Articole despre valorile românești.

corvin lupu, fundatii straine

Corvin Lupu – Fundatii straine de „binefacere”, factor de risc pentru securitatea nationala

corvin lupu, fundatii straine

Corvin Lupu - Fundatii straine de „binefacere”, factor de risc pentru securitatea nationala

Lovitura de stat din decembrie 1989 a adus cu sine, in primele zile dupa asasinarea lui Nicolae Ceausescu, o noutate in peisajul institutional romanesc: fundatiile de „binefacere” cu finantare din strainatate. In sfarsit romanii vedeau cu ochii lor cum Occidentul plin de bunavointa si prietenie dezinteresata, aduce bani in Romania pur si simplu ca sa ne ajute. Adica, occidentalii veneau sa ne dea bani „pe gratis”. Primul om care a venit in Romania, cu primul avion, dupa ridicarea interdictiei de zbor si deschiderea spatiului aerian al tarii, a fost George Soros. Spatiul aerian al Romaniei fusese inchis mai multe zile de autorii loviturii de stat, ca sa poata sa-si rezolve nederanjati problemele preluarii puterii si sa-i curete pe cei care nu au tradat Romania alaturi de ei si nu s-au racordat agresiunii serviciilor straine impotriva tarii noastre.

George Soros, reprezentat al „poporului ales”, a fost primit de conationalul sau Saul Bruckner, deghizat in roman sub numele de Silviu Brucan. Internetul pastreaza si astazi fotografii ale intalnirii lor cand au pus bazele Grupului pentru Dialog Social, prima fundatie finantata din strainatate, in care aproximativ 10% dintre membrie ei au fost de etnie romana, ceilalti fiind minoritari etnici, majoritatea minoritari ascunsi sub nume romanesti. GDS-ul lui Brucan si Soros a devenit cea mai cruda politie politica a intelectualitatii din Romania si cea care vegheaza si astazi ca tinerilor nostri sa li se poata spala creierele cat mai bine. Era doar inceputul. Au urmat alte si alte organizatii si fundatii, granturi finantate de cercetare, fonduri diverse pentru schimburi academice si finantari in foarte multe directii social-economice si cultural-stiintifice de actiune. S-a inceput cu ideologia si apoi s-a trecut la infiintarea fundatiilor cu interese economice. Intr-adevar, romanii au crezut ca Occidentul chiar da bani „pe gratis”… Poporul roman a fost dinnou neatent…

Putini au fost cei care au recomandat prudenta si au aratat ca nimeni nu da bani „pe gratis”, ca in spatele fiecarui dolar cheltuit in Romania se ascunde, mai in adancuri sau mai la vedere, un interes. Cu cat banii sunt mai multi, cu atat interesul este mai mare. Acesti avertizori au fost imediat taxati ca fiind comunisti, eventual securisti, ceausisti, sau nationalisti, acestui din urma termen atribuindu-se, prin abuzarea intelesului sau pozitiv, conotatii negative, peiorative. Un cor admonestator, uneori asurzitor, a acoperit imediat pe avertizori, iar noile softuri ale politiei politice a noului regim, deservita de „puii” fostei Securitati, i-a incadrat de indata pe avertizori si ei au fost luati „in lucru”.

Un distins coleg profesor universitar si colaborator apropiat, fost decan la Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca si cativa ani profesor universitar asociat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, venit aici ca sa-mi ajute facultatea pe care o conduceam, a fost invitat, in 1995, in SUA, la o universitate foarte prestigioasa, dar care avea si alte misiuni de „formare” in Romania. Cu acest prilej, i s-a propus „o afacere”. Facultatea lui urma sa primeasca suma de un milion de dolari, cu conditia sa scoata toate orele de istorie din planul de invatamant al facultatii!!! Istoria care conserva adevarul peste timp deranja foarte tare pe noii nostri „prieteni”, indrumatori, „binefacatori”, de fapt viitorii nostri stapani. Pai, cum sa faci Stiinte Politice fara sa stii istorie, fara sa cunosti radacinile evenimentelor si fenomenelor politice care se petrec astazi? Istoria este regina stiintelor umaniste. Fara istorie nu se pot insusi temeinic nici Politologia, nici Relatiile Internationale, nici Studiile de Securitate. Se poate face doar propaganda politica de slaba factura, ceea ce, din pacate, se face in cea mai mare masura. Conducerea colectiva a facultatii din Cluj si rectorul de atunci au acceptat oferta. Si clantele de la usi au fost aduse din SUA, dar studentii n-au mai invatat istorie si au ramas cu un handicap profesional major. Se forma „omul nou”, Homo europaeus, Homo mondialus, Homo globalus, sau cum sa-i mai spunem.

O tara fara istorie nu are viitor!!! Atunci am inteles ca viitorul suna rau si ca vom ajunge colonie. Am spus-o si studentilor mei. Peste ani, in ultimul deceniu, mai multi studenti au recunoscut ca in 1995 nu m-au crezut, dar astazi constata ca am avut dreptate. Le-am spus ca aceasta este menirea unui profesor. Sa spuna adevarul, cat ar fi el de crud si sa transmita mesaje care sa dainuie peste timp, nu doar mesaje cu valabilitate conjuncturala, temporara.

Anii au trecut, Romania a aderat la N.A.T.O., la U.E. si s-a inscris sa marsaluiasca pe tot felul de „axe”, parcurs pe care si-a pierdut suveranitatea si independenta nationala si, odata cu ele, o mare parte din elite, din genele bune, acumularile si resursele de toate felurile. Economia romaneasca a fost lichidata si instrainata, si inlocuita cu o economie straina. La sfarsitul anului 2016, Institutul National de Statistica ne-a anuntat ca 88% din capitalul din Romania apartine strainilor, iar 12% apartine romanilor. Nu etnicilor romani, ci cetatenilor romani, inclusiv strainilor care din interese economice, si-au luat si cetatenia romana. In conditiile in care toate resursele naturale ale Romaniei si jumatate din cel mai bun teren agricol al tarii sunt exploatate de straini, am crezut ca presiunea fundatiilor straine se va incheia si ea. Am sperat ca si-au atins scopul si se opresc. Au reusit sa faca din Romania o colonie pe placul lor. Dar, nici vorba! Vin mereu altii… cu alte interese, dornici sa puna mana pe alte bogatii ale tarii, pe care le cunosc mai bine decat romanii. Doar ei sunt cei care au pus mana pe hartile secrete cu resursele minerale, cu ajutorul mizerabililor lor complici interni, printre care au fost si unii etnici romani.

Recent, am fost solicitat de un apropiat al meu, sa dau niste relatii referitoare la un teren de pasune alpina, proprietate a familiei mele din Muntii Fagarasului, la poalele varfului Moldoveanu, pe Valea Vistea Mare. Astfel am auzit pentru a doua oara de o fundatie germana care misuna de cativa ani prin Tara Fagarasului si prin nordul judetului Arges. Mai auzisem de aceasta fundatie cu cativa ani in urma, de la acelasi apropiat al meu, cand fundatia era in curs de constituire.

Am aflat atunci ca urmareste scopuri nobile de protectie a mediului, in special a padurilor din Carpatii Meridionali, doreste sa conserve natura minunata a Romaniei, sa marcheze trasee turistice, sa faca podete peste rauri de munte, pe traseul potecilor turistice etc. Apropiatul meu mi-a relatat numai lucruri minunate despre aceasta fundatie. Cu experienta varstei si a sanselor pe care le-am avut in viata de a intelege operatiunile din spatele cortinei, am devenit curios. M-am interesat de aceasta fundatie si am gasit informatiile care ma interesau si m-am decis sa le fac cunoscute si celor care nu au auzit de ele. O fac cu speranta, care moare ultima, ca poate si romanii vor gasi mijloace sa-si apere putina saracie care le-a mai ramas. Bogatia s-a dus deocamdata in maini straine, dar putinul ramas romanilor trebuie aparat.

Fundatia se numeste Conservation Carpathia. Ce nume frumos si cu conotatii generoase! In 2 decembrie 2002, prin Incheierea nr. 16/AS a Judecatoriei Zarnesti, acestei fundatii i s-a acordat personalitate juridica.

Scopul principal declarat al fundatiei este sa creeze un Parc National in Carpatii de Sud ai Romaniei prin folosirea de fonduri publice si private.

Printre obiectivele fundatiei sunt si acelea sa cumpere pasuni, paduri, sa administreze flora si fauna salbatice si sa dobandeasca dreptul de extractie a mineralelor. Iata deci finalitatea actiunilor fundatiei Conservation Carpathia.

De indata ce a obtinut drepturile legale de functionare, Fundatia Conservation Carpathia, prin SRL-uri comerciale subsidiare, a inceput o campanie agresiva de achizitii de terenuri forestiere, in special in Pasul Rucar, prin Dambovicioara, Dragoslavele, in zona barajului Pecineagu, Parcul Natural Piatra Craiului, Leaota s. a. In demersurile sale, fundatia a justificat dorintele ei de achizitionare de terenuri montane prin remari denigratoare la adresa romanilor, „natiunea care doreste sa se improprietareasca cu cele trei milioane de hectare de paduri, cu singurul gand de a le transforma in bani”.

Pana la ora cand am cules eu informatii pentru prezentele randuri, fundatia achizitionase suprafata de 26000 de hectare de padure si pasune(!), cu complicitatea unor sefi de composesorate si ocoale silvice private. Cu un tupeu iesit din comun, FCC declara ca ea cumpara zeci de mii de hectare de padure numai pentru a o salva de la defrisare. Cat de prosti ne cred si cat de prosti sunt cei care ii cred pe ei!? FCC si-a legalizat si un fond de vanatoare si a devenit membru in unele composesorate de padure, calitate in care au dreptul legal de a achizitiona terenuri de la alti composesori […]

La 14 septembrie 2016, Guvernul Dacian Ciolos aproba un Memorandum cu privire la crearea Parcului Natural Muntii Fagaras. De observat ca Guvernul Ciolos nu a emis o ordonanta sau o lege, care pot fi contestate in concencios administrativ, ci un Memorandum, care nu poate fi supus formelor legale de contestare. In acest document se specifica si modul de constituire a parcului National Muntii Fagaras, prin „initierea unei oferte de colaborare pe baza de voluntariat public-privat, in vederea colaborarii cu diverse organizatii de mediu care doresc sa sprijine pe termen lung constituirea parcului national.” Memorandum-ul stabilea si termenul de inscriere pentru colaborare cu Guvernul Romaniei, care a fost octombrie 2016. La ora respectiva, singura fundatie care avea un asemenea obiectiv asumat era CONSERVATION CARPATHIA, iar in luna ramasa alte organizatii nu mai aveau timp sa se infiinteze sau sa-si modifice statutul in instanta.

