Entries by Mihai Andrei

COMUNICAT DE PRESA. S-a constituit Comunitatea Evreilor Crestini „Nicolae Steinhardt” din Romania


lucian ionescu, comunitatea evreilor crestini din romania, nicolae steinhardt

COMUNICAT DE PRESA.
S-a constituit Comunitatea Evreilor Crestini „Nicolae Steinhardt” din Romania

Ingrijorati de derapajele si actiunile ostile ale Institutului Elie Wiesel fata de cetatenii romani din tara care ne gazduieste pe toti, noi, un grup de etnici evrei de religie crestina, am hotarat infiintarea Comunitatii Evreilor Crestini „Nicolae Steinhardt” din Romania.

Am ajuns la aceasta decizie oarecum extrema intrucat, incepand din 2015, Institutul Elie Wiesel, care se erijeaza tacit in reprezentant al tuturor evreilor din Romania, a initiat o serie de actiuni iresponsabile care mistifica si distorsioneaza istoria acestor meleaguri, ducand la culpabilizarea intregului popor roman. Noi nu putem accepta aceasta minciuna pe care istoria reala o contrazice.

Romanii nu sunt un popor antisemit si o spunem ferm si in cunostinta de cauza, atat prin accesul la documente publice, cat, mai ales, ca experienta nemijlocita. Ne-am nascut si am crescut aici, in Romania, printre romani, si nu am avut NICIODATA probleme comunitare cu acestia. Exista, la nivel de indivizi, atitudini antisemite, asa cum si printre evrei exista atitudini antiromanesti, dar a generaliza aceste aspecte la scara unui intreg popor, ni se pare nu numai nedrept, ci si periculos. Iar pericolul a fost semnalat, inca din 1877, de Mihai Eminescu, intr-un articol din „Curierul de Iasi”: „Adaogim din nou ca ni pare rau de acei relativ putini [evrei], chiar daca s-ar compune din 2-3.000, cari s-au identificat cu aceasta tara, si totusi trebuie sa se vada in aceleasi conditii de drept public cu imigrantii mai proaspeti; ne pare rau de ‘evreii spanioli’, cari n-au nimic comun cu cei poloni, dar fiecare poate pricepe ca, intr-o armie straina care se apropie de noi, nimeni nu va cauta sa deosebeasca pe putinii amici, ce i-ar putea avea in acea armie. Si evreii sunt o armie economica, o rasa de asociati naturali contra a tot ce nu e evreu”.

Promulgarea unor legi precum Legea 217/2015 sau asa-zisa „Lege Vexler” nu face decat sa confirme avertismentul lui Eminescu si duce implicit la prezumtia ca romanii ar fi structural antisemiti, deci se impunea aparitia unor asemenea legi protective pentru nativii evrei. Consideram ca acestea sunt provocari inutile ce se pot intoarce impotriva noastra, a evreilor, izolandu-ne de restul societatii. Pe de alta parte, este jignitor pentru poporul roman care, dimpotriva, i-a ajutat pe evrei, atunci cand le-a fost mai greu in istorie. Niciun tren nu a plecat din Romania spre cumplitele lagare de exterminare de la Auschwitz sau Dachau iar cel care este demonizat astazi de Institutul Elie Wiesel ca fiind cel mai fioros antisemit din Europa, Ion Antonescu, de fapt ne-a salvat, asa cum a recunoscut si presedintele Israelului, Shimon Peres, la o conferinta de presa de la Palatul Cotroceni, in 2010.

De aceea, noi, evreii crestini, initiatori ai asociatiei Comunitatea Evreilor Crestini „Nicolae Steinhardt” din Romania, dezavuam initiativele ostile ale Institutului Elie Wiesel fata de romani si fata de Romania si nu dorim sa fim asociati cu acestea legi si nici cu initiatorii lor. Toate aceste masuri absurde ii plaseaza pe toti evreii intr-o pozitie de beligeranta fata de etnicii romani majoritari, ceea ce poate declansa, in mod artificial, atitudini antisemite.

Ne delimitam ferm de aceste masuri si ii sfatuim pe toti evreii, fie ei mozaici sau crestini, sa adopte, spre binele lor si al familiilor lor, aceeasi atitudine inteleapta si morala.

LUCIAN IONESCU

Etnic evreu, crestin ortodox,

initiator al Comunitatii Evreilor Crestini

„Nicolae Steinhardt” din Romania

/0 Comments/by
,

Dan Puric – Despre eroii anonimi si dezertorii din conditia de roman


arta, eroii neamului, batalia de la jiu, dan puric, umorul romanesc

Dan Puric - Despre eroii anonimi si dezertorii din conditia de roman

„Exista o lume pe care trebuie s-o regasim cu orice pret! Romania romanilor! Romania viziunii romanești! Ea singura conteaza!”

Mircea Vulcanescu.

La prima impresie, Batalia de la Jiu este o carte de nisa, fara nicio sansa de supravietuire intr-o lume a infinitelor dezbateri, menite parca sa oculteze definitiv adevarul istoriei, o lume a ratacirii constiintei romanesti a bietilor tineri in jungla manualelor alternative.

Si poate de aceea, cititorul de azi, reeducat si formatat, cu perceptia scurta a lumii de acvariu ce-l inconjoara, va avea reflexul „legitim” s-o inchida imediat, considerand-o neinteresanta, vetusta si venita dintr-o lume moarta, care nu-l intereseaza.

Reactie fireasca a unui om provenit dintr-un popor care, timp de decenii, n-a mai fost crescut si educat in spiritului Adevarului si al Demnitatii, cu sufletul indreptat spre Dumnezeu, ci doar in spectrul halucinant al supravietuirii, al goanei haotice, cumplite si instrainante, al interesului strict personal, avand ca cer doar neantul ideologic.

Un soi de imensa departare sufleteasca intre cei de atunci si cei de acum, pe care timpul scurt istoric nu are cum s-o legitimeze, a atrofiat organica vibratie a romanului de azi catre povestea trecutului sau.

Si totusi, in ciuda a tot si a toate, omul acela rar, ce inca mai exista si in zilele noastre, va avea puterea sa citeasca in micuta carte intitulata „Batalia de la Jiu”, printre datele strict de arhiva militara, cifre reci si anonime, jertfa unui intreg neam, aflat la o cutremuratoare rascruce a existentei sale.

Va vedea cum, deodata, ca la un semn, „numerele” acelea anonime, fara de viata, se trezesc ca dintr-un somn adanc si devin oameni. Oameni de o tulburatoare credinta si putere sufleteasca!

In fond, cartea aceasta mica, plina de informatii de arhiva militara si date istorice, ascunde pe dedesubt o cutremuratoare ereditate morala, data din neam in neam, care tasneste din cand in cand ca un gheizer, prin molozul istoriei, aducand la suprafata curatenia sufleteasca a fibrei romanesti.

Veti vedea in ea, citind-o cu atentie, mai multe batalii, nu una singura. Cea vizibila, cu inamicul puternic si sfidator, dar si cu cea degradanta, de tip degenerativ, cu inamicul invizibil din interior.

Batalia tacuta, sinistra, cu acele suflete mici, fricoase, oportuniste si meschine, care atunci, ca si acum, dezertau din sfanta conditie de roman, la ceas de cumplita incercare pentru tara.

