Entries by Patrick Matis

Dan Diaconu – Salvarea e pe persoana fizica


singuratate, individualism, dan diaconu

Dan Diaconu - Salvarea e pe persoana fizica

„Salvarea e individuala” sau „salvarea e pe persoana fizica”. Aud foarte des aceste formulari. Au ajuns un soi de mantra, de loc comun. In orice discutie, cand vine vorba de salvare, se gaseste cate unul care sa spuna ca, da, salvarea nu poate fi decat individuala. Si toti ceilalti il aproba. Iata un cliseu toxic.

Pentru a intelege de ce nu e asa, o sa va dau un exemplu de „salvare individuala” dusa la extrem. Sa presupunem ca maine esti martorul unui cataclism nuclear sau al unei maladii deosebit de grave care omoara intreaga planeta cu exceptia ta. S-ar putea spune ca esti „salvat individual”, „pe persoana fizica” sau cum vrei sa-i spui. Chiar crezi ca esti salvat? Pe o planeta pustie, fara nimeni cu care sa schimbi o vorba, doar tu cu tine? O consideri salvare? Evident ca-i o aiureala, iar soarta ta ar fi mai crancena decat a celor care-au murit. Cel putin lor li s-a dat o moarte rapida, pe cand tu te-ai chinui fara nicio speranta.

Evident ca nu luati in calcul un asemenea scenariu radical! Probabil va ganditi la un scenariu in care ceilalti – adica cei care nu s-au pregatit – sufera crancen, in timp ce tu, eroul, esti triumfator. Asta ar putea fi valabil pe un termen extrem de scurt. Una-doua zile, dupa care „ratatii” s-ar indrepta impotriva ta, cel atat de bine pregatit, iar tot calculul pe care l-ai facut s-ar duce de rapa.

Analiza pe care ar trebui sa v-o faceti e ceva mai complexa. Cei care au prins perioada comunista stiu ca in acele vremuri de crancena agresiune impotriva individului, de teama permanenta de ciripitori, exista un spirit de solidaritate de invidiat. Vecinii erau – de cele mai multe ori – membri ai familiei. Scara blocului, blocul, strada, cartierul reprezentau o familie extinsa. Asta conducea la o solidaritate. Puteai lasa copilul sa se joace pe strada fara nicio teama. Cum intotdeauna se mai gasea cate un adult in preajma, era ca si cum ti-ai fi lasat copilul cu un bunic, unchi etc. Asa a copilarit „generatia cu cheia la gat”.

Dupa Revolutie, spiritul de solidaritate a fost detonat de un individualism atroce. Fostii prieteni – de nedespartit in alte vremuri – au ajuns sa se vada din ce in ce mai rar. Fiecare era „ocupat” in felul sau, alergand sa faca bani, sa aiba mai mult decat celalalt. In acest fel, fostele comunitati bazate pe apartenenta la un loc fizic (asemanatoare comunitatilor rurale traditionale) au fost inlocuite de „prieteniile” bazate pe aparenta „apartenenta la o clasa”. De cele mai mute ori, clasa respectiva e data de capitalul pe care ai reusit sa-l acumulezi. Insa niciodata nu gasesti doi oameni care sa aiba averi identice. La fel, cel care are mai putin tanjeste sa fie bagat in seama de cel care are mai mult. Insa cel care are mai mult, la randul sau, tanjeste si el mai sus s.a.m.d.

E un cor al surzilor. Fiecare vrea sa fie bagat in seama de cel care n-are niciun interes sa-l bage in seama. Fiecare isi doreste sa fie „prietenul” celui care, in realitate, il detesta. Asa se ajunge la o mare insingurare, la o atomizare a individului, la o izolare reala si profunda. In termeni reali nu mai esti prieten cu nimeni, toti iti sunt dusmani! Chiar si sotul/sotia sau, de ce nu, propriul copil. Fiecare isi urmareste „obiectivele” sale. De-aceea rata divorturilor e uriasa, de-aceea relatiile dintre oameni sunt aberant de superficiale. Si nu-ti mai ramane decat o stranie singuratate pe care incerci sa o spargi cu relatii contextuale, distractii false etc. De fapt nu incerci decat sa te pacalesti, sa te auto-droghezi cu crezul ca „tie iti este bine”.

„Salvat pe persoana fizica” esti acum. Starea de insingurare in care esti adus e, in sine, o inginerie sociala. Ti-ai pus vreodata intrebarea de ce te certi cu ceilalti? De ce sunt unii care te agreseaza – fiind constienti de asta – iti spun c-o fac pentru binele tau, in conditiile in care nici lor nu le va fi bine? De ce unii urla ca disperatii, se tavalesc pe jos si se comporta ca nebunii? De ce intreaga societate e una nebuna?

Cand spun ca lumea e nebuna nu-i o bagatela stilistica, ci chiar o realitate. Comparand societatea de azi cu cea de-acum douazeci de ani constatam ca lumea de atunci era mult mai stabila. Daca insa o comparam cu cea de-acum o suta de ani ne cutremuram. Si sa nu-mi spuneti ca nu putem face comparatia!

Ma opresc aici cu divagatiile. Problema de la care am pornit era cea legata de salvare. Exista salvare individuala? Nu doar ca nu exista, ea nici n-ar fi de dorit deoarece il transforma pe „salvat” in victima. Daca doriti salvare – chiar si individuala – faceti pasul catre comunitate, acea comunitate profunda nebazata pe bani sau alte chestiuni temporare. Stiu ca 90% dintre cei care ati ajuns aici, daca imi veti da dreptate o veti face doar din complezenta, intrucat nu sunteti capabili sa faceti pasul despre care vorbesc. Ceea ce e grav deoarece asta inseamna ca monstrul care va manipuleaza a invins. In mod normal ar trebui sa faceti eforturi de a va apropia de cei in ochii carora contati. Si sa faceti in asa fel incat sa conteze si ei in ochii vostri. Asta inseamna a depasi superficialitatea si a va rupe de monstrul lumii de azi.

Daca vreti sa luptati impotriva ticalosiei societatii, daca vreti sa ingenuncheati balaurul, atunci faceti in asa fel incat sa aveti o comunitate sincera in jurul vostru. Regasiti-va parintii, rudele, prietenii s.a.m.d. Incercati sa dati sinceritate pentru ca, la randul vostru, sa primiti sinceritate. Abia atunci veti intelege ca nu mai aveti nevoie de salvare deoarece sunteti deja salvati.

Retineti asadar ca individualismul nu-i decat iluzia care va e picurata de cei care-au gandit si programat nebunia lumii actuale. Comunitatea e cea care va vindeca si, in acelasi timp, va salveaza. Totul e ca baza comunitatii sa fie afectiunea, sinceritatea, adica acele valori solide si nu minciuna banului.

Al vostru Dan Diaconu la raport via trenduri.blogspot.com.

/0 Comments/by

Ioan Rosca – Anticomunismul convenabil ticalosilor


ioan rosca, anticomunism, pandemie, politica

Ioan Rosca - Anticomunismul convenabil ticalosilor

Exista multe feluri de anticomunism, unele acut contradictorii. Dar e vorba de contrapunere, sau de concurenta? Se poate crede ca divergentele nu sint majore – in plan conceptual, ca e vorba doar de mici ambitii, vanitati, chitibusarii, micimi romanesti. Sau chiar admite ca sint in joc (cercuri de) „interese colaterale” subterane, asa cum am sugerat in textele mele despre agentii domnului Tismaneanu (domnul Cioflinca, intr-un interviu recent cu S. Maier lamureste misiunea holocaustologilor pe cucerita reduta anticomunista). Dar totusi, poate nu e macar vorba de pozitii socio-politice divergente.

Ei bine, tocmai aici se afla radacina confuziei paralizante in care e mentinuta „societatea civila”. Falia-trasee intre cele doua anticomunisme se casca de la temelie, de la nivelul pozitiei fundamentale fata de conditia politica umana si produce posturi civice incompatibile, presiuni de sens contrar. Semnalez citeva manifestari ale dihotomiei:

Anticomunismul A doreste judecarea penala a celor care au produs suferinta victimelor, respinge prescrierea invocata de complicii criminalilor si cere pedepsirea penala a celor care au blocat justitia dupa 1989.

Anticomunismul nonA se multumeste cu condamnarea morala a nedreptatirilor, se bucura de recunoasterile generale, de scuzele festive, si de dezbateri academice, evitind pacatul razbunarii („vinatoarea de vrajitoare”).

Anticomunistul A cere pentru victime despagubiri, platite de statul uzurpat, obligat apoi sa se indrepte in regres spre cei ce au comis crimele sau profitat de ele.

Anticomunistul nonA declara ca suferintele nu se platesc cu bani, in timp ce fostii detinuti politici isi iau cuminti (recunoscatori?) „pensiile” acordate de generosul stat post-comunist.

Nu putem lega bolovanul despagubirilor de gitul bugetului sarac al tarisoarei, nu putem lovi nevinovatele generatii de azi – spun analistii nonA. Cu proprietatile mari, nationalizate, ale unor cetateni ajunsi – multi – in strainatate – e altceva! Avutia se poate reconstitui – „in integrum”, viata s-a dus. Ce nu se da urmasilor asupritilor este sifonat din buget de urmasii asupritorilor si, oricum, nu ajunge la populatie (care de altfel e vinovata, cel putin de pasivitate in fata crimei si de mentinerea criminalilor la putere) – raspund analistii A. Adaugind ca ascunderea sub pres a datoriei statului fata de victimele comunismului va usura plata despagubirilor pentru pretendenti din alte categorii (holocaust etc.) facind loc si ingineriei reconstituirilor frauduloase.

Adeptul A e impatimit de libertate si reproseaza sistemului represiv otravirea existentei si incalcarea demnitatii umane, incarcerarea sau domesticirea cetatenilor, fara a admite ca serioase pretextele ideologice comuniste, considerind ca o dictatura impusa si controlata din exterior, chiar daca are un program capitalist, trebuie rasturnata.

Adeptul nonA e concentrat pe doctrina comunista (proprietate comuna, gregaritate sociala etc.) pe care o ia in serios criticind-o plin de ura suspecta, validind a posteriori faptul – imaginar – ca in Romania am fi avut un autentic experiment social, din pacate nereusit, si nu inrobirea populatiei de catre o clica uzurpatoare, pentru care ideologia era doar pretext.

Un adevarat nonA recurge continuu la animism, denuntind „comunismul”. Sistemul, bata-l vina! E cumva de acord ca „toti am fost vinovati”, cu grija totusi spre a demonstra valoarea inefabila a „rezistentei prin cultura”.

In timp ce, un adevarat A va arata cu degetul comunistii criminali si va introduce o scara a vinovatiilor – pentru a nu face jocul strategiei de compromitere a victimei perfectate la Pitesti.

Activistul nonA face curte dreptei corporatiste pina la apologia imperialismului „civilizator”, al marii proprietati – prezumate cinstite, marii finante – prezumate benefice, pietei rechinilor – prezumate libere, individualismului mercantil – prezumat progresist, competitivitatii cu orice pret, luminarii de la apus. Este reflectia in oglinda, cu doar semne schimbate, a vechii propagande anticapitaliste.

Activistul A respinge farsa dreapta-stinga si, dincolo de ideologiile de serviciu, constata valabilitatea sentintei eminesciene „…Cei tari se ingradira./Cu-averea si marirea in cercul lor de legi,/Prin bunuri ce furara, in veci vezi cum conspira”. Respinge deci aberanta simpatie a obiditului sub comunisti fata de exploatatorii ne-comunisti de aiurea, intelegind ca aservitul/manipulatul de oriunde ii este frate.

Militantul nonA cere interzicerea simbolurilor comuniste si a propagandei pentru comunism, insista ca Europa sa arate fermitate in politia gindirii corecte. Condamna putreziciunea de stinga a intelectualilor din occident, vinduti Moscovei, sau orbi cu desavirsire.

Militantul A nu are motive sa-si trateze cu suficenta colegii de conditie. Le va explica insa in ce capcana au cazut, la rindul lor, crezind ca in Est lucreaza istoric Mai Binele. Pentru ca pacalitii tuturor binaritatilor rau-rau, sa se trezeasca.

Cetateanul A vrea un stat just, curatat de uzurpatori paraziti, care sa slujeasca dreptatea, jocul corect economic, social. politic. Constata ca nici capitalismul construit dupa 1990 de banditii care au capturat Romania nu e mai breaz decit socialismul spre care ne conduceau – tot ei – inainte. Ca josnicia inhaitata degradeaza creatia sociala.

Cetateanul nonA crede ca numai comunismul a putut fi corupt si deraiat, pentru ca are carente de principiu, in timp ce capitalismul are anticorpii necesari evitarii patologiei. Nici realitatea trazitiei romanesti nu-l satura de propaganda.

Personalitatea nonA nu intelege de ce se manifesta nostalgia pentru epoca Ceausescu. Cum de tinjesc vulgarii dupa o epoca urita, cotropiti din pofte materiale – spun destul de bine hranitii ideologi de tranzitie. Cum de nu vad sarantocii salbaticiti si resentimentari ca nu capitalismul e de vina, ci capitalistii actuali?? (Aceiasi care insa – atentie! – nu sint atit de vinovati de ce au facut inainte de 1989, pentru ca, atunci, de vina era mai ales sistemul).