Siturile „Natura 2000 Muntii Fagaras” si „Piemontul Fagaras” au solicitat guvernului Romaniei anularea/retragerea/denuntarea Memorandumului cu privire la crearea Parcului Natural Muntii Fagaras, aprobat de Guvernul Romaniei la 14 septembrie 2016.

Speranta moare ultima…

In jurul problematicii proiectului de inlocuire a Administratiei Siturilor „Natura 2000 Muntii Fagaras” si „Piemontul Fagaras” cu o administrare de catre Fundatia Conservation Carpathia a Muntilor Fagaras s-a declansat o adevarata lupta. Sustinatorii administrarii Muntilor Fagaras de catre aceasta fundatie straina isi bazeaza argumentatia propagandistic, sustinand ca cei care se opun strainilor sunt cei care vor sa taie padurile Fagarasilor, cei care vor sa vaneze toate trofeele faunei care a mai ramas in viata si care vor sa faca din Transfagarasan un mare talcioc.

Asemenea sugestii/sustineri/demersuri sunt adevarate ofense aduse minimei inteligente a poporului roman. Adica romanii nu sunt buni sa-si pastreze tara pentru ca sunt hoti, asa ca hai sa dam tara strainilor, care s-au dovedit mult mai corupti decat romanii, doar ca au tupeu mare si „hotii” striga „hotii”, iar guvernul roman, aflat sub presiunea euro-atlantica, pe de o parte, si a statului paralel intern, pe de alta parte, nu-si poate exercita suveranitatea pentru a lasa Romania, atata cat a mai ramas, romanilor. Fundatia Conservation Carpathia joaca dur. Ea a dat in judecata Federatia Proprietarilor de Paduri si Pasuni din Romania, NOSTRA SILVA, si i-a cerut daune materiale pentru ca i-ar fi stricat imaginea! Tupeu, nu gluma! Romanii nu mai au voie in tara lor sa critice intrusii straini veniti dupa bogatiile noastre.

Lupta pentru acapararea Muntilor Fagaras, cu multele lor resurse naturale, continua!

Sursa: justitiarul.ro (fragmente).

/0 Comments/by
palatul odeon, zahanaua 33, mandravela

Marturii din vechiul Bucuresti – Palatul Odeon, Zahanaua 33

palatul odeon, zahanaua 33, mandravela

Marturii din vechiul Bucuresti - Palatul Odeon, Zahanaua 33

Putine cladiri au conservat spiritul Bucurestiului de aur. Palatul Odeon, situat in jos pe malul Dambovitei, este una dintre ele. Palatul se afla intr-o cladire monument arhitectural, singurul ramas din vechile cladiri ale fostei administratii a batranului Abator, datand din anul 1869.

A fost construit pe vremea aceea in „Livada de duzi”, locul din mahalaua Mandavrela, unde in 1913 s-a nascut si a crescut Maria Tanase, devenita simbol muzical al Romaniei. Ea a cantat mult in perioada interbelica si in restaurantele bucurestene, dincolo de numeroasele turnee nationale si internationale pe care le-a facut.

Constructia Palatului Odeon a fost realizata dupa planurile marelui arhitect Alexis Godillot, predate primariei in anul 1868. Dintre lucrarile importante ale arhitectului Alexis Godillot mai amintim Halele din Piata Amzei in 1872, Hala Ghica, Hala Centrala din Piata Mare (Unirii).

Intre anii 1925-1935, cladirea a fost concesionata societatii Sapira, care era tutelata de catre fosta Banca Chrissoveloni, devenind provizoriu resedinta acestei societati.

Banca Chrissoveloni a fost pana in 1933, la caderea Bursei de pe Wall Street, una dintre cele mai puternice institutii financiare din Romania, fiind construita de-a lungul a mai multe generatii de familia Chrissoveloni.

Sediul central al bancii, construit de arhitectul G. M. Cantacuzino, este astazi sediul Bancii Nationale a Romaniei (BNR).

Intre timp, Palatul si-a pastrat aerul de odinioara, acesta fiind conservat de Zahana 33, un restaurant unde se poate experimenta ospitalitatea timpurilor Micului Paris, redescoperind valorile Bucurestiului interbelic. In fundal se aude glasul duios al Mariei Tanase si al altor artisti consacrati din perioada interbelica.

Acum 100 de ani, Zahanaua era o carciuma de pe langa abatoare, unde gaseai anumite mancaruri specifice – oasele de maduva si fuduliile erau delicatese ale boierilor gurmanzi. Acum, meniul include bucate romanesti, influentele interbelice regasindu-se in preparatele frantuzesti populare acelei perioade.

Sursa: ziarulmetropolis.ro.

palatul odeon, zahanaua 33, mandravela
palatul odeon, zahanaua 33, mandravela
/0 Comments/by
pactul ribbentrop-molotov, stalin, hitler

George Damian – Pactul Ribbentrop Molotov este in vigoare

pactul ribbentrop-molotov, stalin, hitler

Pactul Ribbentrop-Molotov este in vigoare. De ce Basarabia nu a avut soarta balticilor.

Indraznesc sa spun ca Pactul Ribbentrop Molotov este in continuare in vigoare. Rusii se apara spunand ca intelegerea dintre Hitler si Stalin a fost denuntata de multa vreme, din 24 decembrie 1989. Doar ca foarte putini au citit documentul acestei denuntari.

Puteti citi aici hotararea Sovietului Deputatilor Poporului in care este condamnat Pactul Ribbentrop Molotov. Aceasta hotarare spune in sesenta la punctul 2 ca URSS a fost silita sa faca aceasta intelegere cu Germania nazista de contextul international (deputatii sovietici au suferit o mica amnezie cu privire la negocierile purtate de Stalin cu Franta si Marea Britanie in paralel cu cele purtate cu Germania nazista, Stalin putea alege sa se alieze cu Londra si Parisul).

Punctul 3 al hotararii spune ca protocolul secret este impotriva bunelor practici ale relatiilor internationale (se mai arunca si un semn de intrebare asupra originalitatii protocolului secret, asta dupa ce zeci de ani Moscova a negat ca a existat un astfel de protocol).

La punctul 4 deputatii sovietici spun ca Pactul Ribbentrop Molotov a fost anulat de atacul Germaniei naziste din 22 iunie 1941. (Deja decizia asta nu zice nimic nou!)

Punctul 5 este cel mai interesant. La inceput spune ca Pactul Ribbentrop Molotov nu este conform cu principiile leniniste de politica externa (va amintiti planul lui Lenin de atacare a Romaniei pe doua fronturi dinspre Ungaria si Ucraina?) „Trasarea sferelor de influenta ale Germaniei si URSS a fost impotriva independentei si suveranitatii unor terte tari” spune documentul de la Moscova si continua spunand ca la momentul semnarii Pactului Ribbentrop Molotov relatii dintre URSS si Estonia, Lituania, Letonia, Finlanda si Polonia erau reglementate printr-o serie de tratate care garantau independenta si suveranitatea teritoriala a acestor state.

Ati observat detaliul? Nimic despre Basarabia, nimic despre Romania. Printre randuri eu citesc asa: Basarabia nu este pe aceeasi pozitie cu Estonia, Lituania, Letonia, Polonia si Finlanda. Din punctul de vedere al faptelor lucrurile sunt clare: Estponia, Lituania si Letonia sunt in NATO si UE, Republica Moldova este blocata de un conflict inghetat.

Condamnarea Pactului Ribbentrop Molotov a fost facuta din varful buzelor si in nici un caz nu se refera la Basarabia. (Mai e un detaliu care nu imi da pace: am impresia ca exista o legatura intre faptul ca pe 24 decembrie 1989 se adopta acest text pervers la Moscova, iar pe 25 decembrie 1989 Nicolae Ceausescu era impuscat la Targoviste).

Va puteti delecta mai jos cu o fotografie din 22 septembrie 1939, cand generalul nazist Heinz Guderian se bucura la Brest-Litovsk alaturi de generalul sovietic Semion Krivosein de impartirea Poloniei.

Sursa: basarabialiterara.com.md.

