Cornel Nistorescu – Klaus Iohannis cel Stramb

Cornel Nistorescu – Klaus Iohannis cel Stramb

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/crim-620×350.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/crim-620×350.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Cornel Nistorescu – Klaus Iohannis cel Stramb” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1564601152326{margin-bottom: 0px !important;}”]Nu stiu daca fotografia lui Klaus Iohannis a fost alaturata intimplator celei a lui Gheorghe Dinca din Caracal. Sau au fost puse impreuna dintr-un spirit de ironie. Esential este ca figurile celor doi se aseamana, in ciuda distantei enorme intre biografiile lor. Si totusi, nu pot sa nu observ aceeasi rautate in privire, aceeasi incruntare amenintatoare, aceeasi expresie de pinda si razbunare.

Mecanicul era un taciturn. Nu avea nici un dialog cu cei din preajma. Nu cred ca Iohannis dialogheaza cu cineva. Or asculta supus si slugarnic cind vorbeste cu politicieni mai importanti decit el (Donald Trump sau Angela Merkel), or priveste de sus si dispretuieste suveran. Mecanicul baga frica in angajati, in femeia de serviciu, in vecini, in copii. Iohannis ameninta si el. Domina prin frica, nu prin altruism si superioritate. Te ameninta continuu. Cu privirea, cu demiterea, cu rasturnarea. Si rabufneste ca taranoiul ajuns imparat. Povestea cu paltonul este mai ceva decit secventele din antologia filmului mut. Cei din jur trebuie sa se conformeze, sa execute, sa reduca lumea si tara la nivelul sau de intelegere. Atit pricepe,tot atit comanda. Propozitiile sale tradeaza, fie sadismul nedisimulat, fie o limba romana primitiva, scapata de sub jocul nuantelor.

„A fost nevoie sa moara oameni ca aceasta demisie sa se produca” ramine exprimarea sa antologica dupa neclarificatul accident de la Colectiv. Si in acest caz l-a tradat limba romana? Sau blestematul de subconstient l-a dat in git? Nu stiu! Ramine psihanalistilor sa lamureasca toate aceste contorsiuni de om rudimentar ajuns la putere. Sunt convins ca nici acum nu stie ce a spus. Si de ce i se repeta prostia ca un citat din Ceausescu. Cei din prajma lui se tem sa-i spuna. Daca reactioneaza violent, ca mecanicul de la Caracal? Sa fi fost si „guvernul meu” tot o farsa jucata de limba sa romana cirpita? Sau este vorba de o alta tradare a subconstientului sau cu aere de imparat, dupa o operatiune menita a-i inunda sinele cu damfuri de satisfactie?

Duminica seara, cind Romania toata se chinuia in lacrimi si revolta, el s-a grabit sa se intorca din vacanta si sa ne arate suferinta si preocuparea. Caraghios, artificial, prefacut, ca si plutonul de zaltati tavaliti prin fata Internelor. Numai ca nu s-a dat si el cu sos de rosii pe falci si pe urechi. Ca sa ne trezim din soc, a gasit de cuviinta sa taxeze scaparea nefericita a primului ministru, legata de un nou referendum, ce risca sa devina mai des decit Craciunul si decit melodia preferata. Si ce ne-a spus inteleptul nostru cu dovleacul uitat pe plaja?

„Resping abordarea politicianista propusa de Guvernul Romaniei, care ar trebui sa se gandeasca daca nu cumva este autorul moral al acestei tragedii.”

Oare Klaus Iohannis n-ar trebui sa coboare de pe soclul pe care se imagineaza ca sa poata vedea ca decaderea institutiilor, tensiunile din societate, neincrederea si razbunarea vin si din somnul sau de presedinte mono-mental si fara program? Ma gindesc si la orele de munca si la putinatatea gindirii sale!

Si ca sa bage frica in adversarii sai poltici si in cei care nu-l privim ca pe un pom de Craciun, a zis: „Va promit ca voi stringe o noua majoritate, dupa alegeri, care va face asta.”

Cum face presedintele o noua majoritate? Cu cosul dupa ciuperci? Ca Traian Basescu, recurgind si el la „solutia imorala”? Sau mai scoate 100 de dosare de la DNA si de la SRI si ii stringe cu usa pe oportunistii mai slabi de inger din PSD? Nu mi-am imaginat niciodata ca presedintele Romaniei este cel mai periculos vinator de parlamentari si ca face majoritati de parca ar gati niste cirnati cu varza.

Sau foloseste SRI-ul, ca si la campania electorala pentru prezidentiale? Sau mai explodeaza ceva si „dragi romani” ies in strada ca la Colectiv si ca la spectacolul anticoruptiei si de restul se ocupa baietii?

Nu stiu daca fotografiile celor doi au fost alaturate intentionat sau din greseala. Mie mi se pare ca seamana nu doar la figura. Si Dinca s-a dovedit un om violent, si Iohannis imi sugereaza un politician primitiv si arogant, capabil sa-si muste toti adversarii de beregata!

Sursa: cotidianul.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by

Constantin Cojocaru – Fumigena controlului averilor

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/constantin-cojocaru.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/constantin-cojocaru.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Constantin Cojocaru – Fumigena controlului averilor” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1564563736596{margin-bottom: 0px !important;}”]Guvernantii romani stiu ca marile averi acumulate in Romania postdecembrista nu provin din venituri create prin productia si comercializarea de bunuri si servicii intr-o piata concurentiala, sau din mosteniri si donatii legale si legitime. Ei stiu ca aceste averi au fost acumulate prin hotie si inselaciune, prin deposedarea marii majoritati a cetatenilor, atat de capitalurile acumulate din veniturile create de acesti cetateni pana in 1989, cat si de o buna parte a veniturilor create de aceiasi cetateni dupa 1989, fie direct, prin inginerii de tipul FNI, fie indirect, prin jefuirea bugetului de stat.

Guvernantii romani mai stiu ca romanii au inceput sa stie si ei ca au fost jefuiti, au inceput sa stie si de catre cine au fost jefuiti.

Guvernantii romani mai stiu, de asemenea, ca se apropie momentul in care vor trebui sa dea socoteala.

Pentru a amana sosirea acestui moment, domnii guvernanti inventeaza fumigene propagandistice cu ajutorul carora spera sa incetoseze mintea romanilor, sa-i impiedice sa inteleaga mecanismul si autorii jafului, in final, sa-i faca sa renunte la orice incercare de a fi despagubiti pentru avutia de care au fost deposedati.

