Articole despre valorile românești.

ecotree, bogdan andronache, reciclare

Bogdan Andronache – EcoTree, sau cum putem recicla mai usor (interviu)

/0 Comments/in , /by
ecotree, bogdan andronache, reciclare

Bogdan Andronache - EcoTree, sau cum putem recicla mai usor (interviu)

EcoTree este serviciul care va usura procesul de reciclare si reducere a deseurilor, iar Bogdan Andronache ne-a povestit mai multe in interviul de mai jos!

Care este povestea din spatele ideii, cum a aparut dorinta de a crea acest serviciu? Povesteste-ne putin despre tine si echipa, ce background aveti si de ce vreti sa porniti un startup in industria reciclarii?

Conceptul EcoTree a luat nastere acum 2 ani, pornind de la premisa ca putem aduce tehnologia si inovatia mai aproape de reciclare. La drum am plecat eu, Bogdan Andronache pasionat de tehnologie si inovatie inca de la varsta de 15 ani si asociatul meu, Alexandru Petrescu care administreaza propriul business inca din facultate.

In prezent, am reusit sa aducem in echipa membri talentati si parteneri care ne ajuta sa planificam corect, acoperind toate perspectivele necesare (marketing, design, juridic, development, research).

Impreuna, ne-am propus sa folosim cunostintele IT si de management dobandite in a imbunatati acest domeniu al reciclarii, avand convingerea ca un sistem inteligent poate revolutiona modul in care alegem sa actionam pe viitor in raport cu mediul.

Ce face mai exact EcoTree? Exista ceva asemanator in piata? Daca da, cu ce se diferentiaza?

EcoTree este un serviciu de tip cloud, o platforma deschisa, in care orice persoana fizica sau companie, fie generator de deseuri sau colector/valorificator sa poata administra usor si eficient actiunile de reciclare.

Platforme de „waste management” sau software in general, care si-au propus sa digitalizeze reciclarea mai exista, insa noi vrem sa realizam un ecosistem digital comun, deschis, unde sa isi poata da intalnire atat cei care „predau”, cat si cei care „colecteaza”. Abordarea este similara cu a companiilor de taxi, rezervari hoteliere, food delivery, speram ca si succesul lor sa ne urmeze (Uber, AirBNB, FoodPanda etc.).

Simplu spus, vrem sa facem sa fie foarte usor sa ai grija de mediul inconjurator.

Cum a fost experienta acceleratorului ReUse, cu ce lectii concrete ati ramas?

ReUse Hub este in sine o lectie, un loc in care multi oameni cu idei inovatoare si perspective diverse din domeniul reciclarii si-au dat intalnire. Am dobandit multe cunostinte atat de la ceilalti participanti, cat si de la oameni de afaceri de succes.

Spre exemplu, analizand planul de afaceri, arhitectura sistemului si modul de adresare de acum doi ani si prin comparatie astazi, observand cat de clare au devenit, cu siguranta putem afirma ca programul a contribuit semnificativ.

Care sunt planurile de viitor, ce veti face daca veti castiga?

Ne dorim sa lansam cat mai repede serviciul, sa contribuim la imbunatatirea indicatorilor de reciclare ai Romaniei, care oficial sunt pe la 5%, dar si sa ne facem cunoscuti international, unde apetitul pentru inovatia digitala si interesul fata de protejarea mediului sunt la cote inalte in acest moment.

Care crezi ca este viitorul antreprenoriatului in industria de reciclare/reducere a deseurilor?

Domeniul reciclarii merita si trebuie sa obtina multa atentie si promovare, fiind un loc neexplorat, fascinant. Pentru cei pe care il aleg, satisfactia poate fi dubla: o data prin succesul unei afaceri de nisa, dar si prin a fi parte din ajutorul dat mediului inconjurator.

Sursa: reusehub.ro.

nicolae iorga, omul universal

Nicolae Iorga – Popoare turanice parazitare

/0 Comments/in /by
nicolae iorga, omul universal

Nicolae Iorga - Popoare turanice parazitare

„Popoare turanice parazitare” este o lucrare aparuta in 1915 la Editura Neamul Romanesc, dupa conferinta tinuta de Nicolae Iorga la Ateneul Roman, in ziua de 7 decembrie 1914. Cartea a fost reeditata dupa 100 de ani de la discursul marelui istoric, la cunoscuta editura Vicovia, din Bacau.

Titlul nu e pretentios, cum ar parea, la prima vedere, „Popoare turanice parazitare”. Sunt totusi dator un cuvant de explicatie in ceea ce priveste felul special cum popoarele turanice pot fi parazitare. Un popor turanic trebuie sa fie parazitar pana la disparitie sau pana la convertirea lui – lucru foarte greu, pentru ca cere bun simt; nu toate lucrurile grele cer bun simt, dar toate lucrurile care cer bun simt sunt grele – deci, pana la acel act, foarte greu, care este convertirea unui brutal popor entuziast intr-un modest popor inzestrat cu bun simt. Cum de am ajuns sa gandesc la aceasta problema? Ea mi s-a impus inca de la inceputul razboiului actual, si mai ales din momentul cand, pe langa ascutita nota maghiara care, amintea campiile catalaunice, in razboiul acesta a rasunat – daca se poate intrebuinta acest eufemism –, guturalul strigat de razboi otoman, scos insa din gatlejurile care, va asigur, nu isi au originile fiziologice in veacul al XIV-lea si al XV-lea, caci gatlejurile care scot strigatele de „razboi sacru” astazi sunt, in foarte multe cazuri, cate un onorabil gatlej semit sau armenesc – de June Turc daca voiti, de foarte June Turc, de tot ce poate fi mai June Turc, asa de june chiar incat nu mai e Turc de loc. Mi s-a parut – desi, de o parte, era un glas asa de ascutit, iar, de alta, o guturalitate asa de necajita, ca intre unul si altul este oarecare legatura, ca seamana in actiunile lor prezente aceste doua popoare.

Si atunci m-am gandit si la alte popoare care se gasesc in situatia lor ori s-au gasit candva, si mi-am pus intrebarea: cum se poate explica aceasta? Ar zice cineva: acestea sunt popoare exagerate, si in special Maghiarii au reputatia de popor exagerat. Numai cat zicand aceasta nu se explica mare lucru.

Noi, acei care avem si ocupatii stiintifice, chiar cand facem politica, e natural sa ne satisfacem mai greu cu un raspuns usor, si am cautat deci sa-mi explica astfel de ce seamana vechiul meu obiect de studiu, Turcul cu noul meu obiect de studiu, Maghiarul, in felul cum se comporta, si nu numai astazi, fata de alte natiuni.

Ungurii, Maghiarii, sunt un popor turanic. Si Turcii vechi, si Tatarii, tot Turani au fost; Hunii, Avarii, Cazarii, Pecenegii, Cumanii tot Turani au fost, ca si ceilalti. Ba inca – spune cu dreptate, intr-o brosura foarte putin citita, dar plina de vederi ingenioase, Renan – si intre Evrei cea mai mare parte nu sunt Semiti, ci Turani; si, deci, intelegeti ca eu aveam in fond dreptate cand nu stiu cine ma acuza pentru ca la un proces am declarat solemn ca nu sunt antisemit: citisem brosura lui Renan.

