ucraina etc. dar si recentele manifestatii tot mai agresive din SUA, ale unor grupuri ca ANTIFA. Exista vreo trasatura comuna in toate aceste miscari?

Daca exista, nu stiu care sa fie aceea, cu exceptia faptului ca masele sunt usor de manipulat, iar mass media sunt foarte obisnuite sa creeze intr-o tara o atmosfera de instabilitate si criza. Cred, totusi, ca rasturnarea guvernului Marcos din Filipine – care i-a convenit foarte mult guvernului american de la acea data – a reprezentat o schimbare majora in lumea moderna. Razboiul agresiv de moda veche a devenit ilegal dupa 1945, iar puciuri rudimentare precum cel impotriva lui Mossadegh din Iran nu mai sunt posibile. Dar niciodata nu mi-a fost usor sa accept ideea ca „puterea poporului” este in mod natural spontana. Ca un fost marxist, sunt foarte constient cat de greu este sa organizezi o „demonstratie spontana”. Chiar sa stii cum sa ridici niste corturi intr-o piata de beton presupune un anumit antrenament si experienta.

Apoi, daca multimile din Maidan erau atat de preocupate de coruptie mai presus de toate, pare ciudat ca nu s-au mai adunat de atunci in acelasi loc, in acelasi numar. Este posibil ca obiectivul lor real sa fi fost semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeana, chiar daca multi dintre cei care au luat parte la manifestatii nu stiau acest lucru? Am fost prezent in timpul „Revolutiei de Catifea” de la Praga din 1989, iar mai tarziu am descoperit ca presupusa moarte a unui student, scanteia care a declansat demonstratiile de masa care au condus la caderea comunistilor, nu a avut loc. Existau zvonuri la acel moment ca sovieticii au incurajat demonstratiile, deoarece nu aveau niciun interes in mentinerea rigidului regim Jakes. S-au intamplat lucruri ciudate. Dar pana cand participantii la aceste evenimente nu-si vor publica memoriile, cum am putea afla vreodata?

Ce rol l-au jucat schimbarile din educatie – programe, curriculumuri – in agitatia politica tot mai radicala a ultimilor ani? Numiti scolile si universitatile „incubatoare ale ignorantei”.

Si chiar sunt, dar nu pot sa fac o legatura directa intre cele doua si nici macar una indirecta. Pot exista gloate chiar si in tarile cu oameni bine educati.

Vorbiti intr-o scrisoare deschisa despre generatia si ideile anilor ‘60 si despre faptul ca „anii ‘60 continua”. Mi se pare interesant ca puneti degradarea limbajului nu doar politic pe seama acestei decade. Pe de alta parte, multi ganditori, Orwell printre altii, au vazut o legatura stransa intre problema limbajului si problema politica. Cum vedeti aceasta legatura? Este o degradare naturala sau deliberata?

Ambele. Mincinosii profesionisti – iar bolsevicii sunt mincinosi profesionisti – sunt obligati sa manipuleze limbajul, fie ca isi doresc asta sau nu, pentru ca nu pot spune deschis ceea ce intentioneaza cu adevarat. Daca ar face-o, nimeni nu i-ar mai sprijini. Cand astfel de oameni castiga puterea, trebuie sa minta ca sa supravietuiasca. La fel si oamenii pe care ii conduc. Totul trebuie sa fie indirect si prudent. Exprimarea directa, cu exceptia probabil a muzicii, devine aproape imposibila. Si chiar si in muzica sau in stiintele experimentale este periculoasa, dupa cum a aratat Stalin. Limbajul, ca si arta, este distorsionat si degradat cand se indeparteaza de adevar.

Ati facut parte din acea generatie de radicali-nihilisti a anilor ‘60. Care a fost factorul decisiv in lepadarea de radicalismul revolutionar?

Experienta.

Cum ati caracteriza noul ateism, o miscare in care fratele dumneavoastra Christopher Hitchens a jucat un rol semnificativ? Vedeti vreo legatura intre ateism si revolutie?

Exista o legatura foarte stransa. Utopistii si reformatorii lumii cred ca omenirea poate fi transformata in ceva foarte diferit de ceea ce este, iar ei cred ca pot schimba natura umana. Aici apare o ciocnire frontala cu viziunea crestina asupra naturii umane si cum omul este facut dupa chipul lui Dumnezeu. Aceasta este sursa conflictului. Sunt acuzat ca sustin ca toti ateistii sunt revolutionari politici, ceea ce este in mod evident fals. Oamenii au motive non-politice pentru a fi ateisti. Dar cred ca va trebui sa cauti mult si bine pentru a gasi un bolsevic crestin.

De ce apar atat de frecvent temele sexuale in dezbaterile politice? De ce a devenit acest subiect atat de important pentru modernitate?

Pentru ca parintii puternici si o familie independenta – si viata privata pe care o sustin – reprezinta obstacole serioase atat pentru puterea statului, cat si pentru comercialismul global si rapace care cauta la randul sau sa ne domine vietile. De asemenea si pentru ca autonomia personala, credinta inradacinata pe care eu o numesc „selfism”, credinta ca „nimeni nu poate sa-mi spuna ce sa fac cu propriul corp” – clamata de aceiasi oameni care bucuros ii lasa pe altii sa le spuna cum sa gandeasca – reprezinta mai mult sau mai putin exact opusul moralitatii sexuale crestine, in special in privinta avortului, acolo unde crestinismul insista ca trupurile altor oameni sunt la fel de importante ca al tau, daca nu mai importante.

In Romania milioane de oameni au semnat pentru un referendum in privinta casatoriei, prin care sa fie precizata in Constitutie, uniunea dintre un barbat si femeie. Care este opinia dumneavoastra in privinta casatoriei homosexuale?

E o problema colaterala. Cateva mii de persoane care doresc casatorii intre persoane de acelasi sex reprezinta o problema minora pe langa milioanele de heterosexuali care au incetat sa creada sau sa pastreze o casatorie de-o viata. As fi vrut sa nu fiu vreodata implicat in aceasta controversa, si nu am nicio intentie sa ma mai implic.

Conservatorii acuza de multe ori cenzura tot mai apasata a stangii. In Anglia, de la distanta, s-ar parea ca nu o duc foarte rau conservatorii. Dumneavoastra, Sir Roger Scruton si inca alti cativa ganditori au o voce puternica, chiar in canale media mainstream. Este aceasta prezenta pe cale de disparitie?

Posturile mainstream, cum ar fi BBC, ca si marile universitati, tind sa impinga conservatorismul la periferia dezbaterilor si a gandirii, sau chiar sa presupuna ca a fost infrant si nici macar nu mai exista. Aceasta este o strategie mult mai subtila decat cenzura, iar pentru ca este mai putin scandaloasa este mult mai eficienta. Dar indivizii fara putere, nu jurnalistii si profesorii universitari, ci invatatorii si asistentele care lucreaza in sectorul de stat trebuie sa fie foarte atenti la ceea ce spun sau isi vor pierde locurile de munca, ceea ce inseamna represiune. In zilele noastre avem somaj in loc de Gulag. Fara indoiala ca este intr-un fel o imbunatatire, deoarece lipsa unui loc de munca este mai putin dura decat o inchisoare fara doar si poate, dar tot reuseste sa le tina gurile oamenilor inchise. Iar oamenii nu protesteaza fata de acest fapt.

A pierdut dreapta razboiul cultural? Si daca da, cum credeti ca s-a intamplat acest lucru?

Cu mult timp inainte. Pentru ca nu a luptat.

De ce v-ati pierdut interesul pentru activismul politic?

Ma facea nefericit sa-mi imaginez ca as putea schimba lucrurile. In mod clar nu exista un sprijin important in Marea Britanie pentru un conservatorism moral si social profund. Desi s-ar putea sa existe pentru Nigel Farage. S-a spus ca nu disperarea este insuportabila, ci speranta. Fara speranta, nu ne ramane decat rasul.

Cum a ajuns Anglia de la idealul gentlemanului la Sir John Elton?

Nu am nici o idee. Dar idealul gentlemanului a disparut cu mult timp in urma.

In opinia dumneavoastra cum explicati trecerea foarte rapida, de la generatia victoriana la generatia Bloomsbury, o generatie de elite homosexuale si lesbiene?

Nu as incerca o explicatie. Sexualitatea grupului Bloomsbury nu era cea mai importanta caracteristica a lor, cred. Unele lucruri supravietuiesc din obisnuinta si inertie, dar au putina forta in spate si se prabusesc imediat ce sunt impinse. Primul Razboi Mondial, in care crestinismul a sustinut entuziast si public un conflict inutil, stupid si groaznic, a clatinat serios autoritatea crestinismului in Martea Britanie.

Ati fost un sustinator al Brexitului?

Nu, nu l-am sustinut. Nu am luat parte la referendum, nu am votat si am refuzat sa folosesc cuvantul. Mi-am dorit de mult ca Marea Britanie sa paraseasca UE, dar doar prin intermediul unui guvern ales cu o majortate parlamentara care sa aiba acest obiectiv. Iar principalele mele ingrijorari nu aveau nimic de-a face cu politicile comerciale.

Exista o opinie foarte larg raspandita, cel putin in Romania, dar nu numai, conform careia oricine se opune UE este mai mult sau mai putin un om al Kremlinului. Cum se vede din Anglia acest lucru? Poate fi cineva critic fata de proiectul european fara sa scape de aceste acuze?

Probabil ca nu. Daca adopti pozitii neconventionale, oamenii vor spune minciuni despre tine, iar in partea dumneavoastra de Europa este cel putin posibil ca principalul oponent al expansiunii UE sa fie intr-adevar Rusia. Dar asta pentru ca UE este o continuare prin alte mijloace a expansionismului Germaniei, iar un astfel de conflict este inevitabil, odata ce te indepartezi cat de cat la est de Viena.

