Articole despre valorile românești.

sibiu, rusinea de a fi roman, teodor palade

Teodor Palade – Rusinea de a fi roman

/0 Comments/in /by
     
sibiu, rusinea de a fi roman, teodor palade

Teodor Palade - Rusinea de a fi roman

E ca un blestem. Azi, in plina epoca a nerusinarii, ne copleseste rusinea. Exista vreunul dintre dumneavoastra care sa nu va fi simtit rusinat, dintr-un motiv sau altul, in ultimii ani? Eu nu cred.

Pentru naivi, pare a fi o intamplare. Numai ca, din nefericire, de multa vreme nimic din ceea ce ni se intampla nu mai este intamplator.

Rusinosi pentru trecut

Pe la sfarsitul anului 1989 am descoperit ca ne saturasem de mandrie. Timp de zeci de ani ni se inoculase, zi de zi, trufia de fi romani. Brusc, cu trei decenii in urma, ne-am rusinat ca traiam intr-o tara fara datorii. Ne-a fost rusine ca vietuiam intr-o tara independenta, intr-o tara care-si fabrica singura aproape tot necesarul pentru traiul de zi cu zi si pentru aparare, intr-o tara care nu mai accepta baze straine si nici aplicatii militare multinationale pe teritoriul sau, intr-o tara fara someri, intr-o tara care isi permitea sa dea, gratuit, locuinte tuturor celor care munceau, intr-o tara fara companii venite din afara pentru a-i secatui resursele, fara banci straine care sa fure economiile propriilor cetateni si fara consilieri externi care sa-i dicteze politica. Ne-a fost atat de rusine incat, fara judecata, l-am impuscat pe „vinovat” si i-am bagat familia in puscarie. Sa fi fost doar asa… un val de rusine intamplatoare?

Apoi, imediat, ne-a mai podidit rusinea ca, vrand-nevrand, vreo zece milioane dintre noi am fost membri ai partidului comunist. Unii, din jena, si-au ars carnetele de partid. Altii s-au dezis public, si-au turnat cu galeata cenusa in cap sau si-au exprimat rusinea cu glas tare, ca nefericitul Tudor Postelnicu: „Am fost un dobitoc!”

Ne-a mai fost rusine de tot ceea ce, amarati, construisem intr-o viata. Va amintiti? „Economia romaneasca este o gramada de fier vechi!…” Da, domnului Petre Roman, prim-ministrul imbracat in tricoul de revolutionar anticomunist si mandru nevoie mare ca vorbea vreo doua limbi straine, ii era rusine de tara pe care i-o incredintasem s-o gestioneze. Purtand ochelarii invizibili pusi la ochi de nu stim care oculist, el vedea peste tot numai gunoi. Contaminati de aceeasi penibila rusine, am pornit cu sarg sa daramam ceea ce ridicasem cu mainile noastre. Am vandut pe nimic ceea ce edificasem cu dureroasa sudoare si am lasat hultanii sositi din departate zari sa se infrupte in voia lor din cadavrul economiei romanesti asasinate de noi, cu buna stiinta, in speranta ca vom scapa de rusine. Sa fi fost intamplator?

Rusinosi pentru prezent

Dupa scurta dar devastatoarea perioada a guvernului Roman, au urmat alti prim-ministri vizionari. Fiecare s-a straduit din rasputeri sa ne inoculeze rusinea de noi insine. Si, au fost multi, prea multi. Cu tot cu interimarii, Romania a avut 25 prim-ministri in 30 de ani! Ni-i amintim pe economistul emerit Vacaroiu (care a destabilizat complet tara declansand privatizarea in masa denumita si cuponiada), pe avocatul de succes Ciorbea (care nu s-a lasat pana nu a triplat pretul carburantului si care a declansat privatizarea in masa a economiei nationale), pe profesorul de drept public international Nastase (care, rusinat ca aveam atatea zacaminte de petrol, le-a dat aproape de pomana austriecilor), pe minionul Boc, doctor in stiinte politice si filozofie politica (care a avut istorica reusita de a asmuti pe fiecare impotriva fiecaruia). Sa fi ajuns ei acolo, sus, din intamplare?

Se mandreste cineva cu vreunul dintre prim-ministrii Romaniei? Desigur, nu. Ba, chiar ne este rusine de ei. Ne mai este rusine si de cei patru presedinti. Ne rusinam de primul, care a crezut ca poate exista un comunism imbracat in haine capitaliste si ne-a supus unor experimente traumatizante de genul mineriadelor. Ne este rusine de al doilea, care a cedat vecinilor, la masa verde, teritorii locuite dintotdeauna de romani, fapt unic in istoria moderna a tarii. Si de al treilea ne este rusine. El, nu numai ca a vandut, pe blat, intreaga flota comerciala a tarii, dar, cu de la sine putere, a cedat „Europei” suveranitatea Romaniei, considerand ca cedarea de suveranitate este atributia principala a unui presedinte de tara: „Numai prin cedarea masiva de suveranitate Europa mai poate ramane o putere economica si militara” (Sulina, 18 august 2011) si „Substratul agendei Consiliului (Consiliul European, n.n.) e cedarea de suveranitate, exact atributiile mele” (28 iunie 2012). Cel de al patrulea presedinte s-a dovedit a fi o forma fara fond. El a continuat cu incapatanare racilile predecesorului, motiv pentru care al doilea mandat al sau a fost denumit „al patrulea mandat Basescu”. Dupa cinci ani de „prezidat” (citat din renumita fraza prezidentiala: „Nu ma joc, nici nu dictez, prezidez!”) el a generat rusine cat toti ceilalti trei laolalta.

Ca o consecinta fireasca a sfielii noastre de a da de pamant cu acesti saltimbaci, am ajuns sa traim vremea cand, incredibil pentru un popor normal, ne-a fost rusine de noi insine. In Romania, intelectualului i-a fost rusine ca este intelectual, taranului i-a fost rusine ca este taran, militarului i-a fost rusine ca este militar, medicului i-a fost rusine ca este medic, profesorului i-a fost rusine ca este profesor, pensionarului i-a fost rusine ca este pensionar… ba, in situatii de exceptie, chiar si unor politicieni le-a fost rusine ca sunt politicieni.

Rusinosi cu unchiul Sam, rusinosi cu Europa

Si n-am epuizat nici pe departe motivele reale a le rusinii ce ne inunda. Convinsi ca nu putem fi singuri pe lume, spasiti, am cerut voie sa intram in vestita alianta militara vestica dupa ce tocmai iesisem dintr-o alta, la fel de renumita si tot la fel de militara, dar estica. Ca si in alianta rasariteana, aici, la apus, ne mandrim ca avem un impunator „partener strategic”. Numai ca, tot de rusine si increzatori pana la prostie in onestitatea acestuia, nu am negociat in niciun fel fratia de arme. Jenati, am pus la spate inteleapta zicala romaneasca: „Frate, frate, dar branza-i pe bani”. Ca urmare, el poate instala baze militare la noi acasa si chiar ii platim pentru asta. El poate dispune unde sa moara, pentru interesele lui, soldatul roman. Si, rusinosi, noi nu cracnim. Ba chiar ne platim soldatii pentru asta. El ne poate vinde, la pret de noua, tehnica militara pe care ar trebui s-o arunce la gunoi si, tot din sfiala, noi platim, fara sa ne tocmim, exact cat vrea el. El se zbenguie cum „vrea” muschii lui prin toata Romania si noi suntem atat de rusinosi incat, nici dupa 16 ani de asociere strategica, nu avem puterea de a-i cere sa-l putem vizita la el acasa fara o viza mofturoasa. O viza restrictiva pentru Romania. O viza pentru care trebuie sa platim bine si sa asteptam, cuminti, o vesnicie. O viza care, pentru fiecare roman (partener strategic de nadejde!) laudat public prin baterea prieteneasca pe umar, ramane incerta ca un vis frumos chiar si dupa ce ne-am spovedit la ambasada lui mai ceva decat la un duhovnic.

Tot cu rusinea de dinainte, am fost acceptati cu chiu, cu vai in Uniunea Europeana. Adica, dupa ce s-au convins ca nu le mai putem fi competitori, ne-au primit acolo unde noua ni se parea ca laptele si mierea curg gratuit in gura deschisa a fiecarui cetatean european cu staif. Odata intrati, cu capul plecat, cu ochii in pamant de atata onoare, ne-a fost rusine sa ne cerem drepturile. Ne-a fost jena sa ne consideram egalii lor si, ca urmare, dupa aproape 13 ani suntem tratati ca o natiune de mana a doua, ca niste slugi supuse, ca prostul clasei din ultima banca amenintat permanent cu asezatul in genunchi pe coji de nuca, ca necontenitul vinovat de ceva eteric, mereu altceva, nedefinit cu certitudine… Dar vinovat!

