Henri Coanda, 133 de ani de la nasterea marelui savant

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/06/inventie-coanda-620×264.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/06/inventie-coanda-620×264.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Henri Coanda, 133 de ani de la nasterea marelui savant” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1559902656356{margin-bottom: 0px !important;}”]Pe 7 iunie 1886 se nastea savantul roman Henri Coanda, in Bucuresti, intr-o familie cu ascendenti care ajung pana la Tudor Vladimirescu si Iancu Jianu, fiind al doilea copil al unei familii numeroase, tatal sau fiind generalul Constantin Coanda, fost profesor de matematica la Scoala nationala de poduri si sosele din Bucuresti si fost prim-ministru al Romaniei pentru o scurta perioada de timp, in 1918, iar mama sa, Aida Danet, a fost fiica medicului francez Gustave Danet, originar din Bretania. Este romanul care a avut contributii importante la inventarea motorului cu reactie si a descoperit fenomenul aerodinamic numit „efectul Coanda”, cu aplicatii tehnice multiple. A murit pe 24 noiembrie 1972.

In anii copilariei, Coanda devenise fascinat de miracolul vantului, pasiune care ulterior avea sa produca unele dintre cele mai importante inventii ale lumii.

Henri Coanda a studiat la Scoala „Petrache Poenaru” din Bucuresti, urmand, apoi, in 1896, trei ani la Liceului Sfantul Sava, iar din 1899 fiind trimis de tatal sau sa studieze la Liceul Militar din Iasi, absolvit in anul 1903, cu gradul de sergent major.

In mod normal, si Henri Coanda urma sa aiba o cariera militara. A terminat „Scoala de ofiteri de artilerie, geniu si marina” din Bucuresti si pentru putin timp, a fost incadrat ca ofiter al unui regiment de artilerie. Henri Coanda nu era facut pentru o viata cazona si multumita tatalui sau, generalul Coanda, reuseste sa paraseasca armata. Primul lucru pe care l-a facut dupa lasarea la vatra a fost sa plece intr-o calatorie cu masina pana in Tibet. Cu totul, a parcurs ceva mai mult de 5.000 de kilometri.

In anul 1904, este trimis la Technische Hochschule (Universitatea Technica) din Berlin-Charlottenburg.

Devine pasionat de probleme tehnice si mai ales de tehnica aviaticii, iar in anul 1905 construieste un avion-racheta pentru armata romana.

In anii 1907-1908 parcurge cursuri universitare la Institutul tehnic Montefiore din Liege.

In anul 1907, la Salonul expozitiei organizat in Palatul Sporturilor din Berlin expune, pentru prima oara in lume, macheta unui avion fara elice, viitorul avion cu reactie.

La intoarcere, s-a inscris la abia infiintata „Scoala superioara de aeronautica si constructii” din Paris, pe care a terminat-o in 1910, ca sef de promotie.

De fapt, 1910 a fost un an de cotitura pentru Henri Coanda. Atunci si-a inceput cariera de inventator si a construit primul avion cu reactie din lume. Printre cei care l-au ajutat sa obtina fondurile si aprobarile de tot felul s-a numarat si Gustave Eiffel, cel care a construit celebrul turn din Paris. Apoi, vreme de peste jumatate de secol, Henri Coanda a construit diferite tipuri de avioane in Franta si Marea Britanie si dupa multe insistente din partea Partidului Comunist, s-a intors in tara in 1969.

Colaboreaza, deci, cu inginerul Gustave Eiffel si cu savantul Paul Painleve, care l-au ajutat sa obtina aprobarile necesare pentru a efectua cateva experimente aerodinamice si pentru a construi primul avion cu propulsie reactiva, in atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni.

Noul aparat, botezat „Coanda-1910”, a fost prezentat la cel de-al doilea Salon international aeronautic de la Paris, in acelasi an, la 15 octombrie, iar la doar cateva luni distanta, in 16 decembrie, Coanda insusi realiza prima incercare de zbor cu acest aparat, pe aeroportul Issy-les-Moulineaux de langa Paris, insa aparatul a scapat de sub control, s-a izbit de un zid de la marginea spatiului de decolare si a luat foc. Coanda scapa din fericire cu rani minore, si, pentru cateva luni, abandoneaza experimentele, care oricum erau tratate cu dezinteres de catre savantii vremii.

In anul 1911, la Reims, Henri Coanda prezinta un aparat de zbor cu doua motoare cuplate ce actionau o singura elice.

Insa, intre anii 1911-1914, Henri Coanda este angajat ca director tehnic la Uzinele de aviatie din Bristol, Anglia, unde a coordonat constructia de avioane cu elice de mare performanta, de conceptie proprie. In calitatea sa de director tehnic, Henri Coanda proiecteaza mai multe aparate de zbor „clasice” (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coanda, inventii pentru care, in anul 1912, castiga premiul intai la Concursul international al aviatiei militare din Anglia.