Care credeti ca ar fi avantajele unei tari ca Romania in Uniunea Europeana? Exista vreo tara care are ceva de castigat sau este un proiect cu pierzatori nationali certi?

Nu am nici macar cea mai mica idee. Germania castiga enorm de pe urma UE si intr-o oarecare masura la fel si Franta. Toate celelalte tari au relatii echivoce, dar nu au multe optiuni. Cum s-ar putea ca Europa continentala si de vest sa nu fie dominate de o Germanie unita?

Domnule Hitchens, a fost o placere sa discut cu dumneavoastra si va multumesc pentru timpul acordat, cu speranta ca vom avea posibilitatea sa vorbim din nou, in curand.

Placerea a fost de partea mea.

Articol realizat de Ninel Ganea via romanialibera.ro.

Biografie:

Peter Hitchens este un scriitor si jurnalist britanic care se revendica de la traditia conservatoare a lui Edmund Burke. O voce constanta in peisajul public britanic, in special prin comentariile aparute in ziare ca „The Spectator” si „The Mail on Sunday”, dar si prin aparitiile la BBC, Peter Hitchens s-a facut remarcat in ultimii ani cu predilectie prin critica inteligenta, curajoasa si neobosita a corectitudinii politice agresive.

Crestin practicant, spre deosebire de fratele sau, celebrul ateu Christopher Hitchens, Peter Hitchens avertizeaza in eseurile sale cu privire la pericolul pe care il reprezinta multiculturalismul, marxismul cultural si liberalismul social la adresa crestinismului.

Fiind un izolationist prudent in politica externa, Peter Hitchens si-a atras invariabil asupra sa etichete dintre cele mai pestrite, menite sa-l defaimeze prin asocieri imorale. Cu toate acestea, vederile sale politice au ramas la fel de verticale si incomode pentru mainstream-ul indragostit de lozinci si clisee comode. Printre cartile sale cele mai de succes se numara: „Abolirea Marii Britanii”, „Furia impotriva lui Dumnezeu” sau „Razboiul pe care nu l-am purtat niciodata”.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

 [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

/0 Comments/by
Claudiu Tarziu – despre Liga Distributista

Claudiu Tarziu – despre Liga Distributista

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/liga-distributista.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/liga-distributista.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Claudiu Tarziu – despre Liga Distributista „Ion Mihalache”” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1553079116748{margin-bottom: 0px !important;}”]

1. Ce este distributismul

chesterton, beloc, distributism, capitalism, socialism, comunism

G. K. Chesterton

Materializare a principiului crestin de dreptate sociala, distributismul s-a cristalizat teoretic la inceputul secolului XX, propunand o a treia cale, intre capitalism si socialism-comunism. Corifeii distributismului sunt englezii G.K. Chesterton (1874-1936) si Hilaire Belloc (1870-1953). In tara noastra, independent de distributismul occidental, principiile distributiste si-au gasit reflectarea in doctrina taranista a partidului lui Ion Mihalache (devenit, dupa unirea cu partidul lui Maniu, Partidul National Taranesc).

Distributismul se intemeiaza pe trei principii: raspandirea larga a proprietatii productive (o lume a micilor proprietari si intreprinzatori), subsidiaritatea (descentralizare si pastrarea activitatilor la nivelul cel mai de jos la care pot functiona) si solidaritatea (binele comun asigura binele individual).

hilaire belloc, distributism, agrarianism, socialism, comunism, capitalism

Hilaire Belloc

Distributismul nu este doar o doctrina economica, ci un model filosofic, economic, social si cultural intemeiat pe traditia si valorile crestine. Spre deosebire de socialism-comunism si de capitalism, distributismul nu este exclusivist, el poate coexista cu alte sisteme si chiar functiona in cadrul lor. Nuclee distributiste exista si vor exista in toate societatile (au existat chiar si in trecutul nostru socialist, prin cooperatie, prin producatorii agricoli din zonele necooperativizate si prin atelierele mestesugaresti). Distributismul nu agreeaza nici colectivismul centralizator, nici individualismul care dezbina societatea. El presupune existenta unei retele, a unei panze de paianjen in care fiecare nod depinde de nodurile din jur si care contribuie la rezistenta ansamblului.

Comentand turneul de conferinte al lui Phillip Blond („regele filosof”, ideolog al Partidului Conservator Britanic) in Statele Unite, ziarul „Washington Post” din 17 octombrie 2011 concluziona: „Distributismul a devenit probabil cea mai atragatoare idee care s-a nascut pe ruinele colapsului economic de la inceputul secolului al 21-lea – si asta in mare masura datorita faptului ca poseda cel mai mare potential de a arunca o punte peste prapastia care separa curentele ideologice…”.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”http://2.bp.blogspot.com/-InkejH-xbRM/TrwiT1Xoi_I/AAAAAAAAB7U/MKZJ9PmE9kI/s400/Centralised-decentralised-distributed.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”http://2.bp.blogspot.com/-InkejH-xbRM/TrwiT1Xoi_I/AAAAAAAAB7U/MKZJ9PmE9kI/s400/Centralised-decentralised-distributed.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1553088048276{margin-bottom: 0px !important;}”]

2. Infiintarea Ligii distributiste romane

Din noiembrie 2011, distributismul are, in Liga distributista romana „Ion Mihalache”, o asociatie cu caracter profesional si social care isi propune sa disemineze, sa promoveze si sa sprijine aplicarea paradigmei distributiste, aparand totodata interesele reprezentantilor si adeptilor distributismului din tara noastra.

Liga distributista a fost inscrisa in Registrul persoanelor juridice fara scop patrimonial din sectorul 1 Bucuresti la data de 1 XI 2011 sub nr. 140. Liga distributista este o asociatie deschisa atat catre persoanele fizice, cat si catre persoanele juridice, care pot deveni membri activi ori membri simpatizanti. Primul membru de onoare al Ligii este Compania Passe Partout – Dan Puric.

Pe Facebook functioneaza deja, de cateva luni, un grup de peste 900 de simpatizanti ai distributismului.

Blogul „A Treia Forta. Romania profunda” este din noiembrie 2011 si blogul Ligii distributiste.

Logo-ul Ligii distributiste este leul bizantin (in reprezentarea dintr-un mozaic) pe fundalul culorii steagului bizantin.

Cu voia bunului Dumnezeu, Liga merge inainte!

Sursa: c-tarziu.blogspot.com.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
Adrian Bejan – Viitorul lumii si Teoria Constructala
,

Adrian Bejan – Viitorul lumii si Teoria Constructala

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/02/62005579.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/02/62005579.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Adrian Bejan – Viitorul lumii si Teoria Constructala” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1549232313836{margin-bottom: 0px !important;}”]Ecuatiile o dovedesc: natura creeaza forme perfecte. Iar omul poate, de-acum inainte, sa atinga aceasta perfectiune! O teorie complet noua, elaborata de un reputat profesor universitar roman de termodinamica, ne ofera cheia construirii ideale a unor obiecte, masini, locuinte, retele. Aceasta este Teoria Constructala, iar unul din savantii care a lucrat la elaborarea sa se cheama Adrian Bejan.

Cunoscuta pana acum doar de cativa initiati, teoria constructala a romanului Adrian Bejan promite sa revolutioneze viitorul ingineriei si sa ne schimbe perceptia asupra lumii. Inca din 1995, acest cercetator a dezvoltat o metoda simpla, logica si eficienta de a desena planul perfect al aparatelor.

„Teoria constructala” se bazeaza pe principiul potrivit caruia toate lucrurile de pe planeta curg, tinzand spre perfectiune.

Cercetatorul sustine ca „daca pui un milion de irakieni intr-o cutie, o vreme poate se vor impusca, dar in final se va instaura o organizare, o ierarhie”.

Publicatia „Science et vie” l-a elogiat pe roman – care a fugit in SUA in urma cu 40 de ani – pentru ca a inventat „cheia formelor perfecte din Univers”.

Un an mai tarziu dupa emigrarea sa, profesorul Bejan face o descoperire care il propulseaza in prezent in elita primilor 100 de mari savanti ai lumii. In mai, anul trecut, i-a fost acordata celebra medalie „Benjamin Franklin”, care de-a lungul timpului a fost decernata de institutul cu acelasi nume oamenilor de geniu precum Nikola Tesla, Marie Curie, Thomas Edison, Albert Einstein, sau, mai recent, Stephen Hawking.

„Am produs 25 de doctori in inginerie care sunt profesori pretutindeni in lume. Am scris 20 de carti si vreo 450 de articole. Cand sunt mai deprimat ma mangaie gandul ca sunt cel mai citat cercetator de la Duke University si singurul in inginerie globala”, spune Bejan. Prestigioasa „Science et vie” a explicat pe zece pagini teoria constructala pe care romanul a descoperit-o cu matematica de gimnaziu.

„Toate lucrurile in natura tind spre perfectiune, spre un randament maximal. Toate functioneaza precum o uzina – fie ca vorbim de lucruri facute de om, fie ca e vorba de vascularizari naturale precum muschii umani sau cursurile de apa. De exemplu, un bolovan blocheaza un canal din Amazon. Atunci fluviul isi face autocritica si va incerca sa isi indrepte cursul peste sau pe langa bolovan”, spune inginerul.

In anii ‘70, facand o munca de rutina – instalatii ingineresti – si-a dat seama, intr-o noapte, ca succesul inseamna schimbarea la nesfarsit a configuratiei fiecarui sistem, ca un fel de desen animat in care imaginile se succed intr-o anumita directie. „Aceasta succesiune este explicata de teoria constructala si se aplica tuturor sistemelor curgatoare indiferent ca este vorba de organismul uman, automobilele care merg pe sosele sau animale urcand spre pasunile Vrancei. Totul tinde sa curga spre mai bine, spre perfectiune. Toata geografia pamantului se bazeaza pe ideea asta”, sustine cercetatorul.