Ne este bine asa

Culmea e ca ne simtim bine asa. Nu cracneste nimeni ca am ajuns oaia neagra a Uniunii Europene. Iar, in raport cu NATO, nu misca nimeni in front. Politicienii care au mai marait pe ici pe colo, intai i-am catalogat ca antieuropeni si antiatlantici apoi i-am aruncat in puscarii. Fiindca, nu-i asa, nu poti fi antieuropean fara sa fii hot si nu poti fi antiamerican fara sa fi fost corupt. Entuziasti, continuam sa ne alegem in frunte slugile cele mai plecate ale vestului eliberator si, la nivel guvernamental ori parlamentar, nu ne putem sterge la fund fara a privi intrebator spre Bruxelles sau Washington: e bine din fata spre in spate, sau invers?

Da, ne simtim bine asa! Ne-am obisnuit in postura de rusinosul perpetuu al Europei. Ne multumim cu statutul odihnitor de sluga preaplecata si dormim linistiti cu ursul rusesc furios izbindu-se in usa, convinsi ca, tocmai de dincolo de ocean, vegheaza pentru noi unchiul Sam. Nu ne deranjeaza, ba chiar salutam fericiti MCV-urile sosite in tromba prin care ni se fura „pas cu pas” din suveranitate. Adoram sa primin cu plecaciuni cate un Timmermans care ne injura la noi acasa ca un birjar gras furios pe caii rapciugosi care s-au balegat la poarta boierului din caleasca si suntem deplin increzatori in binele pe care ni-l vrea un vesnic turmentat luxemburghez ajuns (ales de cine?) tocmai in fruntea Europei.

‘Geaba ne canta zilnic imnul national: „Desteapta-te romane!”. De pomana ne indemnau la demnitate un Stefan, un Mihai, un Vlad, Eminescu, Vlahuta sau Cosbuc. Inutil exista si azi cateva personalitati lucide care atrag atentia asupra dezastrului iminent ce va urma unei lungi perioade de sfiala nationala. Noi, tot rusinosi ramanem! Si multumiti de starea noastra.

Da, domnilor si doamnelor, ne-am obisnuit asa. Ne-am obisnuit sa ne fie rusine ca suntem romani!

Articol realizat pentru dumneavoastra de Teodor Palade via teopal.ro.

propaganda, publicitate

Catalin Manole – Noua Propaganda – Publicitatea

/0 Comments/in /by
propaganda, publicitate

Catalin Manole - Noua Propaganda - Publicitatea

Daca asculti radioul in masina sau esti acasa, in fata televizorului, daca esti pe strada sau intr-un cinematograf, daca deschizi un ziar si chiar daca intri intr-o toaleta publica, peste tot se repede asupra ta, agresiv, de neocolit: publicitatea.

Propaganda comunista era mic copil pe langa inventivitatea noilor metode de spalare a creierului. Noua propaganda este publicitatea, si metodele ei sunt mai subtile si mai persuasive decat tot ce a incercat dictatura ceausista. O parte din responsabilitatea derivei morale, spirituale si chiar economice a Romaniei (si a Occidentului in general) se datoreaza, in mare masura, publicitatii. Se datoreaza clipurilor de la televizor, spoturilor de la radio, afiselor gigantice cat un bloc cu zece etaje, brosurilor indesate zilnic in cutiile postale si tuturor formelor de publicitate atat de prolifice, incat agresiunea lor asupra noastra este permanenta si totala. De douazeci de ani, suntem sub asediul lor, ne manipuleaza, se joaca cu mintea noastra si, ceea ce este cel mai grav, schimba sensul unor cuvinte ce reprezinta reperele noastre ca fiinte umane. Fericirea, prietenia, frumusetea, generozitatea, sarbatoarea, sunt redefinite zilnic, in functie de interesele comerciantilor. Pentru ca valorile lor sunt banii, competitia si legea celui mai puternic.

De douazeci de ani, oamenii din publicitate ne educa intr-o singura directie: conteaza doar ce este nou, conteaza doar cei bogati; traditia si lucrurile vechi sunt depasite, oamenii saraci sunt cea mai dezgustatoare specie. Propaganda lor are un singur scop: sa consumi cat mai mult, sa cheltui cat mai mult. Pentru asta pun la punct adevarate campanii de sarm, iti trezesc dorinte pe care nu le-ai avut vreodata, te seduc. Eforturile oamenilor din publicitate, mai nou transformati in vedete-artisti, au ca singura muza a creativitatii lor, transformarea populatiei in niste sclavi ai consumului, in dependenti de consum. Daca se poate sa uitam toate ideile in care credem si sa fim doar salariati, dornici sa cumpere din ce in ce mai mult, ar fi minunat!

Nu e de mirare ca in ziua de astazi, tinerii au ajuns sa aprecieze mai degraba un analfabet cu masina scumpa sau o tarfa imbracata luxos. Acesti tineri invata de 20 de ani ca daca vrei sa fii diferit, trebuie sa te imbraci de la firma X, sau daca vrei sa fii fericit si cu un zambet larg pe fata, trebuie sa conduci masina Y. Noi, oamenii maturi, stim ca acestea sunt conventii. Copiii nu stiu. Si copiii vad toata publicitatea din spatiul public. O iau in serios. Acestea sunt valorile cu care cresc in mod involuntar, pentru ca asta li se spune cu insistenta, zi de zi, in orice spatiu s-ar afla. In reclame vad masini scumpe, vad bijuterii, vad ca prietenia tine de bere, si acestea vor deveni scopurile lor in viata, reperele lor ce se vor transforma in presiune sociala mai tarziu. Nici o reclama nu le explica faptul ca a fi nu inseamna a avea. Nici un banner de 10 etaje nu o sa le arate vreodata ca ei sunt speciali prin ceea ce gandesc, prin ceea ce simt, sau ca prietenia si iubirea sunt legaturi profunde, bazate pe valori adevarate. Publicitatea vrea sa ramai la stadiul de copil care confunda dorinta cu necesitatea, sa nu stai sa reflectezi, sa nu fii cumpatat. Este o agresiune permanenta a spatiului public, in care chiar daca nu vrei sa vezi afisele, esti obligat si nu ai cum sa ripostezi. Culmea este ca o fac pe banii nostri: pretul oricarei publicitati va fi adaugat in pretul produsului pe care noi il vom cumpara!

In general, firmele de publicitate muncesc pentru companii uriase, multinationale, si nu pentru companii romanesti. Carrefour, Kaufland, Ikea, McDonalds etc., supermarketuri sau firme care aduc marfa din import. Taranii romani nu au unde sa isi vanda produsele, pentru ca gigantii financiari aduc marfa din tari unde industrializarea agriculturii face productii uriase, fara respect fata de mediu. Romanii pleaca in strainatate sa munceasca, si pamanturile Romaniei au ramas pustii, pentru ca banii se fac mai repede si mai usor cu importuri. Milioane de romani nu au ce face in tara, pentru ca nu se vrea o economie cu profituri mai mici, dar mai generoasa si buna cu oamenii. Profitul e mai important decat oamenii: asta cumparati, odata cu rosiile din Spania sau merele din Australia. De ce nu scriu ziarele despre ingenuncherea Romaniei de catre multinationale? De ce nu vorbesc televiziunile despre discriminarea agricultorilor si producatorilor romani, carora li se cer taxe suplimentare de raft? Pentru ca majoritatea traiesc din publicitatea platita de ei. In acelasi fel inchid ochii si politicienii la importurile masive si lipsa de productivitate a Romaniei. E prea mult sa spunem ca publicitatea atenteaza la libertatea presei? Nu cred: e de ajuns sa privim la cazul Rosia Montana si la tacerea presei in jurul acestui subiect, bine antifonat cu bani din publicitate.

Nu in ultimul rand, publicitatea este anticultura. Incearca sa ne faca o viata standardizata, cu cateva marci care sunt omniprezente. Mall-urile din toata tara sunt la fel. Mall-urile din intreaga lume tind sa fie la fel. Aceleasi cafenele, aceleasi restaurante, aceleasi marci. Ceea ce este diferit este considerat „concurenta” si trebuie eliminat. Cand, de fapt, intr-o lume globalizata, ar trebui sa incurajam diferenta, sa incurajam recursul la identitate. Cultura inseamna diversitate, personalitate si autenticitate. Publicitatea insa nu vrea asa ceva. Vrea uniformizare.