/0 Comments/by
ilie badescu, centenar, elite false

Ilie Badescu – De-realizarea lumii prin elite false

ilie badescu, centenar, elite false

Ilie Badescu - De-realizarea lumii prin elite false

Cele mai insemnate manifestari specific omenesti sunt trairile inaltatoare, acele manifestari sufletesti sau spirituale prin care viata individului si deopotriva a marilor colectivitati este inaltata din planul supravietuirii biologice in planul vietii spirituale, adica al dobandirii vietii vesnice. Omul cauta solutii la problema raului si a bolii in frunte cu boala cea mai teribila, care este insasi maladia mortii, iar aceasta cautare este pentru oricine lucrul cel mai de pret, mai de pret decat averile, decat frumusetea si decat orice ar aduce succesul vremelnic al fiintei omenesti. Fara de succesul dobandirii vietii vesnice toate celelalte sunt nimic. Pentru a intelege aceste imbolduri ale actiunii individuale si sociale, am propus un nou sistem de categorii sociologice, prin care am inaugurat perspectiva noologica in sociologie. Respectivele categorii sunt: latente sufletesti, cadre noologice sau spirituale, invataturi si manifestari. Viata omeneasca nu este pur si simplu data, ci daruita, iar darurile sunt cea dintai dovada asupra latentelor sufletesti, care nu pot fi explicate in ordine naturala, caci nu deriva din cele ale naturii, ci din cele vesnice, sunt energii necreate, cum le aflam denumite la Sf. Grigorie Palama. Este straniu sa constati cat de mult datoreaza omul energiilor necreate in toate manifestarile sale, ca in cazul darurilor (de la darul frumusetii, al cuminteniei, la talente, insusiri de toate felurile si, culminativ, la geniu si sfintenie), al harismelor, etc., cat de indatorat este el cadrelor spirituale (ale trairii inaltatoare) in desfasurarea acelorasi manifestari, si cat de insemnate sunt pentru viata omeneasca invataturile si, pe de alta parte, cat de ignorate sunt aceste categorii in procesele cunoasterii sociale si antropologice. Darurile toate atesta energii care n-au cum sa fie furnizate de fluxurile vietii biologice ori, pur si simplu, psihice. Ele sunt energii suprafiresti, asa cum ni se atesta in cazul profetilor, al sfintior, al geniilor, al eroilor, al harismaticilor in genere etc. In aceeasi ordine de idei, cu greu ar confunda cineva cadrele spirituale ale vietii cu celelalte cadre de viata, de la cele biologice, la cele sociale in genere. Tot astfel, caile omenesti datoreaza atat de mult invataturilor si intelepciunii in frunte cu invatatura invataturilor descoperita omului de catre insusi Dumnezeu prin cele doua moduri ale revelatiei, asa de lamuritor aprofundate de catre Nichifor Crainic: revelatia naturala si revelatia supranaturala. Fara de invataturile descoperite omului de catre Dumnezeu s-au iscat mereu forte ale abaterii, care au lucrat spre a-l devia pe om si chiar marile colectivitati de la indrumarea randuielilor firesti, ale creatiei, si deci de la indreptarile descoperite omului de catre Insusi Dumnezeu.

Mecanismul prin care s-au savarsit in toate epocile si pe durate variate aceste devieri au fost si sunt elitele false, elitele care asculta si aduc popoarele la ascultarea rautatii. Procesul sub care s-au manifestat asemenea devieri colective a fost numit de antropologi contracultura. Forma sub care se manifesta conduitele deviate este deopotriva aceea a sistemului de gandire eronat, a teoriilor mistificate, pe care le numim de aceea si parateorii, a ideologiilor in genere si, culminativ, aceea a idolatriilor. Devierile sunt si ele stratificate, compun altfel spus, un sistem destul de stufos, incat regasirea in hatisurile lor capata forma ratacirii printr-un labirint. Pot fi devieri de la linia invataturilor revelate, dupa cum pot fi devieri de la mari traditii si tot astfel de la randuielile creationale, firesti, ba chiar de la cele naturale, date omului prin natura lui. Epoca moderna si-a justificat devierile slujindu-se in acest sens de conglomerate ideologice, care s-au constituit in forte greu de strunit, slujind un singur scop, acela de a justifica, a legitima devierile. Nici chiar statele cele mai puternice n-au gasit solutia controlului acestor teribile forte ale devierii. Singura Biserica are ghidul si puterea acestui control caci are acces la invataturile revelate. Ideologiile se disemineaza cu o forta de difuziune extraordinara gratie marilor corporatii intelectuale care se pun in serviciul lor. Uriase corpuri de intelectuali se pun in slujba lor, constituindu-se intr-o adevarata casta a ideocratilor.

Anii ’90 sunt marcati de escaladarea unui astfel de fenomen. Un „sistem de gandire” aflat deja intr-o criza seculara a cucerit elitele politice si mari segmente ale corporatiei intelectuale romanesti. Acest „sistem” a trecut prin trei cicluri si cinci subfaze de criza „teoretico-ideologica” (devoalandu-si, altminteri spus, falsitatea) si cu toate acestea a fost adoptat de elitele postdecembriste drept unul dintre sistemele exemplare de a gandi problemele „innoirii” Romaniei. Ca si cum ar fi cu putinta innoirea unei societati, reforma ei, convocand in acest scop sisteme teoretice si ideologice de gandire invalidate de mai multe ori si in diverse arii ale planetei. In plan teoretic, respectivul sistem de gandire a imbracat forma „teoriilor modernizarii” si a acelei persistente „credinte ideologice” pe care Lovinescu a numit-o printr-un termen memorabil, „sincronism”. Sincronismul si „teoriile” sincronizarii reprezinta sinteza tuturor acelor reprezentari si sentimente nutrite de credinta ca salvarea unei societati poate veni de la imitatia masiva a institutiilor si formelor de viata moderne, amplu imbratisate in Occident, unele fiind chiar izvodite acolo, adoptate amplu de popoarele europene si ne-europene indiferent de traditiile proprii si chiar impotriva lor.

Teoriile modernizarii, asadar, zidite pe postulate sincroniste, sustin ca societatile relativ nemodernizate se pot innoi prin influenta societatilor relativ modernizate. Procesul influentelor a fost numit, in Romania anilor ’20, „sincronizare”, iar sistemul de idei si credinte care impartasesc o asemenea viziune a fost numit sincronism. Ca sistem de gandire si de credinte ideologice, sincronismul si teoriile modernizarii, in calitate de corelativ teoretic al acestuia, au inregistrat primul lor prag de criza letala intre 1870-1910 in Europa de est, unde se remarca si prima reactie majora la criza acestui „sistem” prin grupul „teoriilor formei fara fond”, impartasite de toti intelectualii epocii, indiferent de orientarea lor ideologica, conservatori (Eminescu, Maiorescu, Motru), liberali (Zeletin), socialisti (Gherea), poporanisti (Stere), taranisti (Madgearu), neoliberali (Manoilescu). Putem califica aceasta atmosfera de deziluzie obsteasca si de masiva reactie la „iluzia lirica” a teoriilor modernizarii (nutrita de credinta parareligioasa in rolul crucial al „imprumutului cultural”) printr-o sintagma: „cultura critica”. Aceasta desemneaza o stare intelectuala si afectiva marcata de „deziluzia in fata progresului”, de brutala „trezire” la realitate din „somnul sincronist”, de „reactionarism” si, evident, de reorientare a gandirii colective, proces in si prin care s- au nascut un alt sistem de gandire teoretica si alte idei sociale (si politice). Noile teorii si idei sociale reprezinta curentul organic in viata intelectuala a tarilor inapoiate si totodata expresia eliberarii gandirii colective din „colonialismul mental” in care fusese impinsa la startul modernitatii.

Cum am precizat, prezumtia de baza impartasita de toti intelectualii afirmati in curentul de ascensiune a culturii critice a fost aceea ca exista societati pacalite, inselate si care se autoinseala mizand pe iluzia ca imprumutand o forma (de oriunde ar prelua-o, inclusiv din Apusul Europei) dobandesc automat si fondul ei spiritual.

Constatarea lor, in noua atmosfera a epocii, a fost aceea ca forma imprumutata a ramas o forma goala. Caci n-a adus dupa ea si o dezvoltare de aceeasi masura a fondului. Fondul social ramane in continuare nedezvoltat, in ciuda imprumutului masiv de forme apusene (institutii occidentale). Prin urmare, influentele modernizarii nu induc dezvoltare, ci, cum va spune A. G. Frank, in anii ’60, aduc subdezvoltare, sau cu termenul teoreticienilor romani ai primelor decade ale secolului, „forme fara fond”, autoinselare, simpla decoratie de fatada. Teoreticienii fenomenului latino-american au desemnat acest fenomen de propagare a influentei occidentale modernizatoare prin termeni ca: subdezvoltare sau dezvoltare dependenta ori, si mai exact, capitalism dependent si „periferialism”.

Deci sincronizarea nu aduce dezvoltare ci dependenta (tehnologica, economica, politica si, ceea ce e mai grav, mentala). Intelectualii din tarile dependente prezinta toti acelasi sindrom regresiv, dependent de „formele de gandire” fabricate de altii si impuse ca „reguli de gandire” si de „conduita” socotite valide indiferent de conditiile particulare de timp si de spatiu. Ei devin astfel „obedienti”, capriciosi si, pe cale de consecinta, teribilisti, zeflemisti, bonjuristi, neseriosi, simpli scripcari ai unei melodii pe care, in cele din urma, nici n-o mai gusta, dar pe care nici n-au curajul s-o paraseasca, fiindca ar pierde ocazia de a se manifesta galagios in cultura, de a se autointitula grupare progresista, admisa la catedre, la pupitrul revistelor si televiziunilor in pozitia de lideri de opinie sau, cum se spune azi, de „analisti”. Este plebea suburbialismului oriental cu mult mai agresiva decat plebea marii metropole a antichitatii romane, care si ea a reusit la un moment dat sa cucereasca Senatul si sa ocupe „pozitiile directoare” ale institutiilor. Si atunci, ca si acum, paturile dezordinii au acaparat institutii ale ordinii si au provocat marea criza care a zguduit „statul roman” terasandu-i „panta declinului”.