Acea speta inferioara, dar agresiva si eficienta, care atunci, ca si acum, credita din rasputeri si cu toata convingerea, neputinta acestui neam de a face istorie.

Lor, acestor perverse si letale subminari li s-a opus, ca o alta ordine morala, ca o alta viziune asupra fiintei romanesti, increderea nestramutata in vitejia acestui neam, a omului proniator de atunci, pe care vremurile l-au scos in cale, generalul Ioan Dragalina.

Nu numai planul de ofensiva, gandit cu geniu strategic, in plina campanie de retragere haotica a armatei, sub comanda unor incompetenti ai vremii, dar acea inalta temperatura sufleteasca ce a legat, fulgerator, ca un liant sufletesc, om de om, constiinta de constiinta, intr-un adevarat zid romanesc, ridicat uluitor si imprevizibil in fata inamicului excedat, parca, dintr-o data, de necunoscuta forta a unui neam, pe care de veacuri il desconsidera.

Veti vedea, citind, cum numai in cele douazeci de ore de cand a preluat comanda Armatei I si pana in clipa in care a fost ranit, generalul Dragalina a intors, cu de la sine putere, o pagina de istorie cat un veac de demnitate romaneasca a acestui popor.

„Voi fi fara mila, ascultati ofiteri de orice grad si soldati, voi fi fara mila, fata de aceia care se uita inapoi, in loc sa se uite inainte, fata de aceia care parasesc randurile si fug din fata inamicului!”

Asezati la hotarul Romaniei distruse de atunci, aceasta sfanta intransigenta si veti vedea de unde s-a nascut acel divin imperativ romanesc, ca un strigat al unui intreg popor catre eternitate, „PE AICI NU SE TRECE!”.

Aceasta tarie fulger a unei binecuvantate intolerante in fata oricarui fel de dezertare este, in fond, radicalitatea fortei morale ce iese din teaca la vremuri de cumplita restriste! Ce oameni a avut acest neam, ce romani a avut aceasta Romanie, atat de blamata si de distrusa astazi?

Cititi aceasta carte si incercati, in inima si suflet, sa repopulati tara noastra de azi, aflata in plin dezastru moral, cu acei tarani ostasi, cu hainele zdrentuite ce completau tristele uniforme, dar cu icoana Romaniei Mari in inima, avand in frunte o stanca de om, a carui sfanta intoleranta hristica ingenunchia destinul necrutator. Repopulati-o pentru o clipa cu toti acestia si veti reface adevarul de a fi roman intr-o Romanie eterna!

Printre datele istorice, printre informatiile de arhiva, va veti intalni cu fapte, cu atitudini cutremuratoare, de legenda. Acel somn profund, fara de vise, ca un tragic preludiu, inaintea Somnului de Veci, inaintea intalnirii cu moartea, a unui intreg detasament ce facuse in mars fortat, cu numai doua ore de odihna, peste 100 de km intr-o zi.

Cazut frant de oboseala, plecat din transee mergand prin ploaie si noroi, acel detasament de tarani ostasi isi mai odihnea, pentru o clipa, fruntea pe pamantul sfant al tarii, inainte ca acesta, dupa cumplita inclestare cu inamicul, sa-i primeasca sub brazda lui, ca pe niste tragice seminte ale nemuririi noastre.

Statistici, cifre, documente, relatari… Dar, dincolo de ele, plansul cumplit al unei tari ca al unui copil ramas orfan, pe care nimeni nu-l mai intelege astazi. Un fluviu de tacute si inlacrimate pomelnice, ce ocolesc discret istoria, spre a-si gasi odihna in vesnicia acestui neam.

Ce-ar fi tara aceasta Romaneasca de acum, daca am refuza sa-i declinam destinul, doar intre limitele sinistre ale degenerarilor, oportunismelor, lasitatilor si tradarilor de azi, si am alege sa punem, la granita ei sufleteasca, alte borne, acele pietre de hotar pe care nimeni n-ar indrazni sa le mai calce vreodata?

Asezati ordinul de cutremuratoare intransigenta a generalului Dragalina in fata cumplitei batalii de la Jiu, intr-un colt de hotar sufletesc al acestui neam, iar dincolo, la cealalta margine tremuranda de tara, ordinul generalului Radu R. Rosetti de la Marasesti, pe atunci locotenent colonel, comandant al Regimentului 47/72 Infanterie, care in plin atac, cazand grav ranit si trecand peste insuportabilele-i suferinte, a ordonat, parca, nu numai soldatilor sai, ci intregii istorii: „Sa se stie ca eu sunt ranit aici! Niciun om sa nu treaca indarat peste trupul meu!”

Puneti la granitele tarii aceste doua pietre de hotar si veti vedea cum din pamant, alte sute, mii, zeci de mii, fara de numar, tacute si nestiute caramizi ale jertfei romanesti, ce se vor imbratisa in liniste, ca palmele intr-o sfanta rugaciune pentru apararea acestei tari!

Ganduri, fioruri sufletesti ce te pot strabate, cititorule, rasfoind aceasta micuta carte in graba vinovata a zilei de azi! Oamenii striga dupa inaltimi sufletesti, dar oare cati dintre ei ar vrea sa locuiasca macar pentru o clipa acolo? Caci, iata, cartea aceasta mai poarta in taina ei ceva luminos si inaltator, ca un murmur tulburator catre crestele senine ale fiintei noastre.

O lectie data istoriei indiferente sau mistificatoare, de sfanta Ereditate a unei nobile si invincibile Demnitati, mostenita din tata in fiu. Diamantul constantei noastre dainuiri!

Veti citi, printre relatarile facute, printre abundentele informatii istorice si militare, goana unui suflet de om, printre nedreptati, capcane perverse, falsificari postume ale lucrului autentic, ipocrizii ascunse sub obrazul gros al asa-zisei obiectivitati, diluarea gestului eroic in focul de artificii al dezbaterilor diversioniste, veti citi ceva ce seamana cu fiorul unei tragedii antice sau cu febrilitatea infinita a unui apostol in a apara Chipul Mantuitorului de mizeriile postume Crucificarii, menite sa-nece Adevarul!

Este tragicul mars in raspar cu lumea, al fiului catre chipul luminos al tatalui sau! Este sufletul insusi al autorului acestei carti, comandorul de marina Virgil Alexandru Dragalina, care-si duce propria batalie de la Jiu, ridicand, din „calea rautatilor”, lumina adevarului istoric, acolo unde stie ca se odihneste „CINSTEA NUMELUI DE ROMAN”, chipul neintinat al tatalui sau, generalul Ioan Dragalina!

A consemnat Dan Puric via certitudinea.ro.

/0 Comments/by

Dan Diaconu – COVID-19 in economie


covid-19, economie

Dan Diaconu - COVID-19 in economie

In domeniul economiei nebunia COVID-19 abia incepe. Ma rog, ar mai fi cam o saptamana de respiro.

Chestiunea e cat se poate de simpla. Deoarece toata nebunia cu virusul s-a suprapus peste Anul Nou Chinezesc, putem spune ca efectele au fost resimtite marginal. Cu ocazia acestei sarbatori avem de-a face cu cea mai mare migratie de populatie din istorie. Intrucat traditia spune ca Anul Nou trebuie sa te prinda acasa, tot chinezul lasa ce are de facut si merge acasa, indiferent la cate sute sau mii de kilometri e „acasa” lui. Astfel, o luna de zile China e adormita. Nu se mai misca nimic.