Persoana A vede ca ticalosia fostilor activisti si securisti, „eliberata” de restrictii, a facut mai mult rau Romaniei dupa 1989 decit inainte, ca viata majoritatii s-a inrautatit, datorita Tranzitiei criminale spre capitalism, operata tot de cei care au fortat tranzitia in sens invers, dupa 1944. Si, fara a eluda raspunderea populatiei degradate de sistem in sutinerea devastarii post-decembriste, intelege si compatimeste situatia victimelor inselaciunii comunisto-feseniste.

Combatantul non-A latra mult si nu musca – pentru ca nu vrea, nu poate sau nu trebuie. Se agita continuu fara vreun scop limpede, in fata usilor inchis intredeschise, aranjeaza pacturi, face compromisuri de etapa… pe un drum care nu ajunge nicaieri, desi pleaca necontenit. Arunca spre dusman suliti fara virf (de exemplu tipa despre Iliescu ineptii, permitindu-i sa le dovedeasca falsitatea, in loc sa-l incolteasca pe atitea subiecte in care nu are aparare).

Combatantul A incearca sa produca pierderi reale dusmanului, cu economie de mijloace, intr-o lupta disproportionata. Daca pierde, recunoaste. Iar daca isi da seama ca nici nu a luptat,ca s-a amagit, se caieste.

Ginditorul A este profund, lucid, cinstit si tragic. El stie ca omul se ridica greu la inaltimea aspiratiilor propagate de un filon emancipator subtire, dar cade usor inapoi, in animalitatea pe care-i cresc visele. Ca la baza fenomenelor degenerative sta slabiciunea conditiei umane, limitarea potentialului creator de cultura colectiva, izbirea cautatorului temeiului sensurilor de adinci obstacole filozofice si limitari epistemice. Ca aceste dificultati, care ne trag in jos, ca o gravitatie spirituala, sint exploatate de rapitori tot mai rafinati si mai cinici, care au inlocuit represiunea cu diversiunea, teroarea cu ingineria iluziei libertatii.

Ginditorul nonA penduleaza intre sperante ieftine afisate indecent si dezamagiri periodice, care-i justifica renuntarile in fata bataliilor costisitoare. Nu se ocupa cu cauzele profunde ale proceselor, ci descrie satios plasa interminabila a efectelor – pe care le observa toata lumea – avind nevoie de un monopol mediatic pentru a livra continuu aceasta marfa indigesta, pe o piata saturata de lamentatii sterile.

Mi-am asumat un anumit schematism in enumerarea de mai sus, cu riscul de a comite erori sau de a estompa nuante prin simplificari, ca sa converg spre o explicatie justa in esenta a confictului dintre anticomunstii A si nonA. Nu e o pledoarie pro-domo ci pentru drumul pe care as dori sa merg mai bine: nu sint nici eu un A cum mi-ar place.

Sint un non-nonA indirjit. De ce?

Pentru ca nu cred ca multi retori de tip nonA sint atit de naivi incit sa creada ce spun. Cum de nu vad ei ca pledoariile pentru capitalismul cel bun, spre care se ajunge muncind supus, convin tocmai imbogatitilor comunisti, care au nevoie de cumintenia „prostimii” pe care au mintit-o, au folosit-o si au jefuit-o? Ca tot lor le convin si tezele ca e urita (sau inoportuna) setea de pedepsire, invidia pe averile acumulate dubios, justitiarismul social. De ce vor lustratie numai dupa ce ea nu mai are obiect si nu cer, de exemplu, acum, lustrarea faptasilor Tranzitiei? Tovarasii patronati fug exact de tezele A, care instiga la nesupunere: ca imbogatirea nu e temei de respect si putere iar cei care au reusit-o necinstit trebuie contestati, infruntati, descaunati, pedepsiti, invinsi, ceea ce nu se poate fara lupta. Stapinii nu vor razmerita, deci vor acoperi orice provocare periculoasa, cu brum. Inclusiv cu anticomunism nonA inofensiv si toxic, care sporeste nostalgia populatiei pentru un trecut masluit de prezent.

Pina la urma e vorba aici de o alegere simpla: indemni oamenii la respingerea sau la acceptarea faptului monstruos implinit? E clar de ce s-au refugiat in falsa transee nonA toti cei care au gasit un locusor, un oscior, un tunulet, un turnulet, un protector. Si de ce tabara A, dezertata de justitiari autentici, s-a umplut cu aventurieri fara busola, dezechilibrati de variate tipuri, provocatori.

Incit ma vad impins inexorabil sa o las si eu balta. Degeaba suflu spre ce ar fi putut fi sens, ca sa fac vint din cuvint. Vaporul a luat-o in alta parte, impins de vaslele ocnasilor. Am platit cu 20 de ani o incapatinare fara fruct viu. Or, tocmai asta e testul final al unui A onest – nu poate continua nelimitat fara efecte. Trebuie sa se opreasca, daca devine sigur ca nu are cu cine co-crea inteles si nici pe cine astepta, ca va fi anacronic multa vreme, ca lucreaza – prin istorie – pentru un viitor indepartat (sau chiar indepartant, daca seva A va fi extirpata).

Sursa: piatauniversitatii.com.

/0 Comments/by
,

Catalin Berenghi – Un altfel de primar

Catalin Berenghi - Un altfel de primar

Da, este nevoie de un altfel de primar. Am expus, in numarul trecut (CERTITUDINEA – n. red.), cele 10 principii dupa care ma ghidez, baza acestora fiind patriotismul. Toate actiunile mele in spatiul public (blocarea constructiei megamoscheii, remontarea inscriptiei „BUDAPESTA” de pe Arcul de Triumf, obtinerea si accesarea de fonduri pentru Biserica Sfantul Nicolae si refacerea cladirii „Barac” din Scheii Brasovului etc.) de aici au pornit. Ca si declansarea unor procese impotriva celor care comit acte antinationale (procesul impotriva UDMR, actiunea in instanta impotriva celor care ridica ilegal, la Sighetu Marmatiei, cea mai mare sinagoga din Romania etc.).

Toate aceste actiuni sunt insa doar riposte civice impotriva ilegalitatilor de orice fel, riposte pe care le voi continua. Nu este insa suficient. Mai trebuie sa si construim ceva, mai trebuie sa gasim si solutii pentru problemele cu care ne confruntam. Una ar fi sustinerea proiectului legislativ „CONSTITUTIA CETATENILOR”, dar asta nu tine de competentele directe ale unui primar. In schimb probleme precum cea a gunoaielor, reducerea poluarii sau realizarea unui sistem de incalzire cu adevarat ieftin si ecologic, acestea, da, tin de competentele directe ale unui primar. Nu s-a gandit niciunul dintre ei, pana acum, sa apeleze la „tezaurul de brevete” de pe strada Ion Ghica, adica de la OSIM. Mai exact, in cazul de fata, la tehnologiile lui Iuliean Hornet, cu care am scapa definitiv de gunoaie. Iar gunoaiele ar deveni, in paralel, cea mai ieftina sursa de energie pentru incalzirea locuintelor si a apei calde. Atentie: cea mai ieftina si mai nepoluanta sursa de energie de pe Pamant!

Cine e Iuliean Hornet? Cei care citesc CERTITUDINEA stiu. Si stiu si de ce. Am sa-l prezint si eu, pe scurt.

E un roman multiplu premiat pentru numeroasele sale inventii si inovatii in domeniul tehnic. Amintim aici titlul de Managerul Anului 2014, cu care a fost desemnat si premiat la Oxford – Anglia de Comitetul European al Oamenilor de Afaceri Socrates, titlul si distinctia de Lider Mondial al Oamenilor de Afaceri, primite in 2015 atat la Atena – Grecia, cat si in Las Vegas – Statele Unite. Sa va mai spun ceva: Iuliean Hornet a refuzat sa fie inghitit de marile companii ale lumii, care i-au inaintat sume ce depaseau sase zerouri, doar pentru ca Hornet sa produca sub sigla acestora. Motivul refuzului? Nationalismul sau ferm, de la care nu se abate. Incearca din rasputeri sa-i constientizeze pe romani, prin inventiile sale, de avantajele energiei din biomasa, ca alternativa la defrisarea de paduri din Romania. „Padurile noastre nu sunt combustibili! – Our forest, aren’t fuel!” – este unul din sloganurile companiei pe care o conduce inventatorul.

O sa ma intrebati ce legatura au inventiile lui Iuliean Hornet cu atributiile primarului general al Capitalei. Au – si am sa dau un exemplu concret, prezentat si in CERTITUDINEA nr. 37. Exista in Bucuresti, in Sectorul 4, un bloc cu 13 etaje care are un sistem de incalzire diferit de cele curente, adica de sistemul centralizat sau de cel individual, al centralelor proprii cu gaz. Diferenta e uriasa, din mai mute puncte de vedere. In primul rand din punct de vedere al costurilor pentru utilizatori: pentru a asigura apa calda si caldura la un apartament, costurile nu depasesc 4 euro pe metrul patrat pe an, chiar si daca sunt ierni foarte grele.

E vorba de sistemul de incalzire ecoHORNET, inventie a fratilor Iuliean si Aurel Hornet. Inventia aceasta revolutioneaza piata energiei termice si electrice, avand un potential de salvare ecologica a intregii planete. Pe noi – si, evident, pe mine! – ne intereseaza, deocamdata Bucurestiul. Tehnologia ecoHORNET, ignorata de Ministerul Mediului si de intregul Guvern (ca sa nu mai spun de primarii Capitalei!) vine in intampinarea rezolutiei adoptate de guvernele lumii, inclusiv cele din UE, prin care emisiile de carbon vor trebui reduse aproape la 0 pana in anul 2050.

Tehnologia ofera si o solutie suplimentara de reducere a cheltuielilor utilizatorilor, intrucat pentru acest sistem nu se plateste taxa de poluare impusa de Uniunea Europeana pentru centralele clasice. In plus, cenusa rezultata prin arderea peletilor in centralele ecoHORNET este un ingrasamant extrem de eficient in agricultura. Deci, practic, prin aceasta tehnologie nu se pierde nimic, nu ramane nimic nefolosit. Sau, ca sa ma exprim mai pe inteles, o centrala termica ecoHORNET cu peleti produce aceeasi energie termica, la un pret de cel putin cinci ori mai mic fata de o centrala care functioneaza pe baza de motorina sau energie electrica.

Pe de alta parte, daca aceasta tehnologie s-ar extinde la nivelul intregii tari, cu o investitie de doar 1% din PIB, Romania ar valorifica intr-un timp record TOATE deseurile menajere si ar inchide toate gropile de gunoi din tara. Sau, mai concret, daca statul roman ar investi 60 de milioane de euro in echipamente de peletizare (de transformare a gunoaielor in biomasa granulara), Romania n-ar mai avea gropi de gunoaie, caci n-ar mai exista gunoaie. S-ar valorifica 100% deseurile menajere, namolurile de epurare, materialele din plastic, cauciucuri, deseurile agricole, silvice si din industriile conexe, Romania ar deveni „farmacia verde” a Europei si a lumii. Din pacate, Ministerul Mediului si intregul guvern se fac ca nu pricep revolutia produsa de sistemele ecoHORNET pe piata mondiala a energiei si prefera „subterfugii” pseudo-ecologice, aducatoare, in schimb, de bani pentru propriile buzunare. De pilda incineratoarele de gunoaie extrem de poluante, interzise deja in Europa. Numai ca Austria le are pe stoc si – cui sa le vanda, daca nu Romaniei?…

Asadar, pentru un primar responsabil, GUNOAIELE devin, din focar de infectie (groapa de gunoi de la Chiajna, de pilda), resursa de energie pentru Bucuresti, iar mafia gunoaielor ar disparea in scurt timp. M-am intins atat de mult cu explicatiile pentru a prezenta, cat mai pe inteles, alternativa mea – in cazul in care voi fi ales primar – la incineratoarele pe care vrea sa le construiasa doamna Firea. Cu precizarea ca incineratoarele, oricare ar fi ele, transforma gunoaiele in alte gunoaie, care nu mai pot fi folosite la nimic. Trebuie depozitate in alta parte. Prin tehnologia propusa de mine, gunoaiele sunt transformate in combustibil iar cenusa acestui combustibil este ingrasamant. De ce nu e folosita in Romania? De ce e folosita doar in strainatate? Intrebati Guvernul, Parlamentul si pe primarul general al Capitalei!

A consemnat Catalin Berenghi via CERTITUDINEA nr. 56, 2020.

