„Popoare turanice parazitare” este o lucrare aparuta in 1915 la Editura Neamul Romanesc, dupa conferinta tinuta de Nicolae Iorga la Ateneul Roman, in ziua de 7 decembrie 1914. Cartea a fost reeditata dupa 100 de ani de la discursul marelui istoric, la cunoscuta editura Vicovia, din Bacau.
Titlul nu e pretentios, cum ar parea, la prima vedere, „Popoare turanice parazitare”. Sunt totusi dator un cuvant de explicatie in ceea ce priveste felul special cum popoarele turanice pot fi parazitare. Un popor turanic trebuie sa fie parazitar pana la disparitie sau pana la convertirea lui – lucru foarte greu, pentru ca cere bun simt; nu toate lucrurile grele cer bun simt, dar toate lucrurile care cer bun simt sunt grele – deci, pana la acel act, foarte greu, care este convertirea unui brutal popor entuziast intr-un modest popor inzestrat cu bun simt. Cum de am ajuns sa gandesc la aceasta problema? Ea mi s-a impus inca de la inceputul razboiului actual, si mai ales din momentul cand, pe langa ascutita nota maghiara care, amintea campiile catalaunice, in razboiul acesta a rasunat – daca se poate intrebuinta acest eufemism –, guturalul strigat de razboi otoman, scos insa din gatlejurile care, va asigur, nu isi au originile fiziologice in veacul al XIV-lea si al XV-lea, caci gatlejurile care scot strigatele de „razboi sacru” astazi sunt, in foarte multe cazuri, cate un onorabil gatlej semit sau armenesc – de June Turc daca voiti, de foarte June Turc, de tot ce poate fi mai June Turc, asa de june chiar incat nu mai e Turc de loc. Mi s-a parut – desi, de o parte, era un glas asa de ascutit, iar, de alta, o guturalitate asa de necajita, ca intre unul si altul este oarecare legatura, ca seamana in actiunile lor prezente aceste doua popoare.
Si atunci m-am gandit si la alte popoare care se gasesc in situatia lor ori s-au gasit candva, si mi-am pus intrebarea: cum se poate explica aceasta? Ar zice cineva: acestea sunt popoare exagerate, si in special Maghiarii au reputatia de popor exagerat. Numai cat zicand aceasta nu se explica mare lucru.
Noi, acei care avem si ocupatii stiintifice, chiar cand facem politica, e natural sa ne satisfacem mai greu cu un raspuns usor, si am cautat deci sa-mi explica astfel de ce seamana vechiul meu obiect de studiu, Turcul cu noul meu obiect de studiu, Maghiarul, in felul cum se comporta, si nu numai astazi, fata de alte natiuni.
Ungurii, Maghiarii, sunt un popor turanic. Si Turcii vechi, si Tatarii, tot Turani au fost; Hunii, Avarii, Cazarii, Pecenegii, Cumanii tot Turani au fost, ca si ceilalti. Ba inca – spune cu dreptate, intr-o brosura foarte putin citita, dar plina de vederi ingenioase, Renan – si intre Evrei cea mai mare parte nu sunt Semiti, ci Turani; si, deci, intelegeti ca eu aveam in fond dreptate cand nu stiu cine ma acuza pentru ca la un proces am declarat solemn ca nu sunt antisemit: citisem brosura lui Renan.
E foarte usor, pentru un Turanian viteaz si neastamparat, sa cucereasca. Este foarte usor, pentru un an brutal si fara scrupule, sa-si mentina dominatia. E imposibil insa, pentru un Turanian sa creeze o civilizatie, si nespus de greu pentru el sa-si acomodeze macar sufletul cu o civilizatie pe care a intalnit-o si a imprumutat-o.
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!