E foarte usor, pentru un Turanian viteaz si neastamparat, sa cucereasca. Este foarte usor, pentru un an brutal si fara scrupule, sa-si mentina dominatia. E imposibil insa, pentru un Turanian sa creeze o civilizatie, si nespus de greu pentru el sa-si acomodeze macar sufletul cu o civilizatie pe care a intalnit-o si a imprumutat-o.

modele, agricultura, calin georgescu, dezvoltare sustenabila, noua ordine mondiala, noul nationalism, distributismul, călin georgescu

Calin Georgescu – Noul nationalism

/1 Comment/in , /by
modele, agricultura, calin georgescu, dezvoltare sustenabila, noua ordine mondiala, noul nationalism, distributismul, călin georgescu

Calin Georgescu - Noul nationalism

Societatea romaneasca, bine manipulata, echivaleaza nationalismul cu sovinismul, xenofobia, antisemitismul. In ultimii 26 de ani am fost conditionati sa gandim ca apararea identitatii si suveranitatii nationale inseamna aceste trei cuvinte. Ele au fost folosite pe post de spray paralizant ca sa ne anihileze reactiile de aparare cand incercam sa protestam impotriva pierderii identitatii si jafului sistematic la care a fost supusa Romania de catre agentii culturali si economici ai neoliberalismului globalizant. Nu NATO a distrus Uniunea Sovietica! Nu tancurile Abrams au sfaramat bolsevismul care stergea identitatile nationale pentru a forma un om nou fara radacini, ci sacrificiul patriotilor romani, rusi, polonezi, lituanieni. Daca rusii n-ar fi fost nationalisti, Uniunea Sovietica nu s-ar fi destramat. Nationalismul polonez, cu radacinile lui crestine, a insuflat rezistenta anticomunista a sindicatului Solidaritatea; nationalismul lui Ceausescu a salvat Romania in 1968, iar, in 1989, romanii au murit pentru dezrobirea Romaniei, nicidecum pentru Noua Ordine Mondiala, „drepturile omului” si ale comunitatii gay!

Romania are nevoie de un nou nationalism, adaptat provocarilor secolului XXI!

Un nationalism bazat, mai presus de toate, pe viziunea crestina a limitei, a infranarii si a dragostei fata de Hristos si fata de aproapele nostru. Suveranitatea nationala cere actiune si fapta crestin-ortodoxa care sa intareasca mediul comunitar, ideea de dezvoltare durabila si de cooperare intre natiuni suverane, pentru apararea propriului patrimoniu natural si cultural, tinand seama ca avem o singura planeta. Trebuie sa cooperam cu celelalte natiuni, nu pe baze abstracte si interese financiare inguste, dupa legile neoliberalismului, ci pe baza de vecinatate sau/si afinitati etnice si culturale.

Nationalistul roman adevarat actioneaza din dragoste, nu din ura. Resentimentul si ura fata de alte popoare ii sunt sentimente necunoscute. Dimpotriva, el considera ca binele pe care-l doreste tarii sale, cum ar fi suveranitatea nationala sau controlul asupra patrimoniului natural si cultural, trebuie sa fie si binele de care sa beneficieze celelalte natiuni. De pe aceasta pozitie incearca sa inteleaga conflictele din lume. Nu este insetat de razbunare, ci de dreptate. Desi iubeste traditia si respinge partea decadenta a societatii moderne, nationalistul nu este pironit in trecut sau intr-o viziune defetista asupra lumii. Nici nu este „izolationist”, repliat asupra lui insusi. In relatiile internationale, va condamna orice stat artificial care va oprima o colectivitate istorica de pe teritoriul lui. Nu este etnicist sau rasist. Lupta ca sa-si apere „nevoile si neamul” si intreaga civilizatie romaneasca.

A fi nationalist roman inseamna sa fii, fara rezerve, un aparator al statului-natiune. Natiunea este vatra comunitatilor organice – familia, parohia, satul, comunitatile voluntare gen bresle, cooperative – fara de care nu poate exista o societate stabila, prospera si dreapta. In ultimii 26 de ani, natiunea noastra a fost fragmentata in mici „bisericute” cu interese divergente. Dintr-un popor unit, suntem pe cale sa devenim o populatie dezbinata, care si-a pierdut rostul.

Nationalismul romanesc al secolului XXI respinge in mod hotarat nationalismul expansionist, fie el teritorial sau cultural (vezi Jobbik din Ungaria, Sectorul de Dreapta din estul Ucrainei). Acesta este o relicva a secolului XX si se bazeaza pe ideologii rasiste si pe darwinism social. De fapt, nationalismul expansionist este o forma de imperialism, caci vrea sa-si exporte ideologia si sa controleze interesele economice in statele vecine sau chiar in unele mai indepartate. In locul nationalismului expansionist, nationalismul romanesc va promova un nationalism crestin – crestin in sensul in care provocarile acestor timpuri (provocari economice, ecologice, sociale sau de alta natura) isi gasesc solutia in felul nostru de a fi crestin, in general, si crestin-ortodox in particular. Aceasta implica respingerea fariseismului, a habotniciei si a oricarei utilizari a Bisericii in promovarea unei agende politicianiste.

Nu putem reveni la dreapta randuiala romaneasca daca scopul nostru ultim, ca persoana si colectivitate, nu este cautarea, mai intai si cum se cuvine, a Imparatiei lui Dumnezeu, incepand de aici, din lumea aceasta. Mai presus de toate, avem nevoie de solidaritate in virtutea unui ideal comun, care este din aceasta lume si de dincolo de ea.

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.

grigore vieru, eminescu

Grigore Vieru – Continuatorul lui Eminescu

/0 Comments/in /by
grigore vieru, eminescu

Grigore Vieru - Continuatorul lui Eminescu

In parcul Herastrau, la intrarea dinspre piata Charles de Gaulles, printre multele statui de poeti si scriitori amplasate se afla si cea a poetului Grigore Vieru. Putina lume cunoaste si intelege importanta acestui om de tara. Unul din putinii oameni de cultura care a militat constant pentru reunificarea Romaniei cu Basarabia. Astazi se implinesc 85 de ani de la nasterea sa. Astfel, din partea redactiei Romania Culturala enumaram cateva momente importante din viata poetului.

Se naste pe 14 februarie 1935, in satul Pererita din Basarabia. Scoala o face in satul sau natal urmand scoala medie din Lipscani, pe care o termina in 1953.

Inca din studentie, scrie o serie de versuri pentru copii intitulata Alarma fiind foarte apreciat de critica literara.

Dupa studentie, continua ca redactor la diverse publicatii, in special pentru copii.

A fost un mare iubitor al poeziei eminesciene, drept pentru care in 1964 publica in revista Nistru poemul Legamant:

Stiu: candva, la miez de noapte,

Ori la rasarit de Soare,

Stinge-mi-s-or ochii mie

Tot deasupra cartii Sale.

In anul 1968 apare volumul de poezii Numele tau, care ii aduce o recunoastere binemeritata a criticii literare. Este considerata o aparitie poetica originala si devine, incepand din anul lansarii, obiect de studiu la cursurile universitare de literatura nationala contemporana. Poemele sale sunt dedicate lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Constantin Brancusi, Nicolae Labis si Marin Sorescu si devine un autor demn de a intra in cadrul eminent al literaturii romane pentru prima data cand asemenea dedicatii apar in lirica basarabeana postbelica.