Se intoarce apoi in Franta, unde realizeaza alte inventii – prima sanie-automobil propulsata de un motor cu reactie, primul tren aerodinamic din lume si altele.

Intre anii 1914-1918, Henri Coanda lucreaza la „Saint-Chamond” si „SIA-Delaunay-Belleville” din Saint Denis, o perioada in care proiecteaza trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este „Coanda-1916”, cu doua elice apropiate de coada aparatului, asemanator cu avionul de transport de tip Caravelle, la proiectarea caruia a si participat.

Tot in aceasta perioada, Coanda inventeaza un nou material de constructie, beton-lemnul, folosit pentru decoratiuni, acesta stand la baza constructiei Palatului Culturii din Iasi, ridicat in anul 1926.

In anul 1926, in Romania, Henri Coanda pune la punct un dispozitiv de detectie a lichidelor in sol, folosit in prospectarea petrolifera, iar in Golful Persic inventatorul roman construieste un rezervor din beton, subacvatic, pentru depozitarea petrolului.

In 1930, Coanda a inventat „constructiile in configuratie multicelulara”, adica prefabricatele pentru realizarea locuintelor in doar cinci ore, proiect pentru care a primit si medalia de aur la Padova.

In 1932, Coanda realiza primul prototip al aerodinei lenticulare, un fel de „farfurie zburatoare”, care s-a dorit o solutie de zbor sigura si ieftina, propulsia fiind bazata pe efectul Coanda, care avea sa fie brevetat in scurt timp. Acest prototip al aerodinei a zburat la Paris, fiind cuplat la reteaua de alimentare cu gaze. Experimentele au continuat pana in 1956, cand Coanda a prezentat doua aerodine lenticulare propulsate vertical de puterea aburului, o inventie care a starnit interesul Statelor Unite, care i-au cumparat doua proiecte de aerodine care puteau ridica un om, ambele intrate in proprietatea US Air Force.

A pus bazele „Institutului de creatie stiintifica si tehnica” si multumita lui Coanda, Romania a primit dreptul de a produce sub licenta Rolls Royce, motorul pentru I.A.R. 93 Vultur, primul avion de lupta romanesc. Din pacate, Henri Coanda s-a stins din viata la numai 3 ani dupa intoarcerea in tara. Pe finalul vietii, lucra la un tren de mare viteza care urma sa circule in tuburi de mari dimensiuni. Acesta ar fi urmat sa ajunga la viteze de peste 500 de kilometri la ora, pe baza diferentei de presiune din tuburile respective.

Dupa moartea lui Coanda s-au facut mai multe teste incununate cu succes, dar proiectul a fost abandonat din lipsa de fonduri.

In anul 1934, Coanda obtine un brevet de inventie francez pentru „Procedeu si dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce patrunde intr-un alt fluid”, principiu care s-a consacrat in istorie sub denumirea de „Efectul Coanda”.

In anul 1954, in localitatea franceza Londe-les-Maures, Henri Coanda soca prin prezentarea unei inventii dedicata mai ales regiunilor desertice, demonstrand ca din 8 mp de suprafata de captare solara se puteau produce circa 1600 de litri de apa potabila in doar 12 ore.

In anii ’60, Coanda a lucrat pentru US Air Force si pentru NASA in programe secrete de cercetare, iar una din inventiile sale, „epoletii zburatori” a fost folosita cu succes in Programul „Apollo”.

In anul 1965, Nicolae Ceausescu hotarase reinfiintarea industriei aeronautice romanesti si s-a orientat catre Franta, ca potential partener, insusi Henri Coanda fiind invitat, in anul 1967, pentru o discutie cu liderul de la Bucuresti.

La 21 iunie 1967 Henri Coanda a venit in Romania pentru a participa la lucrarile Simpozionului International „Efectul Coanda si unele aplicatii speciale ale aerohidrodinamicii”, organizat de Academia Romana prin eforturile academicianului Elie Carafoli.

Vizita lui Coanda in Romania s-a dovedit un real succes pentru regimul socialist. Savantul a acceptat postul de consilier special al lui Ceausescu si a promis ca va sprijini relansarea industriei aeronautice romanesti.

Drept urmare, in anul 1969, Henri Coanda se muta definitiv in Romania, unde este numit director al Institutului de creatie stiintifica si tehnica (INCREST). Coanda a realizat un scurt memoriu care cuprindea directiile de dezvoltare a unei industrii aeronautice militare, alaturi de alte colaborari cu cercetatorii romani in domenii precum energia atomica, exploatarile petroliere si transporturile feroviare. Din nefericire, Henri Coanda ajunsese la o varsta inaintata, iar puterea sa de munca era redusa. In plus, marele savant a trebuit sa faca fata bolii si, mai apoi, decesului sotiei sale, Margareta, nepoata de fiica a marelui istoric si om politic Mihail Kogalniceanu.