Vrea sa renunti la ceea ce este specific romanesc, pentru ceea ce este plat, uniform, standard, „international” sau „european”. De-asta avem acum Halloween si Valentines Day: ca sa avem motive sa cheltuim in plus pe retete mondiale. Asa se fragilizeaza si se domina o societate: facandu-i pe oameni sa se indeparteze de ei insisi, de prieteni, de familie, de orasele in care locuiesc, de fapt, de valorile care ii unesc si ii fac solidari. Daca valorile care ii unesc pe oameni sunt doar shopping-ul si banii, societatea nu va ajunge prea departe. Acestea sunt valorile promovate de publicitate! Pentru cei care o fac, nu suntem fiinte umane, suntem doar mijloacele lor de a atinge un anumit profit. Si ei incearca din toate puterile sa fim doar consumatori, scopul nostru in viata sa fie shopping-ul, o masina mereu mai puternica, mai luxoasa, vacantele cat mai exotice, telefoanele cat mai exclusiviste. Si daca nu ne supunem acestor noi comandamente, publicitatea stie sa te faca sa te simti inadaptat, ramas in urma, un sarantoc. Din dorinta de a fi „in randul lumii” cedezi, si in felul asta incepe spiritul tau sa se piarda, sa se uniformizeze.

Reclamele te indeamna permanent sa iti faci copilul obez in fast-food-uri sau sa razi Muntii Apuseni cu natura si istoria lor, doar pentru aur si bani. Incearca sa te convinga sa bei bauturile lor ca sa fii natural, cand de fapt, ceea ce bei e un produs chimic; te imbie cu produse cosmetice pentru a te face complice la siluirea feminitatii in sabloane, incearca sa te convinga ca iti vor da aur si o viata mai buna, cand de fapt, te vor otravi cu cianuri. La fel de otravitoare ca cele care ameninta Muntii Apuseni.

A consemnat pentru dumneavoastra Catalin Manole via formula-as.ro.

teodor palade, speranta

Teodor Palade – Intrebari din tara in care a murit speranta

/0 Comments/in /by
teodor palade, speranta

Teodor Palade - Intrebari din tara in care a murit speranta

Gasesc, din cand in cand, prin presa impinsa fortat in capitolul „ne important” de doctii invartitori ai publicatiilor romanesti, stiri pline de lumina. Stiri trecute cu buna stiinta in categoria „asta nu se publica”. De ce se intampla asa? Se intampla pentru ca intreaga presa este strict controlata. Pentru ca tot ce se adreseaza publicului larg (cu exceptia unei mici parti a online-ului) este cernut atent de personaje invizibile noua, mereu nestiute, mereu in umbra. Ele sunt acelea care, de acolo de sub pavaza anonimatului, imbuiba presa cu informatii in care sunt mestesugit ascunse (de cele mai multe ori in subluminal) mesaje menite sa sadeasca neliniste, teama, nesiguranta pentru ziua de maine, perspectiva prabusirii iminente in neant a tarii, ura nepotolita fata de cel de langa tine, adoratia pentru stapanul de peste ocean si veneratia pentru obiceiurile nesanatoase ale acestuia, vulgaritatea, slavirea nemasurata a tradatorilor si incriminarea adevaratilor patrioti, avantajele pe care le aduce supusenia tacuta si pericolele ce ne pasc din cauza mandriei de a fi roman, respectul exacerbat pentru straini si, totodata, desconsiderarea adanca pentru tot ce este neaos, romanesc.

Ati citit undeva, sau ati auzit din gura vreunui propagator de stiri televizate despre Timeea Petrescu, o copila de 12 ani nascuta la Craiova, care cu un IQ de 162 de puncte (la IQ 140 esti considerat geniu!) a fost acceptata in grupul restrans ai celor mai destepti oameni de pe planeta?

Dar despre cei trei liceeni romani, Alexandru Radac, Daniel Marpozan si Codrin Muntean, din Sibiu, care au castigat medalia de aur la Robotica, sectiune a Olimpiadei Geniilor, concurs organizat de catre Oswego State University of New York.? Va spus cineva ca cei trei au creat un revolutionar robot pompier menit sa salveze oamenii dintr-un incendiu fara sa puna in pericol viata salvatorilor si un extrem de eficient sistem inteligent de economisire a energiei electrice in locuinta.

In legatura cu elevul roman Norbert Kereszeny, nascut la Sighetu Marmatiei, ati vazut scris pe undeva, ati auzit a se aminti despre el printre sutele de breaking news-uri devastatoare ale vreunei emisiuni de stiri? Oricat v-ati stradui, nu. De ce ar fi trebuit sa-i stiti numele? Fiindca, fapt uimitor in lumea universitara italiana, el, un roman, intrat primul dintre 60.000 de candidati la facultatea de medicina a Universitatii din Milano.

Ati auzit rostit numele Mihaela Florea la vreo televiziune care transmite necontenit 24 de ore din 24, 365 zile pe an, ori l-ati citi tiparit pe undeva, eventual in ultima pagina a vreunei fituici cu pretentii de jurnal? Desigur, nu. De ce este important numele ei? Ea, Mihaela Florea in varsta de 18 ani, din Braila, a castigat Campionatul Mondial Microsoft Office Specialist 2019, sectiunea Excel. La Campionatul Mondial, cum este normal, au participat cei mai talentati informaticieni de pe planeta! Nicaieri in presa romaneasca nu veti afla numele romancei, absolventa a extrem de putin promovatului Colegiu National „Gh. M. Murgoci”. Pentru ziarele romanesti, aproape in totalitate ticluite in redactii apartinand unor alogeni prea putin interesati de valorile autohtone, Mihaela este un nimeni in comparatie cu Adelina Pestritu, Carmen de la Salciua, Alina Plugaru sau Sexy Braileanca.

Va informat, cumva, cineva din media romaneasca despre Stefan Pricopie? De ce ar fi trebuit sa-i cunoastem numele? Fiindca romanul Stefan Pricopie, absolvent al Universitatii Manchester, a castigat anul acesta, la sectiunea Economie, unul dintre cele mai prestigioase premii de pe planeta: Global Awards 2020, cunoscut ca si Premiul Nobel Junior! La competitie au participat peste 3400 de persoane reprezentand 338 universitati din peste 50 de tari. Premiul va fi acordat in ziua de luni, 11 noiembrie. A doua zi dupa alegeri. Credeti ca veti auzi in acea zi devenita importanta pentru Romania datorita lui, macar in soapta, rostit numele lui Stefan Pricopie? Daca da, va amagiti amarnic. Semidoctii Iohannis sau Dancila sunt mult prea importanti!

Va intereseaza despre ce era vorba in teza de licenta cu care Stefan a castigat Premiul Nobel Junior? Daca da, aflati ca trata tematica extrem de importanta a invatamantului public si a fenomenului de brain drain! Adica, se inaintau solutii inovative pentru unul dintre cele mai criticate laturi ale educatiei, inclusiv in Romania: invatamantul public. S-a apreciat ca teza sa deschidea noi perspective privitoare la metodele prin care poate fi adusa pe linia de plutire, prin invatamantul public, educatia generatiile viitoare. Desi este o directie de interes maxim pentru educatia romaneasca, domeniu considerat a se afunda azi in mlastina pestilentiala a semidoctismului si macinat de pericolul analfabetismului generalizat, nimeni de la noi nu s-a gasit interesat de ideile tanarului Pricopie… Ce este fenomenul „brain drain”, analizat si el in teza studentului roman? Fenomenul „brain drain” (in traducere directa „exodul de creiere”) reprezinta una dintre cele mai devastatoare realitati cu care se confrunta Romania de trei lungi decenii! Cat de pustiitor este acest fenomen pentru noi? Pentru a raspunde ar fi, probabil, suficient daca as preciza ca, cu o singura exceptie, toti romanii eminenti nominalizati mai sus nu mai traiesc astazi in Romania! Sunt creiere tinere si fecunde luate de valul cu putere de tsunami al exodului romanesc. Sunt creiere alungate de noi cu buna stiinta. Sunt semne incontestabile ale geniului acestui popor imprastiate in lumea larga cu o inconstienta criminala. Sunt seminte fertile ale viitorimii Romaniei pe care conducatorii nostri semidocti, tradatori din fire ori cumparati pe un pumn de arginti, le-au risipit in cele patru zari cu nesimtirea specifica politicianului roman. Intereseaza pe cineva din Romania teza lui Stefan Pricopie? Sau a stat vreo oficialitate de vorba cu unul dintre geniile de mai sus, apartinand inca acestei tari, aflati pe cale de a fi absorbiti de o alta cultura? Nu! Ministrii educatiei (26 in ultimii treizeci de ani!) se schimba precum ciorapii fara sa lase nimic in urma lor cu exceptia mirosului pestilential, specific oricarui ciorap murdar, miros care se raspandeste rapid in intregul sistem educational romanesc.