In volumul de poezii pentru copii Trei iezi (1970), se gasea si poezia Curcubeul, in care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia drapelul tuturor romanilor. Evident ca „Marele URSS” se pune in miscare si peste cateva zile de la difuzare, retrage cartea din librarii, dand-o la topit, iar autorul a fost acuzat de diversiune.

In 1973 ajunge in Romania, in cadrul unei delegatii de scriitori sovietici, pentru a se intalni cu redactorii revistei „Secolul 20” (Dan Haulica, Stefan Augustin Doinas, Ioanichie Olteanu, Geo Serban si Tatiana Nicolescu). In urma acestei vizite poetul marturiseste:

„Daca visul unora a fost sa ajunga in Cosmos, eu viata intreaga am visat sa trec Prutul.”

Colaboreaza cu marele (Ion Popescu) Gopo, scriind versurile pentru coloana sonora a filmului-animat Maria Mirabela in anul 1981. De asemenea, Zdob si Zdub a facut un cover dupa piesa.

Grigore Vieru a compus mult, insa cel mai mult a scris pentru copii. Astfel ii sunt recunoscute meritele in 1988 primind cea mai prestigioasa distinctie internationala in domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.

La sfarsitul anilor ’80, Grigore Vieru se gaseste in prima linie a Miscarii de Eliberare Nationala din Basarabia, textele sale (inclusiv cantecele pe versurile sale) avand un mare rol in desteptarea constiintei nationale a romanilor din Basarabia. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova si se afla printre organizatorii si conducatorii Marii Adunari Nationale din 27 august 1989. Participa activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM in care se voteaza limba romana ca limba oficiala si trecerea la grafica latina.

In anul 1990 Grigore Vieru a fost ales membru de onoare, iar in 1993 membru corespondent al Academiei Romane. In 1992, aceeasi academie l-a recomandat pentru Premiul Nobel pentru Pace.

Pe 16 ianuarie 2009, intorcandu-se de la un eveniment dedicat lui Eminescu, este grav ranit intr-un accident de masina. A incetat din viata pe data de 18 ianuarie a aceluiasi an, la exact doua zile dupa accident, in Spitalul de Urgenta din Chisinau, in urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat. Avea 73 de ani.

Lasa in urma sa, ideea de unire intre doua tari care bat cu aceeasi inima si o poezie pentru care ramane cunoscut ca un mangaietor de suflete. Fie ele mici sau mari. La multi ani, mare ucenic eminescian!

Ca sa fii roman, trebuie sa poti!


Doina

de Grigore Vieru

Ceva se-ntampla azi cu noi:
Azi lacrimile sunt gunoi.
Eu mor pe cruce pentru ea,
Iar lumea hohoteste rea.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!
Din paine iau, sa pot zbura,
Cat de pe flori albina ia.
Dar tot eu sunt si judecat
Ca, trandavind, m-am imbuibat.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!
Ajuns-am a umbla mereu
In brate cu mormantul meu.
Si nu stiu unde sa-l mai pun
Sa am un somn mai lin, mai bun.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!

Catalin Berenghi – Voi repune in drepturi contul Eminescu, in valoare de 3.000.000 de euro

/0 Comments/in , /by

Catalin Berenghi - Voi repune in drepturi contul Eminescu, in valoare de 3.000.000 de euro

Nu sunt deloc uimit de mascarada politica la care asistam. E consecinta fireasca a unui mod fraudulos de a determina electoratul sa aleaga intotdeauna – chiar intotdeauna! – intre doua nenorociri. Toata aceasta miscare de trupe politice pentru demiterea – la cerere! – a guvernului incearca sa mascheze incapacitatea de a guverna in mod real, asa cum, tot in mod real, nici cei dinaintea lor nu au fost capabili.

Dar, indiferent daca noul guvern va fi validat sau nu, indiferent daca vom avea sau nu anticipate, jocurile au fost deja facute. Adica raul a fost deja facut, prin cel putin una din cele 25 de ordonante (privatizarea mascata a sistemului public de sanatate) si prin viitorul program de guvernare care, daca va fi sa fie, cuprinde si privatizarea sistemului feroviar de transporturi (CFR Marfa, CFR Infrastructura si CFR Calatori).

Ce au facut cei de dinaintea lor am vazut. Ce vor sa faca actualii, ne-au anuntat ei. Si au demarat impetuos, eliminand, chiar din prima sedinta de guvern, din denumirea Ministerului Culturii si Identitatii Nationale, exact „identitatea nationala”. Asadar, Romania este fezandata sa fie livrata la cheie, gratis.

Am putea sa salvam, totusi, macar Bucurestiul. In numarul trecut am vorbit despre un proiect concret de transformare a gunoaielor in resurse, prin tehnologia EcoHornet. Mai sunt si alte solutii concrete, total ignorate sau evitate de primarii care s-au succedat pana acum, solutii pe care le voi puncta in numerele viitoare.

Primaria Capitalei are insa si o mare datorie morala fata de Mihai Eminescu. O datorie in valoare de 3.000.000 de euro, care trebuie restituiti. Nu din conturile Primariei, ci doar prin implicarea Primariei, de care depinde totul. Voi relata pe scurt povestea acestei sume care a fost prezentata si in CERTITUDINEA, intr-un numar anterior, si care are ca baza documentara Dosarul Eminescu Nr. 715, aflat la Arhivele Nationale. Conform acestui dosar, in 1889, dupa moartea poetului, s-a constituit un comitet de initiativa care a colectat, prin subscriptie publica, o suma de 7.392 lei pentru ridicarea monumentului de la Bellu. Din acestia au fost folositi doar 6.392 lei. „Pentru restul de 1.000 lei – se arata in Darea de seama ‘asupra sumelor incasate si cheltuite cu monumentul funerar Eminescu’ (din 14/26 iunie 1892, aflata la dosar), ‘s-a cumparat un titlu de renta romana perpetua 5%, de aceeasi valoare, care va fi depus la Onorab. Primarie a Capitalei, sub a carei administrare se afla cimitirul cu mormantul lui Eminescu. Venitul anual de 50 lei al acestui titlu de renta va fi intrebuintat prin ingrijirea Primariei pentru mentinerea in buna stare a monumentului si a plantatiilor de pe mormantul poetului”.

Pe 17/29 decembrie 1892, Comitetul Eminescu inainteaza primarului Capitalei o scrisoare oficiala, prin care ii solicita acestuia sa binevoiasca „a primi acest titlu de renta in depozitul Primariei”. La data de 8 ianuarie 1893, Primaria ii adreseaza lui Titu Maiorescu urmatorul raspuns: „Domnule, / Am onoare a ve comunica, ca s’a primit la Cassa Comunala un titlu de renta Romana perpetua 5% sub Nr. 112 cu cuponul de Octombrie 1892, ‘naintat Primariei de Comitetul pentru ridicarea monumentului Poetului Mihail Eminescu pe langa hartia registrata la Nr. 57610/92”. Documentul era semnat de primar si contrasemnat de „Seful Comptabilitatei”.