/0 Comments/by

Corvin Lupu – Fundatii straine de „binefacere”, factor de risc pentru siguranta nationala II


conservation carpathia, siguranta nationala

Corvin Lupu - Fundatii straine de „binefacere”, factor de risc pentru siguranta nationala II

Cu zece luni in urma, am scris un prim articol cu acest titlu. De atunci s-au intamplat multe si situatiile pe care le semnalam au dobandit accente mai puternice, reprezentand pericole mai mari. Am aratat in acel prim articol cum s-au insinuat fundatiile straine in Romania, incepand cu GDS-ul lui George Soros, omul despre care consilierul din 2017 al presedintelui Donald Trump, Stephen Bannon, spunea ca detine controlul asupra serviciilor secrete romanesti. Referirile speciale le-am facut la adresa Fundatiei Conservation Carpathia, poate cea mai influenta fundatie cu scop economic explicit, mascat prin actiuni de promovare a unui mediu sanatos. Am aratat ca la infiintarea ei, la o judecatorie dintr-un oras mic al unui colt al Transilvaniei, in Zarnesti, initiatorii fundatiei, mari multimiliardari occidentali, au cerut instantei de judecata si au obtinut dreptul „legal” de a exploata zacamintele minerale ale muntilor nostri, vizati fiind, in primul rand, Carpatii Meridionali, cu deosebire Muntii Fagaras, deosebit de bogati in resurse neexploatate ale subsolului, mai ales uraniu, neferoase si metale rare.

Am aratat pe scurt cum doreste Fundatia Conservation Carpathia sa creeze si sa controleze un Parc National in Muntii Fagaras, cu aer curat si poteci frumoase, unde sa nu se mai taie padurile si sa nu mai intre tipenie de om din alte ratiuni decat plimbarea. „Idealurile” pe care le promoveaza fundatia multinationala sunt unele onorabile si, in parte, dorite de opinia publica si de locuitorii din zona. Am aratat ca in Occident, legislatia prevede ca cine controleaza padurile, are dreptul de exploatare a subsolului lor, iar in lipsa suveranitatii nationale a Romaniei, occidentalii pot promova la noi orice fel de legislatie, in orice moment, mai ales cand este vorba despre acte normative care sunt deja promovate in UE, mama si tatal nostru, cu drepturi depline asupra noastra.

Oare romanii nu pot, sau nu vor guvernantii, sa gestioneze corespunzator propriul teritoriu national, incat trebuie sa vina fundatii straine sa o faca? Deja Fundatia Conservation Carpathia a cumparat in zona la care ne referim 30.000 de hectare de padure si terenuri agricole aferente!!! Cand scriam articolul din aprilie 2019, cumparasera 26.000 de hectare. In zece luni au mai acaparat 4.000. Desigur, in contrapartida cu grija pentru mediu, fundatia vrea sa primeasca exploatarea zacamintelor minerale. In schimbul zacamintelor, fundatia multinationala va plati redevente statului roman. Vor plati oare 0,5% din valoarea zacamantului exploatat? Sau poate 2,5%? Aceasta este marja procentuala de redeventa minima si maxima pe care o achita unele din cele opt firme straine care exploateaza aurul din Romania? Cei care platesc redevente de 2,5% se plang la guvern spunand ca nu este dreptate, pentru ca alte firme straine achita doar 0,5 %, ramanand ei cu restul de 99,5%… (!) Recunosc public ca nu am crezut niciodata in viata ca Romania va ajunge la acest nivel de supunere coloniala!

In finalul articolului trecut, am aratat ca: „…nu pot sa nu fiu de acord cu presedintele actual al SUA, care se pronunta ferm pentru o Europa a natiunilor! Doamne ajuta! Poate atunci isi vor gasi si romanii locomotiva care sa-i impinga spre mai binele la care aspiram multi dintre noi.

Lupta pentru acapararea Muntilor Fagaras cu multele lor resurse naturale continua!”

Intre timp, incepand din primavara anului 2019, multe s-au schimbat in politica europeana si in cea romaneasca. Dupa declaratii de intentie promitatoare si cativa pasi de asemenea incurajatori, privitor la sustinerea Europei natiunilor, SUA nu s-au mai implicat in sustinerea partidelor suveraniste. Administratia national-protectionista a presedintelui Donald Trump, efectiv blocata de lupta „pe viata si pe moarte” cu globalistii, s-a retras din afacerile europene, speriata si de perspectiva periculoasa a aruncarii Germaniei in bratele Federatiei Ruse si a Chinei, daca suveranistii din diverse state europene ii vor lua controlul asupra pietelor si resurselor naturale ale Europei de Est. Astfel, cresterea numarului de reprezentanti ai partidelor suveraniste in Parlamentul European a fost mai mica decat fusese prognozata. Suveranistii nu au preluat majoritatea in acel parlament. In Italia, Matteo Salvini, care, alaturi de premierul Ungariei si presedintele Poloniei, este varful de lance al nationalismului sanatos european, a pierdut puterea, iar globalistii au constituit si finanteaza in Italia un grup opozitionist numit al sardinelor. Asupra Poloniei s-a pravalit Comisia Europeana cu amenintari tot mai puternice de sanctiuni severe. Viktor Orban al Ungariei este prezentat in continuare de globalisti ca fiind „omul negru”. Pe langa acestea, tuturor suveranistilor, nationalistilor si celor numiti peiorativ „populisti”, conducerea globalista a UE le-a rezervat o surpriza de efect: Codruta Kovesi a fost numita procuror sef al UE! Celebra prin stiinta politiei politice represive ea a fost plasata in aceasta functie, iar incepand din vara lui 2020 se va ocupa cum stie ea mai bine de toti acesti patrioti europeni care incurca politica globalista, franeaza ingenuncherea totala a popoarelor si promovarea colonialismului la periferiile UE.

In Romania, autorii programului politic de guvernare suveranist, promovat in campania electorala din decembrie 2016, neaplicat in practica, numit si al „dreptatii pana la capat”, au fost neutralizati de politia politica a presedintelui, respectiv de SRI + magistrati, iar masina de vot a Biroului Electoral Central + STS, care detine pe listele electorale 3,2 milioane de pozitii fictive, a intrat in functie. Securistii din PSD si cei plecati din PSD la alte grupari parlamentare au fost activati si si-au doborat propriul guvern. A fost adus la putere un nou guvern, cel dorit de presedinte si de stapanii din UE. Nici nu s-a instalat bine la putere noul guvern si ONG-istii au sarit pe noii ministri ca sa le intre in gratii si sa fie primii la bucate… Cei de la Conservation Carpathia au sarit direct pe ministrul Mediului. S-au facut fotografii frumoase si s-au rostit vorbe mari…

In acest context s-a agravat pericolul!!! Servilismul, presiunile externe si nevoile interne, pot determina decizii favorabile Fundatiei Conservation Carpathia si acapararii de catre aceasta a controlului asupra Muntilor Fagaras. A devenit evident ca noul guvern Ludovic Orban nu-si propune sa fiscalizeze marii contribuabili din Romania (care sunt aproape toti straini), astfel ca sa aiba la dispozitie toate sumele de care are nevoie pentru a putea guverna decent. Cand un guvern spune in Romania de astazi ca nu sunt bani, inseamna ca nu vrea sa fiscalizeze si vrea sa lase multinationalele si bancile straine sa jefuiasca tara in continuare. Este foarte simplu! Nu se introduc masurile fiscale care sa reteze suveicile prin care strainii muta TVA-ul de pe o firma pe alta si nu-l achita, nu se iau masurile pentru blocarea formelor de export ilegal al profitului societatilor comerciale si bancilor etc.

Ca urmare, acest guvern nu va avea bani si va da strainilor tot ceea ce le poate aduce faramitura cu care sa-si multumeasca clientela care l-a sustinut. Primarii au multe nevoi locale, ministerele au nevoie de bani, opinia publica asteapta nivel european de trai, investitii, autostrazi etc. Trei ani de zile actualii guvernanti au crescut mult nivelul de asteptare al populatiei, afirmand ca PSD-ul care a fost la guvernare este un partid de hoti si de incompetenti, care au condus foarte gresit, iar ei sunt cei capabili si care au toate solutiile de rezolvare ale problemelor tarii. Au repetat acest lucru pana cand chiar au fost crezuti si mai sunt crezuti ca fiind providentiali si la ora scrierii acestor randuri. Dar ce facem, ca trebuie sa si dovedim providentialitatea? Daca nu putem dovedi si nu avem bani, repet, PENTRU CA NU VREM SA FISCALIZAM, atunci dam ce mai avem: resurse virgine de subsol, CFR-ul, CEC-ul, Posta si putinul care mai este romanesc acum. Se tot vorbeste, inclusiv de catre presedinte, ca nu trebuie sa descurajam investitorii straini si trebuie sa-i atragem. Pai de ce sa-i atragem, daca nu-i fiscalizam? Pai sa nu-i mai atragem deloc! Ori ii fiscalizam, ori nu-i mai atragem, sau ii trimitem acasa la ei, pe cei care nu-si platesc obligatiile fiscale. Sa fure si sa insele la ei acasa! Sa aducem investitori numai ca sa ne ia resursele de toate felurile si sa ne dea si noua 0,5% din ele?

Din modul in care se comporta Fundatia Conservation Carpathia, ea este sigura de succes. Acest lucru se vede din nonsalanta cu care se fac cheltuieli generoase. Sunt o multime de angajati, au masini, secretare, angajeaza firme de avocati, fac procese, cumpara tot ce pot cumpara in zona etc. Nu ma refer la eventuala mituire a unor persoane, pentru ca nu o pot dovedi, dar stiu ca butada „In calea mitei nu te poti pune!” are samburi multi de adevar.

Si totusi, speranta moare ultima.

Eu cred ca discutia nu trebuie rezumata la aprecierile pe care eu le-am facut mai sus. Cred ca lucrurile trebuie abordate mai profund.

Noi nu putem sa spunem ca nu vrem arii protejate. Am fi iresponsabili. Da, vrem arii protejate, ceea ce propune Fundatia Conservation Carpathia! Dar noi, romanii, avem arii naturale protejate in Muntii Fagaras. Ma refer la „Situl Natura 2000 Muntii Fagaras” si la „Piemontul Fagaras”, care au ca scop protejarea biodiversitatii din Muntii Fagaras. Astfel, noi suntem convinsi ca nu mai avem nevoie de inca o forma de arie naturala protejata, alta decat cele doua mentionate, respectiv de un Parc National, condus de straini, de data aceasta, coordonat de o fundatie care sa aiba ca obiect de activitate si exploatarea zacamintelor minerale din subsolul muntilor, acolo unde sunt portiile copiilor nostri, inclusiv ale celor care inca nu s-au nascut.

Eu cred ca este nevoie de o evaluare stiintifica pe care sa o sustina statul roman in cooperare cu administratia locala pentru evaluarea pe criterii stiintifice a valorilor de conservare care nu pot fi protejate foarte bine prin sistemul actual de management forestier si de management al Ariilor Protejate „Natura 2000”.

Ma adresez atat autoritatilor romane centrale, cat si administratiilor locale, afirmand cu tarie ca nu se mai poate accepta stabilirea unor noi arii protejate fara o consultare temeinica a comunitatilor si autoritatilor locale, fara o informare prealabila corecta si completa si fara acordul proprietarilor de terenuri din interiorul acestor arii protejate. Din discutiile purtate cu factori de raspundere, reiese cu claritate ca nici in momentul infiintarii retelei de arii naturale protejate „Natura 2000”, consultarea comunitatilor locale nu s-a facut corespunzator, dovada si in acelasi timp, rezultatul, fiind conflictele care au fost generate privitoare la aceste arii, care nu sunt benefice nimanui si de care profita impostorii straini care se insinueaza pentru a pune mana pe ce a mai ramas romanesc in aceasta tara. In perioada interbelica, un mare patriot roman afirma ca romanii nu au fost pregatiti in istoria lor sa faca fata vicleniei si perfidiei strainilor care le-au jefuit bogatiile. Cred ca avea dreptate.

Comunitatile locale trebuie sa beneficieze de toate drepturile si beneficiile pe care le pot genera ariile naturale protejate. Ele trebuie sa fie cat mai unite si mai puternice in acest demers. Ele trebuie sa fie coloana vertebrala a tarii. Accesul la resursele naturale ale acestor arii trebuie sa apartina comunitatilor locale, iar daca statul doreste sa le exploateze, trebuie sa o faca sustenabil si sa compenseze in mod corect comunitatile locale. Instrainarea drepturilor de exploatare a resurselor naturale romanesti catre straini si-a dovedit din plin nerentabilitatea, din toate punctele de vedere, in perioada actuala. Ideea ca „statul roman este cel mai prost administrator”, cu care a fost prostit poporul roman, incepand cu fesenistii care au dat lovitura de stat in decembrie 1989 si s-au transformat in gropari ai economiei Romaniei, a condus la distrugerea tarii. Economia de astazi din Romania este 90% una straina si doar 10% romaneasca, asa cum ne-a informat INS, in anul 2017. Fenomenul instrainarii trebuie oprit, in mod obligatoriu. Gata cu instrainarea, domnilor guvernanti?! Nu va ajunge ce ati facut din tara asta?! Trebuie oprita atat vanzarea padurilor, cat si a terenurilor agricole, cat si exploatarea resurselor naturale de catre straini.

Va reamintesc, domnilor politicieni de la toate partidele, ca Romania a semnat aderarea la NATO si la UE in calitate de stat suveran si independent si astazi a mai ramas doar mentiunea din Constitutie ca Romania este un stat suveran si independent. Renuntarea la atributele suverane ale statului s-a facut deja mult peste limita admisibila. Din aceasta cauza suntem periferia coloniala a Europei. In politica se fac concesii, dar acestea trebuie sa aiba o limita, atat ca numar, cat si ca adancime a concesiei.