Voi aminti si despre Alexa Tudose, eleva in ultimul an la Colegiul National „I.L.Caragiale” din Ploiesti, o tanara despre care, de asemenea, aproape nicaieri nu s-a scris sau vorbit. De ce Alexa Tudose? Pentru ca ea a cucerit, in septembrie anul acesta, medalia de aur la Balcaniada de Informatica. Este singura data in istoria Balcaniadei cand medalia de aur este atribuita unei fete! La concurs au participat 52 tineri informaticieni de viitor din 11 tari. De ce mai este importantant sa vorbim despre Alexa? Pentru ca, asemenea altor copii supradotati de varsta ei, nici Alexa nu va ramane in Romania! Ea a decis sa plece in Marea Britanie unde timp de sase ani va urma cursurile Universitatii din Oxfort. Se va mai intoarce? Nimeni nu poate sti azi. Ceea ce cunostem cu siguranta este ca sansele revenirii sunt sub 5%.

Am dat numai cateva exemple de tineri exceptionali pe care „cineva” nu doreste sa-i cunoastem, nu vrea sa-i pretuim la adevarata lor valoare si ne interzice sa ni-i apropiem de tara. Sunt numai cateva dintre miile de minti romanesti care lumineaza precum stelele intelectul planetei si al caror nume, numai din vina noastra, le ignoram. Sunt tineri romani pe care tara ii pierde definitiv, care vor innobila prin capacitatile lor viata stiintifica, medicala sau artistica din alta parte, din tari care, pentru ca stiu sa pretuiasca si sa pastreze valorile adevarate, ne sunt date exemplu de iluminare in istoria omenirii. Sunt tineri romani despre care forte oculte nu vor sa aflam, a caror existenta, talent si inteligenta sunt trecute sub o vinovata tacere in timp ce mintile fragede ale generatiei care acum se ridica sunt inundate cu false repere.

Si, totusi, de ce ne pleaca valorile? De ce tinerii nu recunosc Romania ca fiindu-le patrie ocrotitoare, nu o percep ca pe o entitate protectoare, ca pe un sprijin in realizarea personala deplina? Raspunsul, pentru ambele intrebari, e simplu. Atat de simplu! Aici, in aceasta tara, nu se mai poate visa. Aici, in Romania noastra, a murit speranta. Iar de aici, din Romania de azi, viitorul nu se mai vede. Si nu se mai vede pentru ca a fost furat!

Poate va veti intreba: „Pentru toate astea, unde sunt vinovatii?” Va invit ca, impreuna, sa avem curajul de a ne privi in oglinda. Acolo ii vom gasi, cu siguranta, pe cei culpabili!

A consfintit pentru dumneavoastra, Teodor Palade via teopal.ro.

politica corecta, scoala de la frankfurt, marxism, marxisti

INCHIZITIA ROMANIEI – Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii

/0 Comments/in /by
politica corecta, scoala de la frankfurt, marxism, marxisti

INCHIZITIA ROMANIEI - Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii

Prin traditie istorica, Inchizitia a fost asociata cu Spania si, intr-o masura mai mica, cu Portugalia. Dar nu cu Romania. Dupa abolirea monarhiei, insa, Romania a avut si ea parte de o Inchizitie. Pe vremea totalitarismulul era cunoscuta ca „Securitate”, iar din 2000 incoace e cunoscuta sub denumirea Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD). Romanilor le era groaza de Securitate, iar azi sunt ingrijorati cind primesc o reclamatie ori o citatie din partea CNCD. Daca Securitatea ne putea baga la inchisoare fara sa mai vedem lumina zilei, poate pentru tot restul vietii, CNCD-ul ne sanctioneaza, uneori, cu amenzi exorbitante, care ne raman intiparite in minte tot pentru restul vietii. Cazul celebru si bine cunoscut din ultimul timp e cel al doctorului Leon Danaila, Senator in Parlamentul Romaniei, membru in PNL, un om realizat, in varsta, un om intelept. A fost amendat cu 2.000 de lei pentru „delict de opinie”, dansul formuland unele opinii la adresa homosexualilor, opinii pe care acestia nu le-au agreat si pentru care au facut plangere impotriva sa la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. Acesta l-a gasit vinovat de „discriminare” pe distinsul medic neurochirurg octogenar si l-a amendat cu 2.000 de lei. Ceea ce este de-a dreptul alarmant, din mai multe puncte de vedere, care ar trebui sa ingrijoreze pe fiecare cetatean al Romaniei care crede, la fel ca noi, in democratie, in drepturile omului si in statul de drept.

Comentariul lui Mihail Neamtu

In prima saptamina a anului, Mihail Neamtu a publicat doua scurte comentarii la adresa acestui incident, in care se intreba daca nu cumva ne confruntam in Romania cu o Inchizitie, opinand ca CNCD e o institutie neconstitutionala. Si Alianta Familiilor din Romania a fost victima a unei decizii neconstitutionale a CNCD si afirmam ceea ce am spus de ani de zile si inca inainte de a fi penalizati si noi pentru delict de opinie: CNCD s-a transformat intr-o institutie neconstitutionala, lipsita de sens, una care isi gaseste placerea in monitorizarea gandirii si exprimarii cetatenilor tarii, cu scopul de a-i amenda, daca fac afirmatii care lezeaza sau tintesc anumite grupuri minoritare din Romania. CNCD este copia, in Romania, a unei alte institutii europene, discreditata si anti-democrata, de care foarte putini stiu ori au auzit – The Fundamental Rights Agency (Agentia Drepturilor Fundamentale) cu sediul in Occident, mai precis la Viena. Despre asta, insa, vom scrie cu o alta ocazie.

Similitudinile dintre Securitate si CNCD sunt multe si izbitoare. Securitatea era o inventie a statului totalitar, desemnata sa afle cum gandesc si ce ganduri exprima cetatenii, pentru a „proteja” statul comunist de oamenii care gandeau contrar ideologiei comuniste, adica de cei ce gandeau si se exprimau liber. CNCD e o creatie identica, insa a statului secular, care e la fel de intolerant si de totalitar ca si statul comunist. Statul secular, la fel ca statul totalitar, nu vrea competitie. Nu vrea opozitie, ci doar cetateni obedienti care absorb ideologia seculara si se identifica in totul cu aceasta si cu idealurile mereu in schimbare ale statului secular. Cetatenii care gandesc ori se exprima traditional constituie tinta primordiala a intolerantului stat secular. CNCD, e intolerant asemenea Securitatii. Monitorizeaza tot ce gandesc scriu ori zic cetatenii tarii si decid daca acestia gandesc ori se exprima contrar ideologiei seculare, dominante, de astazi. Scopul insa e acelasi cu cel al Securitatii: sa pedepseasca pe cei care gandesc ori se exprima diferit si, in felul acesta, sa protejeze statul secular. Dupa cum se vede, e o unealta fidela a statului secular. Nu doar in Romania, ci in fiecare tara europeana. Promoveaza „valorile europene” care in mare masura contravin valorilor traditionale. Gandireea seculara e fundamentata pe mentalitatea capricioasa si intoleranta, la moda in zilele noastre, care a fost amplu comentata si descrisa in mai multe carti care au aparut in Occident in doar ultimii putini ani.

CNCD – Inchizitia statului secular

Daca Securitatea a fost Inchizitia statului comunist, CNCD e Inchizitia statului secular, intolerant, al zilelor noastre. Acest stat e gelos. Nu vrea cetateni care gandesc ori se exprima contrar ideologiei oficiale care, in zilele noastre, e secularismul. Existenta, in democratie, a institutiilor de tip CNCD, e o rusine, o contradictie a democratiei, o institutie neconstitutionala, antidemocrata, incompatibila cu statul de drept. Nu sunt de fel, asa cum se cred si se autodefinesc ele, piloni ai democratiei. Spre deosebire de Europa, insa, in Statele Unite nu exista institutii de tip CNCD. Jurisprudenta Curtii Supreme a Statelor Unite e foarte directa si clara, in aceasta privinta, si protejaza pana in panzele albe dreptul cetatenilor de a gandi si de a se exprima liber, chiar daca, exercitand aceste drepturi, ei ofenseaza statul ori pe alti cetateni. La urma urmelor, asta inseamna libertatea de expresie. Singura limita e bunul simt si calomnia, care se pedepseste aspru.