Aceste documente se afla la Arhivele Nationale in dosarul amintit si constituie dovada existentei titlului de „renta romana perpetua 5%” preluat, conform numarului de inregistrare 57610/1892, de Primaria „comunei Bucuresci”. Dupa cativa ani insa, Primaria a uitat de existenta contului iar urma lui s-a pierdut. Dar, conform principiilor elementare de drept, acesta nu a incetat sa-si produca efectele, adica sa se capitalizeze, el facand parte din categoria titlurilor de valoare cu termen de scadenta sine die. Ceea ce inseamna ca, avand ca reper pretul aurului (cel din 1892, comparativ cu cel de astazi) si aplicand formula de calcul a capitalizarii prin dobanda de 5%, suma initiala a ajuns astazi la impresionanta valoare de peste 3.000.000 de euro.

In 2007 ziaristul Miron Manega a redescoperit existenta contului si a publicat toata povestea in „Saptamana Financiara”, pe care a continuat-o in CERTITUDINEA. In februarie 2013, Realitatea TV, pornind de la datele furnizate de ziarist, a realizat si ea un reportaj cu acest subiect (difuzat in emisiunea „Reporterii Realitatii”.

Niciuna din institutiile statului, responsabile direct sau indirect de existenta acestui cont (Primaria Capitalei, Banca Nationala, Ministerul de Finante), nu a catadixit sa faca vreun demers pe baza datelor furnizate si facute publice, desi au fost sesizate si li s-a cerut insistent sa rezolve aceasta chestiune de morala si de onoare istorica fata de numele marelui nostru poet si ziarist. Si chiar mai mult de atat, deoarece Eminescu n-ar mai trebui sa stea „cu mana intinsa” la sponsori de ziua lui – sau de ziua mortii lui – pentru a fi celebrat cum se cuvine. Exista un cont dedicat acestor momente, cont care continua sa se capitalizeze.

Am prezentat datele de baza ale acestui dosar pentru a arata ca prima persoana responsabila de redarea acestui cont propriei lui functionari este Primarul General al Capitalei, functie la care m-am decis sa candidez. Iar daca voi castiga, identificarea si reactivarea acestui cont va una dintre marile mele prioritati ca primar.

A raportat, Catalin Berenghi, via certitudinea.ro.

Dan Diaconu – Cartelurile care ne sufoca

/0 Comments/in , /by
mafioti, multinationale, carteluri

Dan Diaconu - Cartelurile care ne sufoca

Comertul romanesc este controlat de sapte entitati: Auchan, Carrefour, Louis Delhaize Group (Cora & Profi), Schwarz Gruppe (Lidl & Kaufland), Metro AG, Coop (Selgros) si Royal Ahold (Mega Image). Oricum am da-o, cam tot ce se vinde prin tara trece pe la aceste mega companii. In prezent ele controleaza aproape tot ceea ce mancati si beti, detergentii pe care-i folositi, dar si o mare parte din imbracamintea pe care o purtati, multe dintre electronicele pe care le aveti in case s.a.m.d.

O concentrare de asemenea proportii e greu de inteles din perspectiva securitatii nationale. E clar ca domeniul a fost lasat voit nereglementat pentru a le permite marilor rechini europeni sa acapareze tot, lasandu-ne practic in voia vantului. Acesta este motivul pentru care comertul autohton e sugrumat, iar grosul profitului se duce la marile lanturi. Practici comerciale incorecte, achizitii dupa bunul plac, cresterea nesustenabila a importurilor si multe altele sunt efectul direct al prezentei pe piata a acestor veritabile lipitori catre care se duc o buna parte din banii romanilor. Partea proasta e ca acum e atat de tarziu incat nu-mi dau seama ce s-ar mai putea face. Asta pentru ca, in cazul in care companiile mentionate decid sa paraseasca Romania – suparate de vreo decizie pe care-o percep negativa – pot declansa o foamete mai ceva decat pe vremea lui Ceausescu.

Laptele pe care-l beti dimineata, branza din farfurie, iaurtul si celelate specialitati va sunt oferite de doar cinci companii: Lactalis (liderul absolut al pietei autohtone), Olympus, Danone, Friesland Campina, Hochland Romania. In afara acestora, restul fac figuratie. Fermierii romani produc anual 5 milioane tone de lapte, dar de procesat nu se proceseaza decat a cincea parte. De ce? E simplu: telemeaua pe care-o mancati dimineata se face in Polonia, cascavalul afumat e adus din Germania s.a.m.d. Un alt domeniu in care bravul Consiliu al Concurentei a declansat anchete din care a rezultat ca totul e OK.

Combustibilul pe care-l folositi la masina provine de la doar trei producatori. Asta in timp ce monopolul extractiei de petrol e detinut de OMV. La Revolutie, Romania avea zece rafinarii si procesa aproximativ 34 milioane de tone de petrol. Nu aveam capacitatea sa consumam atata petrol, dar planul de dezvoltare prevedea ca, la un moment dat, se va ajunge la aceasta capacitate. Asa ca, pana sa ne dezvoltam, exportam in draci in Occident carburant rafinat aici. Acum am mai ramas cu doar trei rafinarii, iar necesarul de combustibil il importam. Am ajuns mai rau decat iranienii din vremea lui Ceausescu: ei ne dadeau titei contra tractoare, ciment s.a.m.d. Noi acum pompam petrolul autohton pana la rafinaria OMV din Viena pentru a importa produse petroliere finite. Asta in timp ce rafinariile noastre au fost date la fier vechi.

Gazul cu care va incalziti e furnizat de Romgaz (slava Domnului, inca apartinand statului) si de omniprezentul OMV. In afara lor mai sunt doar rusii prin cozile de topor de prin Elvetia.

Graul romanesc este colectat si depozitat de o mana de companii care, dupa dorinta, pot creste sau scadea pretul fara nicio problema. Ei controleaza exportul si tot ei fac falsele importuri. Variatia pretului painii de la raft ar trebui sa va puna pe ganduri, dar intrucat ei sunt invizibili, de aceea vi se pare ca toata cresterea e un blestem. Poate o fi, dar unul fabricat cu atentie.

Stiati ca sunteti obligati ca orice tranzactie peste 5000 EUR s-o faceti prin intermediul bancilor? Probabil nu vi se pare exagerat, doar salariul/pensia vi le incasati aproape obligatoriu prin intermediul bancii si tot acolo va pastrati banii. Asa e ca nu e nimic in neregula? Oare? V-ati gandit totusi ca avem de-a face cu un cartel format din cateva banci si ca pe aceasta piata statul mai are undeva sub 5%? Ca aceste „plati obligatorii” vin la pachet cu tributul obligatoriu pe care trebuie sa-l platiti bancilor sub forma diverselor comisioane? Nu-i totusi ciudat ca banul, un monopol al statului, devine prin aceasta cartelizare o chestiune strict privata si controlata din afara tarii? Probabil acum intelegeti de ce Guvernatorele e atat de scump la vedere si alege sa ignore audierile solicitate de comisiile parlamentare.

Sunt doar cateva exemple pe care vi le-am dat si care ar trebui sa va traga un semnal de alarma. In realitate, „libertatea” economica pe care-am sperat-o nu s-a dovedit a fi decat o mutare a proprietatii de stat in portofoliul unor entitati private straine care mimeaza concurenta. Si daca statul mai avea mila in ceea ce priveste preturile, privatii optimizeaza in draci profiturile, facandu-va sa scoateti cat mai multi bani din buzunare. De asemenea, cei care au acaparat economia produc daune iremediabile tarii intrucat, in locul productiei interne prefera importurile, destabilizand astfel si contul curent, dar si piata fortei de munca.