A existat si un echivalent al teoriei constructale a lui Adrian Bejan, si anume teoria statului organic al lui Mihai Eminescu. Sa vedem care ar fi asemanarile in doua citate ale acestora doi:

„Pentru ca un sistem de dimensiuni finite sa persiste in timp (sa traiasca), el trebuie sa evolueze astfel incat sa ofere un acces mai usor la curentii impusi care trec prin el” – Adrian Bejan.

„(…) garantia duratei si trainiciei dezvoltarii unui stat, cu institutiile lui cu tot, e impacarea formelor traditionale de existenta cu cuprinsul lor nou; (…) improspatarea continua a fondului si pastrarea formelor. Forme vechi dar spirit pururea nou.” – Mihai Eminescu.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Cheia formelor (im)perfecte” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1552413544489{margin-bottom: 0px !important;}”]Principiul teoriei constructale se hraneste din ideile lui Euclid, Aristotel, Leonardo Da Vinci, Darwin, D’Arcy Thompson, dar reperul cel mai insemnat al lui Adrian Bejan este lucrarea Reflectii asupra puterii focului si asupra aparatelor potrivite sa dezvolte aceasta putere, publicata de politehnistul francez Sadi Carnot, in 1824. Aici, Carnot demonstra ca randamentul masinilor este limitat de ireversibila degradare a energiei. Pornind de la aceasta constatare, Bejan a descoperit ca forma perfecta nu este naturala.

Sau, mai degraba, ca perfectiunea nu poate fi atinsa in lumea materiala decat prin optimizarea inevitabilelor ei imperfectiuni. Aceasta sintagma a fost tradusa de cercetatorul american intr-un principiu morfologic intemeiat pe termodinamica. Teoria constructala porneste de la o constatare banala: fie ca este vorba de caldura, de electricitate, de apa sau de orice alt flux care se scurge prin circui­tele unui sistem, fluxul respectiv este confruntat obligatoriu cu rezistente, frecari sau difuziuni ce deturneaza energia spre locuri in care nu poate fi exploatata. De aceea, nu exista sistem perfect. Adrian Bejan propune ca, in loc sa neglijam inevitabilele rezistente care fac sistemele imperfecte, sa ne concen­tram exclusiv asupra lor: „Pentru ca suntem condamnati la imperfectiune”, rezuma el, „singurul lucru care ne ramane de facut este sa o repartizam cat mai bine, cu ajutorul geometriei.”

Daca inginerul defineste limpede lista de constrangeri ale sistemului sau si isi precizeaza obiectivele, nimic nu-l impiedica sa studieze in detaliu felul in care variaza aceste rezistente in functie de modul cum sunt repartizate. Iar constatarea inevitabilei degradari energetice a lui Sadi Carnot este transformata intr-un principiu mobilizator, care face din geometrie singura necunoscuta a unei probleme ce a devenit pur matematica: date fiind aceste obiective si aceste constrangeri, cum poate fi elaborata forma care sa distribuie cat mai bine rezistentele la nivel de timp, spatiu, scari si structura, astfel incat randamentul sau puterea furnizata sa fie maxima?

Este un desen perfect, fiindca… este cel mai putin imperfect posibil. Natura, primul inginer constructal. Dincolo de realizarea unor aparate cu cel mai performant design, este oare posibil sa explicam si sa prezicem formele naturii cu niste instrumente pur termodinamice? Pentru asta, trebuie sa regandim toate sistemele naturale ca pe niste masinarii supuse unor constrangeri si obiective specifice si, in plus, sa fim convinsi ca natura a implinit o lucrare demna de cei mai buni ingineri, optimizand formele pe care le-a generat. In secolul al XIX-lea, Charles Darwin si-a intemeiat explicarea formelor si a diversitatii speciilor vii pe procesul de selectie, insa nu a definit din punct de vedere fizic acest criteriu de adaptare.

Or, punctul de vedere constructal ingaduie, astazi, lamurirea miezului principiului darwinian: „Pentru ca un sistem natural sa persiste in timp”, rezuma Adrian Bejan, „trebuie sa evolueze astfel incat sa asigure un acces mai simplu fluxurilor care il strabat.” Daca biologii descriu functionarea sistemelor naturale, inginerul descrie felul in care poate fi sporita performanta acestor sisteme si este in masura sa prevada formele pe care natura are tendinta sa le modeleze in timp, deducand, prin intermediul unui rationament fizic, calea pe care ea a strabatut-o prin incercari succesive.

Plamanii umani, penele pasarilor sau crapaturile solului, toate structurile vii sau inerte pot, deci, sa fie investigate de acum inainte prin optica inginerului, adica sa fie considerate niste sisteme energetice supuse, deopotriva, unor fluxuri, unor constrangeri si unor obiective. Rationamentul constructal permite, de pilda, sa explicam de ce diametrele vaselor sanguine ale corpului nostru se reduc cu un factor constant la fiecare ramificare, de ce pasarile zboara in grup compact sau, in sfarsit, de ce matca raurilor are forma de semicerc.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”World Wide Constructal” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1552413777397{margin-bottom: 0px !important;}”]Teoria constructala s-a raspandit in Statele Unite, in Romania si, mai ales, in Franta. Sylvie Lorente, de la Departamentul de Inginerie Civila al Institutului National de Stiinte Aplicate din Toulouse, a utilizat cu succes teoria constructala in cazul retelelor de distributie a incalzirii urbane, cu scopul de a diminua frecarile si pierderile de caldura. Alt savant francez, Jocelyn Bonjour, a exploatat teoria constructala pentru a determina numarul si forma optime ale aripioarelor unei instalatii de adsorbtie a gazelor. Domeniile de aplica­re a teoriei sunt aproape infinite, intrucat ea priveste toate sistemele supuse unor curgeri. Adaptand ecuatiile la fiecare dintre fluxurile respective, este de ajuns sa urmam principiul construc­tal, care este simplu, unic si fecund: cat mai buna repartizare geometrica a imperfectiunilor, de la scarile cele mai mici, pana la cele mai mari.

Adrian Bejan este convins, chiar, ca teoria sa e necesara si pentru transpu­nerea in aplicatii practice a promisi­unilor nanotehnologiei. „Cercetarile actuale nu abordeaza decat o jumatate din problema”, spune el. „La ce slujeste construirea unor aparate de dimensiuni moleculare, cata vreme nu suntem in stare, apoi, sa le unim intr-un mecanism care sa poata fi exploatat la scara noastra de marime? Aceasta tehnologie nu va putea fi utilizata vreodata decat in complementaritate cu abordarea constructala.” Iata, de altfel, motivul pentru care teoria lui Bejan este revolutionara: in­ver­sand curentul reductionist al fizicii moderne, ea merge de la mic spre mare; elaboreaza structura macroscopica globala plecand de la asamblarea locala a structurilor elementare; traseaza un drum rational care il calauzeste pe in­gi­ner pas cu pas, treapta cu treapta, catre desenul optim. Precum o scara ducand spre paradisul formelor perfecte…[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://image.stirileprotv.ro/media/images/680xX/Dec2018/62005578.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://image.stirileprotv.ro/media/images/680xX/Dec2018/62005578.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Teoria Constructala, Inteligenta Naturii si Adrian Bejan” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1552414249310{margin-bottom: 0px !important;}”]De la simple observatii, a ajuns sa ofere omenirii o noua teorie a istoriei planetei si a ceea ce inseamna viata, iar Teoria Constructala are multe aplicatii practice in prezent, de la carcase de ventilator pentru calculatoare si pana la modul in care este afisata organigrama intr-o institutie.

Acelasi tipar, spune Adrian Bejan, il gasim si in modul in care sunt imprastiate cunostintele, stiinta sau religia, pornind de la dascalul de la catedra, catre discipolii sai, care, la randul lor, vor deveni profesori si ii vor invata pe altii.

In prezent, preda la facultate si un curs de predictii, pe baza Teoriei Constructale, in care explica tinerilor ca in urmatorii 1000 de ani toata omenirea va vorbi o singura limba. Tot pe baza teoriei, Adrian Bejan a prezis in 2012 unei televiziuni din Asia ca Donald Trump va castiga alegerile. Iar astazi sustine ca Trump, aflat pe o linie ascendenta, pentru ca e intr-o continua adaptare si schimbare, va mai castiga un mandat.

Bejan vorbeste studentilor si despre modul in care viata omului va fi mai usoara cu ajutorul inteligentei artificiale si al tehnologiei inalte, care nu numai ca vor conduce masinile, dar vor da dependenta tot mai mare oamenilor.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://image.stirileprotv.ro/media/images/680xX/Dec2018/62005577.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://image.stirileprotv.ro/media/images/680xX/Dec2018/62005578.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1552416299229{margin-bottom: 0px !important;}”]Teoria spune ca orice organism viu trebuie sa aiba libertatea sa se dezvolte pe cat mai multe canale, pentru a avea acces la mai multa resursa. Cu cat e mai liber sa se ramifice, va evolua si va fi mai mult decat este. Conform parintelui teoriei, aceasta „curgere” nu trebuie oprita, indiferent unde are loc, pentru ca va crea anomalii si va perturba sistemul in jur.

Adrian Bejan e galatean, nascut in 1948, intr-o familie de intelectuali, cu mama farmacist si tatal medic veterinar, pentru cavaleria Armatei Romane. Doi oameni cu gandire libera, care l-au incurajat sa emigreze, pe fondul socialismului care se instalase in Romania. A plecat in America pentru un concurs international in 1968 si nu s-a mai intors decat dupa Revolutie, cand tatal sau se stinsese.