Doctrina Tribunalului Suprem de „viewpoint discrimination” interzice statului de a penaliza cetatenii pentru punctele de vedere pe care le exprima. E bine stiut ca judecatorii Tribunalului Suprem din SUA critica din cand in cand jurisprudenta si judecatorii Curtii Europene a Drepturilor Omului, pentru ca submineaza libertatea de exprimare. Canada este, in schimb, mult mai aproape de Europa, in razboiul impotriva libertatii de expresie, decat Statele Unite. Recent, Administratia Premierului Trudeau a anuntat ca va exclude din programele finantate de stat, pentru crearea de locuri de munca de vara, institutiile si organizatiile care dezavueaza avortul, homosexualitatea ori casatoriile homosexuale. Este de necrezut. E un exemplu clasic de „viewpoint discrimination”, adica de discriminare oficiala, din partea statului, impotriva cetatenilor care nu impartasesc ideologia de stat.[…].

Sursa: alianta-familiilor.ro.

NOTA ISPRAVNICULUI (Miron Manega – CERTITUDINEA). Pe vremea guvernului Petru Groza circula urmatoarea epigrama-pamflet:

Caligula Imperator
A facut din cal, senator.
Petru Groza, mai sinistru,
Si-a facut din bou ministru.

„Boul” era Romulus Zaroni, un taran cu sapte clase primare, ajuns ministru pentru ca era omul de casa al lui Petru Groza (prim-ministrul Romaniei, in perioada 1945-1952). Pe vremea „respectatului”, pamfletului i s-au mai adaugat doua versuri:

Ceausescu, mai galant,
Si-a facut vaca savant.

Stim cu totii cine era „vaca”. Si mai stim ca Securitatea nu prea a luat masuri de sanctionare a autorului, mai ales ca acesta, anonim fiind, era greu de identificat. E adevarat, nu se inventase nici CNCD-ul care, cu siguranta, l-ar fi gasit. Situatia recent expirata din guvernul Romaniei, la nivel de premier, ar fi impus o continuare, un upgrade, dar, dupa ce au patit Leon Danaila si Cristian Tudor Popescu, cine mai indraznea? In plus, nu mai aveam (si continuam sa nu avem) nici fauna de curte pentru sistemul de referinta…

florian colceag, romania, criza, curatenie, istorie, civilizatie

Florian Colceag – Saracia, dezastrul si non-educatia sunt programate

/1 Comment/in /by
florian colceag, romania, criza, curatenie, istorie, civilizatie

Florian Colceag - Saracia, dezastrul si non-educatia sunt programate

Este absolut inutil sa afirmam despre cineva ca este sau nu educat. Fiecare supravietuieste sau nu, in functie de abilitatile, atitudinile, aptitudinele si cunostintele pe care le-a acumulat in timp. Astfel, un hot poate fi un personaj foarte educat in profesia lui de hot, cu un cod social fata de alti hoti, cu studii superioare si mentorat in puscarie etc. El este needucat, poate, catre alte activitati decat cele din bransa lui de hoti.

Este, de asemenea, extrem de relevant de cercetat ce scoala are fiecare si catre ce domenii si-a dezvoltat competentele specifice. Aceasta scoala poate fi data de sistemul de invatamant formal, de comunitatea in care traieste, de strada, televizor, presa etc. Totdeauna, insa, aceasta scoala isi lasa amprenta asupra personalitatii omului.

De ce aduc vorba despre educatie, este simplu: ideea este de vazut unde au supt cei care ne-au adus in pragul falimentului, caci scoala din genele personale, impregnata adanc, la varsta frageda, nu se mai sterge, ea formeaza competente stabile pe toata viata. Sau, cum spune proverbul romanesc, „lupul isi schimba parul, dar nu si naravul”.

Daca au supt la scoala de stat, unde au trebuit sa toceasca si sa pacaleasca sistemul mimand cunoasterea, fara a avea insa abilitati formate de aplicare a acesteia, vom obtine un profil uman pe care il cunoastem: sa moara capra vecinului, merge si asa, timpul trece, leafa merge etc. Sunt clare exemple de comportament indus prin scoala, iar daca multi dintre managerii nostri sunt ineficienti, ei au invatat ineficienta optima din scoala.

Dar daca au mai suferit si o scoala de tip NKVD, atunci cum vor actiona cei ce ne conduc? Puteau invata din doctrinele partidului conducator, fara sa mai plece din tara, acesta era sistemul pe vremea aceea. Ei bine, vedem cu ochii proprii, acei absolventi aflati acum la putere nu vad criza actuala decat in termenii directivelor. Adica nici vorba de politica de dezvoltare, de investitie in inovare tehnlogica, de vreun program de antreprenoriat social sau de dezvoltare comunitara! In schimb, multe impozite, taxe irationale care sugruma economia si saracesc populatia aducand-o la disperare! De fapt, ei nici nu pot gandi in alti termeni, caci pe harta lor mentala nu exista alte reliefuri decat cele insusite de mult.

Putem noi sa asteptam mult si bine sa gasim o urma de ratiune in politicile la zi, nu o vom gasi, caci saracia si dezastrul sunt programate, nu sunt o consecinta intamplatoare a unor stangacii. Programarea au facut-o altii, din afara, si functioneaza impecabil, atata vreme cat cei programati sunt la carma tarii.

Faptul ca nu se doreste iesirea din criza a tarii este dovedit si de viteza de melc cu care se discuta legea educatiei, care ar putea schimba paradigma de lucru, astfel incat sa permita tinerilor sa aiba alte conceptii, mai emancipate, sa permita celor 300.000 de tineri cu studii in strainatate, care nu au supt la biberonul comunist, sa aiba o contributie reala si benefica la dezvoltarea nationala, folosind expertiza incompetentilor pentru iesirea din criza a Romaniei.

Ne miram din nou ca „nu exista vointa politica”. Ba exista vointa, dar nu in directia dorita de noi, ci in directia opusa! O vointa directionata in beneficiul celor cu scoala vietii facuta ca la hoti si intrati apoi in politica.

Ne miram de ce avem cele mai stupide emisiuni de televiziune, fara miez, fara mesaj, fara speranta… Pai este simplu de constatat: poporul nu trebuie sa aiba speranta! El trebuie sa dispere, sa plece, sa lase acest pamant binecuvantat cui da mai mult.

Ne miram de ce filmele tv sunt pline de violenta si de sexualitate. Pai, iarasi raspunsul este simplu: tinerii trebuie sa aiba disponibilitatea spre violenta si sex cat cuprinde, altfel ar fi posibil sa nu devina mercenari sau prostituate pentru orice ocupant.

Acesta este consecinta nepasarii si vanzarii la care au subscris intelectualii din asa-numita societate civila. S-au dat de partea unor partide politice, au luat cateva firimituri si au uitat ca sunt parte a unui popor umilit, saracit, prostit cu buna stiinta si rea vointa.

Suntem in ultimul ceas. Mai avem putin pana cand vom cumpara hrana pe cartela (caci exista deja criza alimentara), avem dezechilibre economice atat de grave incat nu ne mai putem gestiona viitorul. Este nu doar ceasul al 12-lea, ci ultimul minut din ceasul al 12-lea! Politicienii stau linistiti, caci mai au ceva de vandut: ceva bogatii naturale, ceva mercenari, ceva prostituate, droguri, arme, o tara etc.

Acesta e viitorul pe care visam sa-l aiba copiii nostri?

Catalin Berenghi – Nu vedeti ca e ilegal sa fii roman, in Romania?

/0 Comments/in /by

Catalin Berenghi - Nu vedeti ca e ilegal sa fii roman, in Romania?

Am fost intrebat din nou de ce mai sustin proiectul legislativ initiat de Constantin Cojocaru intitulat CONSTITUTIA CETATENILOR, acum, dupa ce, pentru mine, campania electorala s-a terminat. Se pare ca atunci cand am mai raspuns nu am fost crezut. Adica s-a considerat, chiar de unii sustinatori ai mei, ca e o vrajeala electorala, ca sa dau bine la public. Gresit! Constitutia Cetatenilor nu mi-a adus niciun avantaj, ba, as putea sa spun, mi-a facut chiar deservicii. Somatia, pe care am primit-o spre sfarsitul campaniei de strangere de semnaturi, de la politia din Suceava, cum ca as fi circulat fara permis prin zona – ceea ce s-a dovedit o manevra grosolana – are mare legatura cu acest proiect. De ce? Pentru ca promulgarea ei ar insemna resetarea intregului sistem legislativ, ceea ce n-ar mai permite jaful si batjocura poporului roman, iar parlamentarii ar trebui sa dea socoteala, periodic, in fata colegiilor care i-au ales, de respectarea promisiunilor electorale. Si este doar un aspect. Din pacate, referendumul propus de populatie, adica democratia directa, participativa, este prevazut de Constitutia actuala in articolul 2, dar este anulat, de aceeasi Constitutie, in articolul 61, unde spune ca „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii”. Cum vi se pare asta? Unde vedeti dumneavoastra democratie aici?