Atunci cand va intrebati de ce ne-a plecat din tara atata amar de forta de munca, uitati-va cu atentie spre cei carora le-am amanetat economia. De asemenea, daca va ingrijoreaza cresterea gradului de indatorare al tarii, dati un ochi in farfurie si constientizati ca eticheta frumos colorata si otravurile dichisite le luati din import, alimentand astfel deficitul de cont curent si, automat, influentand gradul de indatorare. Si nu doar propria sanatate o distrugeti consumand fake-urile acelea penibile, ci si sanatatea economica a tarii. Realitatea e ca suntem captivi, iar libertatea ne-am vandut-o pe nimic atunci cand urlam ca ne-am luat-o inapoi. N-am luat de fapt nimic altceva in afara iluziilor.

A consemnat Dan Diaconu via trenduri.blogspot.com.

inventie, daniel roxin, salvarea planetei

Daniel Roxin – O inventie romaneasca poate salva planeta!

/0 Comments/in , /by
inventie, daniel roxin, salvarea planetei

Daniel Roxin - O inventie Romaneasca poate salva Planeta!

In luna ianuarie 2020, inginerul Iuliean Hornet a brevetat o inventie exceptionala, de interes mondial: O instalatie unica de piroliza care este capabila sa ecologizeze intreaga planeta, oferind energie si produse reutilizabile in valoare de mii de miliarde de dolari, la scara globala. (La sfarsitul articolului puteti urmari o emisiune de 25 de minute realizata cu inventatorul Iuliean Hornet.)

Imaginati-va ca, folosind aceasta instalatie, orice tip de deseuri organice, adica: deseuri menajere, namol de la statiile de epurare, gunoi de grajd, buruieni, paie, chiar si plasticuri si cauciucuri, pot fi DESCOMPUSE cu POLUARE ZERO in GAZ (care se poate folosi la turbinele de gaz), ULEI DE PIROLIZA (util in industria chimica, de transporturi si cea farmaceutica) si CARBUNE ECOLOGIC (cel mai bun fertilizator al solului, un produs capabil sa ecologizeze solul si sa previna desertificarea lui).

Ca sa intelegeti si mai bine ce poate sa faca aceasta instalatie de piroliza brevetata de inginerul Iuliean Hornet, manager al companiei ECO-HORNET, si care este eficienta sa economica, dincolo de procesul de ecologizare, sa luam un exemplu concret: O TONA DE DESEURI MENAJERE introdus in piroliza.

Procesul de descompunere a unei tone de gunoi menajer se face prin energia produsa chiar de gunoiul menajer. Astfel, dupa trecerea prin instalatia de piroliza, rezulta:

– 300 de litri de ulei de piroliza;

– 400 de kg de carbune ecologic;

– 25-30% gaz.

Asta inseamna ca se pierd 100 de kg dintr-o mie, prin ardere CU POLUARE ZERO, si rezulta 700 de kg de produse reutilizabile + 25-30% din gunoi transformat in gaz.

Valoarea produselor rezultate este de aproximativ 300 de euro. Asadar, se ia o tona de gunoi menajer (In mod obisnuit detinatorul gunoiului plateste, pentru a scapa de el, intre 40 si 70 de euro/tona), care nu costa nimic sau pentru care mai primesti si bani, produci un beneficiu de 300 de euro si ecologizezi zona! Ce spuneti de asta?

Iar in conditiile in care in Romania, de exemplu, se produc 6 milioane de tone de gunoi menajer pe an, un calcul simplu ne arata ca, folosind un lant de astfel de instalatii de piroliza, se obtin beneficii de 1.800.000.000 de euro/an si se ecologizeaza, in acelasi timp, toata tara.

Daca luam in calcul toate deseurile care pot fi reciclate (plasticuri, gunoi de grajd, buruieni, paie…), descompunerea lor prin intermediul instalatiilor de piroliza ar aduce beneficii anuale mult mai mari, poate de peste 10 miliarde de dolari/an. Cam cat ar fi necesar ca Romania sa nu mai imprumute bani, ba chiar sa inceapa sa isi plateasca datoria externa!

Ce ar insemna folosirea unei retele de instalatii de piroliza la nivel global, din punct de vedere al beneficiilor? Incercati dumneavoastra sa calculati!

Detaliile remarcabile ale acestei instalatii de piroliza sunt mai multe, dar voi sublinia doua:

– Este singura instalatie de piroliza DIN LUME care poate descompune toate tipurile de deseuri organice. Celelalte instalatii similare sunt dedicate: doar pentru plasticuri, doar pentru gunoi menajer, doar pentru paie…

– Este singura instalatie de piroliza care poate functiona NON-STOP, 24 de ore din 24, ani de zile, fara oprire.

Dar, pentru mai multe informatii inedite despre inventie si performantele sale, va invit sa vizionati mai jos emisiunea in care l-am avut invitat pe inginerul si inventatorul Iuliean Hornet, o personalitate premiata si apreciata de forurile stiintifice si de afaceri internationale.

Scris-a acestea, al vostru Daniel Roxin.

homosexuali, lesbiene, homosexualism, lesbianism, casatorie

Homosexualismul ca ideologie – revolutionarea notiunii de familie si abolirea conceptului de casatorie

/0 Comments/in /by
homosexuali, lesbiene, homosexualism, lesbianism, casatorie

Homosexualismul ca ideologie - revolutionarea notiunii de familie si abolirea conceptului de casatorie

La conferinta „Tulburarea Identitatii de Gen si Viitorul Omenirii”, la care s-a lansat cartea „Fata nevazuta a homosexualitatii”, s-a pus intrebarea „De ce homosexualitatea este o ideologie?”.

Trecand peste inadecvarea terminologica a intrebarii, mentionam ca raspunsul mai lung poate fi citit in articolul Freudo-marxismul: noua utopie, semnat de Andrei Dirlau, co-autor al volumului sus-citat, absolvent al Facultatii de Limbi Straine si al Facultatii de Teologie, ambele de la Universitatea din Bucuresti, al celei de Relatii Economice Internationale de la Academia de Studii Economice din Bucuresti si doctorand al Facultatii de Teologie Ortodoxa de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

Un raspuns scurt va oferim mai jos, cu ajutorul dlui Andrei Dirlau, in acest articol. Practic, articolul nu face decat sa citeze scopurile declarate ale activistilor gay si lesbiene. Acesta este unul revolutionar: rasturnarea conceptelor dupa care se conduce societatea actuala, deoarece se considera ca acestea au ramas in urma „progresului” ideilor si chiar a realitatii!

Iata cum se vede Revolutia (Sexuala, dar si Familiala) din punctul de vedere al revolutionarilor LGBT, cu propriile lor cuvinte:

Anii 1980

Manifestul de mai jos, citat si intr-una din anexele cartii „Fata nevazuta a homosexualitatii”, e foarte greu de gasit in facsimil sau de accesat in arhiva Congresului SUA, dar este intens citat de surse pro-familie din SUA.

Unii sar in apararea autorului, pretinzand ca textul este doar un pamflet, o satira frustrata si neputincioasa din perspectiva unei minoritati oprimate.

