Tudor Urse – Povestea Eroului Necunoscut

Poate mulți dintre voi v-ați pus întrebarea „Cum a apărut povestea eroului necunoscut?”. O instituție, în adevaratul sens al cuvântului, care merită dezvaluită mai ales noilor generații pentru a-și înțelege obiceiul comemorarii eroilor neamului.

Să vedem:

„Instituția ‘Eroului Necunoscut’ la români (pentru că de o instituție este vorba) are vechi tradiții.

Poporul român și-a proslăvit întotdeauna eroii.

Era firesc ca primul război mondial, în care Româania a pierdut aproape un sfert de million de combatanți să ducă la un mare impact asupra populației. Pentru aceasta să rememorăm câteva cifre:

Între 1916 și 1919 România a pierdut 219.346 combatanți, dintre care 51.425 au murit în împrejurari necunoscute, fără a putea fi nominal înregistrați. În lagărele de prizonieri au mai murit 70.504 ostași români dintre care 4.021 au dispărut fără nici o urmă.

În urma acestora au ramas 55.906 văduve și 48.445 orfani de război, iar majoritatea acestor femei și a tuturor rudelor nu au avut posibilitatea să-și îngrijească mormintele părinților și soților pierduți în luptele pentru apărarea Țării și întregirea hotarelor.

Ca o reparație pentru aceste stări de lucruri, în buna tradiție a poporului nostru, în ziua de 23 august 1920, Parlamentul României a votat ‘Legea pentru cinstirea eroilor căzuți’.

În mai 1923 se stabilește ca din 10 campuri de luptă, unde s-au făcut cele mai mari jertfe, să fie ales câte un combatant mort, neidentificat, care să fie transportat la Mărășești. Deshumările făcute cu pioșenie și după datina străbună, s-au ales de la cimitirele eroilor din: Sorica, Ciucea, Radovița, Bălanii-Vlașca, Topraisar, Tg. Ocna, Oituz, Mărăști, Mărășești și Chișinău.

În ziua de 14 mai 1923 s-a oficiat un frumos și impresionant serviciu divin în prezența oficialităților, în fața celor zece sicrie cu osemintele celor neidentificați.

La ora 15, orfanul de război Amilcar C. Săndulescu, elev merituos din clasa I-a a liceului Militar din Craiova, copil de trupă, a fost îndemnat să aleagă sicriul cu osemintele aceluia care va întruchipa pe viitor Eroul Necunoscut al Neamului.

Orfanul de război a înconjurat catafalcul cu oseminte, s-a oprit în dreptul unuia din sicrie și îngenunchind a spus: ‘Acesta este tatăl meu’.

În biserică a rămas doar sicriul ales, celelalte nouă fiind îngropate cu toate onorurile în cimitirul Eroilor din Mărășești.

Osemintele Eroului Necunoscut au fost urcate pe un tren special format dintr-un vagon platformă, două vagoane cu flori și un vagon de clasă pentru garda de onoare, formată din nouă cavaleri ai Ordinului Mihai Viteazul.

Pe întregul parcurs până la București, trenul mortuar a fost omagiat de oficialități și publicul larg. Sosit în Bucureștiul decorat de sărbătoare în 14 mai 1923, a fost întâmpinat la Gara de Nord de gărzile de onoare a tuturor regimentelor din țară.

Într-un București literalmente îngropat în flori, întreaga paradă aflată sub comanda Generalului de Divizie Holban și a Generalului Samsonovici, directorul Școlii de război și cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, sicriul este depus pe un afet de tun, iar după un serviciu religios, cortegiul pornește, urmat de regele Ferdinand și oficialitățile regatului României.

Traseul străbătut a cuprins Calea Griviței, Calea Victoriei, Blvd. Elisabeta, ajungând pe Str. Arhivelor la Mănăstirea Mihai Vodă, unde mitropolitul primat al Țării a făcut o nouă slujbă după care a doua zi, bucureștenii au trecut în pelerinaj, îngropând pur și simplu sicriul și afetul de tun într-o mare de flori.

În ziua de 17 mai 1923 cortegiul se pornește spre Parcul Carol I, însoțit de o mulțime imensă, care, după cum consemnează presa vremii, nu a fost niciodată văzută în București.

Cortegiul ce însoțea afetul de tun cu sicriul Eroului Necunoscut, este preluat din nou de cavalerii marelui Ordin, Regele Ferdinand primindu-l pe erou cu însemnul puterii: buzduganul regal. Alături, regina Maria plânge. După cuvântările M. S. Regelui și a prim-ministrului I. C. Brătianu, un gornist sună semnalul ‘Pentru Onor’, în toată țara este oprită orice activitate pentru două minute. Reculegere și liniște pe întreg cuprinsul României.

După coborârea sicriului în groapă, oficialitățile și marele public trec luându-și rămas bun de la Eroul Necunoscut.

După venirea comunismului, în 12 decembrie 1958, sicriul Eroului Necunoscut este deshumat, urcat într-un camion oarecare și dus la Mărășești într-un desăvârșit anonimat.

După masivele proteste din anii 1991 și 1992, în fine, Guvernul Romaniei, în baza Hotărârii nr. 666 (!?) din 20 sept. 1991 și a măsurilor stabilite de MApN pentru sărbătorirea zilei de 25 octombrie ca zi a armatei, hotărăște aducerea în București a Eroului Necunoscut. Ca să nu coincidă cu ziua de naștere a M. S. Regele Mihai I (?!?), ceremonia s-a oficiat în 26 octombrie, Eroul Necunoscut luându-și locul de drept, în Parcul Carol I.”

Text preluat din cartea „MONUMENTE BUCUREȘTENE”, de Șerban Caloianu și Paul Filip, 2009.