Romania nu trebuie sa preia toata mizeria din Occident. De acolo au venit drogurile, imoralitatea escaladata peste limitele normalitatii, traficul de copii, prostitutia si multe alte rele. Experienta de trei decenii trebuie sa ne faca sa reflectam si asupra relelor din domeniul problematicii de mediu. In Occident, ariile protejate de mediu se restrang la un procent fix de 10% din suprafata teritoriului, restul teritoriului putand fi exploatat intensiv. Adeseori aceasta exploatare s-a facut salbatic. In acele locuri trebuie sa plece Fundatia Conservation Carpathia! Sa se ocupe in Occident de cauzele disparitiei ursilor, lupilor, a cocosului de munte si multor altor specii de animale si de plante care la noi inca mai exista. Sa vada oamenii fundatiei de ce au disparut in Occident padurile virgine, naturale si rezistente la perturbari climatice, pe care Romania le mai are, desi a fost procopsita si cu societati ca Schweighofer, Kronspan, sau Egger. Asta apropos de Austria, tara care, dupa ce ne-a luat petrolul, gazele, banci foarte profitabile etc., se opune intrarii Romaniei in spatiul Schengen… Oare de ce nu actioneaza Fundatia Conservation Carpathia in statele de unde provin actionarii fondatori? Sa-si bage banii in tarile lor. Nu de astfel de bani otraviti are nevoie poporul roman! Sa ne lase pe noi in supararea noastra. N-o sa ne poata ei inveseli si, sper eu, sa nu ne mai poata nici prosti, asa cum s-a intamplat in foarte numeroasele alte situatii de acest fel din ultimele trei decenii, cand alti binevoitori, care „dadeau bani pe gratis” in Romania, ne-au aservit.

Padurile din Romania, de care se preocupa Fundatia Conservation Carpathia pot fi foarte bine gestionate de romani. Acest lucru s-a vazut in timpul regimului socialist de stat, cand padurile au fost realmente bine gospodarite. Acest adevar este indiscutabil. Pentru asta mai trebuie doar interes si vointa ale statului, respectiv ale guvernului. Trebuie „pus biciul” pe Romsilva pentru igienizarea corespunzatoare a padurilor. Trebuie golite padurile de mormanele de resturi vegetale adunate in ultimele trei decenii, datorita neglijentei sefilor de ocoale, trebuie reluate stropirile, trebuie impadurit mai mult si trebuie distruse bandele organizate de hoti de lemne, cele care fura in stil mare, de multe ori sub protectia unor autoritati ale statului.

Credeti-ma, stimati cititori, ca nu este greu! Trebuie doar vointa politica si putin patriotism, acesta din urma fiind tot mai greu de gasit la conducatorii cu functii mari ai tarii. Poate acum minoritarii etnici, ascunsi sau la vedere, care conduc Romania, avand in mana punctele „cheie” (presedinte, prim-ministru, ministru de Externe, director SRI, director SIE, comisar european din partea Romaniei etc.), vor dori sa demonstreze ca ei conduc mai bine decat etnicii romani, sunt mai patrioti decat etnicii romani, sunt mai putin supusi neconditionat strainatatii decat etnicii romani, intr-un cuvant vor demonstra ca iubesc Romania mai mult decat etnicii romani si o vor proteja de pericolele care pandesc de dupa cortinele din spatele inaltilor nostri demnitari.

Romania a avut si mai are inca un sistem echilibrat de conservare si de protejare a padurilor si a speciilor de plante si animale. El trebuie mentinut, imbunatatit si promovat.

In incheiere, dar nu in ultimul rand, doresc sa subliniez ca ultimele initiative de acaparare de paduri si terenuri agricole din zona Muntilor Carpati, de catre Fundatia Conservation Carpathia, in scopul de a crea zone de salbaticie, unde omului ii este interzis accesul sau desfasurarea activitatilor traditionale (exploatari rationale de lemn, recoltarea de fructe de padure, pasunat) este considerata de majoritatea zdrobitoare a cetatenilor din zonele tinta ca fiind una IMPOTRIVA FIRII, in contrast cu istoria si traditia milenara a poporului roman din Carpati. Romanii nu trebuie rupti de Muntii Carpati, cum propune Fundatia Conservation Carpathia si numeroasele fundatii satelit pe care le-a creat in jurul ei. Omul face parte integranta din peisajul Carpatilor.

Doresc sa fac un apel si sa-mi exprim increderea in primarii din zona Muntilor Fagaras, cu totii romani si, deopotriva, in autoritatile judetelor din zona, ca vor actiona pe langa guvernul Ludovic Orban si pe langa presedintele Klaus Werner Johannis, pentru a stopa initiativele de instrainare a administrarii muntilor Romaniei.

De la al vostru devotat, prof. dr. Corvin Lupu, screiere.

/0 Comments/by

Daca familia se surpa, se pierde libertatea


familie, libertate, familia

Daca familia se surpa, se pierde libertatea

Pe scara duritatii materialelor exista doua minerale care se afla la maxima distanta unul fata de celalalt – diamantul si grafitul – desi, in compozitia chimica a ambelor, exista un singur si acelasi element: carbonul. In timp ce cu diamantul poti taia sticla, grafitul este asa de moale, incat lasa urme pe hartie si cliveaza, adica se desface in placi sau lame cu suprafete plane.

Ce face diferenta? Structura cristalina, adica modul de aranjare a moleculelor si atomilor. In cazul diamantului, legatura dintre atomii sai este incredibil de puternica, datorita modului in care sunt amplasati unul fata de celalalt. Dimpotriva, in cazul grafitului, atomii din diferite straturi sunt independenti unul fata de altul.

In cazul societatii, molecula de baza care asigura coeziunea – durabilitatea – e familia. Destructurarea acesteia prin redefiniri si „relaxari” legale in numele libertatii atomilor individuali, diluarea prestigiului si trivializarea sacralitatii ei prin inovatii juridice de tipul mariajului intre persoane de acelasi sex nu vor face altceva decat sa-i slabeasca rezistenta si forta sociala a familiei si, astfel, sa fragilizeze comunitatea: sa o coboare la friabilitatea grafitului, in loc de a o face sa aspire la rezistenta diamantului.

Aparent, toata aceasta vulnerabilizare a familiei se face pentru mai multa libertate si mai multe drepturi. Dar, oare, nu cumva vom obtine doar iluzii, in schimbul pierderii a ceva solid si important? Vom vedea mai jos.

In urma cu un an si jumatate a facut obiectul dezbaterii nationale chestiunea redefinirii casatoriei: daca era de preferat securizarea definitiei sale dintotdeauna (uneste un barbat si o femeie), sau daca ar fi mai bine ca, in viitor, aceasta institutie venerabila si fundamentala a societatii sa fie mai „relaxata”, mai emancipata de constrangerile traditiei, si sa fie accesibila si unor soti de acelasi sex: doi barbati sau doua femei, pentru ca nu ar face decat sa fie mai incluziva, mai deschisa tuturor.

Ceea ce foarte putina lume intelege in privinta legalizarii casatoriei homosexuale este ca problema nu se reduce la simpla acceptare a coexistentei in societate a unor persoane de acelasi sex care se considera si sunt recunoscute a fi casatorite daca doresc asta (ceva cu care putem la urma urmei trai, cata vreme nu trebuie sa-i cununam noi sau sa-i luam in casa).

Nu, nu e ca si cum „gay marriage” nu ar insemna altceva decat ca doar ii lasam pe cativa insi sa-si faca o dambla si asta e tot, ca nu e nici un alt bai cata vreme nu ne implica si pe noi. Problema o constituie implicatiile si complicatiile colaterale ce se ivesc automat imediat dupa legalizarea sa.

Realitatea este ca in societate normele, principiile si institutiile sunt asezate intr-o retea care presupune interdependenta, intr-un sistem care implica legatura unora cu altele pe diferite niveluri, interdependenta careia, odata modificata una din regulile unei institutii, nu i se pot sustrage celelalte norme conexe; institutia casatoriei nu e izolata intr-un vid normativ, ci este legata in tot acest angrenaj, e parte a ansamblului si schimbarea continutului ei atrage schimbari si in alte parti.

Cu alte cuvinte, imediat ce redefinim casatoria pentru a accepta mariajul homosexual, tot ansamblul general al drepturilor si obligatiilor capata instantaneu noi valente; e ca si cum am actiona un resort care face sa se miste diferitele parghii normative legate una de alta in mechanism, iar mutarea uneia din piese antreneaza schimbarea pozitiei celorlalte.

E ca si cum intr-o camera mobilata am vrea sa mutam un dulap de pe un perete pe altul; da, este posibil sa o facem, chiar daca nu le place unor locatari, dar asta nu se va putea face fara rearanjarea cel putin a unei parti din restul mobilierului: patul mai la stanga, noptiera la fel, comoda in locul dulapului iar tabloul pe alt perete; iar locatarii trebuie sa suporte nu doar dulapul pe un alt perete, ci si schimbarea locului celorlalte piese de mobila.

Cateva exemple:

  • Nu ar putea exista, in cazul legalizarii, o casatorie homosexuala a carei existenta sa fie doar „tolerata”; manualele de Educatie Tehnologica ori de Dezvoltare Personala care explica elevilor de scoala tipurile de familie vor trebui completate cu noua forma de familie – cea homosexuala – si nu va exista nici un temei obiectiv in lege care sa permita o diferenta de tratament intre cele doua tipuri de casatorii pentru a o putea exclude pe cea din urma din manualul pentru copii. „Familia homosexuala” nu ar fi decat o alta forma de familie, scolarii trebuind sa devina deschisi la asa ceva fara restrictii. Vai de profesorii care ar proceda altfel, activistii „diversitatii” abia vor astepta sa ceara amenzi pentru acestia… Poate, deci, ca nu ne priveste ca doi gay s-au casatorit la Faurei, dar schimbarile ce ar aparea in manuale si educatia scolara ii implica si pe copiii nostri, care vor fi invatati despre posibilitatea de a intemeia „familii alternative”.
  • Orice diferenta intre casatorie si casatoria homosexuala fiind abolita prin ipoteza, nu ar exista nicio justificare pentru acordarea preferintei la adoptie unui cuplu heterosexual in dauna unor parteneri „gay”; in state unde „mariajul gay” e legal, se dau copii spre adoptie dupa un algoritm de tipul „o adoptie din zece acordata unui cuplu gay”.
  • A te referi – de ex. in predicile preotilor – la casatoria homosexuala ca fiind una pacatoasa, in timp ce Cununia este considerata o Taina binecuvantata, sau a face un banc despre mariajul „gay” la locul de munca s-ar categorisi ca o diferenta de tratament ce nu se justifica prin nimic de vreme ce ambele forme de casatorie sunt tratate in drept/lege ca fiind fix acelasi lucru, ceea ce va duce foarte probabil la interventia „educativa” a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii pentru a pedepsi „discursul urii” (daca nu mai rau – vezi, de exemplu, aici, aici sau aici).

Prin urmare, „gay marriage” nu se reduce doar la a satisface moftul a cativa insi, ci antreneaza automat consecinte care se pot intersecta cu drepturile fiecaruia dintre noi – de a nu fi de acord, de a ne exprima critic, de a ne manifesta conform unei credinte religioase care nu priveste homosexualitatea ca nevinovata ori de a ne creste copiii intr-un spirit mai traditional; fara a mai vorbi despre urmarile in timp asupra prestigiului casatoriei ca institutie, a implicatiilor asupra vietii de familie si a urmarilor asupra tesutului social (la care ma voi referi intr-un text viitor).

De fapt, mai ales consecintele subsecvente sunt adevaratele probleme si tocmai ele sunt trecute sub tacere de avocatii casatoriei homosexuale, pe principiul „intai sa facem si apoi vedem”.

Ceilalti preferam mai intai sa vedem. Caci, o data cazuta prima piesa din domino, se vor darama si altele, dupa cum cei atenti vad deja ca se intampla in unele zone occidentale (unde s-a ajuns la tranzitia de sex de la varsta copilariei sau represalii pentru cei ce se opun). Odata cu inlaturarea primei piedici din calea bulgarului ce vrea sa rastoarne tot (structura familiei), celelalte ziduri vor cadea mult mai lesne, caci bulgarul va capata greutate si viteza pe masura ce e lasat sa se rostogoleasca…

Sursa: autor Cross Roads via bunsimt.home.blog.

/0 Comments/by

Calin Georgescu – Bancile si agricultura


modele, agricultura, calin georgescu, dezvoltare sustenabila, noua ordine mondiala, noul nationalism, distributismul, călin georgescu

Calin Georgescu - Bancile si agricultura

Cum sa sprijine bancile esenta dezvoltarii noastre, cand peste 80% dintre ele sunt straine? Nu au nici un interes sa o faca. Decapitalizarea bancilor romanesti s-a facut cu buna stiinta.

Dezbaterea politica cea mai frecventa din societatea romaneasca este legata de putere. Problema este ca, atunci cand detii puterea si nu stii ce sa faci cu ea sau nu ai cu cine sa faci ceea ce ti-ai propus, se intra in impas. Iesirea din aceasta fundatura nu poate fi data decat prin cultivarea profesionalismului autentic.

