Candiano-Popescu, din complotist republican in aghiotantul Regelui Carol I

Republica de la Ploiesti este denumirea unei miscari antimonarhice din data de 8 august 1870.

Formarea acestei miscari conspirative este determinata de dezamagirea unor oameni politici ai vremii care doreau inlaturarea proaspatului domnitor Carol I, instalat chiar de catre acestia. In anul 1868, guvernul liberalilor radicali a fost silit sa se retraga de la putere din cauza diferendelor puternice cu Domnitorul Carol. Radicalii isi manifestasera opozitia fata de planurile lui Carol de reorganizare a armatei si de constructie a cailor ferate si aveau intentia de a transforma tronul intr-un simplu instrument al politicii lor interne.

Izbucnirea razboiului francoprusac, la 7 – 19 iulie 1870, a generat un val de simpatie pentru Franta, fapt ce a amplificat curentul ostil lui Carol, care nu ezita sa-si manifeste increderea in victoria Prusiei.

Motivul declansarii razboiului are legatura cu familia Hohenzollern-Sigmaringen. Printului Leopold, fratele mai mare al domnitorului, i s-a oferit coroana Spaniei. Parisul respinge ideea unui Hohenzollern pe tronul de la Madrid. In iulie, insarcinatul cu afaceri al Frantei la Berlin inmaneaza cancelarului Bismark declaratia de razboi. Simpatiile opiniei publice la Bucuresti merg spre Franta. Presa deschide liste de subscriptii pentru ranitii armatei franceze.

Simpatiile domnitorului Carol sunt insa de partea Germaniei. Liberalii radicali au pus la cale o actiune de inlaturare a domnitorului, organizand mai multe centre din care sa porneasca miscarea: Bucuresti, Ploiesti, Craiova, Pitesti, Buzau, precum si din tabara militara de la Furceni.

Principalii conspiratori erau C. A. Rosetti, Ion C. Bratianu, Eugeniu Carada, Constantin Ciocarlan – fost prefect al Politiei Capitalei, maiorul C. Pilat (ginerele lui C. A. Rosetti), Alexandru Candiano-Popescu si dr. D. Sergiu. Actiunea a fost planificata pentru noaptea de 7 – 8 august 1870, dar ofiterii de la Furceni au propus amanarea acesteia pentru a se vedea rezultatul razboiului dintre Franta si Prusia.

Dupa cum se stie a invins Prusia. In apropierea zilei de 8 august 1870 s-au intrunit doua organizatii conspirative avand la conducere pe C.T. Grigorescu respectiv pe Radu Stanian.

Din aceste organizatii mai faceau parte Candiano-Popescu, Stan Popescu, preotul Nicolae Ioachimescu, locotenentul Comiano, Mitica Calinescu, Titu Balaceanu, Petre Apostolescu, Guta Andronescu-Gradinaru. La aceasta adunare conspirativa se impart sarcinile fiecarui membru al organizatiei si se face cunoscut ca totul este organizat, domnitorul va fi detronat, conducerea va fi preluata de o regenta, se vor ocupa telegraful, armata si unele orase mari vor solidariza cu miscarea conspirativa.

Se inlaturau temerile unora fata de o interventie straina, se confectioneaza steagul nou, stabilindu-se semnale ca tragerea clopotelor si sunarea trambitelor garzii nationale. In noaptea de 7 – 8 august, Candiano-Popescu si grupul sau de conspiratori au ocupat prefectura si telegraful din Ploiesti.

Inca din zori, clopotele bisericilor au inceput sa bata, iar populatia s-a adunat in centrul orasului. Aici, in fata multimii, Candiano-Popescu a citit o telegrama, pe care ar fi primit-o de la Ion C. Bratianu, prin care se comunica: „Va fac cunoscut ca principele Carol I a fost detronat asta noapte”, a fost numita o Regenta in frunte cu generalul Nicolae Golescu si s-a constituit un nou guvern, avand la Ministerul de Razboi pe Ion C. Bratianu.

Candiano-Popescu a anuntat ca el a fost numit prefectul judetului Prahova. Participantii au aplaudat si au inceput sa strige: „Ura! Am scapat de neamt”. Apoi, multimea – estimata la „trei mii de oameni” – in frunte cu „noul prefect” si cu un preot imbracat in odajdii, a pornit spre cazarma dorobantilor, unde sergentul de la depozitul de munitie a primit ordin „sa imparta arme la popor”.