Are un fiu student la Drept si doua fiice absolvente de studii geopolitice si spune ca i-a educat in spiritul culturii romanesti, in educatia primita acasa, la Galati.

Si mai precizeaza ca exodul romanilor in strainatate se desfasoara tot dupa Teoria Constructala, pentru toti cei care parasesc tara se raspandesc natural, firesc catre alte locuri, daca gasesc o opreliste sau un blocaj acasa.

Iar in era globalizarii, toti emigrantii romani au de invatat de la popoarele in care merg. Generatia copiilor romanilor plecati acum 20 de ani in America, de exemplu, e deja schimbata total fata de cum ar fi fost daca ar fi crescut in Romania.

A fost invitat la sfarsitul lunii noiembrie 2018 si la Bucuresti, de catre autoritatile romane, care i-au oferit o diploma la Ateneul Roman. A vorbit si atunci despre modul in care ar trebui sa fie orice roman.

Un profesor roman a uluit planeta cu o teorie uluitoare, prin care oamenii de stiinta pot intelege mai usor cum evolueaza viata pe Pamant. Adrian Bejan e singurul roman din galeria primilor 100 de mari savanti ai lumii. Un galatean a intrat in elita academica a lumii si arata lumii intregi ca si Romania poate!

In continuare expunem cateva intrebari dintr-un interviu acordat celor de la Romania Libera de acum cativa ani. Sa vedem:

Romania Libera: Potrivit teoriei dumneavoastra, democratia ar fi cel mai bun sistem politic de organizare?

Adrian Bejan: Am o vorba despre asta – daca exista, inseamna ca a fost mai bun decat cel dinainte. Democratia de azi e mai buna, mai maleabila decat cea greceasca. Este o formula mai complexa de a se lua in considerare vointa fiecarui individ pentru ca acestia pot vota. Unele democratii sunt mai de succes, mai longevive pentru ca sunt reproiectabile, usor de ajustat. Unii invata de la altii. Uniunea Europeana si-a dat seama, un secol mai tarziu decat America, ca e bine sa elimine obstacolele comertului intre state.

RL: Exista Dumnezeu in ecuatii?

AB: Exista, la fel cum exista in legea caderii gravitationale. A spus-o cel mai bine Einstein – toate sunt legile lui Dumnezeu, iar eu trebuie sa le descopar. 

RL: Societatea romaneasca nu mai vrea sa auda de ingineri…

AB: In America exista o societate profesionala a inginerilor mecanici care numara aproape 100.000 de membri. In total, cred ca exista 500.000 de ingineri la o populatie de 300 de milioane. Acest procent de unu la mie este inregistrat intr-o tara libera, cu o democratie veche. si in Romania – dupa ani de comunism – acest raport s-a redefinit in mod natural cunoscand descresteri. Ingineria, si nu doar in SUA, este luata ca o intreprindere obisnuita. De fapt, sunt doua inginerii. Una tehnica, care urmareste aplicarea principiilor in vederea realizarii anumitor lucruri. Acest fapt da impresia de banal, de comun a acestei meserii, mai ales ca 999 din 1.000 de ingineri intra in aceasta categorie.

Doar rar, lumea descopera stiintele ingineresti care urmaresc descoperirea principiilor, legilor care se intemeiaza pe fizica. Inginerii sunt oameni de stiinta prin definitie.

RL: Cum arata o zi din viata dumneavoastra?

AB: Incerc sa gasesc jumatate de ora in care sa nu fiu intrerupt, dar este foarte dificil. Chiar si in mediul universitar, lumea vede numai partea tehnica a ingineriei, adica ce facem cu ideile vechi, si nu stiintele ingineresti. Raspunsul serios este ca lucrez de la trezire si pana noaptea, tot timpul. Jumatate din timp il dedic vanatului de fonduri pentru sustinerea grupului meu de doctoranzi. Restul zilei scriu, predau si fac lupte greco-romane sufocante cu corespondenta.

RL: De ce isi doreste un tanar sa studieze la Duke?

AB: Societatea libera e ca un bazin fluvial, unde intalnesti canale mari si repezi, dar si parauri si mlastini. Duke este situata a opta in clasamentul universitatilor americane. Tanarul plonjeaza in fluviu, pentru ca vrea sa fie purtat departe. In asta consta forta de atractie la Duke. La fel s-a intamplat cu figurile care au facut Romania moderna. Au trecut pe la Sorbona, Padova, Oxford, Viena. Toata Europa moderna a fost carata si depusa pe malurile Dambovitei de aceste personalitati.

RL: Campusul universitar seamana cu ce vedem in filme? 

AB: Nu. La Duke, studentul isi vede de treaba, incearca sa ia note bune pentru ca plateste bani grei pentru a studia aici. Decizia de a fi serios – nimeni nu lipseste de la cursuri, de exemplu – este deprinsa de departe, de acasa. Studentul de la Duke stie ca a avut o chemare pentru ca este unul dintre putinii acceptati. 

RL: Traim intr-o lume prea tehnologizata?

AB: Nu. Lumea mereu a parut prea tehnologizata pentru ochii celor care stau si privesc fara sa contribuie la puhoiul de masini si „smecherii” care defileaza in fluxul evolutiei tehnologiilor. Cei care vin de la o distanta mare de acest fluviu sunt ingroziti. Exista cronici care descriu groaza provocata bastinasilor de catre romani – atunci cand acestia le-au construit poduri si sosele – in incursiunile lor in mlastina barbarilor. 

RL: Ce stiti din sportul romanesc? 

AB: Am fost crescut ca jucator de baschet, deci raman jucator. Urmaresc sportul romanesc, cu orice ocazie, fie pe internet, fie la televiziune. Fiul meu William este jucator de fotbal si cu el fac galerie pentru Steaua si Dinamo in Europa. William, la 17 ani, poarta la antrenament tricoul Stelei.

„Natura are busola ei, care tinde catre perfectiune” – Adrian Bejan

„In cartea mea aparuta in engleza in 2000 si tradusa sub titlul «Forma si structura – de la inginerie la natura» a trebuit sa ma ocup de subiecte precum curgerea sangelui, a fluviilor, a umanitatii prin traficul urban. De exemplu, am descris cum ar trebui sa se deplaseze lumea din Manhattan pentru a ajunge in timpul cel mai scurt intr-un anumit punct. Omul in oras merge pe jos si cu mijloacele de transport, trebuie sa decida ce distanta trebuie parcursa pe jos, cu tramvaiul, cu masina proprie sau cu metroul. Aplicand legea constructala si cu matematica de clasa a VII-a, descoperi ca exista o impartire ideala a timpului petrecut in pantofi si cu fundul pe scaun. Pornind de la aceste calcule, arhitectii isi pot face o idee despre cum trebuie proiectata strada – intre ce case, pe ce suprafata. De aici se naste desenul orasului, imaginat ca pe o curgere a oamenilor catre locurile pe care ei le frecventeaza cel mai des. De aici poti deduce ca viitorul va fi al arterelor foarte lungi, cu imobile aranjate de o parte si de alta.

Astfel, oamenii descopera lucruri care s-au aflat sub ochii lor mereu, dar de care nu aveau habar, pentru ca nu stiau principiul prin care s-a evoluat de la arhitectura Romei Antice la cea din Manhattan. Natura are mintea, busola ei si merge in directia descrisa de teoria constructala pe care eu am enuntat-o. Aceasta curgere tinde catre perfectiune, dar nu pretinde ca aceasta va fi atinsa. Tabloul final ar fi cel mai putin imperfect din cate pot exista.”

„Lumea mereu a parut prea tehnologizata pentru ochii celor care stau si privesc fara sa contribuie la puhoiul de masini si «smecherii» care defileaza in fluxul evolutiei tehnologiilor.”[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

 [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

/0 Comments/by
Florian Colceag – Despre demotivatia in scoala si manualele scolare

Florian Colceag – Despre demotivatia in scoala si manualele scolare

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/florian_colceag.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/florian_colceag.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Florian Colceag – Despre demotivatia in scoala si manualele scolare” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1552249001791{margin-bottom: 0px !important;}”]Copilul este unul dintre lucratorii cei mai chinuiti de pe planeta, pentru ca nu mai are timp liber. Daca scoala nu este umana, dupa varsta de 10 ani se blocheaza cresterea inteligentei, dupa 12 ani cresterea creativitatii devine zero, iar viitorii adulti vor avea minte de copii, pentru ca nu mai evolueaza. In aceasta situatie se afla peste 87% din omenire.

Diana Scarlat: Cum ar trebui sa se modifice programa scolara, curricula si programul elevilor, in invatamantul preuniversitar, astfel incat sa devina eficient sistemul de invatamant?

Florin Colceag: Elevilor nu li se ofera ce au nevoie. In legatura cu istoria, copilul trebuie sa inteleaga in primul rand faptul ca in spatele datelor calendaristice au fost niste crize manageriate intr-un anumit fel. Noi putem invata din istorie. Foarte putini oameni stiu ca Napoleon Bonaparte era un foarte bun geometru. Toti il stiu ca pe un foarte bun conducator de osti, dar el se intrecea cu profesorii de matematica de la Sorbona, iar cand isi planifica strategiile lupta, le planifica matematic. Sau despre Alexandru Macedon si despre relatia lui foarte stransa cu Aristotel. Macedon, fiind elevul unui mare filosof, stia sa gandeasca foarte bine lucrurile. Dar asa cum este expusa istoria in clipa de fata, eu nu stiu cati adulti isi mai amintesc la ce data a fost nu stiu ce batalie intre doi combatanti.