Pentru a asigura fluxurile de aprovizionare, chinezii produc in timpul anului pe stoc, astfel incat marele shutdown anual nu e resimtit in afara Chinei. Totul merge ca uns.

La fel a fost si acum. Ghinionul COVID-19 a venit cam in perioada Anului Nou. Toata nebunia a iesit la suprafata imediat dupa sarbatori, In ciuda faptului ca s-a oprit efectiv economia Chinei, in afara nu s-a resimtit mai nimic. De livrat s-a livrat din stoc. Care stocuri erau menite sa acopere cam doua luni pentru orice eventualitate. Acum au inceput sa se epuizeze, iar China nu a reinceput munca. Inca mai au de lucru cu virusul.

Astfel, canalele de aprovizionare pica unul dupa altul. E un fenomen in crestere. Veti vedea, rand pe rand, o penurie de produse. Desigur, multe sunt dintre cele inutile, menite a intretine apetitul de consum al bizonului. Insa, de asemenea, vor incepe sa lipseasca chestiuni esentiale: medicamente, echipamente medicale & industriale, plastice, baterii s.a.m.d.

Chiar si daca se reia in forta productia in China, tot se va consemna o intarziere de o luna. Ceea ce va transmite un soc enorm intregii economii mondiale. Insa nu cred ca se va iesi atat de repede din setupul COVID-19. China abia a depasit apogeul si nu poate forta intoarcerea muncitorilor la lucru deoarece ar risca sa se reia infectarile. In plus, pana cand nu se vede oficial ca nu mai sunt cazuri, oamenii nu se intorc. Refuza, fug, nu se supun. Astfel incat, daca ar pedala prea tare s-ar ajunge la nesupunere civila, adica fix ce le-ar lipsi pentru un dezastru absolut.

Autoritatile chineze stiu asta si nu risca. De-aceea i-au pedepsit exemplar pe cei responsabili cu punerea batistei pe tambal la inceputul crizei. Si de-aceea nu vor forta repornirea economiei decat in momentul in care rezolvarea crizei COVID-19 va fi certa.

Cu toate aceste informatii pe masa, cred ca avem o imagine clara a situatiei. Intarzierea va fi de cel putin doua luni, iar PIB-ul mondial va fi afectat cu cel putin 1 pp. Posibil ca asta sa fie scanteia care va detona intreaga constructie economica globala. E logic deoarece sunt termene la care nu se vor putea onora comenzi paralizandu-se lanturi intregi garantate cu contracte la termen si speculate de mii de alti tuteri care fac legea pietei. Astfel, un mic scurtcircuit la baza, antreneaza explozii catastrofale la capatul lantului.

Ati mai vazut asta in 2008. Atunci suportul intregii nebunii financiare au fost imobilele. Acum o intreaga economie e paralizata la baza, riscand sa detoneze la varf catastrofe nucleare. I-a intrebat cineva pe baietii de la FED cum stau cu piata Repo? Hai c-o sa fie frumos. Mie mi se pare ca cineva e prins cu chilotii in vine si nu poate fugi din cauza de diaree financiara. Ghici ciuperca ce-i!

A consemnat pentru dumneavoastra, Dan Diaconu via trenduri.blogspot.com.

/0 Comments/by
,

Catalin Berenghi – Gunoaiele si supradotatii

Catalin Berenghi - Gunoaiele si supradotatii

Este incredibil cat de prosti putem fi. Si nu e vorba de prostia in sine, cat de usurinta cu care putem fi manipulati si de indolenta cu care acceptam absurdul si anomaliile de tot felul. Mergeti odata prin Bucuresti, in absolut orice zona doriti, si notati-va intr-un carnetel tot ce vi se pare anormal. O sa vedeti in ce lume acceptam sa traim: masini ingramadite alandala, parcate pe partea carosabila sau pe trotuare, in timp ce parcarile cu plata sunt libere, blocuri de sticla monumentale (in Pipera, de exemplu), in timp ce strazile inguste in fata lor arata ca niste drumuri desfundate de tara, pietroaie si moloz abandonate la locul unor lucrari terminate sau neterminate, gunoaie imprastiate langa cosurile goale de gunoi etc.

„Romania nu de bani duce lipsa, ci de gospodari” – spunea cu multi ani in urma Mugur Isarescu, si e singura data cand ii dau dreptate. Trebuie sa fii tampit, lenes sau hot pentru a nu fi in stare sa gestionezi o bogatie uriasa gata constituita, plus resursele si potentialul.

Si pentru ca a venit vorba de resurse, exista una, cea mai importanta dintre toate, de care ne batem joc: creierul uman. Creierul romanesc! Desi exploatarea lui ar fi mult mai ieftina si mai putin solicitanta decat un complex industrial de extragere a aurului la Rosia Montana, n-o facem. N-o facem deloc. Mai mult, am distrus si ceea ce functiona in timpul comunismului. Sistemul educational, practic, nu mai exista. A disparut prin „modernizari” succesive. Ati vazut ce invata copiii la scoala dupa manualul de Limba si Literatura Romana de clasa a IV-a? Despre placinta de ambrolongi, cuvant inexistent in DEX, dar explicat in manual (ambrolong = fiinta imaginara), alaturi de tingire, a fragezi, in prealabil etc. Este doar un exemplu amuzant, dar sunt altele, in manualele de istorie alternative, de-a dreptul revoltatoare: faptul ca istoria noastra a inceput abia la 100 de ani dupa Hristos (dupa razboaiele daco-romane), faptul ca despre Mihai Viteazu se spune ca era viteaz si-i placea vinul, in timp ce unele vedete TV contemporane beneficiaza de spatii ample etc. Pai, daca in manualul de istorie o pui pe Andreea Esca alaturi de Mihai Viteazu, ce sa inteleaga un elev ca este istoria? Cam asta e trendul sistemului nostru educational, iar efectele statistice sunt cele pe care le vedem cu totii. Spiru Haret a spus o fraza memorabila: „Cum arata astazi scoala, asa va fi maine tara.” Ei bine, dupa cum a ajuns astazi tara, suntem deja „maine”.

„Si totusi, paradoxal, continua sa se nasca valori, parca in ciuda acestei agresiuni concentrate, venita din toate partile – scria Miron Manega intr-un articol din CERTITUDINEA. Se nasc spontan, salbatic, neobservate, neajutate, nemeritate.

Nu exista nici o speranta ca situatia s-ar putea redresa cu sprijin institutional sau bugetar. Speranta vine din alta parte […]. Traieste in Romania un om care nu numai ca a observat existenta acestui rezervor imens de resurse, dar s-a si apucat sa-l prelucreze, sa-l optimizeze si sa-l duca la nivelul maxim de performanta. Numele dansului este Florian Colceag, iar ceea ce a reusit sa creeze in Romania, prin resurse proprii, se numeste IRSCA Gifted Education. S-ar putea numi insa foarte bine „fabrica de supradotati”. Nu-i creeaza el, bineinteles, ci doar ii pune in functiune („Eu nu invat privighetoarea sa zboare, ci doar ii aranjez aripile” – Dem Radulescu – n. red.). Gratie lui Florian Colceag lumea e mai bogata, mai inteligenta, mai supradotata. Lumea, dar nu si Romania. In Romania, nimeni nu da doi bani pe cea mai scumpa materie din lume: materia cenusie („aurul cenusiu” – Mircea Dogaru).”