Una dintre aceste fumigene o reprezinta asa-zisa verificare a averilor tuturor cetatenilor si impozitarea acelor averi pentru care nu au fost platite impozite, idee relansata, recent, in mass-media, de catre domnul Sebastian Bodu, actualul conducator al Fiscului.

O buna parte a mass-media, aceeasi care, in ultimii 16 ani, a sustinut „reforma”, isi aduce si ea contributia la punerea in scena a fumigenei. Iata, de exemplu, titlul unui articol prin care „proiectul Bodu” este adus la cunostinta cetatenilor: „Averile tuturor celor 22 de milioane de romani, luate la bani marunti de Fisc”. Romanii cinstiti, cei care au fost inselati si jefuiti, pot dormi linistiti: nu va scapa nimeni de controlorii domnului Bodu. Nici chiar cei care traiesc in colibe de carton in groapa de gunoi de la Glina! Toti cei 22 de milioane de romani! Halal mass-media, halal a patra putere in stat!

Mai-marele Fiscului ne spune, de fapt, ca lucreaza la un proiect de lege care prevede verificarea oricarui „contribuabil care nu poate sa justifice diferenta dintre impozite si avere”. In treacat fie spus, atrag atentia domnului „finantist” Sebastian Bodu ca, in mod natural, impozitul este un procent subunitar din avere, deci nu „diferenta dintre impozite si avere” trebuie „justificata”, ci, eventual, diferenta dintre averea pentru care s-a platit impozit si averea pentru care nu s-a platit impozit.

Proiectul domnului Bodu are doua componente care-i pun in evidenta caracterul de fumigena. Primul este legat de faptul ca verificarea se va face printr-un sondaj, care va avea la baza „criterii matematice”. Se face si precizarea ca, in conformitate cu „criteriile matematice”, fiecare dintre noi am putea primi vizita oamenilor de la Fisc cam o data la 20 de ani. Cu banii de care dispun, marii rechini ai tranzitiei vor putea astepta, in liniste, sa le vina randul la primul control, pana prin anii 2026-2030! Atunci cand vor fi trecut, de mult timp, la cele vesnice! Nu-i greu de intrevazut ca proiectul boduist reprezinta o sursa inepuizabila pentru alimentarea birocratiei, a vanatorilor de adversari politici si a coruptiei.

Al doilea aspect este legat de rezultatul „verificarii”. Acesta va consta in impozitarea cu 16% a averii pentru care controlorii Fiscului vor descoperi ca nu s-a platit impozit.

Deci, domnul „X”, fie el vames, politist, procuror, judecator, consilier –local, judetean, ministerial, parlamentar– sau chiar prefect, ministru, senator sau deputat, desi a fost angajat neintrerupt al statului din 1990 pana la data cand va primi vizita baietilor domnului Bodu, iar din salariul castigat ar fi putut economisi, adica ar putea „justifica” o avere echivalenta cu 40 – 50 de mii de euro, el este, de fapt, proprietarul unei averi de 2 milioane de euro. Conform „proiectului Bodu”, domnul „X” plateste 16% din 1.950.000 de euro, adica 312.000 de euro, ramanand sa se bucure de restul de 1.688.000 de euro, din care 1.638.000 de euro sunt „nejustificati”, adica furati. Halal echitate fiscala!

Proiectul Bodu nu-l afecteaza in nici un fel pe „omul de afaceri” care a pornit la drum, in 1990, cu un capital banesc, a carui provenienta o poate dovedi, echivalent cu 1.000 de euro, iar in 2006 este proprietarul unei averi de 200 de milioane de euro. Dupa legile stiintei si practicii financiare, intr-o economie de piata concurentiala, in 16 ani, cei 1.000 de euro nu s-ar fi putut metamorfoza in 200 de milioane, decat daca ar fi fost investiti intr-o inovatie de dimensiunile fuziunii nucleare, ceea ce, evident, nu este cazul pentru nici unul din miliardarii Romaniei postdecembriste.

Aceste averi uriase nu ar cadea nici sub incidenta „proiectului Bodu” privind controlul si impozitarea averilor nejustificabile, nici sub incidenta „proiectului Voiculescu” privind confiscarea averilor ilicite, o alta fumigena politicianista menita sa creeze confuzie si sa impiedice despagubirea romanilor pentru avutia si veniturile de care au fost deposedati dupa 1989. Exista, totusi, o solutie a problemei averilor nejustificabile si nelegitime, o „varianta” care ar face inutile cohortele de controlori ale domnului Bodu si pe cele de confiscatori ale domnului Voiculescu. O „varianta” care i-ar face pe toti cei care s-au imbogatit necuvenit in perioada „tranzitiei” sa plateasca pretul cuvenit pentru averile asupra carora au devenit proprietari, ca si impozitul datorat pentru aceste averi.

Despre acestea, insa, in urmatorul articol.

Bursa, 27.02.2006

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
Comunismul, un sinonim al anticrestinismului

Comunismul, un sinonim al anticrestinismului

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/clericii-basarabiei.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/clericii-basarabiei.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Comunismul, un sinonim al anticrestinismului” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1564478728101{margin-bottom: 0px !important;}”]Comunismul, afirma cunoscutul cercetator francez André Glucksmann, contine orizontul genocidului, pretutindeni si de la inceput [1]. Afirmatia respectiva este in egala masura valabila si aplicabila populatiei Basarabiei postbelice: ceea ce s-a produs odata cu instaurarea regimului totalitar comunist in aceasta provincie romaneasca nu poate fi calificat altfel decat genocid fizic, identitar si spiritual al populatiei bastinase majoritare, inspirat de considerente politice si de o ideologie totalitara, un ultraj al memoriei istorice a acesteia.

Este binecunoscut faptul, ca atitudinea intransigent-dusmanoasa a comunismului fata de orice religie nu constituie un fenomen incidental, ci insasi esenta conceptiei comuniste. Regimul comunist, in acceptia filozofului rus Nikolai Berdiaev, este sinonimul etatismului absolut, statul in cadrul acestuia este totalitar, el cere o unitate fortata a gandirii. In calitatea sa de „religie” totalitara si materialista, comunismul este ostil oricarei religii traditionale si, in special, celei crestine. Aceasta deoarece comunismul insusi pretinde a fi o astfel de credinta, menita sa inlocuiasca crestinismul; el pretinde a satisface cerintele religioase ale sufletului uman, a oferi un sens vietii [2].