Diana Scarlat: Ce anume ii intereseaza pe copiii de astazi?

Florin Colceag: Eu lucrez cu copii de diverse varste. Sunt extraordinar de interesati cand sunt la varste mici. Au saci de intrebari si se lupta sa gaseasca lucruri interesante pentru toti ceilalti. Este o experienta aproape unica. Aceasta nu se practica in invatamantul romanesc. Copiii intreaba. Foarte mult intreaba la sase ani despre cosmos si vor sa stie totul despre cum s-a generat sistemul solar, cum a aparut Pamantul, cum a aparut soarele, galaxiile. Ei vor sa afle detalii.

Diana Scarlat: Dar cum se impaca aceasta curiozitate cu religia in scoli?

Florin Colceag: Originea omului, Adam si Eva, ridica probleme. Am chiar un fiu de preot care-mi pune intrebarile acestea frecvent, pentru ca ei intra intr-o contradictie directa cu teoria evolutionista, cu faptul ca prima Eva a trait cu mult inaintea Adamului care a dat cromozomul Y stabil. Nu s-au putut intalni, ca sa aiba copii impreuna. Dar le explicam ca de fapt corpul uman s-a dezvoltat intr-un fel, iar spiritul uman s-a dezvoltat altfel, si ca a existat intr-adevar o pereche atat de spirituala, incat a transmis aceasta spiritualitate copiilor lor. Copiii nu invata nici istoria religiilor, nici istoria umanitatii. Ei ar trebui sa stie foarte multe lucruri, astfel incat sa nu existe confuzii, iar atunci cand ei doresc raspunsuri, li se baga in cap cu totul alte lucruri.

Diana Scarlat: Ar trebui sa se predea religia in scoli in continuare, asa cum s-a predat pana in prezent?

Florin Colceag: Parerea mea este ca religia ar trebui sa se schimbe completamente, sa devina mult mai umana. Eu am avut surprize groaznic de neplacute cu unii copii care invata religia. A venit o fetita la mine si m-a intrebat: „Domnule profesor, eu sunt spurcata? Mi-a zis profesorul de religie ca sunt spurcata. Ca fetele nu au voie sa intre in altar, pentru ca sunt spurcate”. Trebuie intervenit serios aici si facuta o diferentiere intre stiinta si religie, pentru ca se creeaza o situatie de neiertat pentru evolutia copiilor. Pe de educatia. Religia ortodoxa este minunata, a plecat din trunchiul dacic. Nu se vede istoria din radacini, faptul ca noi am fost cea mai puternica civilizatie neolitica pana in epoca fierului, in Europa. La noi istoria porneste de la Decebal. Este totalmente gresit gandita si formulata. Istoria trebuie sa dea invataturi si din istorie trebuie sa pleci constient de starea ta umana si cu o personalitate mai puternica si mai bine pregatit pentru viata. Omenirea a reusit sa evolueze tragand invataturi din trecut. Noi ne taiem radacinile.

Diana Scarlat: Cat timp ar trebui sa petreaca un copil la scoala?

Florin Colceag: Ne batem joc de timpul lor. Ei stau 20 de ani in scoala, pana termina facultatea. Sunt 20 de ani din viata unui om care sunt prost fructificati. Aici este problema. Daca ne da cineva 20 de ani de viata, nu spunem multumesc? Dar daca ne ia 20 de ani? De ce scoala este o puscarie? Nu este declaratia mea, ci a Condoleezei Rice, fosta sefa de cabinet a lui Bush. A ajuns la aceeasi concluzie si a facut declaratia la CNN: scoala este o puscarie, copiii abia asteapta sa plece de la scoala, la fel ca detinutii care vor sa scape de puscarie. Cand ea poate fi un loc minunat, templul cunoasterii, daca ceea ce li se ofera elevilor corespunde cu nevoile lor.

Diana Scarlat: Acum s-a propus sa se pastreze la scoala cat mai mult timp elevul, chiar daca nu va fi notat, pentru a putea fi controlat. Este o metoda buna? Se doreste introducerea unor materii optionale, care sa nu mai fie notate.

Florin Colceag: Acesta este un lucru bun, pentru ca ei nu primesc note pentru materiile optionale. Dar trebuie schimbat complet sistemul de gandire. Daca acest timp este calitativ extrem de bun, atunci merita sa stea la scoala, dar sa fie extrem de bun. Daca ei sunt sclavi pe plantatie, facand lucruri care nu-i intereseaza, acest lucru este nociv. Drepturile fundamentale ale copilului sunt incalcate in acest moment. Daca profesorul da un morman de teme, copilul este unul dintre lucratorii cei mai chinuiti de pe planeta, pentru ca nu mai are timp liber. Ei chiar nu mai pot face nimic, pentru ca trebuie sa-si faca temele, care sunt prost gandite, prost concepute, inutile si daunatoare. Ei sunt bolnavi, au oasele fragile, pentru ca stau foarte mult timp pe scaun, pentru a citi sau pentru a scrie. Sanatatea le este compromisa. Sunt generatii intregi care sufera din aceasta cauza.

Diana Scarlat: Scoala inseamna competitie continua, de la orele de sport pana la notele la matematica. Este normal sa fie asa?

Florin Colceag: Si aceasta competitie este gresit aplicata. Elevii trebuie sa invete sa coopereze. Copiii nu trebuie sa se intreaca intre ei, ci trebuie sa se ajute. Pe de alta parte, copiii trebuie sa ajunga sa se bucure de ceea ce fac. Ei nu se bucura. Sunt demotivati, apoi nu mai vor sa mearga la scoala. Trebuie sa gasim alte forme de educatie. In privinta matematicii, ei trebuie sa invete sa gandeasca matematic, sa aiba o gandire logica, pentru a se descurca in anumite domenii, sa poata modela anumite realitati. Nu exista modelare in matematica actuala, asa cum este predata la scoala. Exista doar teoreme, fapte care ar deveni importante ca instrumente de gandire. Eu n-am vazut pe cineva care sa fi folosit in viata reala teorema lui Rouche, omniprezenta in manuale. Nu avem in fata niste copii care sa aiba o cerere si sa primeasca o oferta din partea scolii. Daca ne uitam cu atentie la curiozitatea copiilor de 10 ani, este aproape zero. Atat de tare ignora scoala curiozitatea lor, dorinta lor de cunoastere, incat se toceste curiozitatea. Mai este un fapt extraordinar: daca nu exista dialogul lor cu profesorul, de la minte la minte, scoala nu este umana. Daca dialogul acesta nu exista, iar ei sunt doar niste saci care trebuie sa fie infundati cu informatie, dupa 10 ani se blocheaza cresterea inteligentei, dupa 12 ani cresterea creativitatii devine zero si atunci devin adulti cu minte de copii. Ei nu mai evolueaza. Si in aceasta situatie se afla peste 87% din omenire. Trebuie sa intelegem ca in epoca actuala trebuie sa deschidem altfel de programe de formare a personalitatii. Prin faptul ca ei tocesc, reproduc si iau o nota ii condamnam. Este totalmente gresit.

Diana Scarlat: Cum ar trebui sa procedeze profesorul pentru a-l determina pe copil sa invete de placere?

Florin Colceag: Profesorul ar trebui sa-i arate doar ceea ce a facut perfect, astfel incat sa invete si apoi sa se corecteze singur. S-a introdus acest sistem si in Romania, mai mult in scoli private, din pacate. Mai este un lucru interesant: copilul care iese la tabla si performeaza este scutit de tema de acasa, in schimb, el poate ajuta un alt coleg. Acestea sunt principii pedagogice pe care nu le predau facultatile in Romania. Cand intra profesorul in campul muncii, habar nu are cum trebuie sa se comporte cu elevii. Sunt si exceptii pozitive, dar nu este o programa unica la facultate. Tinand seama de importanta invatamantului preuniversitar, pentru ca si facultatile se lovesc de faptul ca le vin absolventi din ce in ce mai slabi, profesorii nu stiu stiluri de predare care sa corespunda stilurilor de invatare. Am vazut ca stilurile de invatare au intrat in facultati. Ma bucur din tot sufletul. Dar stiluri de predare nu: cum sa lucrezi cu senzitivi, cum trebuie sa lucrezi cu vizuali. Noi trebuie sa modernizam educatia si acest lucru este totalmente inevitabil, daca vrem sa mai existam ca neam.

Diana Scarlat: De unde ar trebui sa inceapa modernizarea sistemului de educatie din Romania?

Florin Colceag: Trebuie sa ajungem sa punem la punct un sistem de evaluare care sa nu mai fie inhibitor. Sistemul cu note nu spune nimic si conduce la ceva teribil. Notele de la 1 la 10 si faptul ca examenele la liceu se dau pe media anterioara, plus rezultatul la examen, si salariile proaste ale profesorilor au condus la o coruptie de necrezut si la santaj emotional la adresa parintilor, care trebuie sa se duca la profesor cu ceva. Este un cancer social care trebuie extirpat. Salarizarea trebuie sa fie diferentiata prin succesul pe care il are elevul, cu ajutorul profesorului. Nu poti sa lovesti in profesori, pentru ca ei au fost la randul lor victime. Li s-a luat posibilitatea de a se ocupa de copii in momentul in care au fost obligati sa completeze zeci de rapoarte si hartii. Aceasta a fost o actiune absolut inumana, care continua. Profesorii aveau deschidere foarte mare pentru a-si imbogati stilul de lucru, pentru ca au ajuns in invatamant din pasiune, dar multi dintre ei au plecat dintr-un sistem care genereaza frica. Sistemul acesta piramidal bazat pe frica merge pana la elev, care traieste cu frica de a nu ramane corigent sau repetent. Acest sistem este de provenienta americana. Este sistemul „no child left behind”, care s-a dovedit a fi dezastruos. Americanii au renuntat la acest sistem chiar de anul acesta. Noi trebuie sa umanizam educatia, dar ne impiedicam de acest cancer, pentru ca multe dintre cadrele didactice cred ca au atins culmea performantei atunci cand pun note si completeaza rapoarte. In Elvetia, o invatatoare are salariul 6.000 de franci elvetieni, dar arata un nivel foarte inalt de competenta pentru a ajunge in invatamant. Sa nu uitam ca scopul principal este sa le dam copiilor prilejul de a capata invataturi de viata, pentru a putea gestiona mai tarziu crizele pe care le provocam noi. Trebuie sa orientam spre viitor totul. Noi nu trebuie sa-i facem victime. Trebuie sa-i facem invingatori.