Toate aceste „fenomene” sunt simptome ale crizei unui sistem de gandire produs de marea metropola pentru uzanta „periferiilor”. Al doilea proces care se leaga de cel dintai, adica de imitatia masiva practicata cu o incredere de tipar religios in rolul salvator al formelor imitate, este o masiva culpabilizare difuza: aceiasi intelectuali obedienti si necreativi transfera vina pentru esecurile sincronismului asupra poporului caruia i se aplica cele mai urate etichete. Lucrurile sunt la fel azi ca si ieri, in pragul modernizarii societatii romanesti, doar ca, azi, cultura critica este mult mai fragila, iar valul, mai precis subcultura „sincronistilor” este mult mai agresiv promovata. Zeflemeaua a atins proportii teribile in zilele noastre, iar obraznicia noilor cenuseri a atins pragurile unei urate maladii. „Turcitii” s-au inmultit, zeflemistii de profesie au dezvoltat o adevarata industrie mediatica pe cat de complexa pe atat de stricacioasa si de primejdioasa prin efectele sale asupra spiritului public de azi si de maine. In egoismul ei „noua clasa” pierde din vedere efectele de lung termen ale fenomenului pe care l-a incurajat prin tot felul de recompense care-au permis acestei plebea scribax sa-si constituie baza logistica (programe, burse, sedii etc., etc., sunt astazi speranta celui de-al doilea val al recrutilor amagirii si ai mistificarii). Lucrul cel mai grav pervertit la noii „recruti” este memoria parintilor. Ei nu mai vor sa stie de parintii lor, de „locul” originii lor, indiferent care-o fi acela. Lucrul grav, deci, in devierea sincronista este degradarea memoriei, iar aceasta nu este o chestiune strict ideologica, ci atinge chiar acele categorii sufletesti, care ordoneaza fluxul de trairi in care se includ obiceiuri si traditii si deopotriva amintirea parintilor. Grozavia fenomenului tocmai in asta consta, ca degradeaza, odata cu institutiile, simple forme fara fond, si categoriile sufletesti, adica raneste trairile cele mai intime, precum cele la care tocmai ne-am referit: amintirea parintilor, memoria stramosilor si cultul eroilor. De vreme ce degradarile ating straturile profunde ale sufletului este urgenta cautarea unor metode noi de cercetare a „profunzimilor”. In cercetarile noastre am preluat sugestiile unei metode pe care cercetatorii lui Dostoievschi au numit-o „sondaj pneumatologic”. Este metoda regina a sociologiei noologice.

(Din cursul Globalizare, comunicare interculturala, identitate si integrare europeana. Perspectiva sociologiei)

Sursa: irinamonica.wordpress.com.

/0 Comments/by
romania, aparate de stat

Romania, mentinuta in viata de aparate

romania, aparate de stat

Romania mentinuta in viata de aparate

Romania este mentinuta in viata de aparate (de stat sau aiurea, de corporatii, adica private). Aceste aparate sunt niste mecanisme antropice, facute de mana omului, cu oameni si/sau fara (a se citi digitale), care functioneaza automat. Ce fac ele? Mentin parazitismul national, care se vede pe strazile marelui oras (in care „merge si asa” chiar daca este mizerie, chiar daca sunt gunoaie vizibil lasate pe strada sau pe spatii verzi), iar conlocuitorii sai merg pe strazi visand si consumand materiale care se transforma in deseuri, in gunoaie.

Mama Natura nu mai suporta asa ceva, sa consumam si sa lasam deseuri. Toate materialele ar trebui sa fie folosite si refolosite, si sa nu lasam nici o urma ca am fost acolo. Toate urmele sunt rani asupra capei vitale a planetei, asupra hidro-lito-atmo-biosferei.

Aparatele care mentin Romania in viata isi urmaresc propriul interes. Indivizii care le compun nu sunt constienti ca traiesc pe suprafata unei planete, nici macar ca sunt luminati de catre soare, desi pare de necrezut. Doar cand este canicula sau nori negri care acopera cerul, isi dau seama ca mai exista si soare.

Stateam de vorba cu un prieten bun, la un moment dat, despre viitorul Romaniei. Am avut o revelatie de scurta durata dar cu impact profund si l-am intrebat: ce crezi ca se va intampla daca toate corporatiile multinationale ar inchide sandramaua la noi in tara si si-ar lua talpasita de aici? Mi-a raspuns: faliment total. Insa nu era sigur. Eu da, si o reiterez: faliment total. Dar as vrea sa parafrazez: daca toate bancile cu capital strain ar inchide si ar pleca din aceasta tara (au mai fost cazuri, insa izolate.. vezi Milenium Bank etc.), ce s-ar intampla cu noi? In primul rand, ar fi foarte multi romani disponibilizati, pentru ca lucreaza pentru ei si ar fi fost „lasati la vatra”, cum s-ar spune. Ei militeaza pentru parazitii economiei mondiale, cei care acumuleaza capitaluri din tarile pe care le capuseaza pentru a „centraliza capitalurile la varf”, lucru care s-ar numi criza economica. Dar ce se intampla cand acestea capuseaza si resurse naturale care nu au timp sa se refaca, din acele tari in care activeaza? Nu ar fi si criza de resurse?! Apoi incepe sa bata alarma!

Toate aceste aparate, fie de stat (complici cu cele private multinationale), fie private, corporatiste, fara cap si fara coada, mentin starea de fapt extractiva, exploatatoare, speculativa si consumista, exact in aceasta ordine.

Este extractiva pentru ca extrag resurse (si aproape ca nu dau nimic util naturii la schimb, ci in mare parte deseuri).

Este exploatatoare pentru ca exploateaza resursele, mai ales pe cea mai valoroasa: omul (a se citi a lucra pentru altcineva).

Este speculativa pentru ca isi speculeaza propriile valori prin viclesuguri „legale”, precum taxa pe valoare adaugata etc., care le permit profitul garantat. Aceste produse de tip pseudo-economist sunt atat speculative, cat si exploatatoare pentru ca exploateaza fortele naturale si umane, mai ales cele de munca. Si pentru ce? Pentru salariul minim pe economie? Insa din acesta nu se poate creea bunastare, prosperitate, nu se poate pune nimic deoparte, nu se poate lasa mostenire generatiilor care vin. Sau poate nu mai vrem sa facem copii… si atunci ne-am condamna absolut la disparitie.

Este consumista pentru ca consuma. A consuma nu inseamna a manca. A consuma inseamna a balota, a ingera calorii goale, asa-zisele junk food care abunda in lumea noastra. Priviti cantitatea de produse de cea mai proasta calitate care ni se livreaza pe piata romaneasca spre a fi speculata si vanduta prin intermediul acestei pieti de desfacere. Unde este producatorul roman responsabil si iscusit? Aproape ca lipseste cu desavarsire, caci, saracul, nu are loc de gunoaiele occidentului. Consumam si prin faptul ca ne sunt promovate in asa fel incat au devenit vicii, droguri, dependente. Consumam la scara larga, cu miliardele…

Iata! Calcaiele lui Ahile ale unui monstru cu patru picioare de lut! Acestea, la primul tsunami al furiei Mamei Naturi, se vor sparge precum castelele de nisip. Nimic construit pe piatra dura!

/0 Comments/by
carol I, klaus iohannis, alexandru vlahuta

„Nemtii” Carol I, Klaus Werner Iohannis si vizionarul roman Alexandru Vlahuta

carol I, klaus iohannis, alexandru vlahuta

„Nemtii” Carol I, Klaus Werner Iohannis si vizionarul roman Alexandru Vlahuta

Alexandru Vlahuta a gasit inca din 1881 legatura dintre „nemtii” Carol I si Klaus Iohannis, mai ceva decat lingusitorii zilelor noastre, menestrelii pupenklausi!

O poezie scrisa de Alexandru Vlahuta (1858-1919), la Targoviste in iunie 1881, dedicata unui pseudo-neamt, ovreiasului Hohenzollern, pe numele sau complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, cocotat pe tronul Romaniei sub numele de Carol I de catre internationala iudeo-masona prin slugile liberale autohtone, este mai actuala ca niciodata acum, cand ne-a fost impus conducator un alt „neamt” dubios… si tot prin liberali.

Tara de pripas

Un vechi tolbas de vorbe late,
Om norocos din cale-afara,
S-a pomenit pe neasteptate
Stapan peste intreaga tara.

Din ea-si facu o pravalie
Si ca un negustor de treaba,
Pentru ca-n lume sa se stie,
Prinse-a striga de la taraba:

„– Poftiti aici! Oricine are
Obrazul fara de rusine
Si-o constiinta de vanzare,
Poftiti sa faceti targ cu mine!

Prostie, lene, lingusire,
Eu cumpar tot. Veniti aici!
Si cei mai naraviti din fire
Mi-or fi tovarasi si amici.

Eu dau tot felul de noroace,
Caci sunt atoatetiitorul,
Mariri, averi… Sa vie-ncoace
Toti trantorii ce le duc dorul!…”

Asa, sunt zece ani de cand
Pe norocosul negustor
Il auzim mereu strigand,
Si musteriii vin de zor.

In zece ani ce de-a lingai
Nu se vazura-n slujbe mari,
Cati oameni fara capatai
N-ajunsera milionari!

Veniti si voi, straini calici,
Si strangeti tot ce-a mai ramas!
Ce sa mai faci? Ce sa mai zici?
Sarmana tara de pripas!

Alexandru Vlahuta

Si alta poezie, la fel de vizionara, scrisa pentru regele de carton al vremurilor de atunci, asasinul moral al taranilor rasculati in 1907, dar care se potriveste perfect si cu marioneta „germana” de acum:

1907

Minciuna sta cu regele la masa…
Doar asta-i cam de multisor poveste:
De cand sunt regi, de cand minciuna este,
Duc laolalta cea mai buna casa.

O, sunt atatea de facut, vezi bine,

De-atatea griji e-mpresurat un rege!
Atatea-s de aflat! Si, se-ntelege,
Scutarul lui nu poate fi oricine.

Ce tara fericita, maiestate!…

Se lafaieste guresa Minciuna.
Ca numai Dumnezeu te-a pus cununa
De-ntelepciune si de bunatate

Pastor acestui neam ce sta sa piara,

Ce nici nu s-ar mai sti c-a fost, sarmanul,
De nu-si afla sub schiptrul tau limanul,
De nu-ti sta-n mana bulgare de ceara.

Ca tu salbatici ai gasit aice,

Salbatici, si misei, si prosti de-a randul,
S-o saracie cum nu-ti dai cu gandul…
Dar faci un semn, si-ncep sa se ridice

Ostiri, cetati, palate lume noua,

Izvoarele vietii se desfunda;
De pretutindeni bogatii inunda;
Si tu le-mparti cu mainile-amandoua.

Azi la cuprinsul tau ravneste-o lume.

E-o veselie s-un belsug in tara,
Ca vin si guri flamande de pe-afara.
Tot crugul suna de slavitu-ti nume.