As adauga faptul ca distinsul profesor Florian Colceag nu inseamna doar un nume. Inseamna echipe, multe echipe cu care lucreaza non-stop, aproape clandestin, pentru tara lui, a lor. Si a noastra, indiferent daca o meritam sau nu. Aceste echipe pot fi „exploatate” si ele abia asteapta. Deocamdata sunt strivite de gunoaiele de incompetenti politici care sufoca Bucurestiul si Romania. Aceasta Romanie subterana a elitelor autentice trebuie scoasa la lumina.  Se poate incepe din Bucuresti… Vin alegerile locale, stimati concetateni! Vedeti ce alegeti. Eu v-am propus o alternativa istorica. Incercati-o.

A consemnat, Catalin Berenghi via CERTITUDINEA, via Revista România Culturală.

/0 Comments/by
,

Motorul cu hidrogen – metoda salvatoare a industriei auto!


motorul cu hidrogen, trotineta cu hidrogen

Motorul cu hidrogen – metoda salvatoare a industriei auto!

Hidrogenul, cel mai raspandit element chimic din univers, ar putea ajunge combustibilul viitorului.

O echipa de la Universitatea „Gheorghe Asachi” din Iasi, a reusit sa realizeze, la nivel mondial, un sistem de propulsie cu hidrogen, cu o metoda mult mai sigura de stocare pentru combustibil.

Romanii au reusit astfel sa atraga atentia gigantilor din industria auto, dispusi sa investeasca milioane de euro.

Opt profesori si doctoranzi de la Facultatea de Mecanica din cadrul Universitatii „Gheorge Asachi” din Iasi au inceput cercetarile in urma cu un an, printr-un proiect cu o finantare de 125.000 de euro.

Elementul de noutate este modul in care se manipuleaza acum combustibilul, prin sistemul ingenios de stocare gandit de cercetatorii din Moldova. Acesta este mai putin periculos pentru siguranta soferilor, comparativ cu recipientele propuse in prezent in lume. Astfel, spun specialistii, hidrogenul nu ar mai produce explozii letale.

Corneliu Munteanu, Facultatea de Mecanica: „Deja concernele mari auto din lume sunt interesate. Folosim aceste sisteme de stocare a hidrogenului in volum mic la presiuni foarte mari, deci o cantitate mare de hidrogen, in conditii de mare siguranta. Ideea de a vedea pe strada masini cu hidrogen nu cred ca este foarte departe.”

La proiect a participat si un profesor din Israel, nascut insa la Iasi. Secretul, spune acesta, este rezervorul de metal inlocuit cu tuburi de sticla.

Dan Eliezer, Ben-Gurion University of Negev, Israel: „Sticlelele sunt milioane de tuburi mici si noi le punem impreuna si acolo punem hidrogenul. Noi facem ceva ce nu a fost inainte dar trebuie timp si sa lucram impreuna.”

Tuburile capilare prin care circula hidrogenul sunt foarte mici, de dimensiunea unor fire de par. Intr-un tub de dimensiunea unui creion sunt 30.000 de fire pline cu hidrogen. Experimentul s-a facut pe o trotineta si o bicicleta.

Bogdan Istrati, sef lucrari: „Alimentam cu hidrogen in acest orificiu, bagam 70 de bari si pornim si mergem la drum. Alimentarea dureaza un minut si pot circula 2-3 ore. Este alternativa suprema a trotinetelor electrice si faptul ca inlocuim bateria e tot ce conteaza.”

Sistemul de stocare pentru hidrogen a fost deja brevetat, iar tuburile de sticla sunt facute la comanda doar de o companie din Statele Unite.

Rezultatele echipei au atras si atentia marilor companii auto care si-au trimis reprezentanti la Iasi pentru a discuta despre o viitoare colaborare, dar si despre o finantare de cateva milioane de euro.

Sursa: stirileprotv.ro.

/0 Comments/by
,

Catalin Berenghi – Antidotul la CORONAVIRUS

Catalin Berenghi - Antidotul la CORONAVIRUS

Revin la ideea, formulata in urma cu doua numere, ca, daca nu putem salva tara, macar sa salvam Bucurestiul. N-are legatura cu ONG-ul lui Nicusor Dan, e vorba de salvarea oamenilor, pentru ca, de fapt, omul e tinta finala a oricarui demers cinstit. Omul concret din Bucuresti, in cazul de fata, cu necazurile lui, cu nemultumirile lui, cu problemele lui create de inconstienta sau lacomia altor oameni, dar si cu propria complicitate prin tacere si lipsa de reactie la jaful si distrugerea care se desfasoara sub ochii lui. Am vorbit atunci despre un proiect concret de transformare a gunoaielor in resurse, prin tehnologia EcoHornet.

Acum a aparut o amenintare planetara care ne pune tuturor in pericol iminent vietile. In timp ce intreg mapamondul a intrat in fibrilatii de teama inspaimantatorului flagel Coronavirus, solutia impotriva lui se afla in Romania si apartine inginerului inventator Dumitru Panculescu (aflat deja in negocieri, pe mai multe filiere, cu chinezii). Inventia lui este un aparat care functioneaza cu plasma rece si care distruge, prin ardere si prin alimentare cu ozon, ORICE FEL DE MICRO-ORGANISME, inclusiv Coronavirus-ul.

Mai mult decat atata, poate consuma tot fumul ce polueaza atmosfera din spatiile inchise sau deschise, in functie de marimea aparatelor. Este o tehnologie (numita Tehnologia PANCUANTIC) prin care aerul atmosferic este depoluat fara utilizarea consumabilelor si fara sa genereze poluanti secundari. Nu mai pomenesc de faptul ca Romania a avut deschise, in anul 2017, doua proceduri de infringement pe subiectul calitatii aerului, iar Comisia Europeana a aratat ca poluarea atmosferica provoaca mai mult de 25.000 de decese premature pe an in Romania.

Aparatele si echipamentele realizate in ultimii 10 ani prin tehnologia PANCUANTIC, au produs peste 1 milion km3 de aer curat. Inventia inginerului Dumitru Panculescu este brevetata in Romania si SUA, iar aparatele realizate au fost medaliate cu aur la saloanele de inventica nationale si internationale de la Bucuresti, Bruxelles si Geneva.

Pentru cei care pretind ca Primaria nu are instrumente sau bani pentru dezvoltarea unei linii de productie, reamintesc ca, inca din 2007, Comisia Europeana a creat un sistem transnational dedicat transferului tehnologic in UE, care se numeste „Enterprise Europe Network”. Reteaua e construita cu scopul de a ajuta institutele de cercetare, universitatile si intreprinderile mici si mijlocii sa-si dezvolte potentialul de inovare, oferind si un serviciu la care antreprenorii pot solicita consiliere.

Pot sa pun problema si altfel: se apropie termenul scadent acordat Romaniei pentru conformarea la directivele europene pe probleme de mediu. Daca nu ne conformam, urmeaza amenzile Comisiei Europene. Stiti cat vor fi de mari? 200.000 Euro/zi, respectiv 6 milioane de Euro/luna, in primele luni, si 1.000.000 Euro/zi, respectiv 30 de milioane de Euro/luna, in urmatoarele luni. Asta in timp ce calculul estimativ al unui metru cub de aer proaspat, rezultat ca urmare a functionarii aparatelor Pancuantic, pentru un necesar de 12.000 m3/ora de aer proaspat, este de 0,01 Euro centi.