In acest context, principalul instrument prin care regimul sovietic s-a impus in Basarabia in perioada 28 iunie 1940 – 22 iunie 1941, a fost teroarea fizica si intelectuala, aplicata conform unui plan sistematic si premeditat pentru deznationalizarea populatiei Basarabiei, iar principala institutie vizata a fost Biserica, stalpul rezistentei spirituale a oricarui popor.

O ilustrare pregnanta a acestui adevar o constituie lucrarea Protoiereului Ioan Lisnic „Clerici ortodocsi din Basarabia si Bucovina de Nord in inchisorile comuniste” [3], aparuta la editura Cuvantul ABC din Chisinau.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/ioan-lisnic.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/ioan-lisnic.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1564489250216{margin-bottom: 0px !important;}”]Pasionat de istoria Bisericii, autor a catorva monografii si a sute de studii si articole referitoare la trecutul Bisericii ortodoxe romane, descendent dintr-o familie de slujitori care au suferit in urma prigoanelor din secolul trecut, – un secol cu multe framantari pentru ortodoxia din intreaga lume, cand s-au schimbat sisteme politice, aliante si chiar frontiere, iar noua ordine geopolitica impusa cu forta a reusit sa instaureze un sistem politic ateist militant, – protoiereul Ioan Lisnic pune la dispozitia publicului cititor o carte-omagiu pentru marturisitorii care au patimit si au murit pentru dragostea intru mantuitorul nostru Iisus Hristos, privind inapoi spre jertfa celor care au suferit, indemnandu-ne sa luam din indrazneala si curajul lor. O carte, asa cum pe buna dreptate afirma prefatatorul lucrarii, diaconul dr. Vasile M. Demciuc de la Universitatea „Stefan cel Mare” din Suceava, cu o bibliografie impresionanta, dar si cu trimiteri numeroase la izvoare din arhive, dovedind acribia, minutiozitatea si rigurozitatea cu care autorul a studiat marturiile si documentele de arhiva.

Pornind de la constatarea ca despre martirajul multor preoti din Basarabia si nordul Bucovinei din perioada stapanirii sovietice s-a scris nepermis de putin, autorul lucrarii a urmarit sa reconstituie biografiile acelor preoti si cantareti bisericesti, care au fost supusi represiunilor in timpul ateismului sovietic, arestati si condamnati la ani grei de temnita, de unde multi nu s-au mai intors, fiind omorati fara judecata sau exterminati prin munca silnica. Rod al unor ample investigatii istoriografice si de arhiva, lucrarea prezentata reconstituie biografiile a peste 312 preoti, diaconi, egumeni, ieromonahi, cantareti bisericesti, inclusiv 12 biografii ale unor preotese, egumene si monahii.

Cazurile de persecutare a slujitorilor bisericilor si manastirilor ortodoxe din Basarabia si nordul Bucovinei, de catre autoritatile sovietice, releva existenta unui plan sistematic si premeditat de deznationalizare a populatiei din teritoriile respective, elaborat si pus in aplicare cu mult inainte de notele ultimative sovietice din 26-28 iunie 1940. Iata, bunaoara, cum este descrisa soarta preotesei Maria Balaban, sotia preotului Nicolae Balaban, nascuta in anul 1885 in localitatea Hancesti, judetul Chisinau: „In anul 1919, aflandu-se in stanga Nistrului, a fost deportata impreuna cu sotul si copiii sai. S-au reintors in 1925 si au locuit intr-un sat din RASSM, unde sotul ei era preot. In anul 1934, preoteasa Maria a fost condamnata, conform art. 54-10 Cod penal al URSS, la opt ani de lagar. A fost eliberata inainte de termen, cu interdictia domiciliului in Regiunea Tomsk. Arestata din nou in 1937 si silita sa recunoasca invinuirile: activitate contrarevolutionara a fiului ei aflat in Romania, spionaj in favoarea Japoniei si ura fata de puterea sovietica. Dosarul de arest a fost fabricat doar in doua zile, 21-22 decembrie. Judecata a condamnat-o la moarte prin impuscare. Sentinta de judecata a fost executata la 7 ianuarie 1938” [4].

Ca regula generala, preotesele au impartasit destinul tragic al sotilor, suportand nu numai arestarile, ci si executiile. Sotia preotului Filip Dusacov, bunaoara, Valentina Dusacov, in timpul primei ocupatii sovietice, a fost arestata impreuna cu sotul ei, fiind dusi in interiorul Uniunii Sovietice, unde ambii au fost executati [5].

Potrivit constatarilor autorului lucrarii, doar in primul an de ocupatie sovietica (iunie 1940 – iunie 1941) au fost distruse 13 biserici, alte 27 fiind transformate in cluburi, iar 48 de preoti – omorati sau deportati. Conform altor surse, dintre preotii ramasi in timpul ocupatiei, au fost executati sau deportati peste o suta de persoane. Investigatiile autorului au condus la depistarea a 94 de preoti omorati fara judecata, exterminati in inchisorile comuniste sau deportati si disparuti fara veste. Cinci dintre acestia – preotii Pimen Cheianu, Alexandru Dascheev, Nicolae Gontea, Gheorghe Tudorache si Antonie Vustian – au revenit la locurile natale. Conform acelorasi constatari, numarul preotilor care nu au mai iesit din inchisorile comuniste este de 49 de persoane, iar alti 11 nu s-au mai intors din locurile in care au fost deportati [6].

Lectura cartii Protoiereului Ioan Lisnic confirma intr-o deplina masura adevarul, ca secolul al XX-ea a fost secolul martiriului in masa al crestinilor. Nu este vorba doar de destinul vreunui crestin curajos, ci de istoria unui martiriu in masa, astfel incat, la inceputul celui de-al treilea mileniu, Biserica crestina a devenit din nou „o Biserica a martirilor” [7].

Pornindu-se de la convingerea ca martiriul constituie o realitate contemporana a Crestinismului, in documentul Marelui Jubileu din 2000, Tertio Millennio Adveniente, a fost lansata ideea recuperarii memoriei crestinilor cazuti in secolul XX, afirmandu-se: „In secolul nostru s-au reintors martirii, adesea necunoscuti, aproape ‘militi ignoti’ ai marii cauze a lui Dumnezeu. Pe cat este posibil, Biserica nu trebuie sa piarda marturiile lor (…)” [8]. Pentru aceasta, a fost lansat si un indemn: „Este necesar ca Bisericile locale (prin urmare si cercetatorii preocupati de domeniul respectiv.- n.n.) sa faca tot posibilul pentru a nu lasa sa piara memoria celor care au suferit martiriul, adunand documentatia necesara (subl. n.)” [9]. Este tocmai teza pentru care pledeaza autorul lucrarii prezentate, considerand ca identificarea preotilor-martiri din Basarabia si nordul Bucovinei din timpul stapanirii sovietice ramane o sarcina importanta a cercetatorilor, avand in vedere atat rolul pe care politicile anticlericale respective ale autoritatilor sovietice l-au avut in proiectul de arhitectura sociala, aplicat de regimul totalitar comunist, cat si valoarea spirituala a memoriei celor care si-au jertfit viata pentru credinta in Dumnezeu.