Ia uita-te, pamantul ce-mbracat e…

Cresc flori pe unde calci, si rade firea.
Tu-mparti norocul numai cu privirea.
Incai taranii zburda pe la sate!…

Si-i place regelui. E lucru mare

Cum farmeca pe regi Minciuna. Drept e
Ca ea, de mult, pe-a tronurilor trepte
A fost cea mai aleasa desfatare.

……………

Maria-ta, e un strain afara,

Cam trentaros, dar pare-un om de seama,
Si… Adevarul parc-a zis ca-l cheama…
De unde-o fi… ca nu-i de-aici din tara.

Minciuna palida-si topeste glasul:

O, nu-l primiti! Il stiu, e vestitorul
De rau, ce face pe-atotstiutorul
Si vede prabusirea la tot pasul.

E cel ce impotriva ta conspira.

Invidia in inima lui geme
Si gura lui e plina de blesteme.
Tu nu poti auzi ce vorbe-nsira…

Si totusi, zice regele, sa vie!

Dovada ca chiar la palat Minciuna
Nu e biruitoare-ntotdeauna.
Fac si monarhii cate-o nebunie…

Privind in ochii regelui, strainul,

Cu bratele pe piept incrucisate,
Raspica vorba: Tara, maiestate,
E-n durat greu. Tu nu-i auzi suspinul,

Caci muzici canta-n juru-ti. Si slugarnici

Adormitori, ca-n zid, te-mpresurara,
De nu mai poti vedea pe cei de-afara,
Pe bunii tai supusi cei multi si harnici.

Ca n-ai cercat spre ei sa-ti spinteci cale

Sa stii si-n tara ta ce suflet bate,
N-ai vrut decat spinari incovoiate
Si guri deschise laudelor tale.

Ca de-a fost om sa-ti steie drept in fata,

Ca pe-un vrajmas, l-ai departat de tine.
Batranii pier. Dar oaste noua vine,
Si dureroase lucruri mai invata!

Parazi, decor de teatru, luminatii,

Tot ce pe vulg si pe copii insala,
Aceasta-i toata slava ta regala.
Pe tristul gol din juru-ti decoratii!

Tu-n tara asta nu vezi decat raiul

Ce-ai tai ti-l ticluiesc intr-o clipita:
Ruina-i sub hartia poleita,
Sub crangi de brad trosneste putregaiul,

Dar tu esti fericit. Lingusitorii

Inalta imnuri proslavirii tale
Si fac sa n-auzi cantecul de jale

Cu care-si adorm foamea prasitorii.

……………

Nu ti-ai iubit poporul, maiestate!

Sau nu l-ai inteles, si e totuna.

De sus si pana jos s-a-ntins Minciuna
Ea leaga si dezleaga-n tara toate.

Iar ca sa-ti dea o spuma de marire,

Ca pe-un copil te poarta si-ti arata
Sclipiri si flori… Afla-vei tu vrodata
Cumplita vremilor destainuire?…

Si ce sperante se puneau in tine,

Ce vesel ti-a iesit poporu-n cale,
Cu paine si cu sare!… Osanale!

Mantuitorul lui credea ca-i vine.

Ce vesel ti-a iesit poporu-n cale!

……………

Si ce credinta trist-o sa-i ramana;

Ca n-ai putut spre el intinde-o mana,

Din greaua platos-a trufiei tale!

……………

C-acestea nu l-au desteptat pe rege,

Ca Adevarul a fost dat afara

Si slugile l-au imbrancit pe scara,
Fireste, de la sine se-ntelege.
*
Trec anii. Si ce dulce-i amagirea!

Tu zeu esti printre regi! Marire tie!…
In jaltu-i moale, tolanita, scrie
Cu pana ei de aur Lingusirea.

De-abia se ispraveste-o sarbatoare,

Si-ncepe alta. Muzicile canta…
Imbraca-te-n podoabe, tara sfanta,
Sa nu mai stie nimeni ce te doare!

…………….

Dar ce e, Doamne, vuietul acesta?

Ce-i hreamatul acesta care creste?
Se zguduie pamantul si mugeste,
Ca marea, cand o biciuie tempesta.

Se-nalta flacari, brate desperate,

Spre ceru-ntunecat, pustiu si rece.
Naprasnic vantul nebuniei trece
Si spulbera noianul de pacate.

In vaiete se prabuseste-o lume

Cladita pe minciuni. Dar ce manie!
Cum suiera cumplita vijelie!
Sar fratii intre ei sa se zugrume.

Uscata brazda cere iarasi sange.

Femei cu parul despletit, nebune,
Si-asmut copiii la omor. Genune,
Puhoi de ura ce zagazu-si frange!

Deschide ochii mari batranul rege

Si, tremurand, din jiltu-i se ridica.
Au cine linistea lui scumpa-i strica?
S-al vremii rost el tot nu-l intelege.

Alexandru Vlahuta

Sursa: justitiarul.ro.

/0 Comments/by
alexandru vlahuta, scrisoare

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuta catre fiica sa, Margareta

alexandru vlahuta, scrisoare

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuta catre fiica sa, Margareta

Sa traiesti Mimilica draga, si sa fii buna – sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita.

Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca, mai intai, cei rai nu pot fi iubiti si-al doilea… al doilea… de! norocul si celelalte „pere malaiete” care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari asupra carora n-ai nicio stapanire si nicio putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si-n tine-nfloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea este o opera de fiecare clipa – cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. De aceea si vezi asa de putini oameni fericiti… Atati cati merita…

A, daca nu ne-am iubi pe noi asa fara de masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati ori asupra unei fapte urate, daca, in sfarsit ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura.

Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora. Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce sa vrei. Si vad c-ai inceput sa stii asta.

Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat!

Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desteptaciunea te indeamna sa strigi: „Uitati-va la mine!” Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: Sa nu faci nici o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire deplina, ca o constiinta curata.

Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani ai s-o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi.

Sursa: ampress.ro.

/0 Comments/by
manfred spitzer, dementa digitala

Manfred Spitzer – Despre Dementa Digitala (interviu)

manfred spitzer, dementa digitala

Manfred Spitzer - Despre Dementa Digitala

Suprautilizarea mediului digital declanseaza declinul mintal. Smartphone-ul, un ucigas. Psihiatrul Manfred Spitzer – interviu eveniment

„Prin urmare, sa ne referim la scrisul cuiva este pernicios, intrucat acorda ingaduinta nepasarii si nici un vorbitor nu va simti ca pastreaza cu suficienta siguranta ceea ce nu se teme sa piarda.”

Cvintilian, Institutio Oratoria, Cartea I, Capitolul 2.

„Telefonul mobil poate sa scada IQ-ul prin simpla prezenta. Niciun studiu nu arata ca folosirea computerelor in scoli e ceva bun. Dimpotriva! Cu cat adolescentii folosesc mai mult smartphone-ul, cu atat au mai putina empatie pentru parinti si prieteni. Smartphone-ul este unul dintre cei mai periculosi ucigasi din istorie. Nu sunt conservator, dar sunt ingrijorat”, spune in mijlocul acestei pledoarii prof. dr. Manfred Spitzer, psihiatru, psiholog, cercetator in neurostiinte, directorul medical al Spitalului Universitar de Psihiatrie din Ulm, Germania.

„Exista o forma de declin mintal cauzat de suprautilizarea mediului digital la varste fragede”

„Nu am pretentii ca am descoperit o noua cauza a dementei. Dar ideea mea este una simpla. Daca nu iti educi intensiv creierul in primii 25 de ani de viata, incepe declinul. Se intampla ceva in creier si ajungi jos. Exista o forma de declin mintal cauzat de suprautilizarea mediului digital la varste fragede. Termenul ‘dementa digitala’ a fost inventat, de fapt, de medicii coreeni, dupa ce au analizat cazuri de barbati intre doua varste, care au jucat prea multe jocuri pe calculator, iar acum sufereau de pierderi de memorie, depresie, lipsa de concentrare si alte lucruri asociate. Eu folosesc termenul mai precis ca sa arat ca, daca nu ai parte de o educatie buna in tinerete si de un mod general de a-ti educa mintea, daca nu ai acces la muzica, sport, teatru, limbi straine, activitati manuale si tot restul… Cu cat creierul e mai educat, cu atat e mai ferit de declinul timpuriu, dementa.

Tehnologia digitala ne scuteste de efortul mintal. Ne ofera mijloace care se ocupa de treburile mintale. Inainte, ne foloseam creierul, acum folosim smartphone-ul. Daca trebuie sa facem calcule, folosim calculatorul. De cate ori transferi activitatea mintala spre asa ceva, este ca si cum ti-ai transfera energie unui aparat care face totul in locul tau. Nu-ti mai folosesti muschii. E la fel ca atunci cand mergi la sala, fiindca stim ca ni se atrofiaza muschii daca nu-i folosim. La fel se intampla si cu creierul. Daca nu il folosim, nu e bine antrenat. Mai important e ca, in timp ce creierul se dezvolta, trebuie antrenat ca sa-si foloseasca intregul potential. Deci cand in evolutia creierului tanar intervine mediul digital, dezvoltarea lui este afectata puternic. Si trebuie sa stim ce riscuri ulterioare exista. Eu cred ca avem nevoie de evaluarea acestor riscuri si asta este ceva ce nu s-a facut pana acum.

Cazul cel mai important este cel al smartphone-urilor. Adevarate cutite elvetiene ale secolului XXI. Il avem la noi si il folosim de mii de ori. In Coreea de Sud, tinerii il folosesc 5,4 ore pe zi. In Germania, daca intrebi, ti se va spune ca 2 ore pe zi. Daca faci calcule, vei vedea ca 6 ore. Tehnologia digitala si mai ales smartphone-urile sunt folosite enorm si nu s-a facut niciun fel de evaluare a riscurilor. Ar trebui sa abordam foarte serios aceasta problema”.

