Mircia Chelaru – Recurs istoric centenar – „Slutirea la fata a Romaniei”

Mircia Chelaru – Recurs istoric centenar – „Slutirea la fata a Romaniei”

slutirea romaniei, romania

Mircia Chelaru - Recurs istoric centenar – „Slutirea la fata a Romaniei”

Constiinta de sine a popoarelor, si cu atat mai mult a natiunilor statornice, se plamadeste in timpul istoric, iar istoria nu este o suma de intamplari inregistrate de scrisuri arhivate, ci viata producatoare de civilizatie autentica.

Istoria, alaturi de limba, credinta, cantec, steag, port, onomastica si toponimie, este temeiul constiintei identitatii de sine a unei natiuni. Spatiul in care aceste repere de identitate se manifesta este asemenea pantecului fertil unde se adaposteste tainica nastere a popoarelor.

Nasterea poporului roman nu a fost rodul unei combinatii „in vitro” dupa alchimii romane, si nici nu s-a facut dupa vreo reteta de cocteiluri migratoare, dupa cum incearca sa ne invete unii venetici.

Pamantul ereditar al romanilor a fost dintotdeauna cel pe care l-au avut antecesorii nostri certificati de memoria istoriei scrise sau vorbite, iar dreptul asupra acestui pamant nu este unul tranzitoriu si nu poate fi uzurpat, nici macar dupa ce a fost rapit prin taisul sabiei, bubuit de tun sau tratate semnate cu pistolul la tampla.

Recursul la istoria recenta este imperativ necesara, nu atat pentru a reproduce evenimentele vremii, cat pentru o binemeritata dreptate reparatorie. Demnitatea unei natiuni nu este un produs comercial de raft si nici donatie filantropica pentru azilanti. Demnitatea unei natiuni este semnatura pe propriul act de identitate si se produce prin vointa sa manifesta in istoria concertata a omenirii.

Recursul romanilor la propria istorie este tocmai dreptul lor la adevarul istoric, adesea stalcit prin silnicia imperiilor, care ne-au tranzactionat nepermis destinul, prin tradari ticaloase!

Anul 2018 a fost incarcat de mare povara! Este povara celor 2.000 de ani de blesteme grele ale romanilor care si-au vazut rupta vatra straveche a neamului. Este povara faradelegilor ce am suferit pana atunci, dar si rusinea de a nu fi putut sa aparam mostenirea de mosie veche a lui Decebal cel Harnic, Regalian Cuceritorul, Mircea cel Mare, Vlad Tepes Pedepsitorul, Stefan cel Mare si Sfant, Mihai Voda –„Malus Dacus”–Unificatorul, Pintea Viteazul – Morosanul fara de Moarte, Avram Iancu – Craiul Muntilor, Tudor din Vladimir Cel Taiat si, nu cei din urma, Voda Cuza, Ferdinand si Maresalul!

Anul 2018 a implinit pe muteste si cei 22 ani de tratat nevrednic cu vecinul de la nord, pe care l-au incheiat niste aventurieri politici sicofanti, de dragul unei iluzii mincinoase. Recunoasterea frontierelor strainilor, trase peste trupul tarii romanilor, a fost un act de tradare si acesta nu este prescriptibil!

Este nevoie acum, mai mult ca niciodata, de vana si minte sanatoasa de a-l pune pe chituci si a-l trimite la vidanja istoriei. Tratatele se semneaza nu de dragul unui guvern sau altul, ci pentru implinirea dreptului natural al propriului popor!

Dar anul 2018 a fost si un an al marilor sperante, ale marilor schimbari asteptate de un popor gata de trezire. A fost anul unei posibile, dar si necesare recuperari a timpului risipit si, prin lucrarea barbatilor si femeilor acestui pamant, am asteptat sa repunem in matca sa fireasca ordinea lucrurilor dintru inceputuri. Au fost doar asteptari neimplinite…

Anul 2019 a venit si trece ca un viscol peste noi, cu poveri de neindurat, cu ura si sarcasme patologice care slutesc chipul, intuneca mintea si innegureaza inima unui intreg popor.

Nimic memorabil. Nici macar Centenarul eliberarii Budapestei, de catre Armata Regala a Romaniei, de sub guvernarea bolsevica a lui Bela Kun! Un an vitreg, aproape demonic, la capatul caruia ne vom alege si pe cel din Capul Tarii… dupa chipul si asemanarea noastra…

Sa ne punem, asadar, sperantele in magia lui 2020! Poate ca implinirea Numeriilor si asezarea Celestelor va cantari a minune in gandul cel bun al romanilor. Pentru Noi, Constiinta unitatii neamului nostru nu trebuie sa mai produca nici un compromis istoric, nu trebuie sa mai produca eroarea abandonului deliberat, nu trebuie sa mai puna pret pe iluziile vandute la taraba in poleiala globalista si fals europenista.

ABC-ul romanitatii nu poate fi invatat la scoala teoriilor fandosite a unor propagandisti integrationisti, ci la altarul sacrificiului pentru maretia Neamului Romanesc. Nici o lucrare a vreunui traitor al acestui pamant nu va dainui, daca ea nu va fi prin romani si pentru romani.

Iata de ce de aici, din vintrele Daciei Strabune, facem chemarea catre barbatii de stat, catre constiintele lucide ale intelectualitatii, catre poporul cel mare si tacut, dar maiestuos si suveran, sa aprindem flacara unitatii tuturor romanilor prin vrednica, dreapta si tenace lucrare.

Deajuns, fratilor! Am stat prea multa vreme dezbinati! Aceasta lucrare izbandita sa o punem chezas vietii noastre ca mostenire eterna a generatiilor viitoare.

(Curtea de Arges, 06 august 2019 – de Ziua Schimbarii la Fata)

/0 Comments/by
Calin Georgescu – Agricultura si Taranul

Calin Georgescu – Agricultura si Taranul

   
modele, agricultura, calin georgescu, dezvoltare sustenabila, noua ordine mondiala, noul nationalism, distributismul, călin georgescu

Calin Georgescu - Agricultura si Taranul

„Fericirea este de a trai Spiritul Vietii.”

Calin Georgescu.

Vesnicia s-a nascut la sate, spunea Blaga. Taranul roman reprezinta gena autentica a civilizatiei mileniului actual. El reprezinta nu doar sansa redresarii Romaniei, ci insasi speranta renasterii lumii occidentale, care incearca cu disperare sa-si indrepte nesabuintele trecutului.

Taranul roman a fost in mare parte distrus de febra consumista si de supermarketurile care s-au inmultit enorm la nivelul intregii tari.

Apoi, a fost redus la tacere, fiindu-i atacat cadrul natural de care depinde existenta sa. A fost jefuit orbeste, vanzandu-i-se pe nimic resursa lui naturala primara, pamantul!

Eu nu as promova industria alimentara bio, ci gospodaria taraneasca traditionala. Prin ea am ajunge la bio in mod natural. Romania, tara bio! Cu ea as cuceri toata lumea!

Rosia romaneasca – cultiva aceasta rosie in Germania! Pune-l pe neamt sa o faca! Ei bine, nu poate, cu toata tehnologia lui, pentru ca pamantul tarii noastre este cel mai roditor. De aceea este un pamant sfant.

Daca se pune la punct agricultura taraneasca traditionala, exporturile de grane romanesti se vor face nu pe bani, ci contra aur.

Modul in care iti gasesti nisa mondiala pe baza propriilor resurse constituie cheia jocului in arena internationala si sansa tarii tale in momentele grele prin care trece lumea acum. Pentru Romania, sansa se numeste: agricultura traditionala. Iar agricultura traditionala tine prin definitie de respectarea legilor solului, adica de cei 25 de cm aflati la suprafata pamantului.

Ideea de baza este sa stii unde vrei sa ajungi si ce mijloace ai pentru a-ti atinge obiectivele. Este o regula simpla – am numit-o mai devreme „regula de doi simpla”. Aceasta, de fapt, reprezinta esenta deciziei politice responsabile, care rezulta dintr-o evaluare profesionista a realitatii. Agricultura traditionala poate prinde viata cu adevarat atunci cand devine politica de stat, iar mijloacele de punere in aplicare sunt solul Romaniei, extrem de productiv, si capacitatea profesionala romaneasca dezvoltata prin stiinta-cercetare si prin incurajarea industriilor conexe, cu o traditie fabuloasa in tara noastra. De altfel, agricultura traditionala poate sa fie sansa relansarii economice a Romaniei pentru urmatorii cativa zeci de ani.

„Ceea ce nu stii nici nu apreciezi!” Iar cazul agriculturii este relevant cand, la ora actuala, importam inca peste 80% din produsele alimentare intr-o tara care poate hrani o Europa intreaga. Acum importam de trei ori mai multe produse agroalimentare decat exportam, cu un deficit de peste doua miliarde de euro. Cu un potential de 9,7 milioane de hectare de teren arabil si 14 milioane de teren agricol, Romania poate sa produca de trei ori mai mult decat cer nevoile proprii. Nu este foarte grav ce faci bine sau ce gresesti, pentru ca asta face toata lumea, dar sa ratezi sansa pe care o ai ca tara si sa nu intelegi ca acesta este viitorul, asta e de neiertat. Nu se intelege ca temele mari ale lumii, criza anilor 2020, se vor numi „hrana si apa”, iar la acest capitol Romania poate sa exceleze. Preturile la alimente cresc si vor creste din ce in ce mai mult, iar cine are agricultura buna, si in special traditionala, nechimizata, va avea numai de castigat. Intrebarea este daca stii sa exploatezi aceasta oportunitate. Criza economica si financiara de acum va pali in fata celei care urmeaza dupa ea, adica o criza a hranei sau a apei. Trebuie sa dobandim luciditatea de a privi in viitor, de a intelege ca avem sansa unui avantaj competitiv, si anume, solul acestei tari, mult superior altora, unde s-a constatat o prabusire constanta a activitatii biologice a solurilor. Solurile, sau complexul argilo-humic, sunt extrem de fragile si deci usor de distrus, mai ales prin poluare. Pe de alta parte, in special pentru situatia geomorfologica a Romaniei, solurile sunt protejate de padure in general, o componenta esentiala a Capitalului Natural romanesc, perdelele lor de protectie. Degradarea biologica a solurilor este urmata de cea chimica. Calciul dispare si argila nu mai este legata de humus. Ni se pare firesc astazi sa vedem, dupa ploaie, apele pline de noroi, insa, in zonele neatinse de agricultura nesanatoasa, de tip industrial, apele raman limpezi. Ne pierdem solurile pentru ca nu respectam legile biologice.

Taranul roman, prin gospodaria lui traditionala, va imbogati aceasta tara. Eu am convingerea ca taranul roman reprezinta, de asemenea, sansa de renastere a Europei, aflata azi intr-un mare impas economic si spiritual. Prin urmare, vom putea lucra nu doar la refacerea Romaniei, ci contribui la salvarea unui continent. Romania profunda traieste prin taranul roman si prin crestinatatea autentica a acestuia. Proprietatea agricola taraneasca este cea mai pretioasa avere a statului roman actual.

Ponderea actuala a populatiei din mediul rural (45%) este cea mai mare din statele membre ale U.E.

Solutii posibile de indreptare a situatiei: dezvoltarea rurala integrata, deschisa activitatii economice si serviciilor; diversificarea structurii ruralului pentru a permite crearea de conditii favorabile sub aspect social si a asigura apropierea conditiilor cu cele din mediul urban; scaderea ponderii populatiei agricole in populatia ocupata, astfel incat spatiului rural sa i se confere statut si functii complexe, cuprinzand o paleta larga de activitati (in conexiune cu ramura agricola si, prin extindere, in amonte si in aval, cu alte activitati din zona industriei, mestesugurilor etc.).

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.

/0 Comments/by
Marius Albin Marinescu – Dupa trei decenii de spalarea creierului, romanilor li se fura tara si ei aplauda!

Marius Albin Marinescu – Dupa trei decenii de spalarea creierului, romanilor li se fura tara si ei aplauda!

iohannis, romania

Marius Albin Marinescu - Dupa trei decenii de spalarea creierului, romanilor li se fura tara si ei aplauda!

Motto: „Elemente straine, imbatranite si sterpe, s-au amestecat in poporul nostru si joaca comedia patriotismului si a nationalismului. Neavand traditii, patrie hotarata ori nationalitate hotarata, au pus totusi, mana pe statul roman. Constiinta ca ele sunt deosebite de neamul romanesc nu le-a disparut inca – ele se privesc ca o oaste biruitoare intr-o tara vrajmasa. De-aceea nu-i de mirare ca intreaga noastra dezvoltare mai noua, n-a avut in vedere conservarea nationalitatii, ci realizarea unei serii de idei liberale si egalitare cosmopolite.”