Dar sa revin la Coronavirus, care poate „exploda” din clipa in clipa si in Romania, extinzandu-se necontrolabil, in toate spatiile de carantina. Aparatul inginerului Dumitru Panculescu poate face o sterilizare totala cu ozonul produs, astfel incat virusul nu se mai poate propaga de la om la om.

Multi vor spune, probabil, ca problema prezentata nu e de competenta Primariei Capitalei. Proabil asa au gandit si primarii care s-au perindat pana acum. Nimic nu era de competenta primarului, de aceea nu au facut nimic pentru bucuresteni. De aceea, va intreb direct: vreti tot asa? Votati-i pe oricare dintre ei! Ei sunt Coronavirus-ul vietii noastre publice, caci vin din zonele politice infectate. Vreti antidotul la Coronavirus? Votati-ma pe mine!

A consemnat pentru dumneavoastra, Catalin Berenghi via certitudinea.ro, numarul 58, 2020.

/0 Comments/by
,

Daniel Roxin – O inventie romaneasca poate salva planeta!


inventie, daniel roxin, salvarea planetei

Daniel Roxin - O inventie Romaneasca poate salva Planeta!

In luna ianuarie 2020, inginerul Iuliean Hornet a brevetat o inventie exceptionala, de interes mondial: O instalatie unica de piroliza care este capabila sa ecologizeze intreaga planeta, oferind energie si produse reutilizabile in valoare de mii de miliarde de dolari, la scara globala. (La sfarsitul articolului puteti urmari o emisiune de 25 de minute realizata cu inventatorul Iuliean Hornet.)

Imaginati-va ca, folosind aceasta instalatie, orice tip de deseuri organice, adica: deseuri menajere, namol de la statiile de epurare, gunoi de grajd, buruieni, paie, chiar si plasticuri si cauciucuri, pot fi DESCOMPUSE cu POLUARE ZERO in GAZ (care se poate folosi la turbinele de gaz), ULEI DE PIROLIZA (util in industria chimica, de transporturi si cea farmaceutica) si CARBUNE ECOLOGIC (cel mai bun fertilizator al solului, un produs capabil sa ecologizeze solul si sa previna desertificarea lui).

Ca sa intelegeti si mai bine ce poate sa faca aceasta instalatie de piroliza brevetata de inginerul Iuliean Hornet, manager al companiei ECO-HORNET, si care este eficienta sa economica, dincolo de procesul de ecologizare, sa luam un exemplu concret: O TONA DE DESEURI MENAJERE introdus in piroliza.

Procesul de descompunere a unei tone de gunoi menajer se face prin energia produsa chiar de gunoiul menajer. Astfel, dupa trecerea prin instalatia de piroliza, rezulta:

– 300 de litri de ulei de piroliza;

– 400 de kg de carbune ecologic;

– 25-30% gaz.

Asta inseamna ca se pierd 100 de kg dintr-o mie, prin ardere CU POLUARE ZERO, si rezulta 700 de kg de produse reutilizabile + 25-30% din gunoi transformat in gaz.

Valoarea produselor rezultate este de aproximativ 300 de euro. Asadar, se ia o tona de gunoi menajer (In mod obisnuit detinatorul gunoiului plateste, pentru a scapa de el, intre 40 si 70 de euro/tona), care nu costa nimic sau pentru care mai primesti si bani, produci un beneficiu de 300 de euro si ecologizezi zona! Ce spuneti de asta?

Iar in conditiile in care in Romania, de exemplu, se produc 6 milioane de tone de gunoi menajer pe an, un calcul simplu ne arata ca, folosind un lant de astfel de instalatii de piroliza, se obtin beneficii de 1.800.000.000 de euro/an si se ecologizeaza, in acelasi timp, toata tara.

Daca luam in calcul toate deseurile care pot fi reciclate (plasticuri, gunoi de grajd, buruieni, paie…), descompunerea lor prin intermediul instalatiilor de piroliza ar aduce beneficii anuale mult mai mari, poate de peste 10 miliarde de dolari/an. Cam cat ar fi necesar ca Romania sa nu mai imprumute bani, ba chiar sa inceapa sa isi plateasca datoria externa!

Ce ar insemna folosirea unei retele de instalatii de piroliza la nivel global, din punct de vedere al beneficiilor? Incercati dumneavoastra sa calculati!

Detaliile remarcabile ale acestei instalatii de piroliza sunt mai multe, dar voi sublinia doua:

– Este singura instalatie de piroliza DIN LUME care poate descompune toate tipurile de deseuri organice. Celelalte instalatii similare sunt dedicate: doar pentru plasticuri, doar pentru gunoi menajer, doar pentru paie…

– Este singura instalatie de piroliza care poate functiona NON-STOP, 24 de ore din 24, ani de zile, fara oprire.

Dar, pentru mai multe informatii inedite despre inventie si performantele sale, va invit sa vizionati mai jos emisiunea in care l-am avut invitat pe inginerul si inventatorul Iuliean Hornet, o personalitate premiata si apreciata de forurile stiintifice si de afaceri internationale.

Scris-a acestea, al vostru Daniel Roxin.

/0 Comments/by

Pamfil Seicaru – Despre tradarea regala de la 23 august 1944 (I)


pamfil seicaru, 23 august 1944

Pamfil Seicaru - Despre tradarea regala de la 23 august 1944 (I)

In 14 oct. 1948, din Palma de Mallorca, Pamfil Seicaru ii scria generalului Radescu, lider respectat, alaturi de Printul Nicolae, fratele lui Carol al II-lea, al rezistentei romanesti din diaspora:

„Stimate Domnule General Radescu,

Eram hotarat sa nu intervin sub nici o forma in aceasta sinistra comedie care se numeste ‘Rezistenta romaneasca’ peste hotare, si daca ies din rezerva pe care mi-am impus-o, o fac pentru a raspunde sentimentului unanim al tarii, sentiment al carui ecou a ajuns pana si in aceasta indepartata insula, unde ma aflu de aproape trei ani. Am primit scrisori din tara si de la proaspat fugitii din tara, scrisori zguduitoare prin continutul lor, prin disperarea care le strabate, prin acel accent de revolta legitima impotriva comediei rezistentei. Suntem la jumatatea lunii octombrie, la noi acasa oamenii se pregatesc de iarna. Este a cincea iarna de ocupatie bolsevica. Citesc in ‘Gazette de Lausanne’ ca Home Fleet accelereaza preparativele de razboi, Amiralitatea britanica a dat ordin flotei britanice sa monteze pe bordul vaselor noile arme, iar in tot cuprinsul Angliei sunt puse in stare de functionare sirenele. Nici in ultimele zile ale lunii august 1939 nu exista aceasta febra premergatoare razboiului.

Si in Statele Unite, Cita Davilla a dezlantuit o campanie contra lui Grigore Niculescu-Buzesti et comp., o polemica ce continua cu violenta intre ziarele ‘America’ si ‘Lumina’. Iar din tara mi se scrie ca ofiterii sunt stransi in campuri de concentrare pe malul Prutului, in judetele Iasi-Falciu, iar de acolo, triati, sunt trimiti la Chisinau, unde sunt indicii sumbre ca se prepara un Katyn romanesc. Palmuitor contrast intre dezgustatorul spectacol al ambitiilor rezistentionaliste si groaznica suferinta a poporului roman, suferinta care, din nefericire, nu a impus nici unui asa-zis exponent al partidelor o tinuta decenta.