Dar nu te poti abtine sa nu observi ca cea mai mare parte din ideile de mai jos au devenit deja realitate. Cu greu poti crede ca asa ceva nu se poate incadra ca si tip de discurs la infama categorie de discurs instigator la ura.

Revolutionarul gay

de Michel Swift

PREZENTUL MANIFEST este extravaganta, nebunie, fantezie tragica si cruda, o eruptie a maniei interioare a asupritilor care se viseaza cu disperare in locul asupritorilor.

Va vom sodomiza fiii, embleme ale masculinitatii voastre slabe, ale viselor voastre efemere si ale minciunilor vulgare. Ii vom seduce chiar in scolile si internatele voastre, in salile de gimnastica si in vestiare, pe terenurile de sport si la seminarii, la cercurile voastre de tineret si in toaletele teatrelor voastre, in cazarmele voastre si in popasurile camioanelor, la cluburile barbatilor si pe culoarele Parlamentului – oriunde barbatii se aduna alaturi de alti barbati. Fiii vostri vor deveni slujitorii nostri si vor face ce le vom spune noi. Vor fi replamaditi dupa imaginea noastra. Vor ajunge sa ne doreasca la nebunie si sa ne adore.

Femeilor, va cereti mereu libertatea. Va plangeti ca barbatii nu va mai satisfac; ca va fac nefericite. De aceea, noi, ca niste fini cunoscatori ai fizionomiei si fiziologiei masculine, va vom rapi barbatii. Ii vom amuza; ii vom invata; ii vom imbratisa cand plang. Femeilor, ziceti ca va doriti sa traiti una impreuna cu cealalta in loc sa traiti cu barbati. Nu aveti decat sa o faceti. Noi le vom oferi barbatilor vostri placeri pe care nu le‑au cunoscut nicicand, fiindca si noi suntem mai inainte de orice barbati si numai un barbat stie cu adevarat cum sa‑i produca placere altui barbat; numai un barbat poate intelege cu afectiune si in profunzime mintea si corpul altui barbat.

Toate legile care interzic activitatea homosexuala vor fi revocate. In locul lor, se vor vota legi care vor favoriza iubirea dintre barbati. Toti homosexualii trebuie sa faca front comun ca fratii; sa ne aratam uniti pe toate planurile: artistic, filozofic, social, politic si financiar. Vom fi victoriosi numai daca ne prezentam cu acelasi chip in fata cumplitului vrajmas heterosexual.

Daca indrazniti sa ne strigati «poponari», «pidosnici», «cretari», va vom injunghia direct in inimile voastre lase si va vom profana cadavrele plapande.

Vom inchina poeme de dragoste iubirii dintre barbati; vom regiza piese in care barbatii se mangaie reciproc la scena deschisa; vom face filme despre iubirea intre barbati eroici, care va inlocui idilele heterosexuale ieftine, superficiale, sentimentale, inspide si imature care predomina azi pe marile ecrane. Vom sculpta statui reprezentand tineri superbi, bravi atleti, pe care le vom instala in parcurile, scuarurile si pietele voastre. Muzeele lumii se vor umple de picturi reprezentand gratiosi flacai despuiati.

Scriitorii si artistii nostri vor face dragoste ca intre barbati, cu stil, exact dupa moda zilei, ceea ce nici nu va fi greu, caci ne pricepem de minune sa lansam tendinte. Vom aboli relatiile heterosexuale cu armele glumei acide si ridiculizarii, pe care le manuim expert.

Ii vom demasca pe homosexualii de la putere care se dau heterosexuali. Veti fi socati si inspaimantati sa aflati ca presedintii vostri si fiii lor, industriasii si senatorii vostri, primarii, generalii, atletii, vedetele de cinema si de televiziune, liderii de opinie si chiar preotii vostri nu sunt nici pe departe figurile heterosexuale inofensive, familiare si burgheze pe care le credeati. Suntem pretutindeni; ne‑am infiltrat printre voi. Fiti atenti cand vorbiti despre homosexuali, fiindca suntem mereu printre voi; s‑ar putea chiar sa dormim in acelasi pat cu voi. Nu va fi nici un compromis. Nu suntem niste fatalai mic‑burghezi. Suntem extrem de inteligenti, reprezentam aristocratia naturala a rasei umane, iar aristocratii cu minti otelite nu se multumesc cu mai putin decat totul.

Cei care ni se opun vor fi alungati. Ca si Mishima, vom ridica vaste armate proprii in calea voastra, pentru a va infrange. Vom cuceri lumea, fiindca razboinicii inspirati si adunati laolalta de iubirea si onoarea homosexuala sunt la fel de invincibili ca si anticii soldati greci. Celula familiala – teren care odrasleste minciuna, tradarea, mediocritatea, ipocrizia si violenta – va fi abolita. Celula familiala, care nu face decat sa inmoaie imaginatia si sa incovoaie vointa libera, trebuie eliminata.

In laboratoarele genetice vor fi conceputi si crescuti baieti perfecti. Ei vor fi crescuti in spiritul unui atasament de grup in comunitati speciale, sub controlul si instructajul savantilor homosexuali.

Toate bisericile care ne condamna vor fi inchise. Singurii nostri zei sunt tinerii chipesi. […] Indepartandu‑ne de conventiile heterosexuale ale clasei de mijloc, suntem liberi sa ne traim viata dupa comandamentele purei imaginatii. Pentru noi, ce e prea mult nu e destul.

Sofisticata societate pe care o vom crea va fi guvernata de o elita formata din poeti homosexuali. Una din principalele cerinte pentru a accede intr‑o pozitie de putere in noua societate a homoerotismului va fi complacerea in «pasiunile grecesti».

Orice barbat contaminat de dorinta heterosexuala va avea in mod automat blocata calea catre pozitiile de influenta. Toti masculii care vor insista in mod stupid sa ramana heterosexuali vor fi chemati la judecata unor tribunale homosexuale si vor deveni invizibili.

Vom rescrie istoria, pe care ati umplut‑o si injosit‑o cu minciunile si deformarile voastre heterosexuale. Vom portretiza homosexualitatea marilor lideri si ganditori care au schimbat lumea. Vom demonstra ca homosexualitatea se impleteste natural si indisolubil cu inteligenta si imaginatia si ca homosexualitatea este cerinta adevaratei nobleti si frumuseti barbatesti. Vom fi victoriosi, fiindca ne da putere amaraciunea feroce a celor asupriti si obligati sa joace roluri insipide in spectacolele tampe heterosexuale pe care le‑ati pus in scena de‑a lungul istoriei. Si noi putem sa tragem cu arma si sa urcam pe baricadele revolutiei totale.

Tremurati, porci heterosexuali, cand vom aparea in fata voastra fara masti!

Publicat in Gay Community News, 15 februarie 1987,
retiparit in Congressional Records, 15‑27 februarie 1987;
accesibil online pe pagina Universitatii Iezuite Fordham din New York.

Anii 1990

Paula Ettelbrick, fost director al departamentului juridic al Fondului Lambda pentru Aparare Legala si Educatie, organizatie de promovare a drepturilor minoritatii LGBT, a declarat:

A fi queer reprezinta mai mult decat sa‑ti aranjezi o casa, dormitul impreuna cu o persoana de acelasi sex si cautarea aprobarii statului pentru a face asta. A fi queer inseamna impingerea la extrem a termenilor de sex, sexualitate si familie si, prin acest proces, insasi transformarea tesutului social.