Mihai Eminescu, ziarul „TIMPUL” din 14 noiembrie 1880.

Se minte non-stop ca romanii sunt de vina pentru distrugerea si ruinarea tarii! Care romani? Toate partidele politice de dupa decembrie 1989 au fost infestate cu alogeni! Primul guvern de dupa asasinare lui Nicolae Ceausescu, condus de premierul evreu Petre Roman, a avut un roman si un tigan in componenta, restul fiind evrei!!! Toata mass-media romanesca, cu 90% proprietari alogeni, este infiltrata cu evrei. Fiecare post de televiziune are cel putin un evreu ca formator de opinie!

Nicolae Ceausescu a fost ultimul roman care a condus Romania. Cei care i-au urmat au fost toti alogeni. Nu se poate permite accesul bastinasilor in fruntea tarii, fiindca un roman adevarat nu ar fi capabil sa devina tradator absolut, sa lupte pana la capat impotriva propriei tari si sa participe, in calitate de complice, la jefuirea acesteia! Din 1990 incoace romanii nu au mai avut acces la functia de presedinte al tarii, iar din anul 1996 presedintii au fost numiti, nu alesi. Votul a fost doar praf in ochii naivului electorat pentru mimarea democratiei.

Klaus Werner Iohannis, presedintele alogen al Romaniei, face sluj in fata evreilor, fiind decorat de acestia pentru merite deosebite, adica recunoasterea unui asa-zis holocaust in Romania, prin care a transformat poporul roman in neam de ucigasi, bun de plata unor zeci de miliarde de euro ca despagubiri catre statul Israel. Cine aduce acuzele acestea grave? Taman unul al carui bunic se inrolase in trupele Waffen SS, vestitii ucigasi de evrei din Al Doilea Razboi Mondial! Nici pesedeii nu sunt mai breji. Liviu Dragnea a facut naveta in Israel ca sa ia lumina de la stapanii lui, iar Gabriela Firea a oferit evreilor un palat ultracentral din Bucuresti pentru „muzeul holocaustului”, de unde o sa fim acuzati ca suntem un popor de criminali! Acum tradatorii care conduc Romania nici macar nu se mai feresc, numesc direct cetateni israelieni in guvernul Romaniei, ca ministrul Ilan Laufer, promovat initial de postul de televiziune Antena 3. Suntem ca la sfarsitul anilor ’40, cand evreii bolsevici conduceau tara si umpleau puscariile cu patrioti romani!

Unde au fost serviciile secrete, ce au pazit ele in cei 27 de ani de jefuirea a Romaniei? Au pazit hotii sau au fost chiar complicii lor! Nici serviciile secrete nu mai apartin Romaniei, ele au devenit sucursale subordonate altor servicii straine. Sa nu uitam ca prima grija a presedintelui alogen Klaus Werner Iohannis, imediat dupa inscaunare, a fost sa numeasca alti doi alogeni ca sefi ai principalelor servicii secrete! Cei nominalizati si instalati ca directori la SRI si SIE, evreii Eduard Hellvig si Mihai Razvan Ungureanu, au fost angajati/bursieri ai lui George Soros, a carei prima directoare in Romania, alogena Sandra Pralong, este principala consiliera de la Cotroceni. Aceasta stabileste agenda intalnirilor presedintelui cu asa-zisa „societate civila” si componenta participantilor: doar oengeurile sorosiste, parte din ele create chiar de ea!

Unde-i dragostea de tara? De ce sunt tefelistii #rezist lipsiti de sentimentul patriotic? I-ati vazut fluturand in piata steagurile SUA, Israelului, Canadei si UE. I-ati vazut luand apararea multinationalelor, la care parte din ei chiar lucreaza. I-ati vazut sustinand si votand alogeni ca sa ajunga conducatori in Romania. V-ati intrebat de ce acestia au atrofiat simtul apartenentei nationale, aceasta „amprenta” identitara a neamului nostru, o particica din „reteaua” neamului, conexiunea care trebuie sa ne uneasca si sa ne faca solidari si puternici in fata altora pe noi, romanii?

Pe vremea cand Andrei Marga – nu intamplator clujean, din cuibul de vipere secesioniste! – era ministrul Invatamantului si a provocat scandalul manualelor alternative, multi au fost revoltati ca noile manuale de istorie dedicau pagini intregi evreilor Silviu Brucan, Andreea Esca si Mihai Tatulici (vedete ale televiziunii sioniste PRO TV, instrument de imbecilizare in masa al romanilor), iar eroii neamului, Mihai Viteazul sau Stefan cel Mare, aveau dedicate doar cateva fraze.

O colega jurnalista m-a intrebat daca am citit manualul respectiv. Nu-l citisem. Ea, insa, a avut rabdarea si curiozitatea sa-l lectureze cap-coada. Ziarista nu a fost intrigata doar de ducerea in derizoriu a simbolurilor poporului roman, ci mai ales de faptul ca, dupa ce a terminat de citit acel manual, a simtit efectiv sentimentul de rusine ca apartine acestui popor de „pigmei” care nu a realizat nimic de-a lungul istoriei, conform celor citite in cartea ticaloasa. Asta transmitea si inducea in mentalul elevilor manualul alternativ de istorie: rusinea de a fi roman!!! Acest aspect a fost cel mai grav, dar nu l-au sesizat multi la vremea respectiva!

Cei care s-au incolonat sub stindardele #rezist si #LGBT sunt exact generatia manualelor alternative! Scopul pentru care acestea au fost create si impuse in scoli de dusmanii Romaniei a fost atins.

Romanilor le-a fost inoculata ideea ca sunt un neam de tradatori, lenesi, corupti si hoti si de aceea nu sunt capabili sa se conduca singuri, musai sa fie condusi de alogeni!

Sa o lamurim pe asta cu „tradarea fata de nemti”, pe care continuam sa-i lingusim, ba mai sunt si romani dobitoci care sunt tare mandri ca sunt condusi de un „neamt”, care a fost numit Gauleiter peste colonie. Doar naivii – ca sa nu spun „prostii gramada”! – pot sa creada ca Iohannis a fost ales prin vot. Nemtii ne-au urat dintotdeauna si ne-au considerat tradatori pentru intoarcerea armelor din 23 august 1944, uitand ca mai intai ne-au tradat ei prin Dictatul de la Viena (30 august 1940), cand au dat ungurilor jumatate din teritoriul Transilvaniei. La fel, germanii ne-au tradat si prin Pactul Ribbentrop – Molotov (23 august 1939) cand s-a pecetluit soarta Basarabiei, care a fost rapita de URSS in iunie 1940!

Mai sus am scris despre rolul manualelor alternative de a crea o generatie careia sa-i fie rusine de originea ei romaneasca. In paralel cu „lucratura” aceasta din scoli, mass-media condusa 90% de evrei „a muncit” din greu, in special prin intermediul televiziunilor, ca sa-i convinga pe romani ca sunt niste degenerati incapabili, pusi numai pe trandaveala si hotii, ceea ce este cu totul fals!

Romancele au fost prezentate ca fiind curve si ahtiate dupa bani nemunciti, prin transformarea unor tiganci inculte, ca Tonciu, in vedete si „modele” demne de urmat, iar barbatii au fost aratati ca niste betivi violenti, lenesi si hoti. Totodata, romanii au fost prezentati ca niste ticalosi care-si omoara pruncii – cazuri izolate de mame vinovate de pruncucid au fost generalizate! – si s-a mintit enorm cu copiii crescuti in orfelinate ale groazei inventate, tocmai ca sa aparem in ochii altora ca niste fiinte iresponsabile si inumane! Nu mai vorbesc de DNA si asa-zisa „coruptie”, de-ti vine sa crezi ca romanii au inventat-o! Culmea este ca doar romanii sunt cercetati si bagati in puscarii, in timp ce corupatorii straini sunt bine mersi si-si vad de jefuirea tarii in continuare!

La fel, s-a mintit prin intermediul televiziunilor despre cum ne-au salvat pe noi strainii, despre binefacerile regilor germani, prin rescrierea istoriei si omitere faptelor reprobabile ale veneticilor incoronati si incornorati.

Intoxicarea cu regii germani si „minunile” facute de ei pentru romani este un fals, la care s-a lucrat intens din 1990 incoace. Ba, se pare ca „germanii” mult laudati au fost evrei, conform celor spuse de Nicolae Iorga despre familia Hohenzollern, afirmatii care i-au adus si moartea, aruncata in mod mincinos si infam asupra legionarilor. Afacerea Strousberg, un fel de „Bechtel” pe vremea lui Carol I, prin care statul roman a fost pacalit de catre nemti cu sume uriase de bani, prin acte de coruptie la nivel inalt, este trecuta sub tacere. La fel, s-a uitat rascoala din 1907 cu mii de razvratiti impuscati, cand sub Carol I taranii romani traiau ca in Evul Mediu, tara noastra fiind cea mai inapoiata din Europa. De fapt, Carol I a abdicat, inainte de moarte, fiindca nu a vrut ca Romania sa lupte impotriva nemtilor carora el le ramasese loial toata viata. Ferdinand a fost un pamapalau care, la fel, s-a opus razboiului impotriva nemtilor si austriecilor, fiind impiedicat sa semneze predarea neconditionata a intregii tari (pacea de la Buftea) doar de regina Maria. In fond, singurul „rege barbat”, si care a iubit cu adevarat Romania a fost… regina Maria. Dar, din pacate pentru cei cu filogermanismul in cap, ea a avut tata englez si mama rusoaica!

S-au organizat, in scopul promovarii strainilor, emisiuni televizate cu clasamente ale celor mai mari „romani”, unde s-a incercat impunerea regilor germani pe primele locuri, in detrimentul domnitorilor romani. Evreul comunist Richard Würmbrand, convertit la evanghelism lutheran, un personaj de care nu auzise nici dracu’, a fost scos prin „vot popular” pe locul cinci in acest clasament facut de niste prosti ticalosi si manipulatori pentru alti prosti, naivi si manipulabili (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mari_rom%C3%A2ni). Detalii despre acest impostor aici: Evreul comunist si necunoscut Richard Wurmbrand s-a dat peste cap de trei ori, a devenit pastor luteran, dupa care a ajuns sa-i concureze pe Eminescu si Mihai Viteazul la concursul „fake” zis „Mari romani”.

Alogenii care au condus si conduc Romania cu sprijinul partidelor politice tradatoare, din 1990 pana in prezent, au reusit sa goleasca tara de romani ca sa creeze spatiu vital pentru alte popoare, care deja ne invadeaza. Unele fatis, prin mult trambitata migratie a „refugiatilor”, altele subtil si mult mai pervers. Departe de mine gandul de a ma erija in oracol, dar tare ma tem ca peste foarte putini ani romanii vor deveni straini in tara lor!

Articol realizat de Marius Albin Marinescu via justitiarul.ro.

/0 Comments/by
Sunt ungur si nu inteleg de ce nu ne invata limba romana la scoala

Sunt ungur si nu inteleg de ce nu ne invata limba romana la scoala

ungur, ungaria, limba romana

Sunt ungur si nu inteleg de ce nu ne invata limba romana la scoala

Un chelner din Satu Mare ne-a povestit cat de greu i-a fost in viata din cauza faptului ca nu a invatat la scoala in limba romana. Sa vedem:

Povestea mea cu limba romana incepe pe la sapte ani, cand parintii (pe care ii respect si iubesc enorm) m-au inscris la scoala. La inceput totul a fost bine si frumos –amintiri faine, cum banuiesc ca are toata lumea din acele vremuri– pana cand s-a intamplat „surpriza”. Sau as putea sa-i spun mai bine „socul”. In momentul in care directorul scolii a intrat in clasa mi-am dat seama ca vorbea o limba pe care, spre mirarea mea, nu o intelegeam! Deloc. Omul vorbea limba romana. Vorbea, de fapt, limba tarii in care traim, unde-i ce mai buna paine si ii cea mai curata apa, unde, orice ni s-ar intampla rau, trecem mai usor pentru ca suntem acasa. Inca de la acea vreme am realizat ca am o mare problema pentru ca sunt ungur.

Primii opt ani pierduti din viata

Directorul scolii vorbea la ore numai in romana, stia foarte bine ca nu intelegem un bob din tot ce spunea, dar la salariile de mizerie ale profesorilor nici nu-i de mirare ca nu-l interesa chestia asta. M-a cuprins un sentiment de ceva nou, ceva interesant, eram curios, voiam sa stiu si eu aceea limba. Totusi aveam prea putine sanse sa invat romana. Toate materiile erau predate doar in limba maghiara, adica „limba materna”, iar la romana, pentru ca nu intelegeam mai nimic, invatam pe de rost. Spre exemplu, ne-a luat vreo doua-trei saptamani pana am reusit sa tocim imnul. Iar la vremea aceea nici nu realizam ironia sortii, ca „Desteapta-te romane!”… era chiar un mesaj pe care trebuia sa-l urmam.