Note:

[1] Cf. Vladimir Trebici, Genocid si demografie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1991, p. 10.

[2] Н.А. Бердяев. Истоки и смысл русского коммунизма. Репринтное воспроизведение издания YMCA-Press, 1955 г. Москва, 1990. С. 129.

[3] Protoiereu Ioan Lisnic, Clerici ortodocsi din Basarabia si Bucovina de Nord in inchisorile comuniste: Centenarul Marii Uniri, 1918-2018 / Red. coord.: Angela Levinta, Cuvantul ABC, Chisinau, 2018, 330p.

[4] Ibidem, p. 42.

[5] Ibidem, p. 134.

[6] Ibidem, p. 6.

[7] Cf. Andrea Riccardi, Secolul martiriului. Crestinii in veacul XX. Editie, traducere si note de dr. Veronica Turcus, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2004, p. 5-6.

[8] Ibidem, p. 7.

[9] Ibidem.

Sursa: protioanlisnic.blogspot.com.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
Dromichete, un nume din Pantheonul traco-roman

Dromichete, un nume din Pantheonul traco-roman

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/dromihete.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/dromihete.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Lectia data de catre getul Dromichete lui Lisimah, elogiata de antici ca un gest de noblete” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1564128366888{margin-bottom: 0px !important;}”]Pe baza surselor istorice actuale, istoria dacilor nu se poate scrie in mod continuu pana la Decebal. Sunt epoci pentru care ne lipsesc documente. Cu toate acestea, o perioada din istoria indepartata a dacilor este mentionata de izvoarele antice gratie unei figuri admirabile din perioada incipienta a stramosilor nostri: regele Dromichete, aflat in conflict cu un general si urmas al lui Alexandru cel Mare, anume Lisimah. Acesta din urma, dupa moartea lui Alexandru, a devenit conducatorul regatului elenistic din Grecia si Tracia.

Razboiul dintre cei doi a izbucnit, se pare, pe de o parte din cauza pretentiilor macedoneanului de a-si intinde stapanirea la nord de Dunare, iar pe de alta parte Dromichete revendica cetatile de pe malul dobrogean, ele dominand campia munteana. Au fost mai multe lupte, toate nefericite pentru Lisimah. Intr-una din ele, probabil prin 300 i. Hr, a cazut prizonier la daci chiar tanarul Agatocle, fiul conducatorului macedonean. Regele Dromichete s-a purtat insa bine cu el, ba chiar l-a trimis indarat dupa ceva timp inapoi incarcat cu daruri „in nadejdea de a capata prin omenia aceasta pamantul ce i-l rapise Lisimah”, dupa cum spune Diodor din Sicilia.

Regele macedonean avea alte planuri insa. Dupa ce face cuceriri in Asia, el porneste cu o mare armata – istoricul grec Polyainos spune ca 100.000, cifra exagerata probabil – in anul 292 i. Hr. impotriva lui Dromichete. Provizii nu isi luase presupunand ca va gasi la dusman. Armata macedoneana trece Dunarea usor si inainteaza. In drum insa gasesc doar pamant parjolit de daci.

La invadatori se prezinta generalul Seleuthes, oferindu-si serviciile. Asta ii arata lui Lisimah ca in tabara daca erau frictiuni. Totul era insa doar o stratagema. Seleuthes nu era un tradator, ci agent dublu. Ii va conduce pe macedoneni probabil prin Baragan unde acestia vor incepe sa sufere din cauza lipsei apei si a proviziilor. Lisimah e sfatuit sa fuga, dar refuza. Intr-un final, geto-dacii ii inconjoara si invadatorii devin prizonieri.

Dromichete se va purta foare bine cu intrusii. Diodor din Sicilia ne spune: „Ca Dromichaites, regele Tracilor, aratandu-i lui Lysimachus in toate privintele ca il pretuieste si il iubeste, ba numindu-l si tata, l-a dus impreuna cu copiii in orasul care se numea Helis (probabil prin estul Campiei Romane). Ca dupa distrugerea fortelor lui Lysimachus, Tracii, adunandu-se in fuga la un loc strigau sa fie adus in mijlocul lor regele prins, ca sa-l invete minte, fiindca ar trebui ca multimea, care a participat la primejdii, sa aiba oarecari drepturi si asupra prinsilor, dar Dromichaites, opunandu-se pedepsirii regelui, le arata soldatilor ca era in interesul lor sa-l crute pe (acel) om. Caci eliminandu-l pe el, alti regi aveau sa puna mana pe statul sau, poate inca si mai de temut decat cel de dinainte; pe cand daca el scapa, ei vor obtine recunostinta pe care cel crutat le-o datoreaza Tracilor, si vor lua inapoi fara nici un pericol cetatile care mai inainte erau ale Tracilor. Si convingand multimea, Dromichaites ii cauta printre cei prinsi pe prietenii lui Lysimachus si pe cei care se ocupau cu slujirea lui si-i duse la regele prins.

Dupa acestea, savarsind impreuna cu ei o jertfa, ii lua la ospat pe Lysimachus cu prietenii sai si cu cei mai de seama dintre Traci. Pregati doua locuri de ospatare, asternand pentru cei din jurul lui Lysimachus un asternut regesc din cele capturate, iar siesi si prietenilor lui o saltea obisnuita de paie. Tot astfel, fura gatite doua mancari, pentru aceia o multime de felurite bucate asezate pe o masa de argint, iar Tracilor legume si carne foarte simplu gatita, pe o tava obisnuita de lemn asezata pe masa in fata lor. La sfarsit, lor le puse vinul in potire de argint si de aur, iar celor care erau cu el in potire de corn si de lemn, cum aveau Getii obiceiul. Iar la sfarsitul mesei, umplandu-si cel mai mare dintre cornuri si numindu-l pe Lysimachus ‘tata’, il intreba care ospat i se pare lui ca fusese mai regesc, cel macedonean ori cel trac. Iar Lysimachus, raspunzand ca cel macedonean, zise: ‘Atunci de ce ai parasit astfel de obiceiuri si traiul stralucit, ba si o slavita domnie, dorindu-ti sa ajungi la oameni barbari, care traiesc o viata de fiara, si intr-o tara cu ierni grele, ce duce lipsa de cele de zi cu zi si te-ai straduit prosteste sa-ti duci fortele in astfel de locuri in care e invederat ca o putere straina nu are cum sa supravietuiasca?’ Iar la acestea raspunse din nou Lysimachus ca din cauza ca n-a stiut cele legate de aceasta expeditie, dar ca pe viitor se va dovedi un aliat fidel si va rasplati marinimia, ca sa nu ramana in urma celor ce i-au facut bine. Incuviintandu-l cu draga inima, Dromichaites lua inapoi tinuturile cucerite de cei care erau cu Lysimachus si, incoronandu-l cu diadema, il lasa sa plece.”