Acelasi lucru este valabil si in cadrul sistemului bancar. Romania este poligon de incercari pentru sistemul bancar international. La filialele din tara noastra, bancile-mama trimit cadre de conducere slab pregatite profesional, predispuse experimentelor, care duc o politica de jecmanire a populatiei si nu de dezvoltare.

Romania ar trebui sa aiba o institutie de credit agricol asa cum a propus Take Ionescu in documentul „Romania in anul 3000”, inca din 1920. Ce oameni! Ce viziune! Ce daruire fata de tara!

Dar dezvoltarea agriculturii, chiar si traditionale, tine de ansamblul economic, de o crestere moderata, fezabila, fara a strica echilibrele macroeconomice, sustinuta de un buget national multianual, gandit pe termen lung. Apoi, de investitii necesare pe termen scurt in infrastructura si tehnologie. Fara investitii, scade competitivitatea si economia moare. Iar investitiile pot fi stimulate simplu, reducand impozitul pe profitul reinvestit.

Cheia succesului economic sta in productivitatea muncii si in exploatarea sustenabila a multiplelor noastre resurse. Romania ar trebui sa aiba ca optiune clara profesionalizarea fortei de munca.

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.

/0 Comments/by

Constantin Cojocaru – Initiativa legislativa a cetatenilor de modificare a Constitutiei

Constantin Cojocaru - Initiativa legislativa a cetatenilor de modificare a Constitutiei

In Monitorul Oficial nr. 523 din 12 iulie 2014 a fost publicata o initiativa legislativa privind expunerea de motive la proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei – semnata de un comitet de initiativa legislativa cetateneasca si redactat in data de 25 mai 2016.

Expunerea de motive precede proiectul de revizuire, pornind de la principii fundamentale pentru a ajunge, in final, la chestiuni de detaliu, pana la alegerea primarilor – pentru a da un singur exemplu.

Consiliul legislativ a avizat negativ proiectul elaborat de Comitetul de initiativa cetateneasca, aratand, intre altele, ca acelasi Comitet a mai avut alte patru asemenea proiecte, in ultimii doi ani, avizate de asemenea negativ pentru motive similare solutiei pronuntate la recentul proiect.

Nu avem intentia de a prezenta proiectul, pe care cei interesati il gasesc in Monitorul oficial mentionat. De asemenea, nu avem nici intentia sa comentam propunerile avansate de Comitetul de initiativa, avand deja punctul de vedere profesionist al Consiliului legislativ, publicat in continuarea proiectului.

Prezentam aici doar cateva institutii, astfel cum sunt sustinute de autori in expunerea de motive, cu precizarea ca ghilimelele noastre reprezinta citarea din textul materialului.

Improprietarirea cetatenilor cu capital productiv

„Proiectul prevede constituirea Fondului National de Capital Distributiv, in care va fi colectata o cincime din produsul intern brut al tarii, in principal, prin instituirea impozitului progresiv pe proprietati. Sumele banesti colectate in acest Fond vor fi folosite pentru improprietarirea cetatenilor romani cu capital productiv: terenuri, constructii, masini, utilaje, echipamente, licente, brevete etc., dar si pentru crearea de capital public utilizat pentru exploatarea resurselor naturale si a activitatilor cu caracter strategic.

Scopul urmarit, prin aceasta improprietarire, este unul triplu: a) constituirea unei surse sigure si permanente pentru investitii productive in sectorul privat al economiei nationale; b) despagubirea cetatenilor Romaniei pentru capitalul si profiturile de care au fost deposedati, prin asa-zisa privatizare; si c) constructia economiei democratice, o economie in care majoritatea capitalului sa intre si sa ramana in proprietatea privata a majoritatii cetatenilor tarii”. […]

„Statul roman va fi obligat sa recupereze intregul capital pe care si l-a insusit prin Legea nr. 15/1990 si pe care l-a vandut, prin legile privatizarii. Capitalul vandut ilegal va fi confiscat. Capitalul vandut legal va fi rascumparat. Rascumpararea va fi facuta cu bani de la Fondul National de Capital Distributiv. Capitalul recuperat va fi trecut in patrimoniul Fondului National de Capital Distributiv si, ulterior, in proprietatea privata a cetatenilor tarii.”

Fondul National Capitalizat de Pensii Publice.
Dreptate pentru pensionari

Proiectul prevede „crearea Fondului National Capitalizat de Pensii Publice. Statul va trebui sa calculeze valoarea actuala a activului net al Fondului National de Pensii Publice. Cu aceasta valoare, Fondul va deveni actionar la societatile comerciale create prin aplicarea prevederilor Legii 15/1990. Proiectul interzice obligarea cetatenilor sa contribuie la fonduri private de pensii.“

Mai multe fonduri nationale, destinate reconstructiei tarii

Statul roman va trebui sa creeze si un Fond National Capitalizat de Asigurari de Sanatate si un Fond National de Somaj, in care sa fie colectate contributiile participantilor la aceste fonduri. Disponibilitatile banesti ale acestor fonduri, ca si cele ale Fondului National de Pensii Publice, vor fi depozitate la Casa de Economii si Consemnatiuni si vor fi folosite pentru acordarea de credite intreprinderilor mici si mijlocii, pentru construirea de capacitati de productie si crearea de locuri de munca.

Se propune si crearea unui Fond National de Mediu, care va fi alimentat cu sumele platite ca amenzi de catre poluatori si va finanta proiectele de refacere a mediului, precum si a Fondului National pentru Inovare, care va fi alimentat din redeventele incasate pentru fabricarea si comercializarea produselor si tehnologiilor create prin proiectele finantate de Fond.

Proiectul propune si crearea unui Fond National Valutar de Rulment, constituit din numerar in valuta, la dispozitia Guvernului Romaniei, care sa poata fi utilizat in caz de razboi, de mobilizare, de asediu sau de urgenta. Aceasta propunere se coreleaza cu aceea referitoare la constituirea rezervei internationale a Romaniei numai din aur, prin renuntarea la rezerva oficiala valutara, vulnerabila, avand in vedere starea actuala si previzibila a sistemului financiar international.

Iata si alte teme de interes pentru initiatori, astfel cum sunt semnalate in expunerea de motive:

  1. credite numai in lei, pentru investitii productive;
  2. tezaurul de aur al poporului sa fie pastrat in tara;
  3. statul sa functioneze cu bugete echilibrate, fara imprumuturi;
  4. o reala si completa separatie si independenta a puterilor in stat;
  5. Romania, continuatoare a statului dac si a statului national si unitar constituit in 1918;
  6. reintregirea Patriei, drept al poporului si obligatie a statului roman;
  7. Romania este, deja, regionalizata;
  8. poporul roman are dreptul sa stie cine primeste cetatenia romana;
  9. partide politice fara finantare de la buget, fara criterii etnice;
  10. doua zile nationale, pe 9 Mai, Ziua Independentei, si 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri
  11. Imnul national „Trei culori”;
  12. crimele impotriva poporului roman, imprescriptibile;
  13. informatia publica, sub controlul poporului (se propune si crearea Serviciului National de Presa, Radio si Televiziune, care va functiona ca institutie publica autonoma);
  14. vot la urne, dar si prin corespondenta;
  15. maximum doua mandate, pentru toate functiile elective;
  16. casatorie numai intre barbat si femeie;
  17. parlament unicameral cu maximum 300 de parlamentari;
  18. expertiza profesionala, prezenta in toate structurile statului
    o reala democratie participativa („Controlul poporului asupra statului se va realiza nu numai prin alegerea directa, de catre popor, a tuturor reprezentantilor sai in toate componentele, in toate autoritatile statului, dar si prin cresterea participarii directe a poporului, a cetatenilor la procesul de legiferare, de stabilire a normelor de convietuire sociala.”).

/0 Comments/by

Sa ne imaginam ca nu mai vrem sa fim romani


nu mai vrem sa fim romani, romani, romania

Sa ne imaginam ca nu mai vrem sa fim romani..

..si ca acceptam de buna voie si cu mult patos noua ordine (comunistoida) mondiala. As vrea sa facem un mic exercitiu de imaginatie. Sa ne imaginam ca nu mai vrem sa fim romani. Ce ziceti?

Eu voi avea curajul sa fiu primul care face acest exercitiu si sa detaliez ce s-ar intampla, cum ar fi daca am renunta la a mai fi romani si am fi altceva, altcineva.

In ziua de astazi, in anul de gratie 2020, in Romania peisajul social este urmatorul. Sistemul cu toate institutiile sale este un organism in metastaza care horcaie de moarte. Exista coruptie si faradelege la toate nivelurile in institutiile sale. Romanii functionari in respectivele institutii nu respecta legea care oricum este ambigua si ii apara pe nelegiuiti (pe ei insisi, de ei insisi..). Putini sunt aceia care sunt corecti, vor si pot sa faca ceva in beneficiul conationalilor lor si al tarii, insa nu sunt lasati. Nu li se permite. Daca ar incerca, ar fi eliminati urgent.

Romania este o tara ocupata de indivizi ocupati in tara lor, in mintea lor, in sinea lor, de altceva, de o alta identitate. Romanii, respingem bunastarea crezand-o a fi o boala, ceva neverosimil, neadevarat, fantezist. Fantezia bunastarii, dupa cum credem, este ceva de care trebuie sa ne ferim (ca de dracu.. las’ ca stim noi mai bine!…) si reactionam cu aroganta ca stim noi cum e cu bunastarea, bogatia, prosperitatea. E ca si cum am spune Doamne ajuta!, insa nu-L cunoastem. nu vrem sa-L cunoastem, si il hulim pe acest Dumnezeu. La fel si cu bunastarea.

Romanii, in loc sa ne revoltam, sa ne aparam tara, pamanturile, proprietatile, bunurile si integritatea noastra ca neam, ca tara, ca ceea ce numim Romania, ne bucuram ca altii ne fura pamanturile de sub picioare. Nu ne aparam nici in instanta, cu toate ca am putea, din frica de a nu fi eliminati fizic sau cel putin torturati miseleste de catre batausii infractorilor care isi retrocedeaza pamanturile pe care noi le detine(a)m in proprietate. In schimb, mai si spunem „lasa, ca merge si asa.. noi sa fim sanatosi!”. Astfel, ne dam pamanturile tuturor neavenitilor care nu stiu, nu vor si nu pot sa respecte pamantul ca resursa naturala, ca bun, ca proprietate, ca ceva de care apartinem. Ei vor numai sa exploateze, sa castige cat mai mult si nu le pasa de noi, ceilalti care inca suntem majoritari pe aici… Insa, chiar nu ne mai dam seama ca Mama Natura vrea sa ne extirpeze, ca nu ne mai suporta..!?

Mai departe, observam ca si copiii nostri renunta la a mai fi romani, din ce in ce mai mult, pe zi, saptamana, luna, an ce trece. Ceea ce a fost o raritate in urma cu vreo 5-10 ani, astazi este o normalitate, in peisajul social romanesc.

Pe pamanturile acaparate s-au construit si se mai construiesc diverse cladiri de birouri (sau hypermarket/supermarketuri) pentru corporatii, sau restaurante, baruri, cafenele etc., care apartin unor indivizi de o alta nationalitate decat cea romaneasca. Acestia le-au construit si construiesc in continuare pentru a face profit in aceasta tara. Copiii nostri lucreaza astazi in cadrul respectivelor companii, apartinand acelora mai sus mentionati, sau in localurile lor pe un salariu minim pe economie. Rare sunt persoanele tinere care primesc salariul mediu lunar. Dar ei sunt astazi carne de tun pentru aceste corporatii care sunt multinationale. Chiar acest cuvant inseamna multitudinea de aspecte vintage sau retro ale oamenilor din ziua de azi, un cuvant dintr-un limbaj de lemn politic corect. Nationalitatea, cu alte cuvinte, este ceva retro, vintage pe care o au oamenii… Tre’ sa-i toleram, ca si cand nationalitatea este ca un handicap. Cel care este national este un individ special, oarecum defavorizat. Astazi, pana si cultura intelectuala si spirituala este pusa la indoiala de indivizi mai mult sau mai putin romani…

Acesti copii, acesti tineri, sunt copiii acelora care, in urma cu zeci de ani, copiau/preluau mode din afara. Felul in care se imbracau, tunsorile, felul in care se purtau pe strazi era imprumutat din afara. Urmareau, mai mult, filme straine, decat romanesti. Nimic romanesc in toate aceste manifestari! Copiii lor fac, astazi, la fel. Copiaza mode din afara tarii, si cu bucurie si mandrie le poarta ca fiind ale lor proprii. Au renuntat la a mai fi romani. Ei doar vorbesc romaneste sau echivalent. Aproape ca nu mai au nimic romanesc in ei, doar ingaduinta dusa la extrem prin care accepta orice, chiar si propria lor pierzanie. Ii vedem foarte usor pe strazile oraselor imbracati dupa moda din afara, in mare parte in negru, cu ochii si mainile pe smartphone si castile in urechi. Iar daca un om moare langa ei (va mai amintiti crima de la metrou?), nici nu le pasa, nu-l vede, trec mai departe butonand dispozitivul. Iar, in ceea ce priveste smartphone-ul, observam ca ei se uita la seriale TV pe aceste dispozitive, si pe youtube. Dar ca sa ce? Probabil ca sa treaca timpul mai repede… Nimic romanesc, pana acum, nu sunteti de acord? Tara arde si baba se piaptana, se coafeaza, se distreaza, se marita, isi face planuri de viitor, dar nu planuri romanesti… toate pe smart TV, pardon smartphone, sau nu conteaza cum se numeste, smart sa fie.. si pe retelele de socializare.