La inceputul liceului, regulile s-au schimbat putin, in sensul in care puteam alege romana ca limba de predare a materiilor. Numai ca trecusera deja opt ani de invatat numai in limba maghiara si era foarte greu sa mai schimbi ceva. Cercul s-a inchis, am continuat toata clasa aceeasi drama, in bezna totala, recitam intr-o veselie „Calin file din poveste”, dar in realitate nu intelegeam mai nimic.

Stiam cu totii ca nu o sa fie bine, sau chiar usor in viata, dar nu mai aveam ce sa facem. Nu puteam sa invinuiesc pe nimeni pentru chestia asta, eu sunt democrat, dar nu pot sa nu spun ca totul era o prostie. A parintilor, a sistemului, a politicienilor.

Nu este vina noastra, a generatiei de unguri din Romania de dupa anii ’90, ca multi dintre noi (cam 90%) nu stim sa spunem o propozitie in limba romana fara greseli!

Dar hai sa-ti spun mai departe problemele pe care le-am intampinat in viata.

Am terminat liceul din Satu Mare si am ales sa lucrez, unde altundeva, in comert, ca doar „stapaneam” limba tarii. Asa de bine stiam a vorbi romaneste, ca daca voiai, puteai sa iei si sa vinzi in piata la rusi. M-am angajat asadar la un restaurant si incercam sa vorbesc cat mai putin posibil, ca sa-mi ascund deficienta asta „minora”. In realitate, pe vremea aceea, nu stiam un bob romaneste. Si acum ma mira tupeul pe care-l aveam de a pretinde ca stiu limba asta.

Am invatat limba romana la locul de munca

Norocul mi-a suras totusi de unde ma asteptam mai putin. Patroana restaurantului unde lucram a realizat, la un moment dat, ca nu sunt chiar semi-mut. Problema mea era ca nu vorbeam pe limba ei, adica romaneste. Am fost deconspirat in momentul in care m-a rugat sa-i dau din bucatarie o oala, si eu i-am pus in mana matura… pe foc automat, m-a rugat sa-i dau mai bine o cratita, iar eu facand o legatura logica, i-am pus farasul in cealalta mana. Patroana a ramas muta: „cum eram eu de doua luni pe acolo si nu intelegeam chestii simple din limba romana?”

Ceea ce nu stiam era ca doamna era o profesoara de romana pensionata, cu o mica afacere de familie. Si acum cand ma gandesc la ea mi se umple sufletul de respect si multumiri. In loc sa ma concedieze, a inceput sa ma invete romaneste si nu s-a lasat batuta. Ce nu am invatat la scoala in 12 ani de zile, ea a reusit sa ma invete in doi ani. Cu calm, cu rabdare si multa iubire, spunand cuvintele si aratandu-mi ce e ala „mar” sau „oala” sau „faras”, desenand animale, epuizand toate metodele care ar fi putut sa ma ajute.

Sunt barbat, dar tot trebuie sa recunosc, nu mi-e deloc rusine sa o fac, dar imi dau lacrimile cand ma gandesc la ea. Mi-a fost ca a doua mama. In lumea asta moderna, nu stiu cine ar fi facut astfel de sacrificii pentru mine.

Incetul cu incetul, am inceput sa fac diferenta intre oameni, buni, rai, indiferenti sau cum o fi, si nu intre natii. Asta datorita ei.

In momentul de fata am ajuns sa inteleg piese de Nane, B.U.G. Mafia. I-am ascultat, mai citeam si chestii despre ei si acum pot sa spun cu mandrie ca sunt roman, desi poate nu chiar pur sange… A nu se confunda cu reclama electorala a PSD, eu sunt un democrat innascut, ceea ce facea PSD era cu totul altceva.

Multumiri UDMR!

Revenind la subiectul limbii romane, pe aceasta cale as dori sa-i trimit multumiri Uniunii Democrate a Maghiarilor din Romania, care ne sprijina sa invatam in limba lor, ca se lupta pentru noi (pe banii nostri, desigur), sa se cultive o noua generatie, care nu stie sa scrie si sa vorbeasca in limba romana! Iar pentru dragii de parinti vreau sa le transmit urmatorul mesaj: daca peste opt sau noua ani, nu vreti sa va mutati in tarile vecine, macar nu-i luati sansa copilului vostru la o educatie normala. Lasati-ne pe noi sa decidem, ar trebui sa avem dreptul asta de mic, sa ajungem si noi undeva.

Apropo, dintre minoritati, ghiciti cat la suta au ajuns in functii de conducere? Mai nimeni sau foarte putini. Asta nu din vina noastra. Nu ca am fi prosti, dar educatia pierduta in limba romana conteaza enorm. Cat despre facultatile cu predare in maghiara, ce sa mai spun, noroc ca nu am avut ocazia. Poate nici articolul asta nu reuseam sa-l scriu. Facultatile efectiv lucreaza pentru export de profesionisti, nu numai ale minoritatilor (a lor exclusiv pentru asta), dar si in general.

Pun la o parte trecutul, si ma bucur de cele intamplate, m-au ajutat sa fiu eu, intr-un mod sau altul, sa realizez cine sunt, ce vreau de la viata. M-as bucura foarte mult, daca si altii ar putea spune asta, avand o sansa la educatie neimpusa in limba „materna”, oricat de mica, dar sa aiba.

Articol realizat de Cristian Antal via vice.com.

/0 Comments/by
Mircea Dogaru – Avem suficienta inteligenta, ea trebuie doar adunata si coordonata! (interviu)

Mircea Dogaru – Avem suficienta inteligenta, ea trebuie doar adunata si coordonata! (interviu)

mircea dogaru, poporul de imparati, tara nimanui, romani

Mircea Dogaru - Avem suficienta inteligenta, ea trebuie doar adunata si coordonata! (interviu)

Col. Dr. Mircea Dogaru (n. 30 ianuarie 1955, Targu-Mures) este un istoric si autor roman.

Este absolvent al Facultatii de Istorie-Filosofie din Bucuresti in 1979. Este repartizat ca profesor de liceu in Bucuresti. Insa, in acelasi an, renunta la invatamant in favoarea cercetarii. Devine cercetator-stiintific la Institutul de Istorie si Teorie Militara (1979-1999), specialitatea „Istorie militara antica, medievala si arheologie”. Este specializat in istoria Uniunii Europene la Institutul Francez (1997) si in Politici de aparare NATO in Canada (1998).

Obtine in 1994 titlul de doctor in istorie militara. In calitate de publicist obtine premiul pentru debut in 1984, devenind membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din 1999. Incepand cu anul 2002 este profesor asociat la Facultatea de Istorie, Geografie, Filosofie a Universitatii Craiova. Este realizator de emisiuni TV de succes la postul Romania de Maine.

Din 2009 este presedintele-fondator al „Sindicatului cadrelor militare disponibilizate, in retragere si in rezerva”, singurul sindicat de acest tip din Romania.

Calin Mihaescu: Ce credeti despre trecerea la armata de profesionisti?

Mircea Dogaru: Este unul din gesturile de tradare din partea autointitulatei noastre elite politice. In traditia romaneasca si a altor popoare se considera ca fiecare tanar are datoria de a se inrola in armata pentru a participa la apararea patriei, in caz contrar nu era considerat barbat. In calitatea mea de lider sindical pot sa va spun ce s-a intamplat cu armata de profesionisti: armata in Romania a fost redusa de la 320 de mii de oameni la 52 de mii si s-a trecut la un sistem de recrutare in baza unei legislatii cel putin ciudate. Primii componenti ai asa-zisei „armate de profesionisti” si-au incheiat contractele la ora actuala, nu li se ia in considerare nimic din ceea ce au invatat sub aspect profesional, nimic din ce au devenit in cadrul unei armate de tip NATO, cu instructori NATO. Cei care au luptat sub drapel NATO si drapel romanesc in uniforme romanesti in Afganistan, in Irak, in perioada anterioara in Angola, au fost aruncati pe piata muncii in calitate de muncitori necalificati la 35-40 de ani. S-a constatat ca legislatia noastra nici macar nu-i mai considera militari. Deci, avem o „armata de profesionisti” care, conform legii, nu mai este formata din profesionisti, ci e o armata formata din voluntari. Asta este situatia la ora actuala, practic nu mai avem armata. Cu alte cuvinte este un dezastru si era un dezastru previzibil, pentru ca trecerea la asa-zisa „armata de profesionisti”, a insemnat slabirea capacitatii de aparare a unei tari, lipsirea de motivatie a unor generatii intregi.

In situatii exceptionale cum sa mai duci tineretul total neinstruit si sa-l imbraci in uniforme? Cum si pentru ce? Ca sa-l faci carne de tun? Este o chestie absolut aberanta, pentru statele din Europa centrala si rasariteana si s-a urmarit slabirea lor sub toate aspectele, punerea lor la dispozitia marilor puteri.

Calin Mihaescu: Dar NATO ce interes ar avea in acest scenariu sa slabeasca o armata a unei tari aliate, partenere?

Mircea Dogaru: Sunt istoric si as vrea sa discutam adevarul. Pentru ca militarii nostri sunt pusi cu spatele la zid, nimic nu mai poate trezi tara decat adevarul. S-a ajuns la o situatie aberanta la noi: in trecut, in cuvantul „tara” intrau doua componente: militarii profesionisti (curtenii) si gloatele, adica lumea din strada. In prezent, gloatele au fost intoarse impotriva militarilor profesionisti printr-un razboi psihologic si de imagine astfel incat conceptul de „tara” s-a distrus. Dupa parerea mea, ne aflam la ora actuala in faza unei lovituri de stat in plina desfasurare, o lovitura de stat de tip stalinist. Mai mult decat atat, masele au fost intr-atat de indobitocite, in Romania, in acesti 20 de ani de mankurtizare, incat nu mai inteleg ca lupta impotriva propriilor interese si sprijina ocupantul.

Noi am inteles in decembrie 1989 cum stau lucrurile, insa nu am putut lupta cu agresorii. Romania a fost atacata de fortele profesioniste ale statelor celor doua tratate. Nu au fost doar SPETNAZ si OMON, au fost si batalioane franco-germane care s-au antrenat in Debretin (localitatea din Ungaria care se afla in apropierea frontierei cu Romania), pe macheta Transilvaniei. Deci, a fost o lucrare generala, pentru ca era vorba de o preschimbare si explic imediat de ce: pentru a ajuta Rusia sa se preschimbe, dar sa ramana mare imperiu. Noi am identificat agresorii dar nu am putut sa ne batem pentru ca intre ei si noi erau masele mankurtizate. Mai mult, agresorul tragea lepadand unul dupa altul vestoane ba de Securitate, ba de Armata, ba de Militie, ba de nu stiu ce…

Am o singura intrebare: era nevoie sa se deplaseze masele de prosti la televiziune, care putea fi inchisa printr-o simpla apasare de buton in punctul de comanda? Acolo unde au lipsit masele, adica gloatele, intre noi si adversari, cum a fost la podul de la Slatina, acolo adversarul a fost facut tandari. Esaloanele venite dinspre Craiova au fost facute praf de TAB-urile (TAB = transportor auto blindat) armatei. Supravietuitorii care urlau „mama!” in ruseste au fost dusi la spitalul de la Slatina, de unde au fost recuperati. In schimb, ofiterii nostri au dat ani de zile cu subsemnatul la ambasada sovietica: „cum de si-au permis sa-si apere tara?”.

Ceea ce se petrece acum este identic. In 1989, dupa o lucrare de 20 ani (fuga lui Pacepa a fost un semnal), noi am fost loviti sistematic in stomac ca sa iesim in strada si am iesit din disperare, iar in strada nimeni nu a gandit. La ora actuala nu ne mai grabim pentru ca nu numai in stomac suntem loviti: ni se interzice dreptul la viata, nu mai avem siguranta zilei de maine, ni se stabileste si de catre un ministru al muncii si cat trebuie sa traim dupa ce iesim la pensie. Mai mult decat atat, s-au reactualizat toate nucleele KOMINTERN-iste. Avem bine in vedere acest lucru, nu este vorba de interesele Rusiei, ci de indivizi care lucreaza in Rusia impotriva intereselor rusesti, in Israel impotriva intereselor evreiesti, in Romania impotriva celor romanesti si in America impotriva celor americane. E vorba de vechiul KOMINTERN care s-a reactivat si sunt oameni care nu pot pati nimic pentru ca nu apartin nimanui. Nu au nici un Dumnezeu, sunt atei, sunt fiii si nepotii celor debarcati de pe tancurile rusesti, diferenta este ca „tatuca” le-a murit, nu mai e Stalin, dar ei merg mai departe.