Intelepciunea cu care Dromichete a rezolvat conflictul cu Lisimah a avut un mare rasunet in lumea antica. Numerosi istorici greci au consemnat-o. Frumoasei epoci a lui Dromichete ii va urma insa o epoca de scadere si tulburare. In spatiul carpato-danubiano-pontic se vor instala celtii, iar pana la Burebista nu vom mai avea o personalitate atat de importanta precum cea a lui Dromichete.

Sursa: Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu – Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pana astazi, editura Albatros, Bucuresti, 1971.

Nota redactiei: Frumoasa poveste a lui Dromichaites a inspirat si o piesa de teatru, scrisa de Paul Anghel si jucata la Bulandra, intitulata Regele descult. De remarcat prezenta in numele regelui get a sufixului -ete, viu inca si azi in limba celor care se trag din getii si daci: românii.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
Vopus Romania – Studiul Psihic al Omului

Vopus Romania – Studiul Psihic al Omului

[vc_row][vc_column][vc_custom_heading text=”Vopus Romania – Studiul Psihic al Omului” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1563795910654{margin-bottom: 0px !important;}”]Exista o didactica pentru cunoasterea si eliminarea valorilor pozitive si negative pe care le purtam in interior si aceasta se numeste Psihanaliza Intima.

Este necesar sa apelam la psihanaliza intima. Atunci cand o persoana apeleaza la psihanaliza intima pentru a cunoaste defectele de tip psihologic, apare o mare dificultate si vreau sa scot in evidenta forta contratransferului.

Cineva se poate autoinvestiga, se poate analiza, dar atunci cand face aceasta, apare dificultatea contratransferului. Insa solutia consta in transferarea atentiei noastre catre interior cu scopul de a ne autoexplora, pentru a ne autocunoaste si a elimina valorile negative care aduc prejudicii psihologice, sociale, economice, politice si inclusiv spirituale.

Din pacate, repet, atunci cand o persoana incearca introspectia pentru a se autoexplora si a se cunoaste, imediat apare contratransferul. Contratransferul este forta care face dificila introspectia. Daca nu ar exista contratransferul, introversiunea ar fi mai usoara.

Avem nevoie de psihanaliza intima, avem nevoie de autoinvestigatia intima pentru a ne cunoaste in mod real. „Homo Nosce Te Ipsum”. Omule, cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste Universul si Zeii…

LOCUL: Hotel Capitol, Calea Victoriei, nr 29, Salonul „Luvru”.

DATA: miercuri, 24 iulie 2019.

ORA: 19:00.

INTRARE: donatie voluntara.

CONTACT: Pentru orice alte informatii nu ezitati sa ne scrieti la:

adresa de mail: bucuresti@vopus.org.

telefon/whatsapp: 0740258823.

http://www.vopus.org/ro/

Conferinta publica va fi urmata de cursuri saptamanale de autocunoastere si psihologie introspectiva.

Se vor studia teme legate de stiinta, arta, filozofie, antropologie si cultura marilor civilizatii.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/67328184_1829687573800613_6011596364784336896_o.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/67328184_1829687573800613_6011596364784336896_o.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][/vc_column][/vc_row]

/0 Comments/by
Politici „administrative” de izgonire a romanilor din Turda la 1711

Politici „administrative” de izgonire a romanilor din Turda la 1711

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/turda-izgonirea-romanilor.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/turda-izgonirea-romanilor.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Politici „administrative” de izgonire a romanilor din Turda la 1711″ font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1563502709200{margin-bottom: 0px !important;}”]Pe 17 iulie 1711, Congregatia tuturor nobililor din Turda ia hotararea de a-i izgoni pe romani din oras, nobilii fiind deranjati de faptul ca se modifica procentul demografic in defavoarea maghiarilor si sasilor:

„Aflam ca romanii se inmultesc foarte tare printre noi, in paguba noastra. Orasele si satele vechi, frumoase si locuite de maghiari si sasi, intru atat sunt pustiite de locuitori, prin inmultirea romanilor, ca acum nu mai auzim de ele.”

Iata un extras din acele politici:

„Anul 1711. Ziua 19. Luna iulie. Congregatia tuturor nobililor din Turda

Aflam ca romanii se inmultesc foarte tare printre noi, in paguba noastra. Orasele si satele vechi, frumoase si locuite de maghiari si sasi, intru atat sunt pustiite de locuitori, prin inmultirea romanilor, ca acum nu mai auzim de ele. Pentru motivul amintit mai sus hotaram in comun, ca fiecare gospodar, sau vaduva din oras, este indatorata sa alunge in timp de 8 zile pe toti romanii din case si de pe pamanturile lor, iar daca nu voiesc sa plece, sa fie izgoniti. Daca va fi un gospodar, ori vaduva, atat de neajutorata, incat sa nu-i poata izgoni cu forta, ofiterul orasului e obligat sa le dea ajutor. Daca se va afla un cetatean, sau vaduva, care nu va indeplini ordinul, pana la 12 zile, sa fie pedepsit irevocabil si ofiterul luand cu sine destule forte, e dator sa alunge pe romanii indaratnici si pe vitele lor, din cuprinsul orasului […] Nimeni dintre locuitorii din Turda-Noua si Veche, sa nu dea romanului nici loc de casa, nici loc afara, sa nu-i vanda si sa nu-i dea loc de locuit aici […]”

Surse: Romulus Seisanu, La Roumanie. Roumania. Romania. Atlas istoric, geopolitic, etnografic si economic, Bucuresti, 1936, tiparituriromanesti.wordpress.com.