In William B. Rubenstein, „Since When Is Marriage a Path to Liberation?”,
in Lesbians, Gay Men, and the Law, New York, The New Press, 1993, pp. 398, 400
Online in Rutgers Law Review, vol 61, nr 3.

Michelangelo Signorile, activist gay, recunoaste adevarata semnificatie a dezideratului de recunoastere sociala si politica prin intermediul „casatoriei” intre persoane de acelasi sex:

Sa luptam pentru casatorie intre persoanele de acelasi sex si beneficiile ei, ca apoi, odata acordate, sa redefinim complet institutia casatoriei, pentru a cere dreptul la casatorie nu ca mijloc de aderare la codurile morale ale societatii, ci pentru a demitiza si a schimba radical o institutie arhaica. Cea mai subversiva actiune pe care femeile lesbiene si barbatii gay o pot intreprinde este sa transforme cu totul notiunea de «familie».

M. Signorile, „Bridal Wave”, revista OUT, decembrie-ianuarie 1994, p. 161;
citat in Life Outside: The Signorile Report on Gay Men, Sex, Love,
Family and the Passages of Life, New York: Harper Collins Publishers, 1997.

Anul 2012

Activista Maria (Masha) Alexandrovna Gessen, cunoscuta sustinatoare a drepturilor minoritatilor sexuale (foto sus, alaturi de membrii „familiei” sale: Constantin Iablotchi; Maria Kozlovskaya; Elvina Iuvakaeva; Anastasia Smirnova), afirma la un festival de la Sidney, Australia, ca transformarea casatoriei inseamna de fapt distrugerea acesteia, pentru a putea redefini familia:

E de la sine inteles ca (persoanele LGBT) trebuie sa aiba dreptul la casatorie. Dar tot de la sine inteles este ca institutia casatoriei nu ar trebui sa existe. Lupta pentru legalizarea casatoriei intre persoane homosexuale presupune in general sa mintim in legatura cu ce vom face cu casatoria, odata ce aceasta ne va fi permisa – fiindca mintim cand spunem ca institutia casatoriei nu se va schimba. Aceasta este o minciuna. Institutia casatoriei se va schimba, asa cum si trebuie sa se schimbe. De fapt, ea nici nu ar trebui sa existe. Nu-mi place sa-mi conduc viata dupa niste fictiuni. Nu asta aveam in minte cand mi-am declarat public orientarea sexuala, cu 30 de ani in urma. Am trei copii care au cinci parinti – sau cam asa ceva – si nu vad de ce nu ar trebui recunoscuti toti acesti cinci parinti. Nu vad de ce ar trebui sa alegem doar doi dintre acestia si sa ii consideram un cuplu oficial. In acest grup de cinci parinti, avem doua gupuri cu dubla cetatenie, doua grupuri cu trei… (Moderatoarea cere clarificari) M-am casatorit in Massachusetts, cu fost mea partenera, o rusoaica, in momentul acela noi avand doi copii – unul adoptat, celalalt nascut de mine. Ne-am despartit dupa cativa ani, iar dupa alti cativa ani mi-am cunoscut noua partenera, care tocmai a nascut un copil al carui tata biologic este fratele meu. Tatal biologic al fetitei mele este un barbat care traieste in Rusia si pe care si fiul meu adoptiv il considera tata. Asftel, cei cinci parinti se impart in cate doua grupuri de cate trei si au doua cetatenii diferite… (Remarci din public, rasete) Realmente, mi-as dori sa pot trai intr-un sistem juridic capabil sa reflecte aceasta realitate. Iar aceasta nu cred ca este compatibila cu institutia casatoriei.

Sursa: stiripentruviata.ro.

pamfil seicaru, 23 august 1944

Pamfil Seicaru – Despre tradarea regala de la 23 august 1944 (I)

/0 Comments/in /by
pamfil seicaru, 23 august 1944

Pamfil Seicaru - Despre tradarea regala de la 23 august 1944 (I)

In 14 oct. 1948, din Palma de Mallorca, Pamfil Seicaru ii scria generalului Radescu, lider respectat, alaturi de Printul Nicolae, fratele lui Carol al II-lea, al rezistentei romanesti din diaspora:

„Stimate Domnule General Radescu,

Eram hotarat sa nu intervin sub nici o forma in aceasta sinistra comedie care se numeste ‘Rezistenta romaneasca’ peste hotare, si daca ies din rezerva pe care mi-am impus-o, o fac pentru a raspunde sentimentului unanim al tarii, sentiment al carui ecou a ajuns pana si in aceasta indepartata insula, unde ma aflu de aproape trei ani. Am primit scrisori din tara si de la proaspat fugitii din tara, scrisori zguduitoare prin continutul lor, prin disperarea care le strabate, prin acel accent de revolta legitima impotriva comediei rezistentei. Suntem la jumatatea lunii octombrie, la noi acasa oamenii se pregatesc de iarna. Este a cincea iarna de ocupatie bolsevica. Citesc in ‘Gazette de Lausanne’ ca Home Fleet accelereaza preparativele de razboi, Amiralitatea britanica a dat ordin flotei britanice sa monteze pe bordul vaselor noile arme, iar in tot cuprinsul Angliei sunt puse in stare de functionare sirenele. Nici in ultimele zile ale lunii august 1939 nu exista aceasta febra premergatoare razboiului.

Si in Statele Unite, Cita Davilla a dezlantuit o campanie contra lui Grigore Niculescu-Buzesti et comp., o polemica ce continua cu violenta intre ziarele ‘America’ si ‘Lumina’. Iar din tara mi se scrie ca ofiterii sunt stransi in campuri de concentrare pe malul Prutului, in judetele Iasi-Falciu, iar de acolo, triati, sunt trimiti la Chisinau, unde sunt indicii sumbre ca se prepara un Katyn romanesc. Palmuitor contrast intre dezgustatorul spectacol al ambitiilor rezistentionaliste si groaznica suferinta a poporului roman, suferinta care, din nefericire, nu a impus nici unui asa-zis exponent al partidelor o tinuta decenta.

Aceasta insensibilitate morala palmuieste pentru vecii vecilor o categorie de politicieni improvizati, ai intamplarii, care folosesc momentul de confuzie ce exista atat pe plan national, cat si pe plan international. Cuvintele din scrisorile primite se infig in constiinta, te urmaresc obsedante, ca strigatul de ajutor al unei fiinte care se ineaca.

Ma adresez Dv., care in toata aceasta abjecta, triviala forfoteala de ambitii, de interese tainice, de arivism vulgar, reprezentati o constiinta onesta, un biet suflet romanesc zbuciumat de o reala grija pentru nefericita Patrie. Eu nu reprezint un partid, mi-ar fi sila sa invoc in asemenea imprejurari o asemenea ofensatoare calitate, eu reprezint un animator al opiniei publice romanesti, dominat de imperativul national al clipei de fata.

Circula in Paris, Londra si Washington o serie de indivizi care isi permit sa vorbeasca in numele poporului roman. Cine le-a dat acest mandat? Si sunt oare acesti domni calificati sa mai reprezinte altceva decat calitatea de acuzati de inalta tradare?

Cantaresc indelung cuvintele si nici un rand din aceasta scrisoare nu este zvarlit sub precipitarea unor resentimente.