Diferenta dintre Xbox si smartphone din punctul de vedere al „dementei digitale”

„In primul rand, s-a dovedit ca si din punct de vedere muscular este la fel. S-au facut studii despre aceste console virtuale de tip Wii si concluzia a fost ca miscarea adevarata este mai buna. Anul trecut, odata cu jocul Pokemon, s-au facut estimari care au aratat ca numai in SUA oamenii vor strabate de 148 de ori distanta Terra – Luna, ca va fi o explozie de miscare si toti vom trai mai mult etc. Ei bine, studiile au aratat ca efectul Pokemon asupra sistemului locomotor dureaza 5 saptamani, iar apoi omul ajunge din nou sa nu faca miscare deloc sau sa vaneze Pokemoni cu masina, ceea ce creste numarul accidentelor, inclusiv al celor cauzate de pietoni, fiindca oamenii mergeau cu ochii in telefon. S-au facut multe studii despre asta si s-a dovedit ca efectele nu au fost pozitive, ci negative. Apoi, cu cat petreci mai mult timp la Playstation, cu atat mai putin citesti, canti, iesi in lume… Pare argumentul cel mai putin solid, dar este cel mai puternic: daca petreci mult timp in mediul digital, orice altceva devine neimportant. Si atunci, copiii nostri nu vor mai petrece timpul in mod util lor”.

„Daca las telefonul aici si atat, IQ-ul dvs. si al meu scade”

„Sigur, si eu am telefon si stau mult la computer. Ca medic si savant, nu poti lucra fara computer. Dar nu ma joc pe telefon. Nu fac altceva decat sa vorbesc la el si sa-mi citesc e-mailurile. Si de multe ori il tin offline, ca sa nu-mi distraga atentia. De fapt, s-a demonstrat ca, si daca il las aici si atat, IQ-ul dvs. si al meu scade. Chiar daca nu suna. Fiindca suntem cu gandul la el. Trebuie sa faci efort mintal ca sa nu te uiti in telefon. E un efort masurabil si s-a dovedit ca, daca te gandesti la telefon, rezultatul la testele IQ scade. Deci stim ca asta nu e ceva bun pentru capacitatea noastra mintala. Da, ca unealta, smartphone-ul e grozav. Dar trebuie sa-l dam copiilor sa-si petreaca timpul cu el? E periculos, nu trebuie sa facem asta”.

Fila cartii vs. ecranul dispozitivului. Diferenta fundamentala dintre a citi si „a da click”

„Pe un ecran, informatia e trecatoare. Poate fi buna sau nu. Daca intrebi studentii californieni ce fel de materiale vor la curs, 85% vor spune ca prefera sa citeasca din carti. Fiindca asa, sunt siguri ca autorii cartii au facut eforturi ca sa adune acele informatii, apoi au fost editate si cineva a investit bani pentru tiparire. Pe cand, in cazul unui ecran, al unui monitor, orice nebun poate sa scrie orice. E dovedit ca dintr-o carte invatam mai mult. Cand inveti de pe un ‘ecran’, ai tendinta sa citesti in fuga. Cartea asigura o lectura profunda. Citesti si te gandesti la ce ai citit. Pe vremuri, exista ceva numit ‘citit’. Acum, oamenii dau click-uri si nu mai gandesc prea mult. Asa ca a aparut un termen nou, ‘cititul profund’, care inseamna sa citesti si sa gandesti. Sa citesti dand click-uri nu e ceva la fel de folositor precum cititul. Iar cartile sunt numai pentru citit, de aceea sunt mai bune”.

Copiii si lumea digitala. Legatura dintre telefon, vorbire, deficit de atentie, sentimentul lipsei de control

„Depinde de varsta. Un studiu facut pe 7.000 de copii germani a aratat ca, daca mamele au grija de copiii de un an uitandu-se in acelasi timp pe telefon, copiii vor avea mai multe probleme cu somnul, fiindca un copil vrea atentia mamei si, daca ea nu i-o acorda, el va remarca (…) Medicii au gasit o legatura intre mamele care isi folosesc smartphone-urile si mamele care spun ca au o problema sa isi adoarma copiii.

Apoi, mamele le dau telefoanele copiilor intre 2 si 4 ani. 70% dintre mamele din Germania fac asta peste jumatate de ora pe zi. Si cu cat fac asta mai mult, cu atat copilul va vorbi mai greu. Se stie ca micutii nu invata cuvinte de la telefon. Daca ai peste 5 ani, poti invata unele cuvinte de aici. Dar numai unele. Insa copiii mai mici nu invata limba materna asa. Nu invata nimic. Copiii de 2-4 ani care folosesc telefoane invata mai greu sa vorbeasca.

La cei de 7-9 ani apar probleme de atentie, fiindca smartphone-ul le distrage atentia. Iar cand esti mic, trebuie sa inveti tocmai sa te concentrezi asupra unui lucru, fara sa fii distras de ce e in jur. Si cand te joci pe telefon, intervine ceva din diverse parti, vreun dusman care te arunca in aer etc. Si ca sa joci bine jocul, iti antrenezi atentia ca sa fie cat mai ‘neatenta’. Fiindca vrei nu sa te concentrezi aici, ci asupra a tot.

Si asa apare deficitul de atentie.

E ceva demonstrat, nu e o parere. Iar la 13 ani, cu cat copiii folosesc mai mult smartphone-ul, cu atat simt mai mult ca nu isi controleaza viata, ca smartphone-ul a trecut la conducere. Primesc 200 de mesaje cu ‘Acum mananc guma, ce spui?’, ‘Sunt la toaleta, ce zici?’. Toate aceste non-mesaje (…) trebuie sa raspunzi in 3 minute, altfel te pomenesti cu alt mesaj: ‘Ce-i cu tine?!’. Si ti se distrage atentia. Au observat si tinerii germani. S-a facut un studiu asupra copiilor de 8-12 ani. 50% au spus ca smartphone-ul le distrage atentia. 25% au spus ca nu se mai pot concentra din cauza smartphone-ului. Deci s-au plans ca nu e ceva bun in viata lor”.

Frica si presiune in educatie

„Eu am 6 copii. Asa ca stiu ca uneori trebuie sa spui ‘Haide, incearca din nou!’. Mai ales cand e vorba de invatarea unui instrument muzical. Insa am un prieten care si-a presat fiul sa invete vioara, pana cand copilul a vomat pe vioara. In clipa aceea, familia si-a dat seama ca nu era cea mai buna metoda si a incetat sa-l preseze. Nu trebuie sa se ajunga aici. Insa cand apar mici obstacole, copilul trebuie imboldit putin. Dar daca nu ii place, nu poti insista. Unii dintre copiii mei au studiat multe instrumente. Altii, niciunul. Au facut alte lucruri. Daca le dai multe de facut, vor face. Si asta ii ajuta in dezvoltare”.

Computerele din scoli afecteaza negativ invatarea – de la convingeri personale la studii

„Cand scriu carti, imi sustin toate afirmatiile cu dovezi stiintifice. Si daca mi se spune ca nu e adevarat, ca totul merge foarte bine, le cer acelor oameni sa-mi arate studiile care dovedesc asta. Ca om de stiinta, cel mai interesant lucru sunt contraargumentele si dovezile. Intotdeauna iti doresti sa le afli. Din punct de vedere filosofic, de la Karl Popper citire, asta e totul. Ca om de stiinta, vreau sa stiu daca ma insel. Ma intereseaza studiile care arata asta. Am citit o parte importanta dintre argumentele celor care spun ca gresesc. Nu rezistau in fata unei evaluari critice. De exemplu, exista studii care arata ca, daca inveti geografie la computer sau daca vezi un documentar si apoi dai un test la geografie, ai rezultate mai bune cu ce ai invatat de la computer. Nu e un studiu relevant, dar din el se trage imediat concluzia ca e grozav sa inveti de la computer, desi nu asta arata studiul.

Exista multe pareri gresite care afirma ca e bine sa inveti asa.

Insa daca citesti concluziile unor studii amanuntite, si spun asta cu toata responsabilitatea, niciunul nu arata ca folosirea computerelor in scoli e ceva bun. Multe studii arata ca, dimpotriva, ele afecteaza negativ invatarea. E important! Parintii, profesorii si politicienii trebuie sa stie asta.

Germania tocmai va cheltui 5 miliarde de euro ca fiecare clasa de scoala sa fie dotata cu computere si internet. Este reteta perfecta pentru a face copiii germani mai putin destepti si mai putin dornici de invatatura. Cu cel putin 20%!”.

De la tehnologie la boala

„Ganditi-va la efectele secundare ale acestei tehnologii. Nu duce doar la scaderea capacitatii de invatare si a atentiei, ci si la depresie. Cu cat fetele americane petrec mai multe ore uitandu-se pe telefon, cu atat au mai multe tendinte sinucigase. In ultimii 7 ani, numarul sinuciderilor in randul fetelor din SUA s-a dublat. E o problema seriosa. In Marea Britanie, fetele care petrec peste 3 ori pe zi la telefon au de doua ori mai multe sanse sa faca depresie la 18 ani. Studii de anvergura arata ca, cu cat adolescentii folosesc mai mult smartphone-ul, cu atat au mai putina empatie pentru parinti si prieteni.

Smartphone-ul cauzeaza diabet, hipertensiune, fiindca folosirea lui inseamna ca dormi mai putin cu 1-2 ore. Si e important mai ales cat il folosesti inainte de culcare, fiindca are lumina albastra, care suprima melatonina, hormonul somnului. Si cand dormi putin, apare un metabolism pre-diabet. Lipsa somnului e un factor care duce la diabet. Daca eu dorm mai putin, nu conteaza. Nici daca fac diabet acum nu e ceva asa grav, fiindca dureaza decenii intregi sa apara efectele negative. Insa daca faci diabet la 10-15 ani, ai tot timpul sa apara efecetele secundare si ele apar.

Si nu am terminat. Smartphone-ul a inlocuit alcoolul ca principala cauza a accidentelor de circulatie. Trebuie sa stiti asta. Mai mult, stirile false se raspandesc mai repede asa decat adevarul, a demonstrat recent un studiu. Exista tot felul de consecinte negative. Oamenii se ingrasa fiindca se misca mai putin. Prin comparatie, fumatul nu inseamna mai nimic. Nu am vorbit inca despre dependenta. Smartphone-ul cauzeaza si dependenta de alcool si nicotina.