Avem nevoie sa invatam din istorie, pentru ca altfel am trait degeaba toata istoria si reluam aceleasi greseli anterioare. Daca am invata, am sti cum sa evitam crizele urmatoare. Organismul uman, ca si organismul social, are crize daca nu stie cum sa le depaseasca. O intelegere de genul acesta ar deveni interesanta pentru copii.

Elevii pleaca demotivati total de la scoala si sunt convinsi ca sunt foarte prosti, pentru ca nu fac fata manualului. Literatura nu le place, dar nici nu li se ofera texte care sa fie placute pentru ei. Este innebunitoare problema comentariilor invatate pe dinafara. Limba materna si limba romana ar trebui legate de istoria popoarelor. Incepe sa devina relevant sa traduci un termen si sa vezi cum a aparut. Gramatica, de asemenea, este completamente neinteresanta pentru copii daca nu este explicata.

Il felicit pe domnul academician Solomon Marcus pentru initiativa pe care a avut-o de a analiza toate manualele. Ii rog pe parinti si pe profesori sa faca acelasi lucru. Ii supunem pe copii la un chin ingrozitor. Este inuman ce se intampla.

Profesorul Florin Colceag este cunoscut si ca Antrenorul de genii, cel care lupta pentru schimbarea sistemului de invatamant din Romania, in favoarea copiilor. Este licentiat in matematica, doctor in economie si specialist international in consultanta sustenabila. Se ocupa de pregatirea copiilor supradotati si a olimpicilor din tara noastra, iar pana in prezent a dat Romaniei peste 300 de tineri foarte bine instruiti, care au devenit cercetatori, profesori universitari si specialisti in diverse domenii, cei mai multi in strainatate.

Sursa: jurnalul.antena3.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

/0 Comments/by
Ion Coja – Testamentul lui Wilhelm Filderman (comentarii)

Ion Coja – Testamentul lui Wilhelm Filderman (comentarii)

De citit articolul anterior: Testamentul lui Wilhelm Filderman. (n. r.)

1. Existenta acetui text a fost mereu contestata de asa zisii holocaustologi, care sustin ca este vorba de un text inventat in redactia revistei „Baricada”, unde a fost prima oara publicat, imediat dupa decembrie 1989. Daca nu ma insel, „Baricada” a publicat numai fragmentul despre Maresalul Ion Antonescu, de departe cel mai interesant.

2. Textul a fost integral publicat (pentru prima oara?) in volumul Memorial anticomunist din inchisoare, de Oliviu Beldeanu, Editura Jurnalul Literar, 1999. Volumul relateaza amplu cele petrecute la Berna, cu ocazia acelui atac, si tot ce a urmat. Sau aproape tot. La Bucuresti, adica in Romania, circula inainte de 1990 zvonul ca acel atac avusese o tinta precisa: documentul care cuprindea lista parlamentarilor francezi platiti de Moscova sa blocheze diverse proiecte si mai ales proiectul legislativ de infiintare a Pietei Comune, punctul de plecare al Uniunii Europene de azi! Documentul a fost gasit in geanta pe care bietul Aurel Setu, tinta si victima atacului, colonel KGB sub acoperirea de sofer al Legatiei, nu a vrut s-o dea de buna voie atacatorilor sai. Se povestea ca presedintele de atunci al forului legislativ francez, inarmat cu acest document, i-ar fi chemat la el in birou pe toti parlamentarii in cauza, i-a comunicat fiecaruia ca numele sau figureaza pe lista cu pricina, dar ca el nu crede ca acea lista poate fi adevarata… Cum sa existe parlamentari francezi in solda Kremlinului?! De aceea asteapta plin de incredere votul! Iar votul celor de pe lista, abil santajati, a fost in favoarea infiintarii Uniunii Europene de azi… Ordinul Moscovei nu a putut fi urmat gratie acelor romani!

Petre Tutea tragea concluzia: flacaii aceia, cu pretul vietii lor, au salvat Europa de la bolsevizare pe cale parlamentara!… E greu de stiut daca chiar asa s-au petrecut lucrurile. Francezilor le vine peste mana sa recunoasca, daca au ce recunoaste!

3. Revin la declaratia lui Filderman. E neasteptata referinta sa la Ion Antonescu, mai ales ca este atat de ampla si fara nicio legatura cu procesul. Care sa fie explicatia? Eu as pune-o in legatura cu faptul ca evreii chemati sa depuna marturie in apararea celor acuzati in „Procesul Marii Tradari Nationale” au avut atunci, in 1946, o prestatie penibila. Cei mai multi, in frunte cu Marele Rabin Alexandru Safran, nu s-au prezentat, iar cei care s-au prezentat, in frunte cu Wilhelm Filderman, au dat declaratii marcate de teama de a nu fi considerati complici ai regimului defunct. Cine are timp, sa compare aceasta declaratie, din 1955, cu declaratia aceluiasi Filderman de la procesul din 1946. Si sa puna pe doua coloane declaratiile lui Filderman. Sa vedem ce iese!

Vreau sa zic ca prin aceasta declaratie Filderman si-a potolit probabil niscai mustrari de constiinta. La fel cum s-a intamplat si cu Alexandru Safran, cand a revenit in Tara, in 1995, si a tinut sa se vada cu Serban Alexianu, vechi prieten, fiul lui George Alexianu, inmanandu-i acestuia la sfarsitul intalnirii urmatorul inscris: „Lui Serban Alexianu, amic din tineretea noastra, in amintirea ilustrului sau parinte, care in intreaga-i viata si activitate profesionala si mai ales in perioada neagra a razboiului a facut din inima si total dezinteresat atat de mult pentru comunitate. A platit la comanda omunista cumplit si total nedrept. Intreaga-i suferinta sa-i fie izbavita.”

Comisia Wiesel a pus la indoiala autenticitatea acestei declaratii si l-a trimis la Geneva pe nepotul rabinului Safran, sa afle daca declaratia este olografa. A aflat ca este, dar nu s-a invrednicit sa publice si sa comenteze in raportul comisiei acest inscris, atat de clar si atat de important. Evident, bietul Safran a avut de suferit dupa aceasta declaratie. El, saracul, o daduse cu intelegerea de a fi publicata dupa moartea lui… Imi fac mea culpa ca nu am respectat promisiunea pe care i-o facuse in acest sens dl Serban Alexianu. De indata ce am obtinut o copie xerox a inscrisului l-am publicat fara nicio remuscare, fara sa astept acordul dlui Serban Alexianu. De la Verite avant toute chose!…

4. Interesanta mentiunea pe care Filderman tine s-o faca cu privire la confiscarea averilor evreiesti pe vremea Maresalului. Act pur formal, efectuat de ochii lumii, ai Uniunii Europene de atunci, cu sediul la Berlin… Da, daca il judeci pe Ion Antonescu si pe romani pentru legile si decretele promulgate in acei ani, se poate vorbi de mari crime si abuzuri impotriva evreilor. Daca faci apel insa la fapte, la efectele legilor anti-semite, nu ai niciun motiv de indignare, de suparare, nici ca vreu, nici ca roman!

5. „Miscatoare scene de solidaritate intre romani si evrei”… Sa ne aducem aminte de scrisorile lui Filderman adresate Maresalului, adevarate strigate de groaza si disperare, provocate de macelul la care evreii erau supusi in Transnistria, unde fusesera deportati din ordinul Maresalului. Scrisoarea de raspuns a Maresalului este un text impecabil sub toate aspectele. Nereusind totusi sa fie convingator prin cuvintul scris, Maresalul s-a vazut nevoit sa recurga la solutia extrema: l-a deportat si pe Filderman, liderul evreilor din Romania, l-a trimis si pe el in Transnistria, sa vada cu ochii sai cat erau de adevarate si de intemeiate acuzele cu care Filderman s-a adresat Conducatorului statului. Cateva luni a stat Filderman in Transnistria, a putut sa se intalneasca cu fiecare evreu si sa afle tot adevarul. Revenit la Bucuresti, Filderman n-a mai rostit dupa aceea niciun cuvint impotriva Maresalului, nicio plangere in legatura cu soarta evreilor stramutati – acesta este cuvintul potrivit, stramutati in Transnistria.

