Constantin Cojocaru – Deficitul bugetar, intre diversiune si hotie

Acest articol a fost scris de domnul Constantin Cojocaru, unul dintre cei mai mari economisti pe care i-a avut Romania in secolele XX si XXI, la sfarsitul verii anului 2017. Asadar, datele economice furnizate in cele ce urmeaza sunt specifice anului respectiv, insa metodele aplicate sunt valabile si astazi. (Nota redactiei)

In prima jumatate a acestui an, bugetul public a inregistrat un deficit de peste 6 miliarde de lei, dublu fata de aceeasi perioada a anului trecut. Miliarde, care, evident, au fost imprumutate si vor trebui date inapoi, cu dobanda aferenta.

Cresterea datoriei publice reprezinta unul din instrumentele prin care PSD-ul poate face rost de banii cu care sa plateasca cresterile da salarii si pensii, promise prin programul electoral cu care a castigat 18% din voturile cetatenilor Romaniei, suficiente pentru a obtine dreptul de a guverna tara, pentru a o fura, in continuare.

Mai sunt si alte astfel de instrumente financiare, prin care PSD va incerca sa-i traga pe sfoara pe romani, printre care si inflatia, declansata, deja, de Banca Nationala a Romaniei, care a inceput sa erodeze puterea de cumparare a salariilor si pensiilor.

Prin cresterea datoriei publice, pentru a mitui actuala generatie de votanti. pesedistii condamna viitoarele generatii de romani sa plateasca pentru mentinerea lor la guvernarea tarii.

Prin programul electoral, ca si prin cel de guvernare, PSD s-a angajat sa nu ajunga la un deficit bugetar mai mare de 3% din PIB, prag stabilit prin normele Uniunii Europene.

Acum, vazand ca au nevoie de mai multi bani, pe care nu-i pot obtine decat prin imprumuturi, economistii vopsiti ai PSD-ului au inceput sa tipe impotriva Uniunii Europene, care, vezi Doamne, nu permite Romaniei sa se imprumute mai mult, ca sa investeasca, sa se dezvolte etc. Acesti economisti mai au un pic si il vor declara pe Liviu Dragnea erou national, pentru ca „indrazneste” sa incalce normele convenite de organele de conducere ale UE referitoare la limitarea deficitelor bugetare, a datoriilor publice, a inflatiei etc.

Este adevarat ca multe norme, multe politici economice ale Uniunii Europene sunt contrare intereselor popoarelor europene, ele aparand, de fapt, interesele mafiei financiare transnationale, care controleaza organismele Uniunii, tot asa cum controleaza si statele membre. Normele UE referitoare la disciplina financiara, la limitarea deficitelor bugetare, a datoriilor publice, a inflatiei etc. sunt, insa, printre putinele norme UE care apara interesele popoarelor europene.

Datoria externa totala, publica plus privata, a Romaniei se mentine, de multi ani, la peste 90 miliarde de euro, pentru care platim, IN FIECARE AN, ca rate si dobanzi, peste 50 miliarde de euro, adica mai mult de o treime din PIB-ul pe care il cream. Cu aceste 50 miliarde de euro am putea, IN FIECARE AN, sa construim 5.000 kilometri de autostrada. In numai doi ani, am fi putut construi un sistem de autostrazi de peste 10.000 kilometri, de aceeasi densitate si calitate ca cel al Germaniei. Noi platim cei 50 miliarde de euro mafiei financiare transnationale, in fiecare an, de peste un deceniu.

Cresterea uriasa a datoriilor guvernelor lumii reprezinta una din cele mai mari amenitari la adresa prosperitatii si securitatii popoarelor. Priviti ce s-a intamplat si se intampla cu Grecia, Italia, Spania, Portugalia etc. Mafia financiara transnationala corupe guvernele, pe care le imprumuta, in conditii inrobitoare, obligand, apoi, popoarele sa plateasca dobanzi uriase. In final, trebuie sa plateasca cu porturi, aeroporturi, insule etc.

Banii imprumutati de guvernele corupte nu sunt folositi pentru investitii, pentru dezvoltare, asa cum li se spune popoarelor, ci pentru achizitii de bunuri si servicii, in special de arme, furnizate tot de mafia financiara transnationala, care isi umfla, astfel, conturile, pe seama popoarelor.

Statele, guvernele nu au nevoie de imprumuturi. Ele pot si trebuie sa functioneze cu banii pusi la dispozitia lor de catre cetatenii lor, prin sistemele de taxe si impozite. Statele suverane pot si trebuie sa functioneze cu bugete echilibrate.

Statele si popoarele suverane pot decide sa aloce oricat din PIB-ul lor pentru investitii, publice si private, pentru dezvoltare. Nu au nevoie de imprumuturi. Daca sunt suverane si responsabile fata de generatiile viitoare ale cetatenilor lor.

De peste 10 ani, prin proiectul cunoscut sub denumirea de LEGEA COJOCARU, am propus crearea unui Fond National de Capital Distributiv, prin instituirea unui impozit progresiv pe marile proprietati, marile averi, marile capitaluri, prin care am putea prelua la Fond circa 20% din PIB.

Dupa 1989, in Romania, marile capitaluri nu s-au acumulat pe calea naturala, prin economisirea unei parti din veniturile castigate cinstit si investirea acestora, transformarea lor in capitaluri: constructii, masini, utilaje, echipamente etc. Marile capitaluri, marile averi, s-au acumulat prin furt, prin megahotiile „legale” numite „privatizari” si „retrocedari” sau prin contracte cu statul roman corupt. Furt pe baza legilor strambe, adoptate de parlamente de hoti.

Cei care au devenit proprietarii capitalului romanesc, peste 80% fiind straini, isi insusesc profituri care reprezinta aproape doua treimi din PIB-ul creat, in prezent, in Romania, adica peste 90 miliarde de euro, pe an, in timp ce, in tarile civilizate ale Europei, ponderea profiturilor in PIB este de numai o treime, restul revenind salariilor.

Prin impozitarea progresiva a marilor capitaluri, am putea prelua la Fondul National de Capital Distributiv circa o treime din cele 90 miliarde de euro, care, acum, sunt insusite de „baietii destepti”, adica peste 30 miliarde de euro, pe an.

In prezent, statul roman preia la bugetul public circa 30% din PIB, in timp ce statele dezvoltate ale Europei preiau la bugetul public 50% si chiar 60% din PIB. Prin aplicarea impozitului progresiv pe marile averi nu vom face decat sa ne apropiem de lumea civilizata, ca impozitare, si sa ne cream o sursa sigura pentru finantarea dezvoltarii tarii.

Cele 30 miliarde de euro, colectabile la Fond in primul an de aplicare a Legii, ar insemna, in 10 ani, peste 500 de miliarde de euro disponibili pentru investitii, atat in sectorul privat, prin improprietarirea cetatenilor cu capital productiv, cat si in sectorul public, prin dotarea cu capital a regiilor autonome care vor putea exploata toate resursele naturale ale tarii si activitatile economice cu caracter strategic, in beneficiul tuturor cetatenilor Romaniei.

Tot acest capital ar intra in proprietatea romanilor, privata, sau publica.

Asa ar putea sa devina Romania un stat cu adevarat suveran, capabil sa functioneze si sa se dezvolte fara deficite bugetare, fara imprumuturi inrobitoare.

Constantin COJOCARU
1 august 2017