Cumparaturile le facem cu totii in hypermarketurile sau supermarketurile straine de la noi. Cumparam aproape in totalitate produse straine, de import, chiar si (dar mai ales) alimentele. Nu prea ne mai pasa de produsele romanesti autentice, in masura in care acestea ar mai exista pe piata, in asemenea unitati comerciale de mari dimensiuni. Consecintele? Banii nostri se duc la ei si nu la noi. Noi doar primim salariu minim pe economie pe care-l dam, aproape in totalitate, tot lor…

Marginalizam cu buna-stiinta taranul roman, producatorul agricol autohton si produsele lui romanesti. Mii de tone anual, trimestrial sau semestrial, chiar lunar, de fructe si legume sfarsesc pe ogor ca hrana pentru pamant sau pentru animale, in loc sa ne hraneasca pe noi. In schimb, importam astfel de alimente din alte tari, care sunt cultivate, crescute cu substante chimice toxice pentru organismul uman pe care-l avem ca dar divin, si nu in sol, ci in mare parte in vata cu apa. Multe, daca nu toate, dintre ele nu au gust, nu au miros, si sunt mari, frumoase, curate (fara tarana pe ele). Arata bine din punct de vedere comercial si ne iau ochii. Le acceptam, le cumparam, le mancam. Care sunt consecintele? Mai multe boli si mai multi bolnavi… si mai multi bani la concernurile multinationale care activeaza in domeniul sanatatii (ex. Big Pharma).

Pe langa faptul ca am ajuns sa lucram in multinationale, sa ne mankurtizam gandind de stanga, sa ne facem cumparaturile in aceleasi unitati comerciale ale multinationalelor in care lucram, acceptam si noile directive ale strainilor activisti de pe la noi si consideram ca sunt normale. Uitam si respingem total actuala Constitutie pe care nici nu o cunoastem, cu toate ca ar trebui sa cunoastem chiar si marea carta a drepturilor omului.

Nu respectam regulile, nici macar cele de circulatie. Bucurestiul arata ca un oras murdar prin intermediul caruia profitam toti. Ne intereseaza doar banul, cu toate ca finalitatea banului nu este banul. Iar cand vine vorba de religie, de mersul la biserica, chiar daca mergem in numar mare, o facem doar de fatada cerand Dumnezeului Unic sa ne dea cele de trebuinta pentru viata materiala. Vorba lui Gandhi: „crestinii sunt crestini doar cand au frigiderul plin”.

La nivel cultural este si mai mult dezastru. Respingem, iarasi, cu buna-stiinta pe toti cei care inca sunt elita intelectuala a tarii si proiectele lor. Da, inca mai avem elita intelectuala adevarata! Culmea, dar adevarat. Aceste proiecte sunt facute sa salveze tara si poporul roman de la distrugere, saracie, mizerie, foamete, boli, moarte si razboaie, exact ca in Apocalipsa. Sunt menite sa ne salveze de un sfarsit apocaliptic de tragica sorginte. Au menirea sa ne aduca prosperitate si sanatate pe termen lung si foarte lung. Nu le vrem. In schimb, vrem sa nu mai fim romani, in masura in care din ce in ce mai multe tari din Europa redevin nationale sau nationaliste. A se vedea recentul Brexit. Printre altele, chiar si asa-zisi prelati ai bisericii considera ca a fi strain in tara noastra este bine, este frumos, este ceva ce cu totii trebuie sa imbratisam. Acestia considera ca exista o tara saseasca sau secuiasca in interiorul tarii noastre. Ca asa e.. trebuie sa toleram pe straini, chiar daca acestia ne cumpara pamanturile ca sunt foarte ieftine. Chiar si ei insisi asculta muzica rock, de exemplu, in masura in care ortodoxia (principala si cea mai mare confesiune religioasa din Romania) nu este compatibila cu muzica rock… L-ati auzit cumva pe Parintele Arsenie Papacioc spunand ca asculta muzica rock!?..

Cum spunea un prieten: „romanii inca poarta blugi cand moda lor a disparut in urma cu zece ani”. Inca mai credem chiar si in sloganurile fanteziste, utopice ale globalistilor care ne spun ca trebuie sa acceptam si sa toleram diversitatea identitara a oamenilor, facandu-ne, chiar, sa credem, de exemplu, ca majoritatea barbatilor si femeilor din lume sunt homosexuali si lesbiene. Acest lucru este inca fals. Si bine este ca e. Insa, din ce in ce mai multi romani, astazi, cred, gandesc, simt si actioneaza politic corect. Socializeaza, in loc sa traiasca impreuna sau dimpreuna… Consecintele? Cand o sa vedem parade gay pe strazile oraselor noastre, atunci vom intelege… cand le vor vedea si fiii, si fiicele noastre…

In alte tari, copiii sunt invatati sa cante ca „bunica e o scroafa!”, daca nu respecta mediul, daca merge cu masina la cumparaturi, daca intra in cotet cu un motor sau isi frige niste cotlete ca sa manance, carnea fiind ieftina, ieftina, ieftina. Astfel ca, bunica lor e o scroafa poluanta. Nu mai este mult si vom vedea astfel de nerusinari si la copiii nostri, educati sexual in scoli. Au aparut chiar si carti pentru copii care ii invata cum vin pe lume copiii. Aceasta este destinata copiilor chiar de pe la 3-4 ani… ca tot sunt la varsta primelor intrebari, nu-i asa? Si chiar daca copiii atunci inca nu sunt pregatiti sa inteleaga respectivul proces natural al conceptiei, corpul lor nefiind pregatit pentru asa ceva, astfel ca nici intelegerea nu este.

Cand nu mai vrem sa fim romani, cadem in capcana de a ne parasi tara ca sa ne gasim un loc in care sa traim mai bine. Dar dintre aceia care pleaca, unora nu le mai place sa fie romani (declarand oficial ca nu se vor mai intoarce niciodata, ba chiar, am auzit dintre vecini, unul tanar ca ii spuse maica-sii ca se va intoarce in tara atunci cand ea nu va mai fi!), iar ceilalti devin mai patrioti decat erau, isi forjeaza patriotismul pentru ca sunt pusi la incercare in fiecare zi pe pamant strain. Vor sa se intoarca in tara. Vor sa isi ia tara inapoi si au toata capacitatea de a o face, insa se impiedica de mankurtii de serviciu care sunt inclusiv in institutiile publice. Ei sunt cei care, nu numai ca nu mai vor sa fie romani, dar sunt impotriva romanitatii adevarate.

A fi roman nu inseamna sa porti in fiecare zi ie si itari, opinci si cosmelie. A fi roman inseamna sa nu iti vinzi pamantul, stiind ca din el traiesti si daca-l lasi mostenire, au si generatiile viitoare din ce sa traiasca. Inclusiv, inseamna sa nu lasi pe altii sa-ti fure pamantul, actionand la timp chiar prin lege. Inseamna sa fii responsabil de tine, de familia ta, de comunitate, de patrie, de neam, de tara, stiind ca ceea ce faci tu acum are consecinte in viitor. Inseamna sa fii constient!

N-ati vazut in ultimul timp din ce in ce mai multi straini in orasele noastre? Mai ales in Bucuresti. Nu era asa, acum 5 ani. Erau mult mai putini. Acum sunt foarte multi, Bucurestiul incepand sa fie ca un fel de Paris unde se amesteca toate natiile pamantului. Nu mai e mult pana acolo…

Cand nu mai vrem sa fim romani, acceptand multiculturalitatea, vedem, de exemplu, cupluri interrasiale, femei romance cuplate cu africani mergand pe strada de mana cu odraslele lor. Asta ne aduce aminte de planul de metisare a populatiilor europene despre care se vorbeste foarte mult prin media, mai ales in mediul online. Este un plan, un experiment prin care am inceput sa trecem si noi, si care are ca scop crearea unui melanj de culturi, rase, natiuni, pe teritoriul Europei, ba chiar pe teritoriul fiecarei tari. Scopul real este crearea unei confuzii de un anumit fel. In relatiile interumane, amestecul acesta este un mesaj ca nu mai conteaza ce culoare are pielea ta, ce cultura si traditii porti, ce nationalitate ai si ce limba vorbesti, ca poti trai oriunde in aceasta lume, insa cei care vin aici (africani, pakistanezi, sirieni, libanezi, vietnamezi, chinezi, filipinezi etc., care studiaza si lucreaza si au mai multe decat noi, romanii, dintre care si salariul mai mare) nu se vor adapta niciodata. Nici macar nu se vor asimila in cultura romaneasca. Nu au de ce si nici nu le pasa. Ei au fost obligati sa paraseasca tara lor ca sa-si gaseasca un loc unde sa traiasca si fortati sa vina aici, intr-o tara ca asta, pentru a supravietui. Stati linistiti! Si ei tot pe smartphone, pe retelele de socializare stau si sunt cu castile in urechi. Acum da, chiar nu conteaza ce culoare are pielea ta atata timp cat esti conectat mereu pe smartphone prin social media si porti casti in urechi. Ma intreb oare: la ce seriale TV se uita acestia pe telefonul lor, cand umbla pe strada, prin transportul in comun etc.? Ba mai mult. Avem un prieten care este ghid turistic in Bucuresti. I-a intrebat pe turistii straini, printre care majoritatea fiind evrei, de ce au venit in Romania. Ei au raspuns ca au venit sa cumpere pamant, ca e mai ieftin aici (!). Daca va puteti imagina…

Dar ce legatura au toate acestea cu a renunta la a mai fi roman? Pai tocmai, ca nu au cu ceea ce inseamna sa fii roman. Si asa am ajuns. Este oare realitatea, au ba? Desigur!

Si pentru ca nu mai vrem sa fim romani, fetele, femeile noastre, pentru ca este oarecum la moda multiculturalitatea, pentru ca asa sunt ele invatate din facultate, din multinationale si de pe net, accepta cu usurinta o relatie cu un barbat din Africa (daca se poate.. mai ales, si bine ar fi.. ca sa se stearga cat mai repede identitatea romaneasca de blond cu ochii albastri prin progeniturile, generatiile pe care le dau nastere mai apoi), din Orientul Mijlociu, din Orientul Indepartat, cine stie… Tocmai pentru ca metisii rezultati din combinarea lor sa nu mai aiba nimic care sa sugereze romanitatea, sau poporul european primordial. Vi se pare dur, culmea, radical ce spun?! In cinci ani de acum incolo veti vedea si mai mult aceste fenomene. Cum vi s-ar parea un negru african in ie si itari imbracat?! Dar unul in suba de cioban, la stana, manand oile, caprele pe pasunile alpine din Carpati?! Nu-i asa ca este „modelul de roman adevarat”? Nu-i nimic! Probabil ca barbatii africani sunt mai virili, mai potenti decat barbatii romani, si de aia… Imi asum ce spun si nu ma scuz pentru ca aceasta nu este tabú si nici vulgaritate. Se afla pe undeva in fanteziile unora dintre ai nostri…

Si tocmai din acest motiv al modei multiculturalitatii acceptam clar sa fim condusi de straini (presedinte german, prim-ministru ungur – dintre principalii nostru dusmani de pe suprafata acestei planete, cei care mereu ne-au tradat, ne-au vandut, ne-au colonizat si ne-au furat). Dar in spatele lor stau altii care au multe motive ascunse sa ne faca sa disparem, sa ne dizolve. Nu va faceti griji! Romanii, Romania, ne dizolvam singuri acceptand directivele lor. Dar de ce vor sa ne distruga? Raspunsul este foarte simplu: ca sa puna mana pe resursele minunate pe care le are aceasta tara, vazute (cernoziom, sare, aur, argint, wolfram, molibden, staniu, stibiu, platina, sulf etc.), dar si nevazute (energetice…). Va mai aduceti aminte de accidentul aviatic din Bucegi, cand acei alogeni au fost intrebati cu voce de tunet, de catre fiinte umane uriase, puternice, intelepte, ce cauta pe pamantul strabunilor? Noi nu putem uita! Si nici voi nu ar trebui!

Uite asa dispare poporul roman. Toate acestea sunt mult dincolo de fenomenul de mankurtizare, care este declansatorul disolutiei romanilor in tara si in lume. Acestea sunt acceptarea, din pure fantezii care nu ne apartin, viselor altora, in loc sa visam noi pe ale noastre. Avem atat de multe de facut incat am avea nevoie de cativa zeci de ani sa le facem, nu numai sa ne recuperam tara (sau ce se mai poate recupera), ci si sa incepem sa prosperam.