Fiindca v-ati situat pe plan democratic, nu puteti contesta nici unui cetatean roman sa-si utilizeze unul din drepturile fundamentale ale democratiei, dreptul de a-si exprima liber opinia.

Am sustinut razboiul contra Rusiei Sovietice, pentru ca poporul roman nu putea sa ratifice prin resemnare felonia Moscovei din 1940. Nu ma surprinde ca exista o colectie intreaga de ticalosi care ignora voit actul marsav al Rusiei Sovietice din iunie 1940 si evita cu o grija suspecta sa pomeneasca de Basarabia si Bucovina. Asa de mare a fost grija acestor strategi ai denigrarilor nationale, acestor perfizi acuzatori ai tarii si zelosi sustinatori ai tezei rusesti, ca nici in asa-zisul memoriu al rezistentei, prezentat in octombrie 1946 Conferintei de Pace de la Paris, nu s-a pomenit de Basarabia si Bucovina, nici de atacul Rusiei Sovietice din 1940. Recititi ‘La Roumanie devant la Conference de la Paix’, memoriu al carui autor intre altii este si [Alexandru] Cretzianu, cumnatul lui Niculescu-Buzesti. Va intreb pe Dv. daca constiinta de roman va ingaduie sa va solidarizati cu asemenea indivizi? Eu stiu ca natiunile care nu mai reactioneaza si raman inerte cand li se desprind bucati din trup sunt sortite pieirii, asa cum sunt oamenii bolnavi de lepra. Natia noastra nu sufera de asemenea infirmitate si a probat-o in formidabilul ei efort militar.

Am crezut in razboiul dus impotriva Rusiei Sovietice, am crezut si cred in dreptatea cauzei romanesti. Cartea mea ‘Pax americana sau pax sovietica’, despre care banuiesc ca veti fi aflat, poarta ca dedicatie aceste randuri: ‘Ofiterilor si soldatilor romani, cazuti pe campiile Rusiei Sovietice, in apararea drepturilor sfinte ale Patriei lor’.

In mai 1946, cand am terminat cartea, persista in politica internationala nefasta iluzie ca totusi o pace de compromis ar fi fost posibila. Ce ar fi insemnat o asemenea pace pentru Romania este usor de verificat azi, citind cartea lui Walter Lippman, ‘Buts de guerre des Etats Unis’, aparuta in 1944, imediat dupa Yalta. Fara indoiala ca o asemenea pace este imposibila, atunci cand conflictul este mai profund si de proportiile unei crize istorice. Astazi se vorbeste de razboi ca unica solutie de a iesi din acest impas in care se gaseste omenirea.

Razboi contra cui? Contra Rusiei Sovietice. Deci evenimentele vin sa ratifice razboiul nostru. Mormintele celor ce au cazut in aceasta epopee menita sa insemne o eroica introducere la o noua faza a istoriei noastre, mormintele profanate de toti cei care au cutezat sa numeasca exact ca si rusii razboiul nostru un razboi criminal incep sa-si capete adevaratul lor sens.

In 1877, Partidul Conservator, precum stiti, s-a declarat impotriva participarii Romaniei la razboi, propunand retragerea armatei in munti. Cand armata romana a trecut Dunarea, Mihai Eminescu, redactor la ‘Timpul’, oficiosul Partidului Conservator, a scris un articol inspirat, preamarind liric faptul invierii armatei romane, facand sa tresalte in morminte Basarabii si Musatinii. Era o atitudine neconforma cu pozitia luata de partid. Alexandru Lahovary, unul din conducatorii Partidului Conservator, a venit furios la redactia ‘Timpului’ si a cerut socoteala lui Eminescu, pentru indrazneala de a fi elogiat trecerea Dunarii. Raspunsul lui Eminescu a fost pe un ton de o violenta exceptionala: ‘Putoare greceasca, tu nu poti sa simti ceea ce simt eu ca roman, cand incepem sa traim in istorie’. Intamplarea a fost povestita de Slavici si strigatul lui Eminescu este valabil si astazi, cand atatia indivizi, cu pretentia de a fi exponentii poporului roman, se leapada de patetica epopee a natiei, ca si cand ar fi rusine sa lupti, si o glorie sa fii las. Sunt aceiasi oameni care preamaresc in fiecare an actul capitularii de la 23 august [1944], ca o serbare glorioasa a natiei, pe cand [in] Finlanda ziua armistitiului este o zi de doliu.” (Va urma)

Nota redactiei: Pentru ca scrisoarea lui Pamfil Seicaru e foarte lunga, am ales sa o public in 2 episoade, care impreuna fac o radiografie completa a tradarii regale de la 23 august 1944.

Sursa: historiaincomoda.blogspot.com. 

calendar certitudinea, siberia, februarie 2020

Calendar „CERTITUDINEA” – Luna Februarie 2020 – Legiunea Romana din Siberia si luptele de la Seragul si Kuitun

/0 Comments/in /by
calendar certitudinea, siberia, februarie 2020

CALENDAR „CERTITUDINEA” - Luna Februarie 2020 - Legiunea Romana din Siberia si luptele de la Seragul si Kuitun

In zilele de 3 si 4 februarie 1920, trupe ale Legiunii Romane din Siberia, alaturi de efective ale Legiunii Cehoslovace, au dus luptre grele cu unitatile atacatoare ale Armatei Rosii. Luptele s-au dat in zona garilor Seragul si Kuitun de pe traseul caii ferate transsiberiene.

La 3 februarie, in gara Seragul se aflau concentrate Batalionul II „Marasesti” impreuna cu trenul sau blindat cu acelasi nume, Escadronul de Lancieri, un detasament de distrugere care apartinea Companiei de Pioneri si trenul blindat cehoslovac „Kurganetz”. In sector se aflau si trupele cehoslovace apartineau Diviziei a 3-a, comandate de generalul Lev Prchala.

In noaptea de 3 spre 4 februarie, avangarda bolsevica – in compunerea careia intrau 2 regimente (total 6 batalioane cu un efectiv de 3.000 de militari), a atacat flancul drept al dispozitivului romano-cehoslovac, la Traktovaia. Luat prin surprindere, batalionul ceh s-au retras, lasand flancul descoperit, fara a-i anunta pe romani.

Astfel, rusii au putut ataca prin surprindere pe romani, care dormeau in vagoane. Desi surprinsi, pe un ger de – 40 de grade, romanii au iesit din vagoane si au constituit un front de aparare, contraatacand decisiv. Respinsi, rusii s-au retras spre Traktovaia, urmariti de romani, care i-au scos din sat spre soseaua Moscovei. Pierderile Legiunii Romane au fost 8 morti si 8 grav raniti.

In dimineata zilei de 4 ianuarie, dupa aruncarea in aer a garii Seragul, esaloanele roman si cehoslovac si-au reluat inaintarea spre est, retragandu-se spre Zima.

In aceeasi zi, o noua incercare a trupelor bolsevice de a incercui Legiunea Romana la Kuitun s-a soldat cu un nou insucces. Aici, intrand in actiune, tunurile si mitralierele din dotarea trenurilor blindate „Horia”, „Marasesti” si „Kurganetz” au avut un rol decisiv.

Ca efect al castigarii defensivei, retragerea s-a putut continua metodic, iar ofertele de armistitiu venite din partea rusilor au fost declinate de romani.