Candiano-Popescu i-a prezentat maiorului Polizu, comandantul unitatii, o telegrama „semnata” de Ion C. Bratianu – ministrul de Razboi si Manolache Costache Epureanu – ministrul de Interne, cu urmatorul continut: „Va fac cunoscut ca printul Carol s-a detronat asta noapte de catre popor. In numele guvernului provizoriu va ordon a lua comanda garnizoanei si pe data a supune armata la juramant pentru noul guvern. Totodata va veti pune la ordinul prefectului Alexandru Candiano-Popescu, veti mentine ordinea, iar de urmare veti raporta pe data”.

Maiorul Polizu nu a dat crezare telegramei si a declarat ca va apara cazarma. Fara sa intre in discutii contradictorii cu respectivul maior, Candiano-Popescu s-a deplasat la inchisoarea orasului unde a eliberat „un numar de arestati”. De asemenea, a expediat o telegrama capitanului Georgescu, comandantul granicerilor de la Predeal: „Principele Carol rasturnat, guvernul provizoriu instalat, avand de cap pe generalul N. Golescu ca regent. Sunt prefectul districtului, numit de guvernul provizoriu. Concentrati imediat granicerii si in 24 de ore, daca se poate, sa fiti la Ploiesti. Astept de la patriotismul Dumneavoastra si de la energia Dumneavoastra acest serviciu”.

Pentru a face cunoscuta actiunea pe plan international, „prefectul” a expediat ziarului romanesc „Adevarul”, care aparea la Pesta, urmatoarea telegrama: „Principele Carol rasturnat, guvernul provizoriu infiintat sub titlul de Regenta. In Ploiesti mare entuziasm”. Seful statiei telegrafice din Predeal, Iuliu Filipescu, s-a aratat circumspect, a oprit cele doua telegrame si a anuntat guvernul de la Bucuresti.

Indata ce a aflat despre „rebeliune”, guvernul condus de Manolache Costache Epureanu a trecut la arestarea suspectilor, in frunte cu Eugeniu Carada, Ion C. Bratianu si generalul Nicolae Golescu. La Ploiesti, armata a ridicat in noaptea de 8 – 9 august „peste 400 de cetateni de la locuintele lor pentru a-i arunca in inchisoare”.

Neputand organiza rezistenta, Candiano-Popescu a parasit orasul, dar a fost prins la Buzau. In Proclamatia Consiliului de Ministri catre cetatenii romani se aprecia ca o „tentativa atat de nebuna, cat si de criminala a fost incercata la Ploiesti”, iar „criminalii vor da seama justitiei de faptele lor”.

Procesul razvratitilor s-a mutat de la Ploiesti la Targoviste, sentinta judecatoreasca fiind pronuntata la data de 17 octombrie 1870, participantii civili fiind declarati nevinovati. Participarea dezinteresata a lui Candiano in miscare nu se confirma. In primul guvern de dupa abdicarea lui Cuza, acesta devine seful de cabinet al colonelului Haralambie, acum ministru de razboi.

In 1867 a demisionat din armata, urmand studii juridice in Italia si infiintand doua ziare, „Perseverenta” si „Democratia”. Fiind considerat un agitator politic, a fost arestat de 3 ori, inclusiv o data in Austro-Ungaria, unde a petrecut cateva saptamani in inchisoarea din Arad. La 24 mai 1875, Ion C. Bratianu, Mihail Kogalniceanu, A.G. Golescu, Gheorghe Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Alexandru Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gheorghe Chitu, C.G. Pascov si N.C. Furculescu si-au pus semnatura pe un program politic care atesta fondarea Partidului National Liberal. Mobilizat in 1877, a participat la Razboiul pentru Independenta, remarcandu-se la comanda Batalionului 2 Vanatori in celebrul atac pentru cucerirea redutei Grivita 1.

In 1879 devine prefect al politiei Bucurestiului timp de 4 luni. Desi participase la miscarea antidinastica, el este, intre anii 1880 si 1892, adjutant al regelui Carol I. In 1894 este avansat la gradul de general de brigada. Alexandru Candiano-Popescu (n. 27 ianuarie 1841, Lipia, Buzau – d. 25 iunie 1901) capitan in 1866, s-a implicat in detronarea lui Cuza din ratiuni patriotice, dupa spusele lui.

Regimul lui Cuza a dat, dupa parerea lui, mana libera coruptiei si abuzului. Lui Cuza ii datora insa respect si dorea inlocuirea sa nu ca persoana fizica, ci inlocuirea domnului pamantean cu cel strain. Potrivit marturiilor autorului, C.A.Rosetti insusi privea domnia lui Cuza ca pe un moment trecator: „Vom alege un singur domn roman peste tarile surori, si mai tarziu vom da jos pe acest domn pamantean pentru a-l inlocui cu un print strain”.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!