Cand nu mai vrem sa fim romani, vrand sa fim lasati in pace sa facem, chipurile, ce vrem noi (de fapt ce vor altii, crezand ca fanteziile lor sunt ale noastre..), acceptam de buna-voie asasinatul economic al strainilor care sunt pusi chiar in functii de conducere in tara. Nu ne pasa! Nu intelegem ca, astfel, nu mai avem viitor! Insa, in zadar atragem atentia asupra acestor pericole. Trezirea vine din constiinta. Romanul, cand va fi constient de pericol, va simti in inima alarma pieirii sale! Va stii ca nu va mai dura mult si va disparea de pe fata pamantului, fie prin asimilarea altor identitati, fie prin renuntarea la oricare identitate in detrimentul de a fi de nicaieri, fie prin distrugerea propriei identitati si propriului viitor socio-economico-politico-etno-geografic, fie prin toate acestea la un loc. Uite asa disparem! Si se pare ca inca nu ne-am trezit ca asta si vrem. Romanul inconstient se autodistruge pe el insusi. Si atunci ce…?

Cam asta se poate intampla atunci cand nu mai vrem sa fim romani.

/0 Comments/by

Teodor Palade – Scenariile politice, aceste teribile arme ale manipularii


teodor palade, scenariile politice

Teodor Palade - Scenariile politice, aceste teribile arme ale manipularii

Ati observat? Suntem asaltati de scenarii. Vin de peste tot. Scenarii cu privire la cresterea salariului minim, scenarii pentru salvarea de la colaps a sistemului de pensii, pentru reforma din invatamant, pentru exploatarea in folosul altora a rezervelor de gaze din Marea Neagra, pentru salvarea padurilor, pentru stoparea inflatiei, pentru contracararea ofensivei unguresti, pentru anularea pensiilor speciale, pentru organizarea alegerilor anticipate, pentru desfiintarea programului „Prima casa” etc. Ne facem visuri, avem reverii, suntem ingrijorati si chiar ne croim viitorul in functie de scenariile care circula, cu o frecventa ametitoare, pe toate canalele media. Suntem educati, ne hranim, ne imbracam, ne alegem meseria, emigram sau nu, ne insuram sau divortam, ne hotaram daca sa facem sau nu copii, manati din urma de haita scenariilor. Practic, TRAIM conform scenariilor!

Fiecare cu scenariul sau

Fiecare partid, mic, mare sau cel mai mare, fiecare minister si fiecare agentie guvernamentala, fiecare firma serioasa sau de conjunctura, toate, cheltuiesc o multime de timp si arunca o gramada de bani cu elaborarea de scenarii. Au aparut structuri specializate, s-au nascut meserii adiacente, iar „facatorii” de scenarii s-au autodenumit, pompos, analisti sau experti.

Inclusiv ceea ce numim Puterea, adica intreaga osatura guvernamentala formata din toti cei care raspund de destinele natiunii, cei care teoretic ar trebui sa lucreze cu proiecte serioase, cu programe sau cu planuri de executie, actioneaza si se misca dupa cum le spun scenariile. Nestatornici din fire, schimbam prim-ministri cu o frecventa de unul pe an. In medie, aducem alti si alti ministri la ministere cam o data la sase luni. Si, ca si cum numai pentru asta ar fi fost adusi acolo, noii ocupanti ai caldutelor fotolii fabrica in regim de urgenta scenarii. Lansarea de scenarii a devenit o moda. Ai ajuns ministru si nu ai scos imediat pe piata un scenariu, nu esti bun de nimic. Nu conteaza daca scenariile tale au vreun rost ori ba. Nu intereseaza nici utilitatea lor practica. Ai scenariu, esti bun. Nu ai, esti un impotent politic. Eficienta ta ca demnitar este apreciata prin prisma numarului de scenarii elaborate. Pana si in inalta sfera a Cotrocenilor, trepadusi insarcinati cu producerea de scenarii se calca pe bataturi…

Mai grav este ca, in conformitate cu aceste scenarii, scoase in devalmasie de fiecare neavenit ratacit temporar pe poteca arivismului politic, sunt elaborate legi, este modificata Justitia, sunt eliberati criminali sau sunt arestati nevinovati, se construiesc de forma sau se desfiinteaza cu adevarat spitale, sunt ajustate pozitiv sau negativ cheltuielile statului, se croieste bugetul tarii, se multiplica sau se reduce numarul de ministere, este inzestrata armata sau se stabileste varsta de pensionare. Cui sa-i mai pese ca sub invazia scenariilor se surpa tara?

Nu apucam sa deschidem un ziar, o pagina pe internet sau un post de radio in care se dezbate realitatea noastra sociala, ca suntem inundati de scenarii: „Trei scenarii care ii fac fericiti pe cei din PSD”; „Scenariul care ar putea arunca in aer scena politica”; „Top 5 scenarii politice pentru perioada imediat urmatoare”; „Scenariile de lucru in criza politica”; „Scenarii de politici publice”; „Trei scenarii pentru cresterea salariului minim”; „Pensionarii si pensiile lor in diverse scenarii”; „Scenariu pentru activitatea extracuriculara la educatie”; „Scenarii de utilizare pentru psihoterapeuti”… Inebunesti!!!

Autorii si actorii

Cum bine stim, scenariile sunt elaborate pentru actori. Pentru aceia care aproape niciodata nu arata ceea ce sunt cu adevarat. Asta este meseria lor. Sa se prefaca. Sa ne minta cat mai credibil. Iar cei care ne-au mintit cel mai iscusit, sa fie onorati cu premii. Ne-am obisnuit sa fie asa si nici nu mai realizam ca, de fapt, traim ca intr-o uriasa sala de spectacole. Uitati-va imprejur! Cu mici exceptii, nimic din ceea ce ni se prezinta nu este adevarat. Adevarul, aflat undeva acolo, in spatele aparatului de fabricat scenarii, dincolo de cortina, nu ne este harazit noua. Noi suntem fraierii care platim bilete scumpe pentru a lacrima in pumni sau hohoti de ras vrajiti de minciunile actorilor. Uneori injuram, alteori aplaudam dar, de cele mai multe ori, ne complacem in postura de spectator fara nici o responsabilitate. Adevarul? Cui ii mai pasa de adevar? Prizonieri ai miilor de inselaciuni cosmetizate, am ajuns sa credem ca nici nu avem nevoie de el.

Cine sunt cei care scriu scenariile spectacolului? Cine sunt actorii? Ii stim cu totii! Sunt alesii nostri, politicienii! Urcati la putere sau cazuti in opozitie, ei ne mint frumos in timp ce ne baga mana in buzunar. Ei, actorii politici, sunt aceia care, profitand de naivitatea noastra, pentru a ne putea manevra, cu fiecare nou scenariu ne tin apasati de incertitudine si au impresia ca sunt cu atat mai puternici cu cat suntem noi mai cu sufletul la gura.

Nu se intampla numai la noi

Sa nu credeti cumva ca suntem singurii care, ca intr-un motagne russe, ne ridicam spre slavi sau ne prabusim in negrul hau din cauza scenariilor. Se intampla aidoma in case mult mai mari. Conducatorul ales democratic al celei mai democratice tari din lume risca sa-si piarda scaunul, urmarea unui scenariu aiuristic elaborat de opozitia politica si urmat cu incapatanare tipic americana de autorii lui. Traim cu totii groaza apocalipsei generata de pericolul incalzirii globale – un scenariu dospit in creierele celor impinsi de interese financiare imense si aruncat peste noi prin toate canalele media existente. Cunoastem foarte bine scenariul penibil care a stat la baza atacarii Irakului, razboi care a pustiit unul dintre leaganele civilizatiei lumii. N-am uitat scenariile mincinoase care au declansat devastatoarele „revolutii” ce au marcat sangeros lumea prin asa-zisa Primavara Araba. Dupa aproape douazeci de ani inca se discuta despre existenta scenariului politic care ar fi a condus la tragedia prabusirii celor doua turnuri gemene din New York City, eveniment care a schimbat definitiv mersul firesc al relatiilor internationale mondiale. Ne confruntam zilnic cu scenarii referitoare la izbucnirea celui de al treilea razboi mondial. Zeci de scenarii apocaliptice pe teme politice, religioase, extraterestre sau tectonice umplu coloanele ziarelor si ocupa spatiile de emisie ale posturilor de televiziune din intreaga lume.

De ce scenarii?

Scenariile reusesc sa produca ceva ce azi pare absolut necesar societatii romanesti. Ceva fara de care nu numai Romania, dar si lumea in care traim nu ar mai putea functiona conform dorintelor celor care ne conduc. Ele, scenariile, creaza CONFUZIE. Si, mai ales, asigura perpetuarea acesteia. Iar confuzia este starea care asigura premizele manipularii cu maxima eficienta a mintii, atat la nivel individual cat si la dimensiunea maselor mari de oameni. Cuprinsi de confuzie putem fi determinati sa luam decizii care ne dezavantajeaza, sa alegem asa cum ni se sugereaza si nu cum ar fi firesc, sa reactionam ilogic si, de ce mai multe ori, sa actionam neconform cu convingerile noastre. Confuzia genereaza un climat in care persista frica si nesiguranta, stimuleaza neincrederea in societatatea in care traim, alimenteaza inclusiv neincrederea in propriile puteri sau posibilitati.

Traim in plina epoca a manipularii. Suntem manipulati prin imagini, ne este manevrata mintea prin intermediul mass-media – aceasta neoprita nascatoare de stiri false („fake news” pentru romanul ajuns deja, inclusiv in exprimare, la stadiul de fericit cetatean european). Exista tehnici de manipulare electorala, manipulare emotionala, manipularea prin inducerea vinovatiei ori manipulare prin folosirea altora ca exemplu. Mintea ne este influentata copios prin retele sociale ale internetului, retele create de la inceput in acest scop. Exista deja o ramura a psihologiei numita psihologia manipularii. Intregi departamente ale serviciilor secrete si ale partidelor politice au ca principala preocupare manipularea cetateanului.

De ce scenarii? Fiindca politica prin scenarii este parte a politicii manipularii. A politicii prin care ne este modelata mintea. A politicii destinate indobitocirii cetateanului prin fluturarea in fata ochilor a nesigurantei zilei de maine, a perspectivei saracirii, a razboiului pustiitor, a apocalipsei iminente sau a unui viitor paradisiac.

De ce scenarii? Fiindca fiecare scenariu este o arma. O arma teribila destinata manipularii. O arma distrugatoare de destine, invelita de cele mai multe ori in aura mincinoasa a dorintei de a evita un rau amenintator sau stralucind in nimbul nazuintei omenesti de mai bine!

A consemnat Teodor Palade via teopal.ro.

/0 Comments/by

Mircea Dogaru – Poporul de imparati din tara nimanui


mircea dogaru, poporul de imparati, tara nimanui, romani

Mircea Dogaru - Poporul de imparati din tara nimanui

Astazi popoarele care au daruit lumii marile civilizatii, ori au disparut (sumerienii, persii, vechii egipteni, incasii etc.) ori, comparativ cu gloria trecuta, vegeteaza (grecii, italienii, olandezii, spaniolii, portughezii, englezii, turcii, arabii etc.). NOI cei nascuti din ciocnirea a doua civilizatii care au modelat fata Lumii Vechi, traco-daca si romana, nu am avut inca momentul nostru de stralucire. Ba parca, cel putin teritorial, traim intr-un regres continuu! Suntem un popor „nascut batran”, sau „neterminat”, spun unii, „popor vegetal”, proclama altii! „Strainii sunt de vina” si faptul ca ne-am nascut in „calea rautatilor”, proclamam NOI! Sau „greaua mostenire a trecutului” sustine fiecare generatie lamentandu-se ca „nu sunt vremurile sub oameni, ci bietul om sub vreme” si refuzand sa priceapa ca omul nu poate fi „sub vremi” ci tot sub oameni, sub alti oameni care au avut taria sa-si supuna vremurile. Si niciodata nu ne-am pus intrebarea de bun simt: „Dar NOI, NOI chiar nu avem nici o vina”? Strainii ne resping pentru ca au ceva cu NOI, sau pentru ca nu pot sa ne inteleaga? Dar, NOI, NOI ii intelegem oare? Am facut ceva concret sa-i intelegem si sa ne facem intelesi? Ii vorbim strainului, adesea copilul sau chiar nepotul nostru, la scara istoriei, in limba lui si pe coordonatele mentalului lui, sau in limba noastra pe coordonatele gandiri noastre intortocheate de griji, batran si sfatos chiar si cand cere?

Se impaca vreunul din NOI cu ideea de a fi doar simplu soldat al datoriei si nu un Napoleon genial in toate, gata sa gaseasca solutii si sa dea sfaturi oricui, la orice, oricand si in oricare imprejurare? Se simte vreunul din NOI in stare sa primeasca lectii, nu numai sa dea? Vrem cu adevarat sa invatam despre si de la altii si sa-i invatam, la randul nostru, cate ceva, despre NOI? Stim si daca stim, recunoastem oare cine suntem cu adevarat?

DE CE?

Ne tragem seva, ca popor statornic, in aceasta parte a Lumii Vechi, dintr-o „semintie” care era, pentru antici, „cea mai numeroasa” dupa cea a „inzilor” considera Herodot cu doua milenii si jumatate in urma, ar fi putut fi „de neinfrant si cu mult mai puternica decat toate semintiile pamantului”! Ar fi putut fi, dar nu a fost! De ce ? Nu numai ca inaintasii nostri nu au durat un imperiu care sa supuna lumea, dar si-au pierdut treptat bastina!