Nota redactiei: Politici de acest gen au fost implementate in repetate randuri de-a lungul secolelor in Transilvania, parte a planului de deznationalizare fortata a marelui popor roman cu origini vlaho-trace. Acest tip de atitudini ingrate au contribuit la aneantizarea si distrugerea sistematica, inclusiv prin genocid, a mii si mii de familii de buni romani de pe acele meleaguri. Consideram si astazi actuale aceste tipuri de politici si total anticonstitutionale si criminale aduse la adresa noastra ca popor si la adresa sigurantei nationale. Un popor care tolereaza asa ceva este pe cale de extinctie totala. Si pentru ce? De unde atata ura?![/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
Vopus Romania – Stiinta meditatiei si puterea sunetului

Vopus Romania – Stiinta meditatiei si puterea sunetului

[vc_section][vc_row][vc_column][vc_custom_heading text=”Vopus Romania – Stiinta meditatiei si puterea sunetului” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1563183703237{margin-bottom: 0px !important;}”]Meditatia este painea inteleptului, spuneau vechii cautatori ai adevarului din toate culturile care s-au succedat pe suprafata Pamantului.

Meditatia, echivalent cu contemplarea care ne conduce catre beatitudine, vorbind in termeni crestini, este baza tuturor intelepciunilor.

Ceea ce cautam prin meditatie este, in primul rand, linistea (mentala, emotionala etc.), pentru ca, mai apoi, sa primim informatie.

Exista cinci trepte (denumite in sanskrita ca fiind asana, pratyahara, dharana, dyana samadhi), adica postura (pozitia corpului), relaxare fizica si emotional-mentala, concentrare, meditatie si extaz mistic sau vid iluminator. Primele trei trepte sunt cele mai dificile, in special a doua, relaxarea corpului, mintii si emotiilor.

Dar, inainte de toate este necesar sa invatam sa traim din clipa in clipa; sa stim sa profitam de fiecare moment, sa nu masuram momentul. Momentaneitatea este caracteristica specifica a gnosticilor. Noi iubim filosofia momentaneitatii.

Cu o anumita ocazie Maestrul Nansen a fost intrebat:

– Ce este TAO?
– Viata obisnuita!
– Ce se poate face pentru a trai in acord cu ea?
– Daca incerci sa traiesti in acord cu ea, va fugi de tine. Nu incerca sa canti acest cantec, lasa-l pe el sa cante. Oare bietul sughit vine singur?

Maestrul Bokujo a fost intrebat:

– Trebuie sa ne imbracam si sa mancam in fiecare zi? Cum putem scapa de toate astea?
Maestrul a raspuns:
– Mancam, ne imbracam…
– Nu inteleg – spuse discipolul.
– Atunci imbraca-te si mananca – spuse maestrul.

Aceasta este, intocmai, actiunea libera de contrarii. Mancam? Ne imbracam? De ce sa facem din asta o problema? Din ce cauza ne gandim la alte lucruri in timp ce mancam si ne imbracam?

Daca mananci, mananca, si daca te imbraci, imbraca-te si daca mergi pe straga, mergi, mergi, dar nu te gandi la alte lucruri, fa doar ceea ce faci, nu fugi de ceea ce faci, nu fugi de fapte, nu le umple de atatea semnificatii, simboluri, predici si avertizari. Traieste-le fara alegorii, traieste-le cu mintea receptiva clipa de clipa.

Aceasta tensiune continua a mintii, aceasta tensiune continua, ne duce la trezirea constiintei. Daca mancam si ne gandim la afaceri, este clar ca visam. Daca conducem un automobil si ne gandim la logodnica, este logic ca nu suntem treziti, visam. Daca lucram si in acelasi timp ne amintim de cumatru sau de cumatra, de prieten, de frate etc., este clar faptul ca visam.

Sunt teribile efortul si starea de vigilenta de care este nevoie secunda dupa secunda, clipa de clipa, pentru a nu cadea in visare. Este suficient un minut de neglijenta si deja mintea viseaza amintindu-si ceva, gandindu-se la diverse lucruri de la serviciu sau la faptul pe care il traim in acel moment.

Intreaga tehnica se rezuma la doua principii:

  1. Reflectie profunda.
  2. Teribila seninatate.

Printre tehnicile practice ale meditatiei mai este si vocalizarea anumitor sunete care sunt denumite sunete de putere (in sanskrita, mantram). Aceste sunete, vocale sau vocabule (cuvinte de sine statatoare), sunt cuvinte sau silabe din stravechiul Limbaj de Aur in care cu totii conversam intr-o antica epoca de aur a civilizatiei noastre. Este un limbaj sacru din care au provenit si degenerat, mai tarziu, toate limbile pe care le vorbim pe Pamant.

Sunt foarte multe de vorbit despre aceste sunete, si vom exemplifica cateva dintre ele. Indicii apar in toate culturile si civilizatiile, chiar si in cultura crestina. Sa ne aducem aminte de acele cuvinte rostite de binecuvantatul nostru invatator Iisus Hristos cand l-a inviat pe Lazar, Talita Kumi. Alte aparitii ale cuvintelor de putere sau dovezi clare ale puterii sunetelor mai gasim in Biblie in timpul cuceririi Ierihonului, atunci cand armata lui Israel a sunat din trambita, soldatii sai au strigat puternic, iar zidurile anticei cetati au fost daramate. Vorbim aici despre nota cheie, un tip de sunet care poate desface, distruge tot ceea ce a fost creat, inclusiv corpul uman detine nota sa cheie.

In nota cheie intreg Universul canta, in dimensiunile superioare ale spatiului, spun stravechii intelepti.

Un alt sunet care mai exista in Natura este sunetul anahat, subtilul suierat in liniste atunci cand ne asezam a ne relaxa si ne concentram in interiorul nostru. Acest suierat subtil este sunetul tuturor celulelor corpului nostru care vibreaza.

Sunetul este vibratie, iar vibratia este creatie. Universul se creaza si se creaza dinnou, in continuu, fara inceput si sfarsit, in pofida tuturor adeptilor pseudo-stiintifici ai Big Bang-ului primei clipe.

Prin relaxare si meditatie primim informatie din dimensiunile superioare ale spatiului, din noi insine, iar prin puterea sunetului ne ridicam nivelul vibratoriu al organismului astfel incat sa experimentam transcendentalul.

Reflectia senina inseamna constiinta clara in linistea non-gandirii.

Astfel ca, va invitam la conferinta care va avea loc miercuri, 17 iulie, 2019, la Hotel Capitol din Bucuresti, la salonul „Luvru”, de la orele 19:00.