Putina lume stie ca Henri Coanda a lucrat si la un alt proiect remarcabil, „aerotubexul”, care ar fi putut sa devina primul tren de mare viteza din lume. Acesta a fost gandit initial pentru deplasarea containerelor de marfa, iar mai apoi urma sa fie folosit pentru transportul de persoane, si a fost testat cu succes la o baza experimentala de la Maneciu-Ungureni. Principiul era acela ca datorita diferentei de presiune de la capatul cunductelor (subterane sau supraterane), containerele atingeau viteza de 500 km/h. In conceptia savantului, la acel moment, o autostrada speciala ar fi urmat sa lege Bucurestiul de Ploiesti si Brasov prin doua conducte, una pentru marfa, alta pentru persoane.

De asemenea, la fel de interesant este ca Henri Coanda a studiat timp de peste 60 de ani structura si calitatea apei potabile, in urma unor calatorii pe toate continentele. El a descoperit si cercetat calitatile apei din unele locuri izolate, in care oamenii traiesc plini de vitalitate, fara a se imbolnavi, cu o dantura impecabila, pana la varste inaintate. In urma studiilor, Coanda putea prezice care este speranta de viata a locuitorilor dintr-o anumita regiune geografica, doar testand calitatea apei potabile. Cercetarile lui Coanda aveau sa fie continuate in deceniile care au urmat, acestea aflandu-se la baza descoperirii „apei pure” din valea Hunza din Pakistan – un loc in care savantul roman realizase cateva cercetari – , zona denumita si „Taramul nemuriritorilor”, unde speranta de viata se situeaza la 110-120 de ani, se spune, tocmai datorita puritatii apei consumate.

In anul 1970, la 16 decembrie, el devine membru al Academiei Romane.

Henri Coanda a primit numeroase premii si medalii, cateva dintre acestea fiind, in 1956, la New York, titlul de „inventator al primului avion cu reactie” si gratulat cu formula „trecutul, prezentul si viitorul aviatiei”, UNESCO i-a decernat ordinul „Meritul pentru cercetari stiintifice, in gradul de comandor”, in 1961, guvernul din Paris i-a acordat „Medalia militara” a aeronauticii franceze, una dintre distinctiile foarte importante ale Frantei, iar in 1967 i s-a acordat titlul de „Doctor Honoris Causa” al Institutului Politehnic din Bucuresti. A primit, de asemenea, Ordinul „Meritul Stiintific” al Romaniei – in 1970, si a fost „Honorary Felow” al Societatii Regale de Aeronautica din Londra – din anul 1971.

Coanda a fost si un artist talentat, invatacel al sculptorului francez Rodin si prieten al lui Brancusi, cu care a colaborat in arta si in stiinta, el fiind, se pare, si autorul unor incercari in sculptura. Se spune ca analizand cu prietenul sau Brancusi „esenta zborului”, Coanda a transpus-o in forma tehnica, iar remarcabilul nostru sculptor i-a dat viata in arta.

Henri Coanda se stinge din viata la 25 noiembrie 1972, la varsta de 86 de ani.

Dupa doi ani, fiica lui, care locuia in Anglia, a lasat statului roman imobilul Coanda si toate bunurile care au apartinut savantului, opera sa stiintifica de o viata si rezultatele acesteia: brevete, schite, proiecte, machete, medalii, diplome, precum si numeroase si valoroase fotografii, scrisori, carti, tablouri si alte obiecte, care ar fi trebuit sa fie expuse in Muzeul Coanda, infiintat in Casa Coanda, in anul 1970.

Din nefericire, incepand cu anul 1977, Muzeul Coanda a fost desfiintat, iar imobilul a fost instrainat partial, in anul 2009. Ulterior imobilul, situat pe actualul bulevard Lascar Catagiu din Capitala, a fost recuperat, fiind impartit acum de Ministerul Culturii si Academia Romana.

La 11 octombrie 2010, cu prilejul implinirii a 100 de ani de la primul zbor, in lume, a unui aparat de zbor cu reactie creat de Henri Coanda, Banca Nationala a Romaniei a pus in circulatie, cu scop numismatic, o moneda de argint, comemorativa, intr-un tiraj de 1.000 de exemplare, cu valoarea nominala de 10 lei.

O parte a numeroaselor sale inventii, brevetele obtinute si alte materiale legate de viata si opera lui Henri Coanda pot fi admirate acum la Muzeul Tehnic din Bucuresti, in sectia „Coanda”.

Cel mai mare aeroport al Romaniei ii poarta astazi numele – Aeroportul International „Henri Coanda” din Bucuresti.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!