Adunand toti acesti factori, smartphone-ul e unul dintre cei mai periculosi ucigasi din istorie. Am discutat asta cu multi oameni. Le-ati da ceva asa de periculos copiilor cand au 8-10-12 ani? (…)

Bill Gates a spus ca fiica lui nu are acces la asa ceva. La fel a spus si seful de la Apple, ca nepotul lui nu are smartphone, fiindca distruge performantele scolare. Fostul sef de la Facebook a declarat ca smartphone-ul e facut sa induca dependenta, mai ales atunci cand folosesti Facebook-ul. De curand, investitorii Apple au scris o scrisoare spunand ca asa ceva produce dependenta si ca, daca 4 miliarde de utilizatori de smartphone de pe glob dau in judecata Apple cerand daune, Apple va da faliment. Asadar, nu spun doar eu asta si nu sunt conservator. Vorbesc despre riscurile medicale ale folosirii smartphone-ului. Trebuie sa le luam in serios”.

De la „I” („eu”) la iPod, iPhone, selfie, narcisism, lipsa de empatie

„Sunt directorul unui spital de boli mintale, asa ca vorbesc cu politistii care imi aduc uneori pacienti. Ii intreb ce s-a schimbat si imi spun ca intotdeauna au existat certuri si batai intre oameni. Dar diferenta e ca acum, chiar daca e cineva care zace pe jos complet nemiscat, ei lovesc in continuare in fata bietului om. Inainte, batausii se opreau cand se ajungea la asta. Aceasta lipsa de empatie este ceva nou. Studiile facute in SUA arata o lipsa completa de empatie in ultimii 10 ani, o crestere a narcisismului, nu mai contez decat ‘eu’. Avem ‘iPod’, ‘iPhone’. Eu am primit un aparat foto de la tata la 12 ani. Imi placea sa fac poze, dar nici nu mi-ar fi trecut prin cap sa ma pozez pe mine!

Nu vreau sa interzic smartphone-urile. Vreau doar sa le arat oamenilor posibilele pericole si riscuri, ca sa ne asiguram mai ales ca nu vor avea de suferit copiii. Caci cu cat esti mai mic ca varsta, cu atat vei suferi mai mult. Parintii si profesorii ar trebui sa stie asta. Trebuie sa luam asta in serios. (…)

In Germania, poti pilota un deltaplan de la 14 ani. Categoric este mai complicat decat condusul unei masini. Dar permisul auto se poate lua de la 18 ani. De ce? Se considera ca trebuie sa fii responsabil ca sa operezi 100 CP. La 14 ani, probabil nu ai responsabilitatea necesara. Dar ca sa folosesti asa ceva…

Acest aparat (n.r. smartphone-ul) e cel mai rau-famat lucru din lume, e cea mai mare scena a crimei din lume. Ca sa folosesti asa ceva, ar trebui sa fii dezvoltat din punct de vedere moral. Am decis deja ca la 14 ani nu esti. Poate trebuie sa decidem daca exista o varsta de la care poti folosi asa ceva, cum e 18 ani la carnetul auto. E ceva rezonabil. Eu as spune ca 18 ani e o varsta buna pentru inceput. Stiu, nu traiesc pe lumea asta”.

Sursa: cuvantul-ortodox.ro.

/0 Comments/by
marxismul cultural, institutul tavistock, scoala de la frankfurt

Marxismul cultural, Institutul Tavistock si Scoala de la Frankfurt

marxismul cultural, institutul tavistock, scoala de la frankfurt

Marxismul Cultural, Institutul Tavistock si Scoala de la Frankfurt

„Organizatia Irlandeza a Relatiilor de Grup (OIRG) a fost infiintata in 1999 de catre un grup de profesionisti instruiti in Institutul Tavistock din Londra. Scopul pentru care a fost fondata a fost studierea relatiilor de grup si a vietii organizationale. OIRG face parte dintr-o retea globala formata din ganditori si practicieni in domeniul relatiilor de grup, care ofera o perspectiva diferita in intelegerea problemelor organizationale, societale si de echipa, procesele si dinamica.”

Cele de mai sus sunt exemplul perfect de „psiho-gangureala”, limbaj de lemn care nu explica nimic, foloseste termeni fara sens. De exemplu, ce sunt „problemele organizationale, societale si de echipa”? Si mai important, ce rol joaca, in aceasta elucubratie, Institutul Tavistock al Relatiilor Umane? Caci, ambele sunt implicate in dezintegrarea unitatii familiei si au jucat un rol imens in distrugerea Societatii Occidentale.

Mincinosul preferat al Marii Britanii a remarcat odinioara:

„Caci, avem visul nostru si sarcina noastra. Suntem cu Europa, dar nu parte din ea.

Suntem legati, dar nu combinati. Suntem interesati si asociati, dar nu suntem absorbiti.”

Winston Churchill.

Aceasta remarca a fost lansata chiar atunci cand Churchill asista la construirea Uniunii Europene impreuna cu sustinatorii sai financiari din Statele Unite. De atunci, intreaga Europa a fost plina de propaganda din mai multe surse, propovaduind „perspective diferite”, inclusiv in manualele care au aparut in salile de clasa din tot „Vestul Liber”, oferind un punct de vedere ferm controlat asupra lumii, opozitie care a cerut un raspuns rapid din partea slujitorilor sai alesi „democratic”.

OIRG este o organizatie ascunsa, conformandu-se Scopului Comun in Regatul Unit, care este insarcinata cu subminarea democratiei locale din Irlanda, folosind metode care sunt sustinute de Dáil din Dublin si Stormont din Ulster, dandu-le o fatada „oficiala”, notiune pe care am fost dresati sa o acceptam ca fiind semnificativa, pentru binele nostru, cand de fapt ne diminueaza capacitatea de a prelua controlul asupra propriilor noastre treburi interne. Urmatoarele teme au fost discutate intr-o conferinta recenta la Institutul Tavistock:

„aduc intelegerea asupra motivarilor constiente si ascunse, uneori inconstiente, si a rezistentei grupurilor comunale sau sindicale, pe masura ce acestea se angajeaza in a colabora si a concura intre ele ca sa devina mai eficiente prin dinamica subiacenta din interiorul sau dintre organizatii si comunitati, dintre acestea si larga societate. Se aplica rolurile atribuite din cadrul programului in propriile voastre organizatii, comunitati si retele.”

Personal, pot sa-mi dau seama prea putin ce inseamna cele scrise mai sus.

Retineti, doar, cuvintele cheie cu care cei care au frecventat aceste sedinte de spalare pe creier in grup au fost contaminati. Acceptarea acestor invataturi, care, la o data viitoare, unul dintre cei care au fost instruiti sa reactioneze la unul dintre aceste „cuvinte cheie” se va comporta intr-un anumit fel, care ar putea fi in contradictie totala cu un punct de vedere normal.

Sa mai retineti si motivele utilizate in urmatoarea introducere a scopurilor conferintei:

„Exemplul fluturelui mentionat in conferinta ne sugereaza frumusetea deosebita si fragilitatea unor vieti scurte, dar necesare pentru polenizarile incrucisate si inflorescente, un exemplu de interdepen-denta in mijlocul relatiilor inegale; o metafora, poate, pentru polenizarea incrucisata a culturilor si puterilor politice, contrib-uind in timp ce traiesc in instabilitate.” (Cuvintele cu cratima sunt ale lor)

Cuvintele lui Blair din clipul de mai sus demonstreaza destul de clar ca „cuvintele cheie” au ramas in vigoare inca din zilele lui Harold MacMillan, in 1958, si sunt, cu siguranta, parte din actualul program de indoctrinare a Scopului Comun in Regatul Unit.

Un singur lucru e clar, faptul ca agenda lor, care e in vigoare, de a „colora” pe albi afara din existenta, cum s-ar spune, prin intermediul „polenizarii incrucisate” se afla inca in fruntea politicii globaliste.

Britanicii sunt in mod special vulnerabili la aceasta „sugestie”, mai ales cand este vorba de minciunile prin care se edulcoreaza crimele lor din trecut si le trec ca fiind un lucru bun pentru omenire in general, chiar daca se declara vinovati ca au salvat lumea de Germania, doar ce actualmente se regasesc ca salveaza lumea musulmana trantind-o in Evul Intunecat, in acelasi fel in care au bombardat pe ascuns poporul german.

Pentru oricine de alta nationalitate, mandria „Marelui Popor Britanic” fata de macelurile lor comise asupra celor „slabi” in istorie reprezinta o anatema, in timp ce popoarele britanice, fara pic de constiinta, se gasesc ele insele tinta conspirationistilor Orasului Londra, iar aceasta reprezinta o realitate dincolo de intelegerea lor.

Ceea ce au permis Churchill si britanicii la Yalta, dupa ce au inarmat cel mai brutal regim din timpurile noastre moderne, care a dus deja la capat macelul cu sange-rece a saizeci si cinci de milioane de crestini rusi, ca mai apoi sa lupte alaturi de acesti ucigasi, stiind prea bine ca era parte din aceeasi intelegere regasita in Planul Morgenthau, a fost sa omoare prin infometare treizeci de milioane de germani si sa dea Europa Central-estica pe mana bolsevicilor. Parea perfect rezonabil pentru contingentul britanic si francez prezent la discutii. Cu toate acestea un american a sugerat urmatoarele:

„Documentele istorice, care au condamnat milioane de oameni sa-si piarda locuintele si alte milioane la munca fortata si moarte, au fost semnate ca o mica varietate in timpul pauzelor de masa intr-o atmosfera duhnind a vinuri generoase.”

Amiralul Leahy, Consilierul Sef de Marina al lui Roosevelt, la Conferinta de la Yalta.

Din cele de mai sus, ar trebui sa fie perfect clar ca aranjamentele de la Yalta au fost criminale si totusi, Guvernul Socialist al Marii Britanii, dintre care multi il vizitau frecvent pe Stalin, nu au miscat un deget ca sa intervina sa nu se petreaca aceste fapte inechitabile.