Aceasta insensibilitate morala palmuieste pentru vecii vecilor o categorie de politicieni improvizati, ai intamplarii, care folosesc momentul de confuzie ce exista atat pe plan national, cat si pe plan international. Cuvintele din scrisorile primite se infig in constiinta, te urmaresc obsedante, ca strigatul de ajutor al unei fiinte care se ineaca.

Ma adresez Dv., care in toata aceasta abjecta, triviala forfoteala de ambitii, de interese tainice, de arivism vulgar, reprezentati o constiinta onesta, un biet suflet romanesc zbuciumat de o reala grija pentru nefericita Patrie. Eu nu reprezint un partid, mi-ar fi sila sa invoc in asemenea imprejurari o asemenea ofensatoare calitate, eu reprezint un animator al opiniei publice romanesti, dominat de imperativul national al clipei de fata.

Circula in Paris, Londra si Washington o serie de indivizi care isi permit sa vorbeasca in numele poporului roman. Cine le-a dat acest mandat? Si sunt oare acesti domni calificati sa mai reprezinte altceva decat calitatea de acuzati de inalta tradare?

Cantaresc indelung cuvintele si nici un rand din aceasta scrisoare nu este zvarlit sub precipitarea unor resentimente.

Fiindca v-ati situat pe plan democratic, nu puteti contesta nici unui cetatean roman sa-si utilizeze unul din drepturile fundamentale ale democratiei, dreptul de a-si exprima liber opinia.

Am sustinut razboiul contra Rusiei Sovietice, pentru ca poporul roman nu putea sa ratifice prin resemnare felonia Moscovei din 1940. Nu ma surprinde ca exista o colectie intreaga de ticalosi care ignora voit actul marsav al Rusiei Sovietice din iunie 1940 si evita cu o grija suspecta sa pomeneasca de Basarabia si Bucovina. Asa de mare a fost grija acestor strategi ai denigrarilor nationale, acestor perfizi acuzatori ai tarii si zelosi sustinatori ai tezei rusesti, ca nici in asa-zisul memoriu al rezistentei, prezentat in octombrie 1946 Conferintei de Pace de la Paris, nu s-a pomenit de Basarabia si Bucovina, nici de atacul Rusiei Sovietice din 1940. Recititi ‘La Roumanie devant la Conference de la Paix’, memoriu al carui autor intre altii este si [Alexandru] Cretzianu, cumnatul lui Niculescu-Buzesti. Va intreb pe Dv. daca constiinta de roman va ingaduie sa va solidarizati cu asemenea indivizi? Eu stiu ca natiunile care nu mai reactioneaza si raman inerte cand li se desprind bucati din trup sunt sortite pieirii, asa cum sunt oamenii bolnavi de lepra. Natia noastra nu sufera de asemenea infirmitate si a probat-o in formidabilul ei efort militar.

Am crezut in razboiul dus impotriva Rusiei Sovietice, am crezut si cred in dreptatea cauzei romanesti. Cartea mea ‘Pax americana sau pax sovietica’, despre care banuiesc ca veti fi aflat, poarta ca dedicatie aceste randuri: ‘Ofiterilor si soldatilor romani, cazuti pe campiile Rusiei Sovietice, in apararea drepturilor sfinte ale Patriei lor’.

In mai 1946, cand am terminat cartea, persista in politica internationala nefasta iluzie ca totusi o pace de compromis ar fi fost posibila. Ce ar fi insemnat o asemenea pace pentru Romania este usor de verificat azi, citind cartea lui Walter Lippman, ‘Buts de guerre des Etats Unis’, aparuta in 1944, imediat dupa Yalta. Fara indoiala ca o asemenea pace este imposibila, atunci cand conflictul este mai profund si de proportiile unei crize istorice. Astazi se vorbeste de razboi ca unica solutie de a iesi din acest impas in care se gaseste omenirea.

Razboi contra cui? Contra Rusiei Sovietice. Deci evenimentele vin sa ratifice razboiul nostru. Mormintele celor ce au cazut in aceasta epopee menita sa insemne o eroica introducere la o noua faza a istoriei noastre, mormintele profanate de toti cei care au cutezat sa numeasca exact ca si rusii razboiul nostru un razboi criminal incep sa-si capete adevaratul lor sens.

In 1877, Partidul Conservator, precum stiti, s-a declarat impotriva participarii Romaniei la razboi, propunand retragerea armatei in munti. Cand armata romana a trecut Dunarea, Mihai Eminescu, redactor la ‘Timpul’, oficiosul Partidului Conservator, a scris un articol inspirat, preamarind liric faptul invierii armatei romane, facand sa tresalte in morminte Basarabii si Musatinii. Era o atitudine neconforma cu pozitia luata de partid. Alexandru Lahovary, unul din conducatorii Partidului Conservator, a venit furios la redactia ‘Timpului’ si a cerut socoteala lui Eminescu, pentru indrazneala de a fi elogiat trecerea Dunarii. Raspunsul lui Eminescu a fost pe un ton de o violenta exceptionala: ‘Putoare greceasca, tu nu poti sa simti ceea ce simt eu ca roman, cand incepem sa traim in istorie’. Intamplarea a fost povestita de Slavici si strigatul lui Eminescu este valabil si astazi, cand atatia indivizi, cu pretentia de a fi exponentii poporului roman, se leapada de patetica epopee a natiei, ca si cand ar fi rusine sa lupti, si o glorie sa fii las. Sunt aceiasi oameni care preamaresc in fiecare an actul capitularii de la 23 august [1944], ca o serbare glorioasa a natiei, pe cand [in] Finlanda ziua armistitiului este o zi de doliu.” (Va urma)

Nota redactiei: Pentru ca scrisoarea lui Pamfil Seicaru e foarte lunga, am ales sa o public in 2 episoade, care impreuna fac o radiografie completa a tradarii regale de la 23 august 1944.

Sursa: historiaincomoda.blogspot.com. 

/0 Comments/by

Razboiul 5G dintre SUA si China pe teritoriul Romaniei


china, sua, 5g

Razboiul 5G dintre SUA si China pe teritoriul Romaniei

Exista, fara doar si poate, un razboi total intre Statele Unite si China pentru ocuparea pietelor europene cu tehnologia 5G, razboi care se duce si pe teritoriul Romaniei.

In urma cu cateva luni, Gordon Sondland, Ambasadorul SUA la UE, a declarat la Bucuresti ca incurajeaza Romania sa devina o tara „libera de Huawei”: „Romania tocmai a semnat un memorandum de intelegere cu SUA, chiar inaintea intalnirii pe care presedintele Iohannis a avut-o cu Presedintele Trump. Scopul, in conformitate cu acel Memorandum, este ca Romania sa devina, sa spun asa, libera de Huawei […].Vrem ca prietenii si aliatii nostri sa foloseasca orice fel de echipament doresc pentru 5G, atat timp cat respecta standardele de guvernare, ceea ce nu include impartasirea de informatii cu guvernele-gazda, nu include activitati maligne si o serie de multe alte lucruri fata de care, evident, ne opunem. Cred ca Romania a analizat foarte serios ce tehnologie 5G sa foloseasca pe viitor si a decis ca tehnologia chineza nu este calea pe care sa o urmeze, iar noi aplaudam aceasta pozitie”.