Nu vi se pare ca e, de fapt, dictatura parlamentara? Si daca e dictatura, pentru ce au mai murit oameni in decembrie 1989? Ca sa inlocuim o dictatura cu alta? Nu vedeti ca e ilegal sa fii roman, in Romania? Vine ziua de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, si noi cu ce ne prezentam la bilant? Cu doi candidati la Presedintia Romaniei care se balacaresc ca la usa cortului, acuzandu-se reciproc de minciuna, hotie si incompetenta. Si au perfecta dreptate in tot ce spune unul despre celalalt. Dar si unul, si celalalt au facut parte din partide care s-au succedat la putere de 30 de ani incoace. Au mintit pe rand. Au furat pe rand. Au vandut pe rand. Si acum se acuza reciproc… Atat a reusit sa produca natia romana? Doua personaje de Cartoon Network care candideaza la presedintie?

In ceea ce ma priveste, sunt constient ca duc o lupta in ring cu mainile legate. Legate de legile date de ei, pentru ei, de Constitutia facuta de ei, pentru ei. Iar ei sunt multi si ataca din toate partile, uniti de spiritul de haita. Se bat intre ei pentru ciolan, dar nu lasa pe nimeni sa se apropie de macelarie.

Voi povesti odata si odata despre indarjirea, ura si… serviciile cu care ma hartuiesc, incercand sa ma scoata din lupta, din „dispozitiv”. Nu vor reusi. Ii hartuiesc, la randul meu, cu singurul instrument pe care-l am la indemana: justitia. Chiar daca si ea e de partea lor, nu poate ignora flagrantul. Iar faptele lor sunt flagrante. Am sa dau un exemplu simplu: de multi ani, poate peste zece, pe primaria din Carei placile oficiale, cu insemnele statului roman, nu exista. Au fost inlocuite cu placi negre, fara insemne. Ce fel de parlament, guvern si presedintie a ROMANIEI sunt acelea care accepta, pe teritoriul ROMANIEI, o asemenea insulta si incalcare a Constitutiei ROMANIEI? Voi merge acolo curand si le voi inlocui, la randul meu, cu cele legale, daca nu o vor face ei intre timp. Sunt curios ce autoritate a statului roman ma va sanctiona pentru ca am aplicat legea.

Cat priveste pozitia mea in legatura cu turul doi al alegerilor prezidentiale, nu e nimic de facut. Presedintele a fost „ales” demult, de altii din afara. Noi nu suntem decat niste figuranti intr-o piesa proasta. E nevoie de prezenta noastra la vot, ca sa validam scenariul. Si daca nu ne ducem, ei tot atatea buletine vor numara. De fapt, sunt numarate si ele, dinainte. Visez un moment al boicotului general, cand poporul va merge la urne ca sa-i taie pe toti de pe lista. Dar vremea aia inca n-a venit…

daniel roxin, scrisoare

Daniel Roxin – Scrisoare deschisa catre denigratorii Romaniei

/1 Comment/in /by
daniel roxin, scrisoare

Daniel Roxin - Scrisoare deschisa catre denigratorii Romaniei

Ati crescut ca niste vipere la sanul acestui neam, iar singurul lucru pe care il stiti este sa otraviti si ceea ce mai este bun in acest popor, si ceea ce mai este frumos in aceasta tara…

In timp ce voi vedeti doar lenesii si betivii nostri, taranul roman munceste cinstit ca sa culeaga rodul acestui pamant si sa dea de mancare si altora; in timp ce voi vorbiti despre nimicnicia romanilor, tinerii nostri castiga olimpiadele internationale si marile premii pentru inventica din mai toata lumea; in timp ce voi ne denigrati inaintasii, marile personalitati ale istoriei le dau putere celor care vor sa transforme in bine aceasta tara…

Voi priviti mereu in jos, cu placere, la gropile de gunoi, incercand sa ne trageti pe toti in ele, dar va deranjeaza sa va uitati si in sus, la muntii falnici care sunt coloana vertebrala a romanilor.

Ranjiti satisfacuti la orice nereusita a noastra si ne blestemati orice succes. Alogeni pana si in suflet, va doare frumusetea acestor locuri, puritatea romanului adevarat, faptul ca inca suntem aici.

Nu va faceti iluzii prea mari. Vom fi aici si atunci cand voi nu veti mai fi decat oale si ulcele. Poporul acesta nu a fost dovedit nici de romani, nici de migratori, nici de turci, nici de habsburgi, nici de unguri, nici de rusi si nici voi, cei fara suflet, naimiti unor interese straine, nu o sa puteti ucide sufletul acestui neam.

Va scriu acestea cu superioritatea celui care stie ca nu sunteti decat niste naparci. Nu pentru ca ati putea intelege ceva, ci pentru a sti ca suntem aici si ca suntem cu ochii pe voi. Va veni si ceasul in care veti da socoteala!

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

dan diaconu, alegeri, democratie

Dan Diaconu – Iluziile „democratiei”

/0 Comments/in /by
dan diaconu, alegeri, democratie

Dan Diaconu - Iluziile „democratiei”

Inainte de a injura va rog sa va ganditi bine. Tot circul pe care l-am trait in ultimii treizeci de ani a culminat cu evenimentele de aseara. Un retardat care refuza o confruntare directa cu contracandidata sa urmeaza sa fie ales presedinte. Un retardat care, pentru a para momentul jenant in care se afla, isi organizeaza o chermeza mediatica jalnica unde niste servitori ii pun intrebari atat de facile incat si-un copil ar putea „trece peste moment”. Un prostovan care abia articuleaza bine, un sec, fara capacitatea de a rationa, repetand ca un robot slogane golite de sens, iata actualul si viitorul presedinte al Romaniei! N-o simtiti ca pe un afront personal? Nu va simtiti jigniti de asa o situatie?

Absolut tot ceea ce se intampla cu noi are o cauza profunda, tinand strict de sistemul politic instaurat dupa ’89. Voi spune direct, fara ocolisuri: vinovatia pentru stagnarea in acest hal a societatii o poarta ceea ce generic numim democratie. E un sistem abject in care permanent o tara e nevoita sa-si reduca aspiratiile la cel mai mic numitor comun. Simtim aceasta nu doar la noi, ci peste tot pe unde „democratia functioneaza”.

Uitati-va la Anglia, la Franta sau Germania. Toate conduse de papitoi mestecand concepte goale de sens. Uitati-va la SUA – patria cea mai avansata in domeniul democratiei – ce spectacol macabru infatiseaza. Uitati-va peste tot si veti vedea doar state esuate sau cotropite de forte ilegitime care mimeaza asa-zisa „egalitate deplina in fata legii”.

Democratia e virusul care a omorat societatile traditionale rupandu-le de traditie si care, prin aceasta, a reusit sa inscrie lumea pe un drum fara intoarcere. Mai circumspecti, englezii si-au mentinut monarhia. Insa climatul democratic a detonat-o programatic astfel incat, in prezent, si monarhia britanica e tot o forma fara fond.

In conditiile in care este imposibila intoarcerea in trecut, iar prezentul e din ce in ce mai obsedant, care ar fi solutiile? In mod sigur continuarea in aceeasi directie de permanenta „reducere la cel mai mic numitor comun” nu are decat o finalitate: prabusirea societatii. La ce altceva te poti astepta de la o societate care se auto-prosteste programatic pentru a respecta „canoanele stricte ale democratiei”? Caci, nu-i asa, pentru a fi toti egali trebuie sa fim toti la fel de prosti.

Ganditi-va putin la ceea ce v-am spus acum. E clar ca nu mai merge asa, ca iluzia cu „fiecare are dreptul la opinia sa” costa prea mult. La ce bun ca un analfabet care nu intelege nimic din aceasta viata sa influenteze prin „dreptul lui” opinii fundamentate ale unor oameni care, cel putin, au avut bunul simt de-a studia o problema. Un prost nu face altceva decat sa voteze ce-i spune propaganda. Ori, a transforma propaganda in motor de canalizare sociala e cea mai mare jignire pentru fiinta umana.

In realitate democratia nu exista si nu e functionala. Terminati cu sabloanele si priviti realitatea in fata: democratia inseamna un retardat incapabil in fruntea statului. Nu v-ati plictisit de asemenea spectacole macabre? Hai mai bine sa privim realitatea-n fata si sa incercam sa gasim altceva mai bun care, cel putin, va promite sa impinga in fata oameni onesti nu prosti histrionici si dominati de reactiile maladiilor psihice care-i chinuie.