Calin Mihaescu: Tatuca s-a reincarnat la Vest?

Mircea Dogaru: Probabil. Nu il cunoastem noi. Stalin s-a multiplicat in cateva zeci de persoane care considera oamenii simpli-cifre si incearca sa destructureze toate statele, nu numai Romania. Este o putere a banului, „ochiul dracului” care dizolva toate natiunile pentru ca „tot ce este mic, este minunat”. Este un principiu enuntat de Leopold Kohr, state sub zece milioane care pot fi usor gestionate asemenea unor S.R.L.-uri, cu politia corporatiei care asigura toate afacerile si ii pedepseste pe cei care protesteaza.

Calin Mihaescu: Oare nu cumva cei care fac propaganda antiromaneasca in Rusia de azi, deseori cu clisee sovietice, sunt aceiasi care fac propaganda antiruseasca, aici in Romania?

Mircea Dogaru: Cei care, fac propaganda antiromaneasca in Rusia sau Ucraina nu o fac nici in interesul Rusiei, nici a Ucrainei, este un praf in ochii. Sa va dau un exemplu: nu Ianukovici era omul rusilor, ci Iuscenko si Timosenko, iar „revolutia portocalie” a fost instrumentata in sensul asta. Lucrurile stau cu totul altfel, exact pe dos fata de cum consideram noi.

Realitatea a condus spre un bipolarism. Aceasta a fost realitatea, aceasta va fi. E o aberatie sa se incerce altceva. Exista putere bipolara si acum pe pamant.

Va exista o singura voce doar cand ne vom confrunta cu… martienii. Abia atunci ne vom alinia in spatele unui „führer”. Pana atunci, nu. Chestia este ca aceasta lege, etern valabila, nu poate fi contestata. Si la ora actuala sunt aceleasi doua puteri, Federatia Rusa si Statele Unite.

Calin Mihaescu: Cand s-a conturat aceasta formula bipolara?

Mircea Dogaru: In clipa in care vechiul parteneriat a cazut. Germania care s-a considerat stapana Vestului si era, a intins o mana si a facut in tratat de alianta militara cu Uniunea Sovietica, tratatul Stalin-Hitler fiind o reeditare a tratatului Alexandru I – Napoleon pentru impartirea Europei. In momentul acela in Germania a aparut microbul hegemoniei universale si Hitler a ajuns la concluzia ca poate elimina partenerul si poate ramane de unul singur si a atacat Uniunea Sovietica, si-a atacat aliatul. Acel pact, „Ribbentrop-Molotov” nu era unul al impartirii Romaniei, ci al Europei in doua, in functie de interesele celor doi. In momentul in care Germania a innebunit si a stricat jocul, era firesc ca Occidentul sa produca un nou partener pentru Rasarit. Si acest partener a fost inca din 1939 Statele Unite ale Americii. Pentru ca fratii nostri de dincolo de Prut sa stie cine i-a vandut cu adevarat, o sa dau citire urmatoarelor enunturi: la 17 decembrie 1939 (razboiul incepuse la 1 septembrie) s-a infiintat la Departamentul de Stat al Statelor Unite un organism special numit „Committee on Problems of Foreign Relations”, care s-a numit din ianuarie 1940, „Advisory Committee on Problems of Foreign Relations”, iar din mai 1940 „Interdepartmental group to Consider post-war international problems and policies”, condus de internationalul Leo Pasvolsky.

Ce analiza acest comitet? Zonele de conflict postbelice care vor exista dupa cel de al doilea razboi mondial. Analiza a inceput in septembrie 1939 cand razboiul abia incepea. In vara anului 1941, in plin razboi antisovietic, acest comitet a devenit foarte activ pentru ca era vorba de ajutorarea rusilor in calitate de viitor partener in locul nemtilor si s-a numit „Advisory Committe on Post-War Foreign Policy”, cu un subcomitet pentru probleme teritoriale, condus din februarie 1942 de Harley Notter. La 24 aprilie 1942 s-au identificat 24 de chestiuni teritoriale care vor pune probleme stapanilor lumii dupa razboi. Printre acestea si problemele teritoriului dintre Romania si Ungaria, dintre Romania si Rusia, indiferent cum urma sa se numeasca dupa razboi Rusia, Uniunea Sovietica sau altfel.

Chestiunea a continuat, deci am devenit obiect de analiza, iar realitatea in ceea ce ne priveste, din punct de vedere al intereselor viitorilor stapani, s-a conturat la 27 ianuarie 1943, cand s-a luat in calcul pentru prima data ca Bucovina si Basarabia sa ramana in Uniunea Sovietica. Negociatorii, adica vanzatorii, cei care ne-au vandut, sa stie si fratii nostri de dincolo, s-au numit: Grayson Louis Kirk, Marion W. Boggs, Charles Eustis Bohlen, John C. Campbell, Cavendish Wells Cannon, Norris W. Chipman, Otto E. Gutte, Harry N. Howard, Philip E. Mosley, colonel James Olive, capitan H.L. Pence. Acestia sunt cei care au facut raportul acceptat de presedintele Statelor Unite ale Americii de atunci, in baza caruia se spunea ca in Basarabia, in acea perioada, „la 3 martie 1944, locuiesc 1,6 milioane romani, 700 de mii de rusofoni, 165 mii de bulgari, 100 de mii de gagauzi si 200 de mii de evrei. Basarabia si Bucovina sunt teritorii romanesti, fara nici un fel de dubii, dar Romania nu va avea de suferit daca nu le va mai avea dupa razboi. In schimb, pentru aliatul lor rus, ar fi inca o incomensurabila pierdere strategica in posibilitatea de a ajunge rapid prin Bucovina in centrul Europei.” In aceasta situatie s-a decis ca aceste teritorii sa ramana dupa razboi Rusiei. Decizia finala a fost luata la 3 martie 1944, in plin razboi. Din acel moment, s-a perfectat alianta care functioneaza si astazi intre Statele Unite si Rusia.

„Catelul” americanilor, Marea Britanie, a lansat pe piata conceptul de „Cortina de Fier”, pentru ca el trebuie preluat de undeva. Realitatea este cu totul alta, acest concept a fost lansat in „Das Reich” la 25 februarie 1944, de Goebbels, care spunea ca „pe masura ce tancurile germane se retrag si ‘mareea rosie’ inainteaza, o ‘cortina de fier’ se va lasa asupra Europei, in spatele careia vor fi lichidati milioane de oameni.” Britanicilor le-au placut foarte mult conceptul, cu cinism l-au preluat, au batut palma si au creat ceea ce prostii au numit si numesc in continuare „razboiul rece”. „Razboiul rece” a avut un singur scop: sa pastreze bipolaritatea – asupra fraierilor din occident tronau americanii, asupra fraierilor din rasarit tronau rusii. In momentul in care unii incercau sa se ridice si sa pretinda dreptul sa cugete asupra democratiei, erau speriati cu „pericolul rosu”, iar in rasarit erau speriati cu „imperialismul anglo-american”. Uite asa rusii au tinut jumatate de planeta in frau si americanii cealalta. Intre ei exista o coordonare perfecta, telefonul rosu a functionat intotdeauna. Desigur, mai existau excese, se mai calcau pe picioare un pic, dar atunci se amenintau reciproc de ochii lumii si treaba se rezolva in culise. Criza a izbucnit din cauza sistemului aflat in Rusia.

Calin Mihaescu: Se agita atat mult in Romania de azi acuzatia de comunism, „cripto”-comunism, la adresa poporului roman in ansamblu. Democratia noastra pare determinata sa nimiceasca comunismul. E o treaba serioasa cu comunistii astia?

Mircea Dogaru: Fosti kominternisti care mai traiesc, fosti agenti ai lui Stalin, fii si nepotii lor, arunca pe piata din Romania acuzatia comunismului. Comunismul exista in Israel, exista poate in Singapore, dar nu a existat in Rusia, nu a existat in Romania, aici a existat cu totul altceva. Comunismul dupa Karl Marx si Engels urma sa se instaureze intr-o societate superdezvoltata din punct de vedere economic, prin concentrarea capitalului la varf, in nici un caz prin revolutie.

Rusia nu putea prospera cu modul sau de productie pentru ca ducea la o scleroza a structurilor economice in special, Este vorba despre „modul de productie asiatic”, numit de rusi „socialist”, de occidentali „hidraulic” si de romani „tributal”, o societate in care exista proprietate colectiva asupra mijloacelor de productie dar si exploatarea e exercitata de o aristocratie birocratica de functii, care tinde sa devina de sange. Adica Leon Tismenitzky, tatal kominternist, ni-l lasa mostenire pe Volodea (Vladimir) Tismaneanu, fiul… (nota redactiei – Vladimir Tismaneanu este profesor universitar american, lider de opinie de orientare democrat-liberala, emigrat din Romania in 1981; a fost coordonatorul comisiei prezidentiale care a redactat si prezentat in Parlamentul Romaniei „Raportul final” de condamnare a comunismului.)

Era ca un capac pe orizontala, care trebuia inlaturat periodic si inlocuit cu altul, pentru ca generatia urmatoare sa poata respira. Dar daca se constituie dupa aceleasi principii, matematic, dupa 30-50 de ani va trebui din nou inlocuit prin revolutie. Or, Rusia ajunsese la final, pentru ca inghetase si trebuia sa se produca acolo o rasturnare. Ca lucrurile sa poata merge inainte, o rasturnare de alt tip, cu revenire la economia de piata controlata de stat, se putea face doar cu sprijinul aliatului. In concluzie, tot ce s-a intamplat in rasarit, s-a intamplat pentru ca a fost conceput la sfarsitul anilor ’50, de catre serviciile speciale ruse si americane, mana in mana. Va dau un singur exemplu: cel mai mare luptator „antiamerican” si „antiimperialist” Brucan, devine goarna intereselor americane (nota redactiei – Saul Bruckner alias Silviu Brucan – lider comunist in Romania anilor ’50, dizident anti-ceausist, profund implicat in revolutia din 1989 si in viata politica de imediat dupa Revolutie). In ceea ce ne priveste… si-au pus agentii la mijloc, impreuna, in aceeasi caciula. Rusia trebuia sa se refaca, dar nu sa se prabuseasca si nu se va prabusi, pentru asta avea nevoie de un cerc de foc la granitele ei si asta au fost revolutiile in tarile din est. Trebuia sa se dea fraierilor iluzia libertatii. Basarabenilor li s-au dat 20 de metri de frau ca sa creada ca sunt liberi, in loc de 2 metri sau 1,5 metri, dupa care nu au mai inteles ce se intampla si s-a terminat si cu libertatea lor.

Calin Mihaescu: Care va fi efectul amplasarii scutului antiracheta in Romania?

Mircea Dogaru: Pai, de ce se discuta atat despre scutul antiracheta? Ameninta interesele rusesti? Nu. Totul e un praf in ochi, totul este o mare cacealma intrucat se trece la incheierea acordului SALT II, pentru ca acordul SALT I s-a incheiat. Bineinteles ca Nicolai Makarov si altii urla ca scutul antiracheta este impotriva rusilor, dar in nici un caz nu este impotriva Rusiei. A scapat un ziar azer, „Trend News” de la Baku, acum trei zile, o opinie interesanta a doamnei Beata Kviatek-Simanska, publicat de un ziar din Israel, conform careia, Rusia si nimeni altul a propus ca radarele de interceptare sa fie instalate in Romania sau Bulgaria ca o alternativa la intentia de desfasurare a lor in Polonia sau Cehia. Deci, rusii au decis sa fie instalate la noi si nu in Cehia. Tot scandalul il fac pentru a detine controlul maritim total in Marea Neagra.

Calin Mihaescu: S-a decis la vizita lui Obama in Rusia?

Mircea Dogaru: Asta se poate doar presupune. Chestiunea consta in interesele cui foloseste toata treaba asta? In primul rand scutul este indreptat impotriva Iranului. Romania este cel mai apropiat stat in care SUA poate amplasa asa ceva si subsidiar impotriva altora. Ca o consecinta directa, o declaratie a fostului comandant al flotei ruse de la Marea Neagra, amiral al Statului Major, general al marinei militare ruse, Viktor Kravcenko, precizeaza ca Moscova va fi nevoita, in replica, sa intareasca flota de la Marea Neagra. In cele din urma, beneficiarii scutului antiracheta vor fi rusii, nicidecum romanii. Eventual pe ideea lui Putin de desfiintare a acestei inventii a serviciilor speciale rusesti si germane, care se cheama „la margine”, adica, „Ucraina”.