N-a fost de ajuns. Desi in Romania, „razboiul tehnologic” a fost castigat de SUA, conform memorandumului de intelegere semnat intre Romania si Statele Unite in luna august, SUA continua sa atace China. Astfel, la 20 decembrie 2019, la Timisoara, intr-un context care nu prea avea legatura cu tehnologia 5G (era comemorarea eroilor Revolutiei Romane din Decembrie 1989), noul ambasador al SUA la Bucuresti, Adrian Zuckerman, nu s-a putut abtine si a strecurat, in discursul sau, urmatoarea „soparla”:

„Sunt o multime de influente maligne din pacate, care vin de la vecinii din nord, din pacate sunt influente de la chinezii comunisti. Si acum, la 30 de ani de cand au cazut comunistii, este straniu sa avem discutii de chestiuni ca 5G cu chinezii comunisti. Imi pare rau ca se intampla asa ceva”.

Lovitura nu a scapat vigilentei Chinei care, prin purtatorul de cuvant Wang Xinwei Cosmin, Secretar 1 la Ambasada R.P. Chineze la Bucuresti, a dat urmatoarea riposta:

Comunicatul Ambasadei Chinei la Bucuresti

„Ambasadorul SUA a ponegrit tehnologia chineza 5G fara temei si ne opunem ferm acestui lucru. De mult timp SUA si-a dat toata osteneala sa exagereze problemele de securitate ale tehnologiei chineze 5G, dar pana in prezent, SUA n-a putut furniza nici o dovada despre acest asa-numit ‘risc de securitate’. Abuzul puterii de stat si oprimarea intreprinderilor din alte tari prin intermediul mijloacelor politice sunt rusinoase si nu se potrivesc cu statutul de mare putere al SUA.”

„Comisia Europeana nu au depistat nici o ‘usa din dos’ in compania Huawei. In companiile americane, da.”

Dupa ani de revizuire, guvernul britanic, Oficiul Federal de Securitate IT (BSI) din Germania si Comisia Europeana nu au depistat nici o ‘usa din dos’ evidenta in compania Huawei. Pe cand, lacune de securitate au fost depistate in mai multe companii tehnologice americane, fiind dezvaluite multe cazuri de ‘usa din dos’. Huawei si-a exprimat disponibilitatea de a semna un acord fara ‘usa din dos’ si de a fi supus testelor si supravegherilor terte. SUA poate sa-si asume acelasi angajament?

Huawei a investit si a operat in Romania de multi ani si nu a provocat niciodata pericole pentru securitatea cibernetica. Huawei a participat activ la constructia retelei de comunicatii a Romaniei, a creat mii de locuri de munca si a adus contributii importante la veniturile fiscale, dezvoltarea economiei digitale si a progresului social din Romania. Cooperarea pragmatica dintre China si Romania a adus cele doua parti intr-o comunitate stransa de interese.

Guvernul Chinei incurajeaza intotdeauna intreprinderile chineze sa desfasoare cooperarea economica si comerciala in diferite domenii, inclusiv telecomunicatii si energie, pe baza respectarii normelor internationale si a legilor tarii respective. Guvernul Chinei nu sprijina nici o intreprindere sa se angajeze in nici o activitate care dauneaza intereselor legitime de securitate ale altor tari.

„Sfatuim SUA sa abandoneze mentalitatea invechita de razboi rece”

Suntem dispusi sa colaboram cu comunitatea internationala pentru a aborda amenintarile cibersecuritatii prin dialog si cooperare pe baza respectului reciproc, egalitatii si beneficiilor reciproce. Ghidata de principiul consultarii, cooperarii si beneficiilor pentru toti, China va continua sa impartaseasca oportunitatile majore aduse de noua runda de revolutie tehnologica cu alte tari, sa intensifice schimburile si cooperarile in domeniile stiintifice si tehnologice, inclusiv tehnologia 5G si sa contribuie mai mult la bunastarea intregii omeniri.

Sfatuim SUA sa abandoneze mentalitatea invechita de razboi rece si jocul de suma zero si sa se abtina de a cauta si a face dusmani peste tot. SUA a oprimat si a sugrumat in mod necontenit anumite companii chineze. Un astfel de comportament dur de intimidare a intalnit o ferma opozitie din partea Chinei si a altor tari pentru sustinerea justitiei. Ca ambasador al unei tari, ar trebui sa faca mai multe lucruri pentru intarirea prieteniei si a intelegerii reciproce dintre tari, nu invers.

Speram si credem ca tarile relevante vor face o judecata independenta pe baza intereselor lor pe termen lung si vor respecta principiul justitiei, corectitudinii si nediscriminarii. Suntem siguri ca ele sunt suficient de intelepte sa evite ‘capcana de securitate’ pregatita de SUA”.

/0 Comments/by
,

Serban Popa – Poporul roman – vinovat de propria decadere

Serban Popa - Poporul roman - vinovat de propria decadere

La finalul unui text mai vechi, publicat in revista CERTITUDINEA, promiteam cititorilor sa aducem lamuriri amanuntite in legatura cu ratarea – la inceputul anilor ’90 – de catre cetatenii Romaniei a sansei de a deveni, practic, cu totii, proprietari privati de capital.

Sansa pe care, atat la vremea respectiva, cat si in prezent, o oferea si (inca) o ofera punerea in practica a Variantei Cojocaru, ca ALTERNATIVA la asa-zisa „privatizare prin vanzare”, promovata si implementata (adica pusa in aplicare) de catre artizanii „tranzitiei” – a „solutiei” de iesire din comunism!

Lasandu-i la o parte, desigur, pe insisi autorii INFRACTIONALEI doctrine a privatizarii prin vanzare, trei erau – constatam in articolul scris atunci – entitatile responsabile de esecul punerii in aplicare a Variantei Cojocaru.

Entitati care, ele insele, colectiv sau individual, presupuneam ca alcatuiau si alcatuiesc societatea, ca sunt, sau au fost, parte a societatii.

Si, (ii) nominalizam ca responsabili, in ordine (alta decat cea pe care o vom infatisa in continuare) pe: Constantin Cojocaru, breasla juristilor si poporul roman.

Dupa o analiza, pe care, de altfel, functionarea justitiei din ultima vreme a validat-o fara echivoc, am ajuns insa, in momentul actual, la convingerea ca, din lista mai sus infatisata, trebuie eliminata breasla juristilor, corpul profesional alcatuit din procurori, judecatori, avocati, de cele mai multe ori chiar (si) din simpli juristi, angajati/salariati. In cazul lor, termenul de „vinovatie” este insuficient si impropriu deoarece, facand parte din sistemul de putere, sunt parte a raului insusi, rupt de societate, actionand impotriva ei.

Sistem care, inainte de 1990, era fundamental/prin definitie REPRESIV, iar dupa 1989 este fundamental/prin definitie MANIPULATORIU si, „dupa nevoi”, REPRESIV.

Asadar, vom renunta sa ii mai consideram pe procurori, judecatori si avocati responsabili de esecul luptei pentru evitarea dezastrului, a prapastiei in care a fost aruncat poporul roman.