A consemnat pentru dumneavoastra Dan Diaconu via trenduri.blogspot.com.

miclos horthy, ciuma sovietica, bela kun,

Mircea Dogaru – De la „ciuma sovietica” a lui Bela Kun, la „holera fascista” a lui Miklos Horthy

/0 Comments/in /by
miclos horthy, ciuma sovietica, bela kun,

Mircea Dogaru – De la „ciuma sovietica” a lui Bela Kun, la „holera fascista” a lui Miklos Horthy

La 4 august 1919, armata romana a intrat in Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Mardarescu, printre comandantii importanti ai armatei fiind si locotenent-colonelul Ion Antonescu (viitorul Maresal). A fost cucerita Budapesta, Bela Kun a demisionat si regimul comunist a fost inlaturat.

La 14 noiembrie 1919, armata romana a parasit capitala Ungariei, care a ramas sub conducerea armatei nationale ungare. Intrand in localitati, pe urmele Armatei Romane in retragere, pe care primarii o rugau sa nu plece, „armata nationala” a lui Horthy a lichidat rapid 5.000 de adversari politici in masacrele de la Orgovani, Iszak, Kecskemet Szolnok si Gyoma, a internat in lagare 70.000 si a obligat la emigrare peste 100.000, indiferent de culoare politica.

Pentru ca, desi formal puterea o detinea arhiducele Iosif de Habsburg, amiralul de Balaton al „terorii albe”, Miklos Horthy (numele real Horacek, individul fiind slovac ungurizat, ca si Kossuth) s-a proclamat „intaiul fascist al Europei”. Si, de dragul teritoriilor revendicate, Ungaria, fosta monarhica si imperiala, fosta republicana si antantofila, fosta bolsevica, s-a transformat din nou, peste noapte si cu mare entuziasm, devenind ceea ce Fenyes Samu numea „o fortareata a transeelor fasciste in Europa”.

4 trenuri cu alimente puse de Armata Romana la dispozitia populatiei din Budapesta

Printre primele masuri luate la inceputul lui 1920 de catre „democratul” Miklos Horthy s-a inscris „Legea (votata in parlament cu 57 de voturi contra 7) privind privarea evreilor din Ungaria de drepturi civice” si aceasta in timp ce acelasi Horthy deplangea la Conferinta de pace prin delegatii sai, sau prin intermediul „Ligii pentru protectia minoritatilor nationale din Romania”, „crimele” comise de romani in Ungaria, culiminand cu „Memoriul privind violarile de drept comise de regimul roman in Transilvania impotriva minoritatilor nationale de religie si de rasa”.

Alimentata cu bani si minciuni, propaganda ungara viza revansa, blocarea oricaror decizii ale aliatilor privind Ungaria ca stat agresor, obligat la despagubiri de razboi si, mai ales, rectificarea frontierelor. Din fericire, cunoscatori adevarati ai istoriei si realitatilor traite, spre deosebire de simpatizantii americani si ai Uniunii Europene de astazi, diplomatii reuniti la Versailles atunci au remis contelui Appony, raspunsul semnat de Alexandre Millerand, la 6 mai 1920, potrivit caruia „Exprimand speranta ca Ungaria viitoare va fi in Europa un element de stabilitate si pace (naivi erau, totusi! -n.n.), Puterile aliate nu pot, in ceea ce le priveste, sa uite partea de responsabilitate care revine Ungariei in declansarea razboiului mondial si, in general, in politica imperialista dusa de dubla monarhie”.

Contracarand minciunile lui Horthy si ale lui Romanelli, observatorul SUA la Budapesta, Charles Upson Clark raporta Conferintei ca a „ramas consternat de tot ceea ce a vazut: romanii nu numai ca nu au distrus viata Capitalei ungare, dar chiar au normalizat-o”. Notand ca armata de ocupatie a pus la dispozitia populatiei 4 trenuri pline cu alimente, ca viata la Budapesta a ajuns mai ieftina decat la Bucuresti, ca soldatii romani isi impart mancarea cu batranii si copiii, ca s-a permis nu numai redeschiderea hipodromurilor, teatrelor, expozitiilor dar si organizarea de manifestari politice cu peste 150.000 de participanti, el concluziona ca romanii „merita mari laude, din punctul de vedere al laturii constructive, pentru tot ceea ce au facut la Budapesta”.

Presa si diplomatii europeni despre comportamentul romanilor in Budapesta

In aceeasi nota, un analist politic autentic, diplomatul francez Jules Cambon nota ca: „Romania a pus capat, in zilele noastre, unei dezordini care ameninta sa aduca puterea bolsevica pana la portile Vienei. Romania s-a salvat pe sine dar a salvat si Ungaria de o dominatie bolsevica ce se instalase, o vreme, in Imperiul Sfantului Stefan. Acesta a fost si sentimentul autoritatilor maghiare, caci, atunci cand armata romana se pregatea sa evacueze teritoriul lor, prefectul maghiar de Szabolcz a intervenit pe langa comandamentul roman, rugandu-i sa-si mentina ocupatia care proteja tara impotriva armatei rosii, iar la cateva luni, dupa aceasta, o cerere similara a fost facuta din nou, de teama unei reactii a albilor”.

Foarte actuala, concluzia diplomatului francez ramane valabila si astazi, pentru cine are ochi sa citeasca si sa vada, urechi sa auda si memorie sa inteleaga: „Probabil ca maghiarii au mai uitat de binele facut de romani Ungariei in 1919; n-ar fi rau sa invioram amintirea acelor servicii”. Intr-adevar, dar… cine sa o faca? „Europenii” Eva Maria Barki si Laszlo Tokes? Ei n-au trait acele timpuri, ca sa intre in tiparele introspectiei ambasadorului Conte de Sainte-Aulaire: „Desi ei sunt umiliti de a fi eliberati de bolsevici de catre chiar Romanii, bucuria Ungurilor de a fi scapat din paradisul infernal al sovietelor, paradis pentru stapani si infern pentru victime – era mai vie decat orice alt sentiment”.

Urmasii lor sunt insa, astazi otraviti de ura inradacinata de fascistii si grofii revansarzi ai caror bani si tenacitate au facut si continua sa faca prozeliti. Ieri un Charles Tisseyre in Franta, un sir Robert Donald sau un Harold Sidney Harmstad, lord Rothermere in Anglia, etc. astazi… altii care i-au nasit pe alde Marko, Frunda, Hunor, Ekstein. Pentru ca „elita” pataplesa si tismaneana a tristelor vremuri pe care le traim, nu are nimic in comun cu elita Romaniei Mari.

Cuvant fascist de ordine – „Nem, nem soha!”

In pofida infrangerii, a dreptului si a evidentei, emigratia ungureasca, indiferent de culoarea politica, a incercat sa se opuna libertatii popoarelor, sa sprijine prin risipa de minciuni, eforturile lui Horthy de stopare a recunoasterii juridice internationale a deciziilor luate de romani si slavi in zilele destramarii Austro-Ungariei.

Un episcop Marcinco a inceput sa faca politica revizionista in SUA, creand „societati culturale”, „ligi” si „biblioteci” promaghiare. Ca si astazi, cand Istoria se repeta! La Paris, la 18 martie 1920 echipa contilor Teleki, Csaki si Appony obtinea, prin trepadusul dr. Charles Holmos, un succes important prin deschiderea de negocieri secrete cu guvernul francez.

Ele au fost finalizate la 12 mai 1920, prin semnarea de catre dr. Holmos si Maurice Paleologue a unui tratat economic secret, ungaro-francez, prin care, in schimbul sprijinului Frantei pentru recuperarea Transilvaniei, Ungaria vindea pielea ursului din padure, adica ceda pe o perioada de 90 de ani exploatarea carbunelui din Valea Jiului. Mijlocul? Integrarea europeana, acelasi Maurice Paleologue transmitand Bucurestilor, la 23 martie 1920, propunerea de integrare a Romaniei, alaturi de Ungaria, intr-o „Confederatie a Dunarii”.

In interior, dupa istoricul Nemes Dezso, perioada iunie 1919 – iunie 1920 s-a caracterizat prin crearea a zeci de organizatii militare, sovine, iredentiste, de tip fascist, in scop terorist sau „bande militare” organizate potrivit vechilor structuri tribale secuiesti pe „neamuri”, „ramuri” si „familii”, spunandu-si unii altora „frati” si subordonandu-se direct lui Horthy sau unor lideri proeminenti ai regimului, ca Gombos Gyula, Friedrich Istvan, Kozma Miklos sau episcopul Zadraveck Istvan. Ele isi propuneau „lupta impotriva bolsevismului si a internationalismului”, „lupta impotriva evreilor distructivi si a liber agitatorilor”, ”luptele pentru intregirea patriei” etc. […].