Scenele de solidaritate umana, intre romani si evrei, au fost nenumarate. Daca este ceva ce n-am sa iert niciodata evreilor si romanilor care clameaza holocaustul din Transnistria, nu este faptul ca evreii aceia spun minciuni si ca inventeaza crime abjecte neintamplate. Ii acuz si niciodata n-am sa le iert faptul ca ascund si lasa uitarii acele miscatoare scene de solidaritate care s-au petrecut. Se pierd astfel in neantul uitarii, raman neconsemnate nenumarate fapte minunate de omenie activa, eficienta, eroica! Care deseori tin de domeniul sublimului, al fantasticului in ordinea morala a lumii! Da, exista si un astfel de fantastic!…

Un singur exemplu: la un moment dat, de la Bucuresti a venit in Transnistria dispozitia ca evreii pana la 18 ani sa fie trimisi inapoi, in Tara. Un roman, jandarm, comandant de lagar, le-a comunicat evreilor care erau vizati prin acest ordin sa-si faca bagajele si sa se pregateasca de drum. S-au prezentat insa la comandant si evreii care abia ce implinisera 19 ani de cateva zile sau saptamani. Nu era pacat, pentru o diferenta de cateva zile, sa nu plece si ei inapoi?! Comandantul s-a invoit, le-a dat dreptate, si a adaugat pe lista celor disponibilizati si persoanele de 19 ani… Imediat s-au prezentat tinerii care aveau 20 de ani, cu acelasi argument. Rezultatul a fost acelasi. S-a ridicat si pentru acestia limita de varsta. Si tot asa, pana cand comandantul a decis ca toti clientii sai indeplineau conditiile de varsta pentru a se intoarce in Tara… Aveau sub 18 ani chiar si bunicii celor vizati de ordinul de la Bucuresti. Daca nu ma insel, in matematica asta se numeste regresie la infinit!… Evident, germanii, ca ocupanti, aveau acces in primul rand la textul legilor si decretelor anti-semite, si mai putin sau deloc la maniera romaneasca de a le aplica. Daca ne incapatinam sa vorbim de un Holocaust in Romania, atunci trebuie sa precizam ca e vorba de Holocaustul vesel, Holocaustul luat la misto, in derizoriu, conform unei formule sui generis de comportament in istorie, indelung exersata de romani! A se vedea in acest sens si consemnarile lui Nicolae Steinhardt, alt mare roman evreu!

Pare un basm ca asa s-au petrecut lucrurile. Dar tine de domeniul cosmarului si al abjectiei umane sa constati ca niciunul dintre acei evrei „sub 18 ani”, cateva sute, nu a lasat marturia sa la Yad Vashem despre acest „moment miscator de solidaritate umana, dintre evrei si romani”! Ceva-ceva din onoarea iudaica a salvat Wilhelm Filderman prin aceasta declaratie data cu putina vreme inainte de a trece si el in nefiinta.

6. De la Wilhelm Filderman ne-au ramas si niste memorii, scrise minutios si lasate in pastrarea secretarului sau Grinberg(?), care a trait la Paris pana dupa 1990. Intelegerea era ca aceste Memorii sa fie predate Academiei Romane, spre pastrare si publicare, imediat ce in Romania va inceta regimul comunist. Cand, dupa 1990, la Bucuresti, la Academie, s-a aflat de acest veritabil tezaur, preluarea a fost taraganata din motive inca neelucidate, rastimp in care Mossadul a putut sa fie informat de existenta Memoriilor lui Filderman si sa intervina in forta, ridicand materialul respectiv din casa bietului evreu, care ar fi avut dreptul sa intre in Istoria Poporului Roman daca apuca sa predea pretiosul document. Isi facuse datoria, pastrase cu grija acel document si a transmis Academiei mesajul venit de la Filderman, evreul despre care in presa americana se afirma deseori ca este „cel mai important evreu din Europa”! Cel mai probabil este ca informatia catre Mossad a plecat de la o persoana din conducerea Academiei Romane. Pentru cine incearca sa afle adevarul, motivele pentru care am ratat insusirea si publicarea unui document de maxima importanta pentru istoria Romaniei, am un singur sfat, antic si de demult: cherchez la femme!… Nu bag mana in foc, ci doar emit o supozitie.

7. Declaratia de la Berna a lui Filderman ne permite sa stim cam cum arata in Memorii marturia sa despre Transnistria, despre asa zisul Holocaust. Este foarte probabil ca nu vom citi niciodata aceste memorii. Sau le vom citi cu multe modificari, asa cum s-a intamplat si cu alte texte de acelasi fel. Ma refer in primul rand la Memoriul facut de Siegfried Jagendorf, fost sef al lagarului de la Moghilau – Moghilev. Memoriul a fost scris imediat dupa razboi, in SUA, unde a emigrat familia Jagendorf. Si a fost predat la Yad Vashem, asa cum se obisnuieste. Si tot asa, precum se obisnuieste, memoriul a fost returnat autorului cu indicatii precise ce anume sa scoata si ce sa mai adauge, pentru ca aminitirile sale sa se potriveasca cu versiunea oficiala a Transnistriei. Autorul, incapatinat si rebel, asa cum putini sunt evreii cand e vorba de Holocaust, a refuzat sa revina asupra textului. Paguba in ciuperci!… Dupa moartea sa, usor suspecta, in 1970, s-a gasit cine sa faca modificarile respective. Le-a facut insa atat de stangaci incat miros de la o posta a facatura… Prostanaca si murdara… Ca si modificarile operate asupra celebrului Jurnal semnat de Mihail Sebastian. Semnat, dar nu si scris in intregime de marele Sebastian. Unii zic, dar eu nu cred, cum ca Vicu Mandra ar fi acceptat sarcina de mare onoare si incredere de a colabora atat de intim cu un mare scriitor. O palarie mult prea mare pentru capul fostului meu coleg de partid… Dar pentru cine n-ar fi fost prea mare?! Atat palaria, cat si neobrazarea gestului!

8. In fine, despre pozitia afirmata de Filderman in aceasta declaratie mai gasim o confirmare in carticica scrisa de Filderman in colaborare cu Sabin Manuila, un raport prezentat la Conferinta Mondiala de Statistica tinuta la Stockolm in 1957, daca nu ma insel. Tot asa, nici urma de Holocaust. Dar, din pacate, cu cifre total inexacte cu privire la legionari… Le trecem cu vederea, multumiti sa constatam ca, la nivelul celei mai inalte functii din interiorul comunitatii evreiesti din Romania acelor ani, teza Holocaustului a fost complet infirmata, sub toate aspectele in care ea a fost imaginata si scornita.

9. O ultima precizare: declaratia a fost data de Wilhelm Filderma in limba engleza si se afla la dosarul cauzei amintite. Traducerea pe care am publicat-o mai sus are vizibile stangacii. Este de interes national ca autoritatile romanesti sa intervina in Elvetia pentru a obtine o copie autentificata a acestui act. O traducere ca lumea se impune si ea, pentru ca fragmente din acest text sa figureze la locul cuvinit in manualele de istorie. Nu de istorie a Holocaustului, ci de istorie a Romaniei!

Speram sa nu ne-o ia Mossadul inainte din nou!… Si sa ne-o ia! Cine sa-i impiedice?!

Sursa: ioncoja.ro.

/0 Comments/by
Caragiale, scrisoare catre Vlahuta – despre soarta neamului romanesc

Caragiale, scrisoare catre Vlahuta – despre soarta neamului romanesc

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/i-l-caragiale-al-vlahuta.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/i-l-caragiale-al-vlahuta.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Caragiale, scrisoare catre Vlahuta – despre soarta neamului romanesc” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1551951668697{margin-bottom: 0px !important;}”]„Incotro Alecule?”. Astfel isi incepea Ion Luca Caragiale o scrisoare adresata lui Alexandru Vlahuta, prietenul sau bun alaturi de care a lucrat la „Timpul”. Epistola, datata 1894, a fost redescoperita de „Magazin Istoric” si publicata in 2012.

Un text mai actual decat oricand, in care Caragiale ii raspunde, cu umor, inteligenta si patriotism nedisimulat dezamagitului de tot si de toate, Vlahuta.

Epistola lui Caragiale este nu doar o incercare de ridicare a moralului „fratelui Vlahuta”, ci si un elogiu adus virtutilor neamului romanesc „nelimpezit de mizeriile seculare sub care a mocnit cu junghetura franta”. Un neam despre care, spunea Caragiale, „inca nu crede in dreptate; inca nu poate scoate din sanu-i pe cine sa-i poata comanda; inca nu stie de cine sa asculte – fiindca nu are deocamdata incredere in nimeni…”.

Pe acelasi ton optimist, lipsit de incrancenare sau cinismul ironic pe care l-a abordat in operele sale, Caragiale il linisteste astfel pe destinatarul scrisorii: „Sa se piarza neamul romanesc! – Auzi dumneata! … Dar sa ne temem ca are sa se prapadeasca, sa se piarza, asa de azi pe maine, pana nici nu s’a ridicat inca bine ‘n picioare, un neam de zece milioane!…”.

Asadar, sa vedem:

„Frate Vlahuta,

De ce sa ne facem spaima si inima rea degeaba? La noi nu e nici mai multa nici mai putina stricaciune decat in alte parti ale lumii, si nici chiar nu s’ar putea altfel. Calitatile si defectele omenesti sunt pretutindeni aceleasi; oamenii sunt peste tot oameni. Limba, costume, obiceiuri, apucaturi intelectuale si morale, religiuni – precum si toate celelalte rezultate ale locului unde au trait, ale imprejurarilor prin care au trecut – ii pot arata ca si cum s’ar deosebi mult cei dintr’un loc de cei dintr’altul; ei insa, in fundul lor, pretutindeni si totdeauna sunt aceiasi. Nu exista pe pamant speta zoologica mai unitara decat a regelui creatiunii. Intre un polinezian antropofag si cel mai rafinat european, alta deosebire hotarata nu exista decat modul de a-si gati bucatele. Nici un neam de oameni nu-i mai bun sau mai rau, nici unul mai inteligent ori mai prost; unul e mai asa, altul mai altminterea; dar, la urma urmelor, toti sunt la fel. Zi-le oameni si da-le pace!