In realitate (multi dintre ei fiind inrolati efectiv si acum in structuri informative ale statului paralel si perpendicular) respectivii sunt, alaturi de aparatcicii pcr si dss, metamorfozati dupa 1989 in oligarhie autohtona superpusa, AUTORII dezastrului, CIOCLII care, prin expertiza pe care o poseda au fost cei care au sapat groapa.

De altfel, experienta directa, pe care am avut-o la jumatatea anilor ’90, a fost cat se poate de edificatoare. Atunci, incercarea de a gasi sprijin pentru fundamentarea juridica a dreptului de proprietate, inalienabil si imprescriptibil, al cetatenilor Romaniei asupra bunurilor de alcatuiesc/provin din proprietatea comuna a intregului popor, s-a lovit, ca un zid, de refuzul net al profesionistilor – multi dintre ei fiind somitati in materie – de a coopera.

Si acelasi refuz transant s-a produs si recent, odata cu reluarea preocuparilor mai sus amintite.

De aceea, din lista initiala de trei vinovati de esecul Variantei Cojocaru, mai raman doi.

Vinovati care, in ordinea gravitatii vinovatiei, sunt: poporul roman si Constantin Cojocaru.

Drept urmare, in prezenta expunere, ne vom ocupa, prioritar, de vina poporului roman de propriul esec.

Pentru aceasta vom lasa deoparte consideratiile de ordin (mai mult sau mai putin) general, atat de uzitate si care stau la temelia discursului prin care ne justificam ca eterni „luzeri”.

Consideratii care fac trimitere la toate acele „calitati” pe care autori precum Constantin Radulescu-Motru sau Dumitru Draghicescu ori, mai de curand, Daniel David, sunt nevoiti sa le contabilizeze la pasivul nostru ca popor.

Evident „calitatile” cu pricina (pe care nici nu vrem, macar, a le enumera) reprezinta un fundal la care trebuie sa ne raportam si fara de care greselile ultimelor trei decenii par a fi mai greu explicabile.

Lucrurile se for infatisa insa, in adevarata lor lumina, atunci cand le vom privi de sus: de la inaltimea caderii comunismului.

O prabusire relativ asemanatoare, desi diferita (de)caderea disecata de un Eduard Gibbon, sau profetita de un Dimitrie Cantemir…

Pentru ca, desi la sfarsit de secol XX aveam de-a face cu un imperiu, cel sovietic, structurat ca o entitate de putere asemanatoare imperiului roman sau a celui otoman, miza disparitiei sau supravietuirii lui a fost alta.

O miza situata mai dincolo de comandamentele istoriei de manual, sau de obiectivele oculte ale celor care au prabusit „comunismul stiintific”, dupa ce (stra)strabunicii lor il inventasera cu aproape doua secole mai inainte.

O miza care a fost in 1989, este si acum si va continua sa fie, intr-un oricare viitor imaginabil, stabilirea (pentru unii restabilirea) raportului corect – daca corectitudinea poate exista intr-un astfel de raport – dintre PROPRIETATE si LIBERTATE.

Or, in concertul popoarelor lumii (nu doar al celor est-europene, care au fost scoase la poarta unui lagar pentru a fi varite pe poarta altuia!), poporul roman este – dupa stiinta noastra – singurul care a avut printre fii sai pe cineva care a gasit, la momentul oportun, solutionarea practica a problemei transferului bunurilor, aflate in proprietatea socialista, in proprietatea privata a tuturor cetatenilor.

Ar fi putut rezolva astfel, fie si partial – ca solutie de etapa – mai sus pomenita problema, cea a raportului dintre proprietate si libertate.

De aceea, faptul ca poporul roman, elita si mase deopotriva – exceptandu-i, desigur, pe infractorii si complicii lor din umbra care au deposedat cu premeditare si cinism pe proprietari de intregul lor avut comun – a ales insa, in cunostinta de cauza, sa ignore – mai mult, sa respinga! – Varianta Cojocaru, ii va impovara pe contemporanii nostri concetateni, cu o vina IMPARDONABILA in ochii generatiilor viitoare.

In realitate, tocmai EXECRABILA alegere facuta de catre locuitorii spatiului „carpato-danubiano-pontic”, aceea prin care au renuntat in mod imbecil, de a fi proprietari privati de capital, ii coboara in prezent, de la statutul de popor, la acela de populatie gregara.

De aceea, intrucat respectivii locuitori s-au lasat, vreme de aproape treizeci de ani (la data prezenta a sfarsitului de an 2019 – n. red.) si se lasa, in continuare, prostiti de MINCIUNA INCALIFICABILA a legitimitatii si legalitatii FALSEI privatizarii prin vanzare, ei isi asuma inclusiv DISPARITIA ca romani.

In consecinta, dezastrul economic si social, marasmul moral si politic, statutul colonial si diaspora hipertrofiata, ca EFECTE ale promulgarii si punerii in aplicare a legii 15/1990, urmate de implementarea pachetelor legilor privatizarii sunt, asadar, IMPUTABILE IN TOTALITATE, atat TUTUROR romanilor, cat si FIECARUI roman in parte.

Roman care NU a inteles si NU vrea sa inteleaga – din (pseudo)ratiuni ce tin de acceptul sau de a se lasa mituit cu firimiturile de la masa bogatilor „nemilostivi” – care este CAUZA FUNDAMENTALA a raului: faptul ca a acceptat si accepta sa fie FURAT de catre propriul stat.

Romani care NU a facut si NU vrea sa faca nimic pentru a inlatura cauza cu pricina (FURTUL) si, pe cale consecinta, efectele ei.

Ii dam o veste proasta acelui „fiecare roman” care refuza sa se implice in recuperarea a ceea ce i s-a furat. De fapt, ii reconfirmam vestea, dupa ce l-am avertizat deja intr-un precedent articol publicat in revista CERTITUDINEA: el, romanul in speta, este si astazi PROPRIETAR al bunurilor mijloace de productie ce au facut obiectul proprietatii socialiste.

Aceasta calitate a sa este de netagaduit si in prezent, caci TOATE instrainarile, de catre stat, bunurile aflate in proprietatea socialista au fost si sunt NELEGALE si NELEGITIME.

Motivul fiind acela ca furtul, infractiunea savarsita prin promulgarea si punerea in aplicare a legii 15/1990, NU nasc drept de proprietate pentru infractor (statul roman si, dupa caz, cei in favoarea carora au fost instrainate, de catre statul roman, bunurile furate de el, din proprietatea [socialista a] intregului popor…).

Si ii mai dam o veste – si mai proasta! – aceluiasi roman care refuza sa se implice in recuperarea a ceea ce i s-a furat. De fapt, ii reconfirmam vestea dupa ce, de asemenea, l-am avertizat deja intr-un alt articol, publicat tot in revista CERTITUDINEA: cata vreme achizitioneaza si vinde bunuri furate – de pilda cumpararea de catre chiriasi a apartamentelor ICRAL la pretul unui frigider – el, romanul in speta, ESTE pasibil a fi autor, dupa caz, complice la traficul cu bunuri furate!

Traficul cu bunuri furate este INFRACTIUNE!!

Iar el, romanul, este un posibil INFRACTOR!!!

Sursa: revista CERTITUDINEA nr. 53, 2019.

/0 Comments/by