Pentru instructie terorista si indoctrinare, Horthy a deschis portile Ungariei nazistilor din Germania si Austria. In mai 1920, in vederea viitoarei axe fasciste, el primea in secret pe mesagerii lui Ludendorff, colonelul Bauer si ofiterii Kanzler si Gustav Kahr din partea Garzii de Aparare bavareza.

De mare amploare strategica si geopolitica, planul comun adoptat atunci prevedea: 1. Instruirea ofiterilor germani pe teritoriul Ungariei; 2. Instaurarea prin „puci” a dictaturii militare in Germania; 3. Instaurarea „prin revolutie”, cu sprijin unguresc a unei dictaturi in Austria; 4. Atacarea Cehoslovaciei de catre fortele aliate austro-unguresti; 5. Sprijinirea contrarevolutiei in Rusia pentru obtinerea unui aliat puternic in lupta revizionista etc.

In aceasta atmosfera a cazut ca un trasnet semnarea Tratatului de Pace de la Trianon, la 4 iunie 1920. care stipula, in linii mari, actele de justitie istorica infatuite de popoarele victime ale Habsburgilor la sfarsitul lui 1918. In „linii mari” pentru ca facea, in dauna acestor popoare si peste vointa lor, incalcand principiile de drept international, cesiuni nepermise in favoarea… Ungariei, care, ca stat „national”, pe langa 5,5 milioane de unguri (cu tot cu deznationalizatii) mai cuprindea 2,1 milioane de minoritari romani, slavi, germani, tigani, evrei, armeni etc.

Cu toate acestea, reunit in luna august 1920 pentru ratificarea Tratatului, parlamentul ungar, majoritar fascist, a scandat: „Nem, nem, soha!” (Nu, nu, niciodata!), a declarat 4 iunie „zi de doliu national” si a facut publica crearea „brigazilor de lupta pentru renasterea Ungariei milenare” carora arhiducele Iosif de Habsburg, tatal „europeanului” Otto care a incercat sa ne prosteasca dupa evenimentele din decembrie 1989, le-a inmanat drapelul de lupta cu ordinul: „Doresc sa implantati acest drapel foarte curind pe crestele Carpatilor Nordici si sa-l purtati de asemenea, cu glorie pana la Adriatica”.

Totodata Romania a fost declarata „actualmente si in viitorul apropiat principalul nostru dusman”, impotriva ei fiind elaborat Planul Horthy de agresiune, partial modificat si partial incununat de succes, si in perioada 1939-1940, si in perioada 1989 – (deocamdata) 2018. Acesta cuprindea: 1. Incercuirea diplomatica a Romaniei (vezi lozinca predecembrista: „Romania, stat izolat!”); 2. Instruirea ideologica a populatiei din Ungaria si a „maghiarimii” din Romania; 3. Cresterea economica a Ungariei si sabotarea economica a Romaniei; 4. Cresterea prestigiului Ungariei in exterior, concomitent cu scaderea propagandistica a celui al Romaniei; 5. Intensificarea activitatii organizatiilor iredentiste ale minoritatilor „maghiare” (unguri si secui) etc.

Si aceasta in conditiile in care, incalcandu-se Declaratia de la Alba-Iulia, Ungaria obtinuse importante corectii teritoriale prin tratatul „Trianon”.

Sursa: CERTITUDINEA, 2019.

romanie normala, comunism

„Pentru o Romanie normala”

/0 Comments/in /by
romanie normala, comunism

„Pentru o Romanie normala”

La inceput, sloganul celui pe care il numim presedintele Romaniei, inainte de primul mandat, in campania electorala a fost: „Romania lucrului bine facut”, daca imi aduc bine aminte. A fost un slogan care a marcat continuarea degenerarii Romaniei asa cum o stim. Multe lucruri nefaste s-au intamplat in tara la noi, mai mari, mai mici, si multe esecuri pe planuri economice, sociale, politice, juridice, dar si in culise.

Al doilea slogan, acesta pe care l-am pus ca titlu articolului, prima oara cand l-am vazut, cand l-am citit mi s-a parut de o banalitate izbitoare. Ma gandeam ca „nu putea sa vina cu ceva mai original?”. „Pentru o Romanie normala”, mi s-a parut ca nu are vreun sens, nu se leaga cu realitatea romaneasca, nici macar in comparatie cu ceea ce avem in jur, in Europa.. in fine. Insa, analizand mai atent, cautand, investigand, asa cum traditia jurnalistica m-a invatat, am descoperit ca are un scop foarte precis, bine definit. Culmea!

Am putea sa spunem ca un asemenea individ nu ar putea nascoci asa ceva. Este partial adevarat, mai ales pentru ca acesta nu este un om care sa poata fi catalogat ca expert in comunicare, informatii si nici in manipularea maselor. Cred ca multi dintre noi stim ca in spatele unui asa-zis presedinte de tara sta o echipa mare si complexa de specialisti in cele numite mai sus. Poate ca noi nu ii vedem, sau poate ca ii zarim doar pe cativa dintre consilierii sai, insa cu siguranta este cineva acolo care ii realizeaza toate acestea, toate sloganurile. Doar imi amintesc de filmele americane despre diferite campanii electorale ale presedintilor, unele dintre ele cu personaje fictive reprezentandu-i, altele reale, si e de ajuns sa imi dau seama ca sunt echipe intregi de P.R., de exemplu, care lucreaza pentru imaginea unui asemenea personaj, ca pentru imaginea unui actor. Culmea, si la ei se numesc consultanti politici, chiar si in timpul campaniei! Parca vorbim despre superstar-uri, nu despre liderii unor tari, unor popoare.

Ce credeti ca „Pentru o Romanie normala” este un slogan pur romanesc pentru romani, chiar daca este scris in limba romana? Cand am fost noi anormali si ce este normalitatea romaneasca? Ce este acest slogan, aceasta notiune? V-ati pus vreodata intrebarile?!

Investigand in continuare, gasim ca aceasta sintagma vine exact dupa fiasco-ul (sau amanarea rezultatului ferm, decis, puternic) referendumului pentru familie, cand acelasi asa-numit presedinte a afirmat ca romanii, trebuie sa dam dovada de toleranta si sa incetam cu fanatismele religioase. Si el nu a fost singurul oficial care a spus aceste lucruri, amintiti-va! Si fostul premier la fel. In fine..

Normalitatea, intr-o epoca moderna ca aceasta (daca o putem numi moderna, depinzand si ce inseamna), este egalitate, este nivelarea sau aducerea la normal (la un numitor comun) a tuturor lucrurilor in societate. Aflam ca societatea civila este preferata unui asemenea presedinte, cu care se intelege foarte bine. Dintr-odata, strada, orasul, tara devine un maidan pentru el in care isi manifesta protestele anti-tolerante la anti-toleranta, precum in lectiile de matematica cu operatii cu polinoame, atunci cand minus cu minus dau plus.

Normalitatea, ca si standard, este promovata ca si lectie de baza, ca si lege intr-o societate virtuala de tip media sociala (facebook, instagram, twitter etc.). Aceasta inseamna uniformizare, tabula-rasa, egalizare a tuturor la un numitor comun in care toti suntem toate si toate suntem toti. Egalitate in drepturi, egalitate in sanse, egalitate sociala, incluziune sociala (de parca cineva i-a exclus, nu s-au exclus singuri prin comportamentul lor inuman, adesea contraventional si infractional, ca sa vorbim pe limbajul lor de lemn), acestea sunt regulile unei societati globale care ne acapareaza pe zi ce trece.

Romania nu este ferita de asa ceva. Este in plina desfasurare societatea globala in Romania, iar focarele cele mai mari sunt marile orase, reusind sa se disperzeze catre periferiile mini-municipale si rurale. Ei bine, acestea sunt aspectele clare ale unui comunism de tip social si politic pur, care ii aduce prin legea entropiei pe toti participantii din comunitatile lor si ii egalizeaza. Cei care sar din gramada sunt eliminati usor, caci sistemul e mare si puternic si ii poate distruge civic imediat, daca asta doreste. Devin paria, devin ostracizati, marginalizati, rupti de asa-zisa societate. Apoi eliminati total, nimeni nu mai aude ceva despre ei…

Homo socialus este o specie inventata de cei care viseaza sa egalizeze totul, sa uite trecutul (de atata durere.. ei stiu care), sa stearga ceea ce a fost pentru un viitor… de care? Unde nu exista trecut, nu exista viitor pentru ca nu ai cu ce sa construiesti. Cu Romania normala, un absurd abstract, fara noima, fara sens, neromanesc si care nu se leaga deloc cu Romania, nu construiesti o noua civilizatie. Nu o iei de la capat nici macar ca sa iti faci societatea ta, civilizatia ta, „guvernul tau”. Faci jocul altcuiva…