Asadar, sa nu ne mai facem inima rea si spaima gandindu-ne ca lumea romaneasca ar fi mai stricata decat altele. Nu, hotarat; neamul acesta nu e un neam stricat, e numai nefacut inca; nu e pan’acum dospit cumsecade. E inca nelimpezit de mizeriile seculare sub care a mocnit cu junghetura franta; inca nu crede in dreptate; inca nu poate scoate din sanu-i pe cine sa-i poata comanda; inca nu stie de cine sa asculte – fiindca nu are deocamdata incredere in nimeni… Fript cu lapte, sufla si ‘n branza. N’a ajuns sa cumpaneasca bine ceea ce i se pune impotriva; si astfel inca nu intelege ca in mana lui ar sta sa-si indrepteze soarta si sa dispuna apoi de ‘ntregul de ea – precum e drept si precum are sa si fie odata.

In fine, nu are inca destula indrazneala sa-si rafuiasca socotelile cu ‘binevoitorii lui epitropi’. Dar cu vremea, trebuie sa vina si asta; trebuie sa vina si intelegerea fara de care nu poate fi o natiune sigura de avutul ei, nici de onoarea, nici de viitorul ei.

Romanii sunt astazi un neam intreg de peste zece milioane de suflete, avand una si aceeasi limba (nu ca s’o laudam noi), extraordinar de frumoasa si de … grea, avand un mod de gandire deosebit al lui, o comoara nepretuita de filosofie morala, de humor si de poezie – cu atat mai originala avutie cu cat este un amestec de mosteniri si de dobandiri antice, grecesti, slave, orientale si altele, pecetluite toate cu netagaduita lui nobila pecetie romanica, latina, care-l arata bun si netagaduit stapan al lor.

Din aceasta stapanire seculara a lui rezulta si puterea nebiruita de asimilare a acestui popor, ce inca d’abia pe departe incep a-si simti importanta in lumea europeana. Si de aceea, este asa greu de ‘nteles teama ce o au unii de ‘instrainarea neamului romanesc’, ‘de alterarea spiritului national’, de… ‘pierderea romanismului’!

Sa se piarza neamul romanesc! – Auzi dumneata!… Dar sa ne temem ca are sa se prapadeasca, sa se piarza, asa de azi pe maine, pana nici nu s’a ridicat inca bine ‘n picioare, un neam de zece milioane!…

De ce?… Fiindca un Fanica oarecare, sec, n’are destul respect pentru antemergatorii progresului nostru cultural?… Fiindca un mutunache maimuteste apucaturile si tonul de boulevardier parisien?… Fiindca inteligente tinere isi risipesc zadarnic vremea in a critica, in loc sa si-o intrebuinteze in a face mai bine decat au facut aceia pe care ii critica?… Tanar, batran, face omu, individual, ce-i place si ce stie face… Ei, si? Aici nu e vorba de ce-i place unuia sau altuia sa faca; e vorba de ce poate face o lume intreaga… Si lumea isi vede inainte de mersul ei; faca oricine ce-o pofti… Cine nu merge cu ea inainte si sta, cu gandul la sine – sa-si faca in ceafa cararea, sa critice tot fara a face nimica, sa tafneasca de necaz ca altii au facut ceva inainte-i ori ca altii vor insemna ceva pentru dansul – acela isi crede ziua lui eterna; si, maine, lumea o sa fie departe de el inainte, si el o sa se afle inapoi, departe de ea. Ba, adesea, lumea trebuie sa dea cativa pasi inapoi, ca sa-si ia vant spre a merge mai sigur inainte. Vai de cel ce n’a luat seama la miscarea ei prudenta!… Se va gasi ratacit, ca s’a bizuit a merge cu capul inainte fara socoteala. Oamenii toti mor; unii mai de timpuriu, altii mai tarzior… Dar, toti mor; dar numai unii imbatranesc: aceia cari nu simt ca lumea merge si ca omul nu trebuie sa se intepeneasca ‘n calcae pe loc, ci trebuie sa se lase dus, in pasul lumii. De aceea vedem atatia tineri batrani si atatia batrani tineri… atatia sdraveni si verzi pana la chemarea de sus si atatia ofiliti si mucezit inainte de a fi legat rod… …

Sa se prapadeasca neamul romanesc? Dar intoarca-se Oltul si Muresul de-a’ndaratelea catre obarsia lor in creerii muntilor Ciucului, neamul romanesc tot el, neam romanesc va fi, lucrand cuminte, asteptand cu rabdare vremea cand sa dea si el culturii si civilizatiei europene concursul lui specific, pe cat va fi fost inzestrat pentru asta de Pronia cereasca – fiindca oricum ne-om invarti si ne-om rasuci noi oamenii, legile care stapanesc mersul omenirii tot in mana Proniei ceresti sunt si trebuie sa ramana; caci a puterii acesteia nepatrunse de noi este si omenirea o aratare.
Fie data in omenire parte cat mai frumoasa si neamului romanesc!
Dumnezeu sa te tina in sfanta lui paza!

Al tau vechiu,

Caragiale”

Sursa: I.L.Caragiale – „Despre lume, arta si neamul romanesc”, Editura Humanitas, 1994.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
Constantin Cojocaru – Rezerva de aur a Romaniei

Constantin Cojocaru – Rezerva de aur a Romaniei

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/constantin-cojocaru.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/constantin-cojocaru.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Constantin Cojocaru – Rezerva de aur a Romaniei” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1551806953304{margin-bottom: 0px !important;}”]

Rechizitoriul unei infractiuni de inalta tradare si de subminare a economiei nationale.

Cum au creat conducatorii BNR poporului roman un prejudiciu de peste 40 de miliare de euro.

Rezervele internationale ale unei tari reprezinta bani economisiti, pusi de o parte de catre statul din tara respectiva pentru a fi folositi in situatii de urgenta in viitor.

Sunt numite rezerve internationale pentru ca banii respectivi sunt folositi pentru plati catre persoane fizice sau juridice din afara tarii, fiind reprezentati de aur sau de valuta, adica bani ai altor tari, dar recunoscuti si acceptati ca mijloace de plata pe plant international.

In prezent, mai exact la data de 31.12.2017, ultima data pentru care dispunem de informatii complete, publicate de catre BNR, valoarea rezervelor internationale ale Romaniei este de 37,1 miliarde de euro, formata din 103,7 tone de aur, cu o valoare de 3,6 miliarde de euro, si o rezerva valutara de 33,5 miliarde de euro. Rezerva valutara este formata din depozite, la vedere sau la termen, in valoare de 10,2 miliarde de euro, restul de 23,3 miliarde de euro fiind reprezentate de „hartii”, adica valori mobiliare, obligatiuni, bonuri de tezaur etc., emise de guverne straine sau institutii financiare internationale. Aceste 23,3 miliarde de euro sunt, de fapt, imprimuturi acordate de Banca Nationala a Romaniei, unor guverne straine sau unor institutii financiare internationale.

In ultimii 18 ani, adica in perioada 2000 – 2017, Banca Nationala a Romaniei a avut la dispozitie pentru constituirea rezervelor internationale ale Tarii suma de 34 miliarde de euro. Daca ar fi folosit acest bani nu pentru cumpararea de „hartii”, pentru acordarea de imprumuturi unor guverne straine si unor institutii financiare internationale, ci pentru cumpararea de aur, la sfarsitul anului 2017, rezerva de aur a Romaniei nu ar mai fi fost de 103,7 tone ci de 2203,7 tone.

Amintesc faptul ca Elvetia, o tara cu 8 milioane de locuitori, are o rezerva de aur de 1040 tone, care explica si puterea, si stabilitatea francului elvetian, si extraordinara putere economica a acestei tari.

La pretul folosit de BNR pentru stabilirea valorii celor 103,7 tone de aur, de 35,3 milioane de euro pe tona, valoarea celor 2100 tone de aur care ar fi fost cumparate in ultimii 18 ani este de 74,1 miliarde de euro. Daca din aceste 74,1 miliarde de euro scadem valoarea „hartiilor”, de 33,5 miliarde de euro, aflam valoarea prejudiciului creat de BNR poporului roman, prin modul in care a administrat rezervele internationale ale Romaniei, prejudiciu care este de 40,6 miliarde de euro.

Voi prezenta, in numarul urmator al revistei CERTITUDINEA, calculul detaliat al acestui imens prejudiciu, pe care il voi pune la dispozitia publicului, dar si a procurorilor Tarii…

Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de inchisoare pentru un prejudiciu de 62 milioane de euro. Aplicand regula de trei simpla si legea penala din SUA, rezulta ca, pentru prejudiciul creat de BNR, prin modul in care a administrat rezervele internationale ale Romaniei, ar trebui o condamnare de 6550 de ani de inchisoare, ramanand ca judecatorii sa hotarasca daca „acorda” acesti ani de inchisoare Guvernatorului BNR, sau ii repartizeaza pe membrii Consiliului de Administratie al BNR din perioada in care s-a produs prejudiciul, in functie de pozitia si salariul fiecaruia.

Ma opresc deocamdata aici, cu precizarea ca in numarul urmator voi prezenta pe larg si in detaliu masurile antinationale si consecintele dramatice pentru Romania ale politicii tradatoare a BNR. Voi detalia, de asemenea, despre sansa ratata (sau intentionat „ratata”) ca leul romanesc sa devina una dintre cele mai stabile si mai puternice monede nationale ale lumii si, de asemenea, despre marea gogorita a repatrierii rezervelor de aur, prin proiectul de lege anuntat de Liviu Dragnea si Serban Nicolae.

In sfarsit, voi prezenta si solutiile constitutionale care ar pune ordine in administrarea rezervelor internationale ale Tarii, care ar readuce Banca Nationala a Romaniei sub controlul si in slujba poporului roman.

Sursa: CERTITUDINEA, nr. 34, 2019.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

/0 Comments/by