N-ar trebui sa ne surprinda sa descoperim ca legatura britanicilor cu „Proiectul European”, fata de care Uniunea Sovietica i-a fost ca o rampa de lansare, a condus la „eliberarea” finala a statelor captive sovieticilor direct in stransoarea Blocului Sovietic European.

De-a lungul zilelor Uniunii Sovietice, Scoala de la Frankfurt, care in timpul celui de-al Treilea Reich s-a relocat la New York, pregatea intens calea pentru impunerea „Marxismului Social”, care era necesar pentru a injecta un nou sens in filosofia marxista esuata, care s-a dovedit a fi un dezastru total in Uniunea Sovietica si care ar fi avut nevoie de schimbari dramatice in China, inainte ca „Vestul Liber” sa poata fi condus orbeste in aceeasi capcana.

Chiar și acum, o parte a Scolii de la Frankfurt, care este reinfiintata la Frankfurt, lucreaza la schimbarea psihologica a mentalitatii, necesara pentru a forta un public indolent, in special un public alb, sa accepte ca ar trebui, ar fi necesar sa fie pregatiti sa-si predea societatile, suveranitatile in mainile unei mase de oameni imigranti, din tinuturi care au produs niveluri nesustenabile de populatie, o problema care ar fi fost oricum rezolvata in trecut de natura insasi, lucru care ar indica faptul ca Scoala de la Frankfurt este de natura conspirativa, deoarece un astfel de proiect nu ar conduce decat la dezastru.

Scrierile lui Herbert Marcuse, membru al Scolii de la Frankfurt, ne indica faptul ca Omul Occidental a devenit prizonierul tehnologiei, al publicitatii si al mijloacelor de comunicare atotcuprinzatoare, realitate cu care, fara indoiala, s-ar confunda el insusi, daca ar fi trait suficient de mult sa asiste la fenomenele „Smart-Phone” si „Facebook” de azi.

Rescrierea Marxismului, pentru a corecta esecurile celor carora le-a folosit scopurilor lor in Rusia Sovietica, are acum nevoie sa fie dinnou rescris ca sa se adapteze la faptul ca ideea Marxismului insusi a fost doar un simplu mit, care a fost folosit de fatada pentru a spori scopurile si profiturile industriilor dar (mai ales) si bancherilor, cei care au controlat, de fapt, Rusia, la fel cum controleaza astazi China, in spatele careia au preluat controlul celuilalt mit denumit Democratie, care conduce in prezent Vestul pe drumul catre iobagie.

Sursa: enochered.wordpress.com.

/0 Comments/by
institutul tavistock, spalarea pe creier

Institutul Tavistock – altfel spus: Institutul Spalarii Pe Creier

institutul tavistock, spalarea pe creier

Institutul Tavistock - altfel spus: Institutul Spalarii pe Creier

Dumneata iti inchipui ca exista ceva numit natura umana, care, ultragiata de ceea ce facem, se va intoarce impotriva noastra. Dar noi cream natura umana. Omul este maleabil la nesfarsit.

George Orwell, „1984”.

Vizionarul Orwell a atins foarte bine prin cuvintele de mai sus. Printre alte atatea organizatii si servicii care se ocupa cu spalarea pe creier, trebuie mentionat si Institutul Tavistock, faimos pentru crearea de stereotipuri si tipare umane pentru generatiile viitoare. Practic spus: tot ceea ce se doreste a fi la moda, fie ca e vorba de sexualitate, haine sau mod de viata, acesti oameni cu asta se ocupa. Unii cercetatori afirma ca tot ceea ce tine de moda din ziua de azi a fost deja creata cu ani inainte ca sa fie implementata, asteptandu-se momentul oportun pentru a fi introdusa o moda „x”. Astfel totul e dictat. Haideti sa urmarim cateva dintre punctele cheie ale acestui Institut, plus legatura cu tara noastra.

Despre Institutul Tavistock

Orice actiune de manipulare globala este gestionata din interiorul unei institutii: Institutul Tavistock de Relatii Umane, al carui sediu se afla in Londra, 30th Tabernacle Street.(1) Institutul s-a desprins in 1946 de Clinica Tavistock, fondata in 1920 de doctorul britanic Crichton-Miller.

Institutul Tavistock are sub control nenumarate filiale, situate la Institutul de Cercetari Stanford, Massachusetts Institute of Technology (MIT), Institutul Hudson, Fundatia Heritage, Centrul pentru Studii Internationale si Strategice din Georgetown (unde se formeaza personalul Departamentului de Stat), US Air Force Intelligence si RAND Corporation. Unii critici ai Tavistock sustin chiar ca organizatii precum Comisia Trilaterala, Fundatia Ditchley sau Clubul de la Roma executa instructiunile primite de la institut.

Tavistock studiaza comportamentul individual si colectiv, urmarind sa controleze si sa conduca actiunile si gandirea prin tehnici de persuasiune, sugestie, manipulare si spalarea creierului.

In 1921, dupa incheierea Primului Razboi Mondial, Clinica Tavistock a inceput sa cerceteze posibilitatile oferite de controlul mintii. Obiectul sau de studiu era „nevroza de razboi” de care sufereau militarii britanici intorsi de pe front, „un punct de ruptura” a echilibrului psihologic, cauzat de stresul intens suferit in conflict si de teroarea pe care le-o starneau bombardamentele.

Ulterior, metoda stiintifica descoperita la clinica a fost aplicata in domeniul general al comportamentului uman de catre institut, care a inceput sa evalueze reactiile individuale si collective ale persoanelor supuse la diferiti stimuli, pe baza descoperirilor lui Sigmund Freud.

Antecedentele soldatilor au servit cercetarii cauzelor si conditiilor care il fac pe un individ sa-si piarda controlul mental si contactul cu realitatea anterioara, lasandu-l fara aparare in fata unui stimul nou. Telul era distrugerea apararii psihice a individului si, de aceea, cercetatorii s-au straduit sa afle variabilele care trebuie aplicate fiecarui caz in parte.

Cercetatorii au incercat sa afle cheia dezintegrarii ori descompunerii sociale, in vederea modificarii perceptiilor individuale si alterarii credintelor sau valorilor anterioare.

Oamenii de stiinta de la Tavistock au descoperit, astfel, ca „un individ care isi pierde radacinile este mai usor de gestionat si, ca atare, pentru a putea fi manipulat, trebuie sa i se distruga nucleul familial si principiile religioase, sexuale si de orice sorginte, inculcate in copilarie.”(1.a)

Un ecou al acestor experimente poate fi regasit in cele trei filme din seria The Bourne (Identity, Supremacy si Ultimatum).

Fenomenul Pitesti

„Ceea ce n-a ajuns insa –si inca– la cunostinta tuturor este ca in Arhipeleagul romanesc a existat o insula a ororii absolute, cum alta n-a mai fost in intreaga geografie penitenciara comunista: inchisoarea de la Pitesti”. (Virgil Ierunca, „Fenomenul Pitesti”).

In anii 1949-1951, distrugerea elitelor societatii era pe cale de a se infaptui: intelectualii, diplomatii, preotii, militarii, magistratii, politistii, oamenii politici ai vechiului „regim burghezo-mosieresc” erau in inchisori, taranii cei mai gospodari erau deportati in coloniile de munca fortata. Tuturor impreuna si fiecaruia in parte li se aplica eticheta de „dusman al poporului”.

Mai ramasesera tinerii, o forta sociala imprevizibila si care trebuia sa fie anihilata. Pentru ei a fost inventat experimentul de la Pitesti (in care s-a aplicat „metoda Makarenko”, fata de care Soljenitîn relata ca, asa ceva nu a existat niciodata in Rusia – n.r.), denumit de Securitate „reeducare”. Ideea reeducarii ii este atribuita pedagogului sovietic Makarenko, specialist in delincventa juvenila, care sustinea ca detinutii tineri pot fi reeducati de catre cei mai vechi, trecuti si ei prin aceasta experienta.

Una dintre metodele cele mai utilizate era plasarea in aceeasi incapere atat a banditilor reeducati cat si a reeducatilor. Acestia din urma erau infiltrati printre ceilalti, ascunzandu-si ideile, cautand sa-si faca prieteni si sa asculte destainuiri.

Dupa ce se creau suficiente legaturi si isi dezvaluiau suficiente secrete, reeducatii se intorceau impotriva noilor lor prieteni, pedepsindu-i pentru gandurile lor. Urma, apoi tratamentul. Timp de saptamani, uneori chiar luni, detinutii erau schingiuti in cele mai cumplite moduri.

Ce li se cerea celor batuti pentru a inceta supliciul? Sa renege tot ce crezusera pana atunci (politica, religia, mama etc.). Sa se declare convinsi de superioritatea socialismului si reeducati in spiritul sau. Sa spuna tot ceea ce reusisera sa ascunda la anchetele Securitatii si sa denunte pe cei ce eventual scapasera de arest. Sa povesteasca orice element incriminator pe care l-au aflat in discutiile cu prietenii. In sfarsit si esential: sa se declare disponibili pentru reeducarea altor prizonieri.(2)

Noi, toti ceilalti

„Prima victima a razboiului este adevarul.” (Rudyard Kipling)

Cand guvernantii au inteles ca puteau manipula psihologic masele prin procedee subtile de control social, in lumea cunoscuta a inceput o metamorfoza iremediabila ce duce pana in prezent, dar care isi va atinge punctul culminant undeva, in viitor.

Metodele moderne de omogenizare civica au fost elaborate dupa succesul deja experimentat de propaganda de razboi si ulterior progreselor stiintifice ale scolii lui Sigmund Freud. Un rol important au avut, de atunci, publicitatea, cinematograful, presa scrisa si radioul, dar mai ales televiziunea si lumea telerealitatii pe care aceasta a creat-o.

Manipularea la care sunt supusi cetatenii acum ne trimite iremediabil la o intalnire cu cartea 1984, a scriitorului si publicistului George Orwell.(2.a)

(1, 1.a) Cristina Martin Jimenez, „Clubul Bilderberg. Stapanii lumii”, Litera International 2007.

(2, 2.a) piatauniversitatii.com.

/0 Comments/by