Calin Mihaescu: Romania ar putea sa se apropie de Ucraina pentru a rezolva problema Transnistriei si a Basarabiei?

Mircea Dogaru: Este o aberatie, nu putem face o alianta cu Ucraina pentru ca suntem un stat membru NATO si putem face parte dintr-o alianta cu Ucraina doar in cadrul NATO. Nu mai putem face alianta cu nimeni de capul nostru. Suntem stat NATO si stat membru al Uniunii Europene. E o iluzie ca reprezentam ceva. Nu mai reprezentam nimic, suntem partea a unui superstat care se cheama Uniunea Europeana, cu legislatie proprie, care prevaleaza asupra legislatiei romanesti. Asta nu inteleg KOMINTERN-istii de la Bucuresti si slugile lor, ca nu mai pot face ce vor.

Calin Mihaescu: Poate ei asta vor, au pregatit directia asta…

Mircea Dogaru: Ei au pregatit distrugerea Ungariei si proiectul le-a reusit. Ungurii abia acum si-au dat seama ca nu mai stapanesc nimic in tara lor. Noi i-am urmat. La ora actuala pamantul nu mai este al nostru, este al italienilor sau cipriotilor, industrie nu mai avem pentru ca am facut-o praf, banci nu mai avem nici una. Ne intrebam de ce mai avem criza. Ce fel de criza? Ca in afara de criza de nervi nu mai putem identifica nici un fel de criza, nici economica, nici financiara. Practic, noi ne-am distrus ca si ungurii, ca si cehii, sarbii sau polonezii, singuri, Tara!

Calin Mihaescu: Nu puteam sa iesim din NATO, UE si sa facem o uniune ortodoxa?

Mircea Dogaru: Astea sunt capcane in care suntem aruncati ca sa ne irosim energia degeaba. Nici nu ar fi de interes. Interesul Romaniei, ca inteligenti ce suntem, ar fi sa utilizam parghiile NATO si UE ca sa ne facem propria politica. Dar conditia este sa ai patrioti lucizi in fruntea statului si sa „te faci frate si cu dracul pana ce treci puntea”. Din moment ce NATO e mana in mana cu Rusia, am avea liniste in toate partile si am putea invinge dusmanii interni care intamplator sunt si dusmanii NATO si dusmanii Rusiei. NATO ne-ar da mana libera.

Calin Mihaescu: Nu cumva strategia asta a aplicat-o Ceausescu intr-un alt context istoric?

Mircea Dogaru: Ceausescu urma strategia lui Brancoveanu, a lui Mihai Viteazu, prin care Mihai Viteazu a propus aliante in februarie-martie 1600, pe rand: lui Boris Godunov impotriva polonezilor si impotriva turcilor si tatarilor, polonezilor impotriva rusilor si impotriva austriecilor, Habsburgilor le oferea alianta impotriva turcilor, turcilor impotriva tuturor. Asta si era politica lui Brancoveanu, care era prieten al tarului, ceea ce era un titlu, era baron al Imperiului romano-german si in acelasi timp era Pasa Bei cu trei tuiuri de la Poarta. Intre trei mari puteri, el a manevrat in interesul romanesc. Asta a facut si Ceausescu, de aia a si platit cu viata. Dar astazi este alt context istoric, nu ne mai putem permite sa facem asta. Astazi suntem la marginea NATO si UE. Cu acordul Rusiei se pune scutul antiracheta in Romania. Si de ce cu acordul Rusiei? Pentru ca noi am fost cedati. Noi si polonezii din cadrul NATO suntem cei mai periculosi. Aia pentru ca sunt turbulenti in nebunia lor de sleahta, noi pentru ca, indiferent ce s-ar negocia cu noi, facem pe dos, facem altceva.

Calin Mihaescu: Daca exista aceasta bipolaritate si aceasta coordonare, de ce s-a desfiintat Tratatul de la Varsovia dar nu s-a desfiintat si NATO? Mai este necesar NATO? Care este rolul lui?

Mircea Dogaru: Imi pun si eu intrebarea: in afara de Rusia, ceilalti membri ai Tratatului de la Varsovia unde sunt? Nu sunt in NATO? Nu s-a produs o desfiintare, s-a produs o strangere a fortelor intre cele doua state care ne-au facut noua revolutiile. Ei le-au facut, pe teren au fost specialistii lor, militarii lor.

Calin Mihaescu: Exista si acum o coordonare intre Rusia si NATO?

Mircea Dogaru: Bineinteles. „Lasa-mi mai mult din Polonia si Romania, ia-ti mai mult din Bulgaria”, sigur ca este o coordonare, o regrupare, o strangere a fortelor. La ora actuala membrii tratatului de la Varsovia sunt in NATO, mai putin Rusia.

Calin Mihaescu: Dar aceasta nu s-a produs totusi in dezavantajul Rusiei?

Mircea Dogaru: Va recomand sa va duceti in Cipru, in Antalya, oriunde in Marea Mediterana. Acolo se vorbeste in rusa, ca prima limba, in palate, in hoteluri de cinci stele; toate sunt proprietati rusesti. Rusia nu s-a destramat, ci s-a extins. Noi gandim la nivelul secolului XIX – inceputul XX: „o armata fata in fata cu granita”. Nu, Rusia e peste tot, inclusiv in Romania. Rusia exista politic acolo unde o concentrare de populatie ruseasca face jocul in zona, iar economic Rusia a cuprins toata Marea Mediterana, Rusia a trecut oceanul. Suntem in alta lume, suntem in mileniul trei, nu mai putem gandi soldatul fata in fata cu soldatul inamic. Cei mai cumpliti inamici suntem noi insine, in vanitatea, in lacomia, in prostia noastra, in setea noastra de putere!

Calin Mihaescu: Asta inseamna ca rusii au gandit foarte bine si au foarte buni strategi… Dar totusi cum au putut accepta groaznica suferinta si dezastrul din anii ’90? Atunci Rusia a fost aproape distrusa.

Mircea Dogaru: Nimic nu se produce fara suferinta. Trebuie sa distrugi cangrena ca sa reinvii, iar asta face victime colaterale. Iar pentru Rusia niciodata nu a contat omul de rand; acesta a fost o simpla cifra statistica. Sacrificiul a fost necesar pentru ca sa supravietuiasca intregul.

Calin Mihaescu: Daca exista aceasta coordonare, inseamna ca noi nu avem probleme de securitate reale?

Mircea Dogaru: Depinde. Adversarul lucreaza oriunde. El poate lucra la noi, poate lucra in America…

Calin Mihaescu: Atunci, pericolul ne poate veni si dinspre NATO?

Mircea Dogaru: Nu dinspre ceea ce reprezinta NATO, ci dinspre fortele care paraziteaza NATO, asa cum si dinspre fortele care paraziteaza Rusia, dinspre fortele care paraziteaza Israelul. Adversarul tuturor il constituie astazi nu state, nu armate, nu servicii de spionaj, ci Asasinii Economici Mondiali.

Calin Mihaescu: Si in ce masura este capabil NATO sa ne asigure securitatea?

Mircea Dogaru: In masura in care intelegem ca NATO ne asigura securitatea doar daca o cerem. Nu vine din propria initiativa, suntem stat membru NATO. NATO se straduieste sa aiba un partener de dialog realist in noi si nu il are, Rusia se straduieste si ea sa aiba un partener de dialog realist si nu il are… nu e vina noastra? Adica, aici ar trebui noi sa constientizam si sa nu ii alegem pe toti imbecilii in frunte care trec de la o culoare la alta cu nonsalanta si care sunt in stare sa vorbeasca 24 de limbi si 24 de ore sa spuna multimii „Aleluia!”, iar multimea imbecilizata ii urmeaza ca pe „omul care aduce ploaia”.

Calin Mihaescu: Daca nici cei din Rusia, nici cei din Statele Unite nu isi gasesc parteneri de dialog printre asemenea oameni…

Mircea Dogaru: Deocamdata suntem prea mici. Rusia il are pe Putin, care si-a pus tara pe sine si care i-a expediat in inchisori, sau i-a obligat sa fuga mancand pamantul, pe regii banului. Obama incearca acelasi lucru. Nimic nu se face fara avizul celor doi. Presedintele Romaniei devine presedinte doar daca are avizul celor doi.

Calin Mihaescu: Acest lucru inseamna ca puterea poate fi luata de oricine prezinta incredere celor doi?

Mircea Dogaru: Nu, pentru ca nu exista nici o structura in Romania care nu este penetrata. Nu putem sa fim decat masa de manevra si mana de lucru. Deocamdata nu noi propunem. Trebuie sa retineti ca tot ceea ce ni se infatiseaza este contrariul realitatii: hotul este prezentat drept negustor cinstit, tradatorul drept erou, agresorul drept luptator pentru pace, patriotul drept terorist. Mai avem de tras dupa pacaleala „revolutiilor” democratice, astfel incat sa fim in stare sa raspundem razand in hohote la orice tentativa de manipulare.

Astazi doar un singur razboi este valabil, cel al inteligentelor. Avem suficienta inteligenta, trebuie doar adunata si coordonata!

Interviu realizat de Calin Mihaescu, martie 2010.

/0 Comments/by
Dinu Pillat – un tanar bogat sufleteste

Dinu Pillat – un tanar bogat sufleteste

dinu pillat, ioan ianolide

Dinu Pillat - un tanar bogat sufleteste

Un tanar bogat sufleteste, descinzand din familia renumita a Bratienilor. Din fire sensibil si generos, s-a daruit pe sine in tot ce a intreprins.

Intelectual subtire, a facut o buna critica, fiind asistent al lui George Calinescu. A scris un roman inspirandu-se din anii grei, plini de evenimente tragice pentru tara (1930-1940), o lume pe care nu o cunoscuse, cu care nu avea tangente dar care il fermecase cu intensitatea ei spirituala si dramatica. Pentru acest roman in ciorna, el si cei ce l-au citit au fost condamnati ca idealisti, mistici si legionari.

In temnita s-a remarcat prin noblete, prin intensa stradanie duhovniceasca si prin cultura sa aleasa. A fost capabil de acte de sacrificiu pentru a salva viata unora mai bolnavi ca el. Postea si se ruga intens. Ajunsese la inalte trairi duhovnicesti. Purta pe chip o lumina din interior.

Dupa eliberare a muncit din greu, apoi a fost rechemat de George Calinescu la catedra. Datorita unor relatii de familie a putut sa publice fara insa sa se compromita cu ceva. Si-a ingrijit cu devotament mama, care a suferit mult.

A murit de cancer la creier.

(Ioan Ianolide – Intoarcerea la Hristos. Document pentru o lume noua, Editura Bonifaciu, Bucuresti, 2012, pag. 310-311)

Dinu Pillat (19 noiembrie 1921 – 6 decembrie 1975) apartine acelei clase de scriitori pentru care biografia reprezinta osatura fundamentala a Operei, acea tesatura inextricabila de fibre care hranesc scrisul, ce devine astfel un „exercitiu de supravietuire”, dupa cum se va si intitula una din cartile sale.

Dinu Pillat, fiul poetului interbelic Ion Pillat si al pictoritei Maria Pillat si fratele Piei Pillat, a mostenit din familie talentul scriitoricesc si harul sensibilitatii creatoare. In anii 1940, a fost unul dintre asistentii profesorului George Calinescu la catedra de istoria literaturii romane, alaturi de Adrian Marino, Ovidiu Papadima, Valeriu Ciobanu si Alexandru Piru. Arestat de regimul comunist in 1959, alaturi de Constantin Noica si un grup important de intelectuali, printre care Alexandru Paleologu, Arsavir Acterian, Nicolae Steinhardt, datorita implicarii in cunoscutul proces „Noica-Pillat”. Dinu Pillat a trecut prin penitenciarele Jilava si Gherla. Aflam ca, intocmai „ca si ceilalti 21, ei sunt considerati vinovati de magistrati, pentru ca se intalnisera si intretinusera ‘discutii dusmanoase prin care se calomniau si aduceau jigniri regimului pe baza stirilor instigatoare transmise de posturile capitaliste’. La acest capat de acuzare se adauga cele individuale. In cazul lui Dinu Pillat, cel mai mare delict poarta numele ‘Asteptand ceasul de apoi’. Un roman despre miscarea legionara, pe care l-au citit mai multi scriitori si critici literari si din care autorul a lecturat cateva fragmente la celebrul cenaclu din casa lui Barbu Slatineanu. Romanul, batut la masina in doua exemplare, este ‘arestat’ si el odata cu autorul. Destinele lor se despart pentru totdeauna in sala de judecata”. (Cititi intregul articol aici.)