Pentru mai multe detalii si informatii puteti vizita site-ul http://www.vopus.org/ro/ sau puteti scrie pe adresa de mail bucuresti@vopus.org.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/stiinta-meditatiei-puterea-sunetului.jpeg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/stiinta-meditatiei-puterea-sunetului.jpeg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
Irina Bazon – In Romania are loc un „cataclism cu epicentrul la sat!”

Irina Bazon – In Romania are loc un „cataclism cu epicentrul la sat!”

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/tarani-bunica-copil-drc483guc899-1929.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/tarani-bunica-copil-drc483guc899-1929.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”In Romania, are loc un „cataclism cu epicentrul la sat” – Disparitia taranului e echivalenta cu disparitia Romaniei” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1562929379030{margin-bottom: 0px !important;}”]O componenta esentiala si ampla a Romaniei nereprezentate – si pe care elita neoliberala a dispretuit-o cu aceeasi inversunare pe care au manifestat-o comunistii – o constituie satul romanesc. Daca in comunism au fost instrainati de pamant prin colectivizare (ceea ce a distrus satul si spiritual, fiindca randuiala dupa care functiona era una in armonie cu credinta ortodoxa), precum si prin stramutarea fortata de la sat la oras pentru a deveni „unitati de productie” in marea industrie, astazi taranilor li s-a oferit „darul libertatii” de a deveni „capsunari”, de a-si parasi vetrele stramosesti si tara; fiind lipsiti de orice mijloace de a-si munci pamantul si de a trai cinstit din munca mainilor lor, sunt nevoiti sa emigreze in masa si sa-si vanda pamanturile. Avand in vedere ca taranul e „pastratorul teritoriului national”, cum il definea Rebreanu, al fondului nostru spiritual si identitar, dar si singurul care poate asigura hrana sanatoasa unei tari intregi, disparitia lui e echivalenta cu disparitia Romaniei.

Insa aceasta e o problema inexistenta pentru „alesii” nostri. In conditiile in care avem – dupa cum spun si specialisti care cunosc realitatile Romaniei, precum acad. Yvan Allaire si prof. Mihaela Firsirotu – un pamant de calitate superioara care poate permite trecerea direct la practicarea unei agriculturi biologice, care la noi ar oferi oportunitati imense (si putine tari sunt capabile sa treaca la o astfel de agricultura), se vinde pe nimic aceasta resursa fundamentala, chiar daca „nu exista aur pe lume care sa echivaleze pretul taranii stramosesti” (Nichifor Crainic). Faptul ca pamantul nu poate fi tratat ca marfa o dovedeste si un reputat economist american, John Médaille, in cartea tradusa si in Romania, Spre o piata cu adevarat libera, care a trecut neobservata de asa-zisii „specialisti in economie” de la noi, apologeti ai „laissez-faire”-ului neoliberal. Mai mult, importam 80% din alimente, majoritatea de calitate proasta, cand, daca s-ar fi acordat sprijin micilor producatori si agriculturii bio, taranului roman si modului de productie la scara umana, Romania ar fi excelat pe o zona care constituie punctul ei forte si care ne-ar fi asigurat stabilitatea in vremuri de criza si suveranitatea alimentara.

Un irlandez atasat de Romania profunda, Peter Hurley, convertit la ortodoxie, care a fost director de promovare in cadrul Unitatii de Sprijin a Retelei Nationale de Dezvoltare Rurala, atrage atentia asupra unora dintre aceste aspecte ingrijoratoare. Postez cateva fragmente dintr-o scrisoare a acestuia catre comisarul european pentru agricultura:

„Are loc un cataclism in Romania, Comisare, iar epicentrul sau se afla la sat.”

„In anii 1920, clasa taraneasca a Romaniei era una dintre cele mai bogate din Europa. Am auzit ca isi trimitea copiii la scoala in Franta. In 1930 in Romania erau 7.500 de cooperative cu 1,5 milioane de actionari, in timp ce populatia totala a tarii era de 10 milioane de persoane.

Aceasta cultura infloritoare a primit trei lovituri de gratie: 1949 – 1990 – 2007

(…) Micul producator roman nu este doar dezavantajat. A fost scos definitiv din modul sau de trai fiind fortat sa-si paraseasca tara natala. A devenit un refugiat economic. Ceea ce au inceput comunistii, UE reuseste sa finalizeze.

(…) Romania este ultima civilizatie rurala autentica a Europei. Este o mostenire agricola a carei unicitate nu o vom mai revedea. Si totusi strategiile noastre nu par sa fi avansat fata de politica de „laisssez-faire” din secolul al XIX-lea.

… Am cu mine o fotocopie a unei carti rare. A fost scrisa in 1921 de catre un alt irlandez, trimis aici de Horace Plunkett. Se numeste Miscarea cooperatista din Iugoslavia si Romania – lectii pentru reconstructia postbelica. Candva micii producatori ai Romaniei au fost un model pentru Irlanda in perioada de tranzitie.”

Intreaga scrisoare o puteti citi aici.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
Mariana Berechet – Constitutia Romaniei – sursa dezastrului national

Mariana Berechet – Constitutia Romaniei – sursa dezastrului national

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/constitutia.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/constitutia.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Mariana Berechet – Constitutia Romaniei – sursa dezastrului national” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1562920547423{margin-bottom: 0px !important;}”]Constitutia tarii este sursa legilor care au permis jefuirea tarii!

Constitutia actuala a inlesnit un sistem juridic… aiuritor care are coduri facute sa ajute inechitatea, furtul si… interpretabilitatea!

Constitutia actuala a deposedat poporul si statul roman de suveranitate.

Constitutia actuala asigura, prin sistemul electoral, de 30 de ani, rotirea acelorasi garnituri politice, si le da puterea de a „ne” REPREZENTA prin… reprezentanti alesi!

Constitutia actuala este cea care a permis adoptarea legilor princare Romania a devenit colonie! (Art . 74 alin (2): „Nu pot face obiectul initativei legislative a cetatenilor problemele fiscale, cele cu caracter international , amnisita si gratierea”! )

– ANAF-ul se uita doar in ograda romanilor, a micilor investitori, nu si in cea a „marilor investitori” a corporatiilor straine care sunt ajutate de legi „constitutionale” sa investeasca putin sau deloc (exemplu ENEL) dar sa scoata profit imens peste granite.

– Inventarea smecheriei cu Fondul Proprietatea ajuta ca halci din avutia nationala sa fie in proprietatea strainilor, astfel incit, in prezent, 90% din capitalul autohton este controlat de straini si mai mult de jumatate din PIB-ul Romaniei, in valoare de peste 100 miliarde de euro, pleaca in fiecare an, in afara tarii, ca profituri nedeclarate si neimpozitate.