Fie ca traduce din Rainer Maria Rilke, lucru care il reconforteaza sufleteste datorita afinitatii sentimentale pe care o are cu poetul german, scrie „Jurnal de adolescenta”, pregatindu-se sa devina romancier, sau publica la diferite reviste literare ale vremii articole care ii pun in evidenta formatia de critic si istoric literar, scriitorul nu are cum sa nu iasa in evidenta, pentru ca e un inzestrat. Prin descendenta nobila, aristocratica, din familia Bratienilor si cea spirituala – fiu al poetului Ion Pillat, printr-o formatie intelectuala superioara si rafinata, devine unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai „generatiei de aur” din perioada interbelica, ceea ce ii aduce si un mare dezavantaj: e vanat de comunisti si incarcerat in 1958, trecand, impreuna cu ceilalti intelectuali straluciti ai vremii, filozofi si literati (printre ei Alexandru Paleologu, Arsavir Acterian, Nicolae Steinhardt), printr-o perioada de detentie la limita dintre viata si moarte.

Pentru multi ani, e scos in afara vietii literare si publice, traind acut suferinta privarii de libertate si a crizei spirituale care a insotit-o. Tata a fost asemeni unui copac pus sa creasca intr-un ghiveci de flori. Ar fi trebuit sa ajunga un mare scriitor daca vremurile ar fi fost altele, daca Securitatea nu i-ar fi pierdut manuscrisele. Nu cred ca suferintele familiei mele au fost in zadar. Eu cred in cursa lunga a destinului, nu in cea scurta, omeneasca, spune Monica Pillat, la randul ei mostenitoare a vocatiei scriitoricesti a tatalui ei, rescriind documentele vii ale celor 25 de ani de calvar prin care a trecut familia. Impresionanta este cartea ei, sugestiv intitulata Biruinta unei mari iubiri, poate cea mai importanta sursa a reconstituirii biografiei lui Dinu Pillat.

dinu pillat, cornelia pillat, monica pillat

Dinu Pillat, Cornelia Pillat si fiica lor, Monica Pillat.

Corespondenta dintre el si sotia lui, Cornelia Pillat, scoate la lumina povestea unei iubiri dincolo de orice limita. Acceselor de slabiciune, teama inerenta, cautare a unor revelatoare raspunsuri la tragice intrebari despre rostul vietii in lipsa libertatii si a creatiei, Nelli Pillat ii raspunde cu constiinta unei asumari a sacrificiului total pentru celalalt, imbarbatandu-l si revitalizandu-l: „Sa nu-ti fie teama nici de tine, nici de ceilalti, caci fiecare isi are viata lui. Uita ca esti inchis, salbatec si timid…” sau „Te rog un singur lucru: sa ai incredere in tine. Tu nu-ti poti da seama de ceea ce esti si de ceea ce ai putea insemna, daca nu te-ai gandi niciodata la infrangeri posibile. Eu nu cer vietii altceva decat sa ma lase sa stau langa tine…”, scria in 1943.

dinu pillat, nelli pillat

Dinu si Nelli Pillat

Tinerete ciudata, titlul generic al romanului in care se regaseste, alaturi de Jurnalul unui adolescent si scrierea simbolica Moartea cotidiana, esentializeaza, in fapt, destinul tragic al unei victime sublime a unor vremuri potrivnice si a unui destin nefavorabil. Ultimul roman, ingrijit si publicat de fiica lui, tradeaza o stare si o premonitie cutremuratoare care se limpezeste in urma unei lecturi de profunzime: Asteptand ceasul de apoi va oferi lectia euharistiei, ca la Nicolae Steinhardt, mantuit si el prin credinta, din infernul pe care oamenii il construiesc in anumite momente ale Istoriei. Semn ca spiritele superioare au acea capacitate extraordinara de a gasi o cale de salvare, chiar si atunci cand toate drumurile par a duce la dezastru, pentru ca viziunea lor asupra existentei este una senina perpetuu, asemenea lumii inalte din care au descins.

Acum sa pleci din tot ceea ce este confuz
din ceea ce este al nostru si totusi nu ne apartine,
din ceea ce, ca apa in vechile puturi,
ne oglindeste tremurand si ne zadarniceste chipul;
din toate acestea, care se agata inca o data
de noi ca si cu spini, – sa pleci
si pe acest lucru si pe acela
pe care aproape nu le mai vedeai
(atat de cotidiene erau si atat de obisnuite)
sa le privesti deodata: cu blandete, impaciuitor
si ca la un inceput si de aproape
si presimtind sa te uiti inlauntrul lor, ce impersonal,
cum se desavarsea peste toate suferinta
cu care copilaria era plina pana la margine.

Si atunci totusi sa pleci, mana din mana,
ca si cum ai rupe din nou ceva vindecat
si sa pleci: incotro? In nelamurit,
departe, intr’o neinrudita tara calda,
care, dincolo de orice actiune, are sa fie
nepasatoare ca un decor: gradina sau perete
si sa pleci: de ce? Din impuls, dintr-un fel de-a fi,
din nerabdare, dintr’o intunecata asteptare,
din neputinta de-a intelege si lipsa de minte:
sa iei toate acestea asupra ta si zadarnic
sa parasesti poate ceva de valoare, pentru
a muri singur, nestiind
de ce este acesta inceputul unei vieti noui?

Surse: bel-esprit.ro, fericiticeiprigoniti.net.

/0 Comments/by
Calin Georgescu – Profesionalizarea conducerii

Calin Georgescu – Profesionalizarea conducerii

modele, agricultura, calin georgescu, dezvoltare sustenabila, noua ordine mondiala, noul nationalism, distributismul, călin georgescu

Calin Georgescu - Profesionalizarea conducerii

Conducerea unei tari necesita patriotism si pricepere, nu doctrine. Necesita pragmatism, necesita eficienta, necesita retea de proiecte si programe, necesita sa intelegi ca nu conteaza si nu trebuie pus accentul pe loialitatea de partid, cat pe loialitatea fata de tara. Si atunci vei intelege ca nu poti sa lasi tara pe mana unor creditori, ba sa mai fie si administrata de ei, pentru ca independenta trece prin capacitatea de a te finanta singur.

Intreprinderile de stat, ca resurse naturale, trebuie sa fie guvernate corect si gospodarite cu chibzuinta, pentru ca ele sunt singurele parghii de suveranitate economica si politica a tarii. Avem o datorie morala si fiduciara sa le aparam.

Castigam si vom castiga stand alaturi de Europa prin programe mari, prin proiecte indraznete si prin competitivitate, aceasta ramanand problema de fond a tarii noastre, care nu intelege ce inseamna termen lung si metoda. Sa gandesti solutii bazate pe rationalitate economica si suportabilitate sociala. Sa detii excelenta profesionala si tinuta morala exemplara prin oamenii care conduc natiunea.

Din pacate, se gandeste mic in aceasta tara si se actioneaza si mai mic.

Cu toata situatia jenanta din politica romaneasca, sustin ferm ca nu exista nici o fatalitate atunci cand suntem animati de un ideal comun, atunci cand stim unde mergem si atunci cand, uitandu-ne la geografia tarii, cu luciditatea de a privi viitorul, ne fructificam sansele mari pe care le avem: hrana, apa si energia. Capitalul natural bun si pozitia geografica strategica la granita cu Asia. Increderea in tineri, motivati de istoria noastra, si investitia in om, care sa fructifice genialitatea romaneasca, acestea sunt caile de progres. Excelenta si competenta nu depind de marimea tarii, ci de sistemul ei de educatie.

Imi stabilesc lista de baza a prioritatilor prin teme mari: conciliere, plus marii stimuli ai civilizatiei secolului XXI – educatia si stiinta, buna vecinatate. Si imi pun la punct un plan: Strategia Dezvoltarii Durabile, apoi zeci de politici, sute de programe nationale si mii de proiecte. Sigur, trebuie sa am un Guvern de inalta capacitate profesionala. Nu doctrine, ci retele de programe si proiecte. Pragmatism si profesionalism autentic, in care competenta este rasplatita, ca si loialitatea fata de tara si nu fata de partid.

Vitalitatea unui popor, credinta in viitorul si taria lui rezida in capacitatea sa de creatie. Pentru aceasta, avem nevoie de o economie puternica, de un sistem financiar care sa ne apartina, de politici monetare si fiscale care sa raspunda nevoilor specifice ale tarii, de o structura solida a invatamantului, sanatatii si serviciilor sociale. Resursele naturale si umane trebuie sa fie administrate corect si gospodarite cu chibzuinta, pentru ca ele sunt singurele parghii de suveranitate economica si politica a tarii. Avem datoria morala si politica sa le aparam.

Castigam si vom castiga actionand in cadrul U.E., alaturi de aliatii si partenerii nostri, prin programe si proiecte mari si prin sporirea constanta a competitivitatii. Trebuie sa iesim din capcana oportunismului pe termen scurt, fara orizont, sa dobandim o intelegere profunda a avantajelor modului de a gandi pe termen lung si de a ne apleca mai mult spre metoda. Avem nevoie de solutii bazate pe rationalitate economica si suportabilitate sociala. Este nevoie sa veghem ca excelenta profesionala si tinuta morala exemplara sa fie insusirile de baza ale oamenilor care conduc natiunea.

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.

/0 Comments/by

Catalin Berenghi – Romania trebuie aparata chiar impotriva celor care sunt platiti s-o apere

Catalin Berenghi - Romania trebuie aparata chiar impotriva celor care sunt platiti s-o apere

Pentru Catalin Berenghi campania pentru strangerea de semnaturi, in vederea alegerile presedintiale, n-a fost un prilej oportunist de a demara o cariera politica pentru a intra si el in randul aspirantilor la „ciolan”. A fost o lupta sincera in incercarea de a stopa jaful, vanzarea si tradarile de tara. Angajamentul lui fundamental a fost referendumul pentru Constitutia Cetatenilor. N-a reusit sa adune insa decat 194.000 de semnaturi (reale!), deci pragul impus de legea electorala n-a fost atins. Totusi, avand in vedere intrarea sa in competitie cu 3 saptamani mai tarziu decat ceilalti candidati (din motive de hartuire politica pe care le-am prezentat in numarul trecut), ca si inscenarea unei chemari la Politia din Suceava pentru un dosar in care el ar fi condus fara carnet (asta cu cateva zile inaintea termenului de depunere a semnaturilor), cele peste 194.000 de semnaturi capata o alta relevanta decat conventia in sine a pragului. Mai exact, in sensul acumularii unui substantial capital favorabil de imagine. In acest moment, Catalin Berenghi este perceput in spatiul public, din ce in ce mai clar (si pe buna dreptate), ca lider hotarat si sincer, dedicat cauzei celor multi. In acest sens, el a dat, pentru CERTITUDINEA, urmatoarea declaratie:

Sursa: CERTITUDINEA nr.49, 2019.

/0 Comments/by
Stefan Odobleja – Fondatorul Ciberneticii
,

Stefan Odobleja – Fondatorul Ciberneticii

stefan odobleja, cibernetica

Stefan Odobleja - Fondatorul Ciberneticii

Stefan Odobleja s-a nascut la 13 octombrie 1902, in Valea Hotului, judetul Mehedinti. A fost autor, filozof, medic militar si scriitor roman, precursor mondial al ciberneticii generalizate pe care el insusi a denumit-o „psihologia consonantista”. Datorita contributiilor sale remarcabile, indelung ignorate si nerecunoscute, Stefan Odobleja a fost ales membru post-mortem al Academiei Romane (in 1990).

In 1909, Stefan Odobleja incepe scoala primara in satul natal, terminand cele cinci clase ale ciclului primar din satul sau de origine in fiecare an cu premiul I. A urmat Liceul Traian din Turnu-Severin, unde a invatat foarte bine limba franceza, fapt care i-a permis mai tarziu sa-si scrie si publice operele sale fundamentale la Paris, in Franta, in limba franceza. Dupa terminarea liceului, Stefan Odobleja se inscrie la facultatea de medicina, sectia militara. Devine medic militar si profeseaza in orasele Bucuresti, Dej, Drobeta Turnu Severin, Lugoj, Targoviste si altele. Scrie si cerceteaza fara oprire, lasand in urma peste 50.000 de pagini de lucrari inedite.

In decursul vietii, Stefan Odobleja a practicat medicina si a scris importante lucrari despre cibernetica. Prin activitatea sa in domeniul ciberneticii si-a atras ostilitatea regimului socialist, iar spre sfarsitul vietii s-a aflat sub supravegherea organelor de securitate. O parte din operele sale au fost publicate dupa moartea sa.

In 1938, Stefan Odobleja, publica „La Psychologie Consonantiste” (Psihologia Consonantista), lucrare in care arata importanta „legaturii reversibile” (conexiunea inversa) in functionarea sistemelor vii. La 10 ani distanta, americanul Norbert Wiener scoate pe piata o carte in care vorbeste despre aceeasi conexiune inversa si devine cunoscut in lumea intreaga drept intemeietorul ciberneticii. Stefan Odobleja se stinge aproape nestiut la 4 septembrie 1978, iar Academia Romana ii recunoaste meritele post-mortem si il face membru de onoare.

Elvetia este tara care i-a recunoscut savantului roman meritele la nivel mondial, infiintand in 1982, la Lugano, in memoria sa, Academia de Cibernetica din Elvetia. La infiintarea acestui forum stiintific a participat, cu ajutor financiar, Prof. Dr. Iosif Constantin Dragan.

De vorba cu fiul Stefan Odobleja

In curtea unei case de pe o strada linistita din Drobeta Turnu-Severin, in parfumul unor mere prea coapte de caldura lui iulie, l-am ascultat pe Stefan Odobleja, un om de 62 de ani, micut si vioi, vorbind despre tatal sau. Desi au trecut 31 de ani de la disparitia parintelui, fiul isi aminteste la fel de bine ciudateniile lui, dar si impresionanta lui capacitate de a cerceta si asimila lucruri noi.

„Tata a fost medic militar; la un moment dat, a ajuns la garnizoana de la Lugoj si acolo avand linistea necesara a avut timp sa scrie in franceza ‘La Psychologie Consonantiste’. A tiparit-o pe cheltuiala lui si a difuzat-o prin libraria Maloine de la Paris. Desi nu a iesit niciodata din tara, tata cunostea sapte limbi straine. Avea metoda lui proprie de a invata o limba straina. Mai intai memora dictionarul. Zicea ca gramatica vine apoi de la sine. Cica e foarte usor sa faci asta”, spune cu admiratie domnul Odobleja. Dumitru Constantin-Dulcan, autorul „Inteligentei materiei”, l-a cunoscut pe Stefan Odobleja in 1978. El il descrie astfel in lucrarea „Somnul ratiunii”: „Era mic de statura, indesat, animat de o forta aspra, ce se degaja din intreaga sa figura. Avea o privire scrutatoare, in care se citea inclestarea vointei taranului roman hotarat sa castige batalia cu soarta, constiinta dreptatii si revolta de a nu fi inteles”. Fiul savantului isi aminteste cum tatal sau ii dedica ore in sir, timp in care ii canta la vioara sau ii citea din Gogol, Dostoievski, Tolstoi, dar si din Mark Twain.

Datorita inceputului celui de-al doilea razboi mondial, publicatia lui Odobleja a trecut neobservata la nivel mondial. Prima editie romaneasca a acestei lucrari nu a aparut pana in 1982.

Dupa 1944, guvernul socialist-stalinist roman a avut putina intelegere asupra ciberneticii, fiind declarata o „stiinta a naturii capitaliste”. Odobleja, principalul vinovat al intemeierii acestei stiinte, a fost pus sub supraveghere si arestat la domiciliu.

Importanta descoperirii

Constantin Balaceanu-Stolnici, unul dintre pionierii romani ai neurociberneticii, care l-a intalnit pe Stefan Odobleja prin anii ’70, ne-a explicat insemnatatea „Psihologiei consonantiste”: „Odobleja, in lucrarea lui, a avut cateva idei fundamentale ale ciberneticii, printre care cea mai importanta a fost aceea de feedback. Feedback-ul era de mult intuit de catre neurofiziologi, chiar si Danielopol la noi a intuit foarte bine inca din anii ’20 in sistemul nervos vegetativ, circuitele acestea cibernetice. Meritul lui Odobleja este foarte mare. Este acela de a fi introdus in psihologie principiul conexiunii inverse a sistemelor circulare si de a fi creat o teorie, teoria consonantista a psihologiei. El spunea despre cartea lui ca este doar un rezumat si ca vrea sa scrie un tratat in mai multe volume. «Psihologia consonantista» este si ramane un lucru extrem de interesant, care insa nu a gasit ecou foarte mare in literatura straina”.

In schimb, Norbert Wiener, care in cartea sa, „Cybernetics: Or the Control and Communication in the Animal and the Machine” (Cibernetica sau Controlul si Comunicarea in Lumea Animala si a Masinilor), aparuta tot la Paris, in 1948, vorbeste de asemenea despre conexiunea inversa, sau feedback. Este considerat si celebrat in lumea intreaga drept intemeietor al ciberneticii. „Wiener a fost un matematician de prim ordin, care a fost insarcinat de armata americana in timpul razboiului sa creeze un sistem automat care sa regleze tirul artileriei pe avioane. Atunci, el a descoperit mecanismul acesta al feedback-ului, a construit masina, masina a functionat si dupa razboi a scris o carte ‘Cybernetics’, care, in fond, se refera la acest lucru fundamental: ca in sistemele vii ca si in unele sisteme construite de om reglarea se poate face automat printr-un principiu fundamental, acela al conexiunii inverse. El a pornit de la niste cercetari aplicative de matematica si a formulat teoria feedback-ului, teoria oscilatiilor in feedback. Descoperirea lui Odobleja se referea la un mecanism psihologic, fara sa faca extrapolari. Wiener a descoperit un model matematic, l-a transformat intr-un model tehnic si a extrapolat in biologie. Si de acolo a venit generalizarea. Edmond Nicolau si cu mine l-am luat si l-am aplicat la sistemul nervos, in neurologie, in neurofiziologie, dupa aceea in psihologie, intr-o carte pe care am numit-o «Constienta din punct de vedere cibernetic»”, spune Constantin Balaceanu-Stolnici.

Linia vietii

De Stefan Odobleja amintesc, prin numele ce il poarta, doua licee – unul in Turnu-Severin, celalalt in Bucuresti, o strada – cea pe care a locuit savantul si unde sta acum fiul sau, Spitalul Militar de Urgenta din Craiova. Dar si satul in care s-a nascut, in 1902, numit pana in 1968 Valea Hotului, si devenit prin lege adoptata de Parlament in 2004 „Stefan Odobleja”. Elev la Liceul „Traian” din Drobeta Turnu-Severin, Odobleja era pasionat de lectura si studiu; el marturisea mai tarziu ca imprumuta de la biblioteca scolii „si cate 30 de carti deodata”, pe care le devora in „linistea patriarhala” a satului natal. In 1922 devine student al Facultatii de Medicina din Bucuresti, ca bursier al institutului medico-militar. In 1928 sustine teza de doctorat cu titlul „Accidentele de automobil”, lucrare pe care o elaborase la Institutul Medico-Legal „Mina Minovici”. Publica diverse lucrari in revistele medicale de specialitate ale vremii: „Procedeu practic pentru a impiedica aburirea oglinzilor laringoscopice” (1928), „Un nou semn in pleurezie” (1929), „Aplicatiile gravitatiunii in terapeutica” (1929), „Celulita” (1929), „Atitudinile corpului si secretia sudorala” (1930), „Fonoscopia” (1934). Cand vine razboiul, ajunge ca medic militar pe front si devine sef al unei ambulante. In 1946 se pensioneaza.

Nonconformistul

Drumul spre satul lui Odobleja trece prin dealurile inalte de pe care se vede, langa Dunare, orasul Turnu Severin, dealuri pe care, spune domnul Odobleja, traia haiduca Pruica ce dansa la hore cu o caldare de vin pe cap. Nonconformist ca ea, savantul ii uimea si el pe satenii din Valea Hotului cu obiceiurile sale, considerate de unii ciudatenii. „La vremea in care el a iesit la pensie si s-a retras in sat, in 1946, taranii erau obisnuiti sa poarte si vara caciula pe cap. Pentru ei, sa il vada pe taica-meu in slip, facand plaja, era ceva iesit din comun. Avea in intentie sa faca si un bazin de inot pentru tarani, dar nu a reusit sa isi duca proiectul la capat”, spune fiul savantului. Constantin Balaceanu-Stolnici si-l aminteste drept „un om simplu, modest, un batranel care semana mai mult cu un bunicut, solitar, a dus o viata singuratica. Din pacate, avea aspectul unui om sarac, ceea ce nu merita. Intrase intr-un con de umbra, pentru ca imbatranise si pentru ca autoritatile l-au lasat in mizerie cu o pensie de medic militar din care traia intr-o casuta destul de modesta.”

Din cauza bolii de care suferea (cancer), Stefan Odobleja nu a mai ajuns sa participe la al IV-lea Congres international de Cibernetica de la Amsterdam, care a avut loc in august 1978. Comunicarea sa, pregatita in limba engleza – „Diversity and unity in cybernetics” (Diversitate si Unitate in Cibernetica), a fost citita la Congres de Stelian Bajureanu. Stefan Odobleja s-a stins in septembrie 1978.

In urma sa au ramas 10 metri liniari de manuscrise, aflate acum la Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Mehedinti, manuscrise care au fost si microfilmate, ca o masura de siguranta, dar pe care in prezent nu le cerceteaza nimeni. Fiul savantului doreste sa reediteze cartea tatalui sau „Pagini inedite”; el a infiintat Fundatia Culturala „Stefan Odobleja”, cu scopul de a promova operele parintelui sau, dar si de a-i pastra imaginea: „Au existat o multime de legende despre tatal meu. S-a zis ca isi scria ideile pe hartie de sac si ca era atat de sarac, incat umbla in opinci, ceea ce nu era adevarat, doar cand iesise la pensie primise 17.000 lei, care erau bani in 1946”.

Stefan Odobleja a fost inmormantat in Cimitirul Ortodox din Drobeta Turnu-Severin; astazi e greu sa ii gasesti mormantul pentru ca monumentul funerar din bronz, alcatuit dintr-o elipsa – „feedback-ul”, un cub – „viata spirituala” si o sfera – „viata materiala”, a fost furat. Fiul isi doreste sa mute ramasitele tatalui sau in Cimitirul Eroilor, unde a primit un loc de veci inca de acum 14 ani. Insa a pus epitaful „Tatal Ciberneticii” pe piatra de mormant, spre „enervarea” guvernului socialist roman.

Un geniu nascut intr-o lume nepregatita

Citind povestea vietii si operei lui Stefan Odobleja nu putem sa nu ne intrebam cum ar fi fost destinul sau, daca n-ar fi venit pe lume intr-un sat de langa Dunare si daca istoria nu l-ar fi izolat, daca s-ar fi nascut, asa ca Norbert Wiener, intr-o tara cu o limba de circulatie universala si puternic dezvoltata tehnologic. Academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici crede ca „Psihologia consonantista” nu a avut rezonanta cuvenita din cauza epocii in care a aparut. „Nu s-a intuit importanta. A aparut prea devreme. A aparut cu zece ani prea devreme. Wiener cand a enuntat-o, a enuntat-o in 1948, dar a venit si cu niste realizari practice care permiteau niste investitii. A fost un interes major economic. Modelul lui Odobleja, asa cum l-a facut el, nu deschidea un orizont tehnologic. Deschidea doar orizonturi academice de intelegere a modului de functionare a sistemului psihic uman.

El a fost un precursor, pentru ca a aparut cu zece ani inainte cu teoria mecanismelor circulare in functionarea sistemului psihic uman. Asta este contributia lui majora. Viata astazi nu mai poate fi inteleasa fara feedback-uri. Odobleja este exemplul unui om care a facut o descoperire interesanta, generatoare de orizonturi noi, atat in domeniul teoretic, cat si in domeniul aplicativ, dar care a ramas necunoscut pentru ca nu a fost sustinut de societatea academica romaneasca, care nu il cunostea, si n-a fost sustinut de mediile de informare, care nu au publicat nimic despre el.” Dumitru Constantin-Dulcan crede ca „istoria lui Stefan Odobleja ca precursor al ciberneticii este aceea a omului de geniu nascut intr-o lume nepregatita sa-l recepteze”.

Academia de Cibernetica de la Lugoj

Fiul savantului Stefan Odobleja are 62 de ani si este inginer silvic. El a participat la evenimentele organizate cu ocazia celebrarii a 100 de ani de la nasterea parintelui sau, in 2002, dar si la simpozionul avand drept tema „cibernetica generalizata”, in 1982, la Lugoj. Desi inaintea simpozionului organizat de Iosif Constantin Dragan a fost somat de un colonel de securitate sa nu participe, domnul Odobleja a decis sa nu se lase intimidat: „M-am gandit atunci: «Daca il tradez si pe tata, atunci ce fel de om mai sunt pe pamant?»”. In decembrie 1982, la Lugoj s-a infiintat Academia de Cibernetica „Stefan Odobleja”, o asociatie intemeiata cu scopul „de a promova o mai buna cunoastere a ciberneticii generale”.