– Peste 40% din terenul arabil al tarii este in proprietatea strainilor care il vor distruge prin chimicale si il vor vinde sau parasi dupa ce se vor imbogatii. Padurile, apele cu acele MHC-uri si cu smecheria certificatelor verzi, sistemul energetic al tarii, cel de comunicatii si tot ce tine de siguranta nationala, toate sunt devalizate, compromise sau controlate de entitati straine, datorita actualei Constitutii.

– „Reprezentantii” alesi de noi, conform Constitutiei, hotarasc, impotriva interesului national, sa stearga datoriile catre statul roman, catre noi, Munai Gaz-ul, folsindu-se, pentru aceasta,de Parlament.

– In baza legilor „constitutionale”, Serviciul Roman de Informatii, in loc sa apere tara, face politica. Ii ajuta pe politicieni in afaceri in defavoarea interesele natiunii si tarii.

„Reprezentantii” nostri vor afirma mereu ca: „am respectat Constitutia”!

Mai vrem exemple? Sunt prea multe, sunt sufocant de multe. Vrem sa respiram aer curat.

Reconstructia societatii romanesti trebuie sa inceapa prin schimbarea Constitutiei actuale si a sistemului juridic construit pe baza ei si curatarea clasei politice!

Sursa: certitudinea.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
Noul Tratat Ribbentrop-Molotov – Intelegerea germano-sovietica din anul 1990

Noul Tratat Ribbentrop-Molotov – Intelegerea germano-sovietica din anul 1990

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/kohl-gorbaciov.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/kohl-gorbaciov.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Noul Tratat Ribbentrop-Molotov – Intelegerea germano-sovietica din anul 1990″ font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1562658285154{margin-bottom: 0px !important;}”]In ianuarie 1994, in revista britanica Intelligence Digest, care se distribuie pe baza de abonamente pentru persoane selectionate din mediile serviciilor speciale si care cuprinde numeroase informatii confidentiale, a fost publicat un articol, de catre redactorul sef, Joseph de Courey, referitor la un acord intre Uniunea Sovietica si Germania, incheiat cu prilejul unor discutii secrete, la Geneva, in septembrie 1990.

Cele doua parti au abordat problemele sferelor de influenta in centrul si estul Europei. Redactorul sef al revistei spunea ca, ulterior, veridicitatea informatiilor i-a fost confirmata si dintr-o alta sursa, neasteptata, care a dat gir informatiilor initiale.

Astfel, in septembrie 1990, la Geneva, germanii si sovieticii au cazut de acord asupra urmatoarelor decizii:[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_custom_list style=”mk-icon-angle-right” icon_color=”#993300″]

  • Uniunea Sovietica nu se va opune dezmembrarii Cehoslovaciei.
  • Republica Ceha va deveni parte a sferei de influenta economica a Germaniei, cu scopul posibil de incorporare politica a regiunii in urmatorii 12-15 ani in Germania.
  • Germania va compensa Rusia pentru daunele economice suferite prin pierderea influentei in Europa de Est.
  • Ungariei i se va permite urmarirea scopului ei de a-si recastiga teritoriile pierdute dupa primul razboi mondial prin Tratatul de la Trianon, in fata Romaniei, Ucrainei, Cehoslovaciei si Iugoslaviei.
  • Germania va spori ajutorul economic acordat Ungariei, pentru a o face mai atractiva decat vecinii ei.
  • Uniunea Sovietica se angaja sa nu ridice obiectii la divizarea Iugoslaviei si sa accepte intrarea Croatiei si Sloveniei in sfera economica germana de interese.
  • Uniunea Sovietica era rugata sa accepte unirea Ucrainei Transcarpatice cu Ungaria, daca nationalistii ucraineni ar desfasura activitati „distructive”.
  • In afara de compensatia economica pentru pierderile suferite, Germania se angaja sa „nu fie activa” in chestiuni privind Ucraina si statele baltice si sa nu le considere parte a sferei de influenta economica a Germaniei.

[/mk_custom_list][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1562657983945{margin-bottom: 0px !important;}”]Prabusirea lui Mihail Gorbaciov si a Uniunii Sovietice, ca urmare a schimbarii modului de promovare a propriilor interese de catre Federatia Rusa, a grabit procesul de extindere a Uniunii Europene si a modificat proiectele germano-ruse privitoare la centrul si estul Europei. Noile proiecte aparute au fost elaborate pornindu-se de la premisele unificarii europene si extinderii cat mai adanc catre estul bogat in resursele de energie, materii prime si piete de desfacere care sa alimenteze uriasa economie europeana, mai ales pe cea a Germaniei.

Intelegerile germano-sovietice din anul 1990, chiar daca au nascut planuri incepute si apoi trecute in conservare, se aseamana izbitor cu Pactul Molotov-Ribbentrop. Deosebirea este doar de imagine. Clasa politica internationala si mass-media au condamnat in mod repetat si vehement Pactul Molotov-Ribbentrop, ca si dezmembrarile Cehoslovaciei, Romaniei si Iugoslaviei, din anii 1939-1941. In schimb, intelegerile din 1990, dezmembrarea Cehoslovaciei si Iugoslaviei si incercarile evidente de acelasi fel din Romania, nu sunt combatute, ci, din contra, sunt privite pozitiv si incurajate de forte aparent nevazute. Proiectele si actiunile politice sunt mult asemanatoare, pe alocuri identice, dar pozitia comunitatii internationale fata de ele este nu numai diferita, ci uneori opusa. Acest lucru nu poate sa ne faca sa nu constatam identitatea, in aceste cazuri, a politicilor hitleristo-comuniste din anii 1939-1940, cu cele din anii 1989-1990, ale regimurilor „democratice” din Germania si Uniunea Sovietica, ale lui Kohl si Gorbaciov.

Pentru unii aceste concluzii par dureroase. Este doar o perceptie datorata imensei manipulari a opiniei publice de pretutindeni, preocupare care inghite energii colosale si reprezinta a doua mare cheltuiala de resurse, dupa cursa inarmarilor. Cand lumea va intelege aceste realitati, regimul politic „democratic” se va putea reforma si, eventual, isi va putea prelungi existenta. Dupa deceniile care au trecut de la intelegerile germano-ruse, e timpul sa examinam cu seninatate aceste concluzii.

(Articol aparut in „Vitralii-lumini si umbre”- Revista veteranilor din serviciile romane de informatii, Anul IV, nr. 10/2012)[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by