Poeziile savantului

Medicul militar scria si poezii, in clipele de ragaz in care vorbea insa tot despre preocuparile sale stiintifice. In „Totalitarism” spune:

Ce gresita fu parerea
Ce nu poate sa mai tie
Ca gandirea s-ar produce
Printr-un fir de sonerie!

Chiar si encefalograful
Ne arata-n mod precis
Ca gandirea nu se face
Intr-un punct strict circumscris.

In „Gandire si telepatie” isi exprima credinta in telepatie:

Ca gandirea se propaga
La distante mari e-un fapt
Care-a fost stiintificeste
Clar si bine demonstrat.

O dovada ca gandirea
Se propaga-n unda fina
Ca si unda hertziana
Ca si raza de lumina

Cand se-mprastie in aer
Liber, fara de oprire
De ce-n creier vrem cu sila
S-o fortam s-o ia pe fire?

Daca-n cap ar fi pe fire
Tot pe fir ar fi si-afara
Ca n-ar mai avea gandirea
De pe fire cum sa sara,

N-ar putea sa zboare gandul
Kilometri peste-o mie
Daca-n fire-ar sta gandirea, precum unii ne invata,
Atunci televiziunea s-ar propaga tot pe ata…

„Psihologia consonantista”

Prin termenul „consonantist”, Odobleja desemneaza tendinta specifica diferitelor tipuri de sisteme catre o stare de organizare interna si catre una de echilibrare cu mediul inconjurator. El a facut o descriere a functiilor psihologice folosind o schema generala a unui sistem cibernetic, unde organele de simt, care primesc informatii din mediu, reprezinta intrarile, iar muschii sunt considerati iesirile. „Psihicul este un sistem constituit din multiple elemente dinamice reversibile asociate”, arata Odobleja. Conexiunea inversa era numita de el „cerc vicios”, „legatura reversibila”.

In „Psihologia consonatista”, savantul spunea: „Afectivitatea este un cerc vicios subordonat direct marelui cerc vicios: viata. Cunoasterea este un mic cerc vicios subordonat nemijlocit afectivitatii si, prin intermediul acesteia, vietii”. In aceeasi lucrare, Odobleja se arata preocupat de problema creatiei: „Marile inventii au fost facute de savanti care erau in acelasi timp eruditi. Cu simple incursiuni nu se poate reusi mare lucru. Trebuie atacat pe un front larg. Numai intr-o asemenea maniera se va putea produce o strapungere mai importanta in frontul inamic al necunoscutului… Nu pierde timpul pentru a descoperi praful de pusca sau ceea ce este cunoscut”. El da si sfaturi de viata cititorului sau: „Sa speri intotdeauna. Sa nu descurajezi niciodata. Daca prezentul nu ofera recompense, renunta sa te mai gandesti la aceasta: traieste in viitor… Raspunde durerilor, suferintelor, persecutiilor, aux deboirs, dubland elanul creator… Criticilor, nedreptatilor, atacurilor, raspunde prin intelect”.

„Nu este real tot ce s-a scris despre tatal meu”

De-a lungul anilor au circulat o serie de legende despre savant. Inginerul Stefan Odobleja spune ca despre tatal sau s-au spus multe neadevaruri: „Nu este real tot ce s-a scris despre tatal meu. Au aparut, intr-adevar, si destule legende. Privind spre Olimp, el nu era atent la micile sicane facute de ‘mitici’, de pigmei. Nu a murit sarac, asa cum au spus unii care nu l-au cunoscut, toata viata a fost un om pedant. In ultimii ani ai vietii a fost un om puternic, dar a primit destule lovituri, printre care incendierea casei natale din satul unde s-a nascut, eveniment intamplat imediat dupa Congresul de Cibernetica din anul 1975. Mereu era in criza de timp. Avea incredere in semenii sai si, mai ales in tineret doarece era constient ca ideile sale se vor confirma in viitor”.

Fundatia vrea sa ridice o casa memoriala

Fundatia Stefan Odobleja a tradus din limba franceza, dupa 75 de ani „Fonoscopia”. Manuscrisele lui Stefan Odobleja de la Arhivele Nationale Mehedinti, care au fost si microfilmate ca o masura de siguranta, insumeaza 250.000 – 280.000 de file, din care 50.000 de file sunt manuscrise de logica. „S-a publicat Introducere in logica rezonantei (scrieri inedite) si, dupa aprecierile acad. Alexandru Surdu ar mai fi de aparut inca noua volume de logica. Speram sa reusim sa le scoatem la lumina tiparului”, spune fiul savantului. De asemenea, fundatia a demarat lucrarile in vederea construirii unei Scoli de Vara (tip Valenii de Munte) si a ridicarii Casei Memoriale, casa ce a fost incendiata.

In anul 2010, savantul Stefan Odobleja a fost reinhumat in cimirul ortodox „Sfantu Gheorghe” din Drobeta Turnu Severin in sectorul rezervat eroilor neamului. A fost un act de dreptate, pana la urma, pentru ca savantul este si unul dintre eroii celui de-al doilea razboi mondial , fiind ofiter medic in armata regala romana.

Surse: certitudinea.ro, ro.wikipedia.org, cunoastelumea.ro, jurnalul.antena3.ro, adevarul.ro.

/0 Comments/by

Constantin Cojocaru – Deficitul bugetar, intre diversiune si hotie

Constantin Cojocaru - Deficitul bugetar, intre diversiune si hotie

Acest articol a fost scris de domnul Constantin Cojocaru, unul dintre cei mai mari economisti pe care i-a avut Romania in secolele XX si XXI, la sfarsitul verii anului 2017. Asadar, datele economice furnizate in cele ce urmeaza sunt specifice anului respectiv, insa metodele aplicate sunt valabile si astazi. (Nota redactiei)

In prima jumatate a acestui an, bugetul public a inregistrat un deficit de peste 6 miliarde de lei, dublu fata de aceeasi perioada a anului trecut. Miliarde, care, evident, au fost imprumutate si vor trebui date inapoi, cu dobanda aferenta.

Cresterea datoriei publice reprezinta unul din instrumentele prin care PSD-ul poate face rost de banii cu care sa plateasca cresterile da salarii si pensii, promise prin programul electoral cu care a castigat 18% din voturile cetatenilor Romaniei, suficiente pentru a obtine dreptul de a guverna tara, pentru a o fura, in continuare.

Mai sunt si alte astfel de instrumente financiare, prin care PSD va incerca sa-i traga pe sfoara pe romani, printre care si inflatia, declansata, deja, de Banca Nationala a Romaniei, care a inceput sa erodeze puterea de cumparare a salariilor si pensiilor.

Prin cresterea datoriei publice, pentru a mitui actuala generatie de votanti. pesedistii condamna viitoarele generatii de romani sa plateasca pentru mentinerea lor la guvernarea tarii.

Prin programul electoral, ca si prin cel de guvernare, PSD s-a angajat sa nu ajunga la un deficit bugetar mai mare de 3% din PIB, prag stabilit prin normele Uniunii Europene.

Acum, vazand ca au nevoie de mai multi bani, pe care nu-i pot obtine decat prin imprumuturi, economistii vopsiti ai PSD-ului au inceput sa tipe impotriva Uniunii Europene, care, vezi Doamne, nu permite Romaniei sa se imprumute mai mult, ca sa investeasca, sa se dezvolte etc. Acesti economisti mai au un pic si il vor declara pe Liviu Dragnea erou national, pentru ca „indrazneste” sa incalce normele convenite de organele de conducere ale UE referitoare la limitarea deficitelor bugetare, a datoriilor publice, a inflatiei etc.

Este adevarat ca multe norme, multe politici economice ale Uniunii Europene sunt contrare intereselor popoarelor europene, ele aparand, de fapt, interesele mafiei financiare transnationale, care controleaza organismele Uniunii, tot asa cum controleaza si statele membre. Normele UE referitoare la disciplina financiara, la limitarea deficitelor bugetare, a datoriilor publice, a inflatiei etc. sunt, insa, printre putinele norme UE care apara interesele popoarelor europene.

Datoria externa totala, publica plus privata, a Romaniei se mentine, de multi ani, la peste 90 miliarde de euro, pentru care platim, IN FIECARE AN, ca rate si dobanzi, peste 50 miliarde de euro, adica mai mult de o treime din PIB-ul pe care il cream. Cu aceste 50 miliarde de euro am putea, IN FIECARE AN, sa construim 5.000 kilometri de autostrada. In numai doi ani, am fi putut construi un sistem de autostrazi de peste 10.000 kilometri, de aceeasi densitate si calitate ca cel al Germaniei. Noi platim cei 50 miliarde de euro mafiei financiare transnationale, in fiecare an, de peste un deceniu.

Cresterea uriasa a datoriilor guvernelor lumii reprezinta una din cele mai mari amenitari la adresa prosperitatii si securitatii popoarelor. Priviti ce s-a intamplat si se intampla cu Grecia, Italia, Spania, Portugalia etc. Mafia financiara transnationala corupe guvernele, pe care le imprumuta, in conditii inrobitoare, obligand, apoi, popoarele sa plateasca dobanzi uriase. In final, trebuie sa plateasca cu porturi, aeroporturi, insule etc.

Banii imprumutati de guvernele corupte nu sunt folositi pentru investitii, pentru dezvoltare, asa cum li se spune popoarelor, ci pentru achizitii de bunuri si servicii, in special de arme, furnizate tot de mafia financiara transnationala, care isi umfla, astfel, conturile, pe seama popoarelor.

Statele, guvernele nu au nevoie de imprumuturi. Ele pot si trebuie sa functioneze cu banii pusi la dispozitia lor de catre cetatenii lor, prin sistemele de taxe si impozite. Statele suverane pot si trebuie sa functioneze cu bugete echilibrate.

Statele si popoarele suverane pot decide sa aloce oricat din PIB-ul lor pentru investitii, publice si private, pentru dezvoltare. Nu au nevoie de imprumuturi. Daca sunt suverane si responsabile fata de generatiile viitoare ale cetatenilor lor.

De peste 10 ani, prin proiectul cunoscut sub denumirea de LEGEA COJOCARU, am propus crearea unui Fond National de Capital Distributiv, prin instituirea unui impozit progresiv pe marile proprietati, marile averi, marile capitaluri, prin care am putea prelua la Fond circa 20% din PIB.

Dupa 1989, in Romania, marile capitaluri nu s-au acumulat pe calea naturala, prin economisirea unei parti din veniturile castigate cinstit si investirea acestora, transformarea lor in capitaluri: constructii, masini, utilaje, echipamente etc. Marile capitaluri, marile averi, s-au acumulat prin furt, prin megahotiile „legale” numite „privatizari” si „retrocedari” sau prin contracte cu statul roman corupt. Furt pe baza legilor strambe, adoptate de parlamente de hoti.

Cei care au devenit proprietarii capitalului romanesc, peste 80% fiind straini, isi insusesc profituri care reprezinta aproape doua treimi din PIB-ul creat, in prezent, in Romania, adica peste 90 miliarde de euro, pe an, in timp ce, in tarile civilizate ale Europei, ponderea profiturilor in PIB este de numai o treime, restul revenind salariilor.

Prin impozitarea progresiva a marilor capitaluri, am putea prelua la Fondul National de Capital Distributiv circa o treime din cele 90 miliarde de euro, care, acum, sunt insusite de „baietii destepti”, adica peste 30 miliarde de euro, pe an.

In prezent, statul roman preia la bugetul public circa 30% din PIB, in timp ce statele dezvoltate ale Europei preiau la bugetul public 50% si chiar 60% din PIB. Prin aplicarea impozitului progresiv pe marile averi nu vom face decat sa ne apropiem de lumea civilizata, ca impozitare, si sa ne cream o sursa sigura pentru finantarea dezvoltarii tarii.

Cele 30 miliarde de euro, colectabile la Fond in primul an de aplicare a Legii, ar insemna, in 10 ani, peste 500 de miliarde de euro disponibili pentru investitii, atat in sectorul privat, prin improprietarirea cetatenilor cu capital productiv, cat si in sectorul public, prin dotarea cu capital a regiilor autonome care vor putea exploata toate resursele naturale ale tarii si activitatile economice cu caracter strategic, in beneficiul tuturor cetatenilor Romaniei.

Tot acest capital ar intra in proprietatea romanilor, privata, sau publica.

Asa ar putea sa devina Romania un stat cu adevarat suveran, capabil sa functioneze si sa se dezvolte fara deficite bugetare, fara imprumuturi inrobitoare.

Constantin COJOCARU
1 august 2017

/0 Comments/by