Spatiul nord tracic, spatiu al etnogenezei omenesti, cuprins, intre Dunarea de mijloc si Adriatica, Kosovo, Nordul Greciei (linia Skok-Jirecek-Philippide) a explodat in puzderie de „insule” gravitand, de jur imprejurul „continentului nord-dunarean” (Adolf Arnbruster) redus la ceea ce, la 1 Decembrie 1918 s-a numit Romania Mare. Si „erodarea” a continuat: am pierdut Tisa cu Jula, Seghedinul si Debretinul, Timocul si Vestul Banatului in 1920, Moldova de Est si de Nord, cu Tara Hertei, in 1940, Vlahia Dristorului care s-a dus, tot in 1940, dupa fosta „Vlahie care este Tara lui Asan”, Insula Serpilor in 1948… De ce, daca vitejia nu ne-a contestat-o niciodata nimeni? Si nici dreapta judecata! De ce, daca inaintasii nostri au fost „cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci” (Herodot)?

dac tarabostes, sfinxul din bucegi, poporul de imparati, tara nimanui, mircea dogaru

In Evul Mediu romanesc nici un proiect de cruciada nu ne-a ocolit. Imparatul latin de Constantinopol, Henri de Hainaut (1206-1216) fiind incredintat ca romanii erau „oamenii… cei mai temuti si cei mai tari ai intregului imperiu, ba chiar ai pamantului”! Si nici un papa, rege ori imparat catolic n-a imaginat o cruciada anti-otomana fara „Magna Valahia” (Marea Tara a Romanilor, Mapamondul Borgian), sec. XV, sau „blocul dacic” (1595, Barton, agent englez la Poarta). De ce, daca „s-a temut insusi Soliman” (Magnificul, dupa Anton Verancsics) sa ne atace in 1526 cand a desfiintat Ungaria, sau in 1526 cand a indraznit sa asedieze Viena, de ce, cand in fata Plevnei, in 1877 rusii ne-au cerut disperati ajutor, de ce, cand in prima conflagratie mondiala, Occidentul, prin Georges Clemenceau declara „in fata poporului roman imi scot respectuos palaria”, am pierdut treptat aproape totul? De ce am castigat batalii, dar am pierdut de fiecare data, razboiul? De ce vitejii traco-daci si-au pierdut rand pe rand pamanturile in fata legiunilor Romei, in 146 i. Chr. si 106 p. Chr.? De ce, daca erau „superiori aproape tuturor popoarelor si aproape egali cu grecii” (Cassius Dio) si-au pierdut limba, mare parte din obiceiuri si traditii, intr-un cuvant cultura, capotand in fata civilizatiei romane? Si daca tot si-au impletit destinul cu al semintiilor mediteraneene, de limba si cultura latina, venite in dacii „ex toto ni orbe Romano” (Eutropius), de ce poporul rezultat din impletire n-a mostenit de la romani tenacitatea, disciplina, acceptarea ordinei, si „supunerii fata de porunci” (Strabon) care, racordate calitatilor lor nationale, acestia ca si ale romanilor, i-ar fi facut stapanii lumii? De ce i-au influentat ei pe cuceritori, odata deveniti cetateni ai republicii si militari, legiune dupa legiune proclamandu-si comandantul imparat si indreptandu-se de la Dunare spre Roma, cu vechea „netemere de moarte” a „poporului nemuritor” (Herodot, Ovidiu, Pomponius Mela, Strabon).

De ce n-am suportat, ca germanicii ideea unui conducator pe care sa-l urmam? De ce, inteligenti fiind si autori individuali de planuri perfecte, niciodata aproape duse la bun sfarsit, n-am durat o putere care sa infrunte veacurile? De ce imparatii basmelor noastre, Ros Imparat, Verde Imparat etc., sunt simpli cnezi de sate in realitate, de ce Fetii nostri Frumosi au alergat dupa himere si „tinerete fara batranete” sau „viata fara de moarte” nu dupa concret, chiar daca fetele noastre l-au preferat pe Catalin, „Luceafarului”? De ce taranii nostri si-au spus pruncilor „coconi”, adica fii de imparati si nevestelor „cocoane”, voievozii s-au numit „dominus –domn”, purtand mantia de purpura si coroana imperiala? De ce, avand ca indivizi toate calitatile si stapanind un pamant atat de bogat, a carui „dulceata” l-am preschimbat in Eden pentru „latrones gentium” din toate timpurile, am fost si suntem condamnati sa fim vesnic „popor sarac din tara bogata? De ce, darzi si razboinici”? „Adevarata intruchipare a lui Marte” (Ovidiu) ne-am topit in popoarele moderne vecine, constituite pe pamantul nostru, cu sangele nostru curgandu-le prin vene, cu trasaturile noastre, dar cu alte apucaturi in spatele pavezei ridicata de limbi straine noua, pe care le-am insusit uitandu-ne stirpea? De ce suntem romani, dar si, in parte, unguri, secui, ceangai, bulgari, sarbi, croati, sloveni, slovaci, cehi, hutuli, si de foarte curand „ucrainieni”? De ce buciumele si doinele noastre plang? De ce intotdeauna eroul moare acceptandu-si cu fatalism destinul? De ce, la trei romani, doi se intorc intotdeauna impotriva celui de-al treilea? De ce, beneficiind de uriasul bagaj de cunostinte tehnice si inventivitate mostenit de la inaintasii traco-romani, am durat o civilizatie a lemnului, in „Tara de piatra”? De ce NOI, „urmasii cetatenilor Romei” care au cladit Europa, NOI, artefact al istoriei suntem astazi invitati sa intram, alaturi de urmasii „barbarilor” in „casa comuna” care a fost de fapt CASA NOASTRA? De ce, din bagajul de intelepciune mostenit ne-am facut lozinci doar din proverbele ce accepta fatalitatea: „Apa trece, pietrele raman”! „Capul plecat sabia nu-l taie” (dar nici lumina nu vede! – n. red.) „Fa-te frate cu, dracul pana treci puntea”! S.c.l., sugrumandu-ne in numele lor, in fasa, eroii? Si fara sa ne gandim ca, apa trecand roade piatra care, se tot micsoreaza, ca nu e nevoie ca sabia sa desprinda capul care va fi strivit de cizma straina pusa pe grumaz si ca o data pe punte, diavolul ne va arunca de fiecare data in hau! De ce ne-am impiedicat eroii sa-si urmeze destinul ? Din „pizma” care, potrivit cronicilor l-a ucis si pe Domnul Unirii? Ca nu cumva sa sara „cizmarul peste calapod”? De ce ne place sa ne punem in frunte prosti, pentru a putea sa-i batjocorim apoi cum ne vine la gura, aratandu-ne superioritatea doar prin vorbe? Si de ce vedem intotdeauna doar „paiul din ochii altora” si niciodata „barna” din proprii ochi? De ce la NOI, „prostul moare” intotdeauna „de grija altuia”? De ce n-am acceptat niciodata principiul „omul potrivit la locul potrivit”? De ce clamam nevoia de Tepes, dar admitem ca „hotul neprins e negustor cinstit”? De ce admitem transformarea hotilor in negustori cinstiti si a tradatorilor in eroi, gratulandu-i cu invidie cu un „bravo lui, baiat destept! Cine poate, oase roade”? De ce, generatie dupa generatie, ne confruntam in saracie cu lustru, exact cu aceleasi probleme, refacem ca Sisif drumul, la infinit, cand solutia era mostenita? De ce sfarsim la batranete prin a deveni exact ceea ce uram mai mult in tinerete, pentru ca generatia urmatoare sa o ia de la capat, cu speranta ca, daca, „strange un pic cureaua”, o sa-i fie mai bine, candva, „la pastele cailor” sau, mai curand pe lumea cealalta? „Vulturii nu vaneaza muste!”, ne-au lasat diata mosii si exact asta facem, nascandu-ne si murind, generatie dupa generatie, in una si aceeasi vesnica reforma, care ne scoate periodic gunoaiele la suprafata, ca furtuna ce rascoleste fundul apelor adanci, fiindca mandria ne-a impiedicat de fiecare data, sa incepem cu inceputul cu acel strop de intelepciune care spune „Cunoaste-te pe tine insuti”! Si, cunoscandu-ne, ne-am fi dat seama ca tragedia noastra incape in cinci vorbe – „Sa moara si capra vecinului”!

traci, poporul de imparati, mircea dogaru

Avem tot ce ne trebuie sa cladim piramide dar constiinta noastra nu depaseste stadiul de plan, fiindca de mii de ani ne amagim cu minciuna ca „Pe-al nostru steag e scris Unire/Unire-n cuget si-n simtiri”! Noi cei care sarim intotdeauna cu usurinta nevastuicii, dintr-o extrema in cealalta! De ce, scapati de marxism, de patriotardism, ne aruncam astazi, cu bucuria prostului intr-un nou tip de „internationalism” la fel de antiuman ca si cel „proletar”? Chiar nu putem trai fara „isme”?

CE NE LIPSESTE?

Cheia insucceselor noastre din totdeauna nu sta in suma defectelor noastre care, trecand pe plan la elite, ne saboteaza INTERESUL NATIONAL, aceleasi defecte sesizate de Herodot in veacul V a. Chr., de Mauricius in veacul VI p. Chr., de Kekaumenos in 1078, de mii de tineri reformatori ai natiei sau de observatori straini pe care ne grabim sa-i huiduim si chiar de NOI insine, atunci cand ne analizam la rece clasa politica, in cuvinte identice pe parcursul a doua milenii si jumatate: „umbla pe toti sa-i insele si minte strasnic si fura mult, jurandu-ne zilnic cu juraminte infricosate si isi calca usor juramintele si facand si fratii de cruce si de cumetrii, inchipuindu-si ca prin aceasta va insela pe cei mai simpli”! Cheia se afla in cuvintele lui Herodot – „sub o conducere unitara”! „Sub o conducere unitara”, semintia inaintasilor nostri si a noastra ar fi putut deveni „de neinfrant si cu mult mai puternica decat toate semintiile pamantului”!

Dar de cate ori au acceptat inaintasii nostri si noi insine unitatea in istorie? – „De ce ala si nu EU”? De circumstanta l-au acceptat pe Burebista in fata asaltului Romei si, cand Cezar a pierit, de „Maur” n-a mai fost nevoie! Porniti pe un drum uniti in interes national s-au gasit intotdeauna, de-a doua zi, unii cu idei, care au actionat independent si contrar, din pozitie subalterna. Decebal tradat si parasit, Vitalian tradat si ucis, Gelu parasit si uitat, Ahtum tradat si ucis si asa mai departe, Vlad Dracul, Vlad Tepes, Ion Voda, Mihai Viteazul, Constantin Brancoveanu, Horea, Tudor, Avram Iancu, Ion Antonescu s.c.l. Au rezistat ca lideri la romani cei foarte norocosi si cei ce au stiut sa-i scurteze de cap pe „hicleni”. Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Petru Rares s.c.l., dar acestora li s-a dus vestea de „degraba varsatoriu de sange nevinovat”. Tara a ramas aceeasi si a indurat si mai departe, suportandu-si fatalist boierii pe care Macarie ii definea la 1538, pentru eternitate, drept „minti oarbe pentru cele ce vor veni, dornici doar sa-si insuseasca averile altora, iar pe ale lor sa le inmulteasca cu mijloace nedrepte”, prea rar saturandu-se de reforma si sculandu-se impotriva „balaurilor ce ne inghit de vii” (Tudor Vladimirescu)! Ba chiar acceptand periculoasa idee ca nu am fost si nu suntem in stare sa facem nimic decat „sub bici”!

traci, tara nimanui, poporul de imparati, mircea dogaru

Soarta noastra ar fi fost alta si va putea fi alta daca am fi inteles ori vom intelege ca, in numele INTERESULUI NATIONAL ar fi trebuit sau va trebui, odata decizia luata si liderul ales, sa actionam uniti nu numai prin vorbe, de la „opinca la vladica”, pentru telul propus, fara sa acordam prioritate intereselor personale sau de partid. Dovada ca doua milenii de istorie de experiente catastrofale, de pierderi irecuperabile, de la Herodot citire la trezirea constiintei nationale, n-au schimbat intr-adevar nimic, sta in plangerea „reformistilor” de la 1769, care-si doreau exact ce ne dorim si NOI astazi:

„In cele patru parti ale lumii
Prea numiti erau romanii
Ca sunt escusiti la fire
Dar n-au intre ei unire.
Si dintr-a lor neunire
Va veni a tarii pieire.”

(Istoria tarii Romanesti da la let 1769)

Iar daca cei ajunsi, cel mai adesea pe nemerit, in fruntea bucatelor, au subordonat aproape intotdeauna INTERESUL NATIONAL, lacomiei: setei de putere, ambitiilor lor meschine, poporul s-a facut in egala masura vinovat de a se fi complacut, adaptandu-se fara ambitii oricarei situatii si facand din complacere si adaptabilitate un modus vivendi. In 1736-1739, unul din cumplitele razboaie ruso-austro-turce, decise sa rezolve „Chestiunea Orientala” (nerezolvata nici astazi cu toate bombardamentele din Kosovo), ne-au insangerat pentru a mia oara tara, excese deosebite petrecandu-se in Banat, acolo unde romanii luptau atat in armata romano-germana, cat si in armata turca si, cei mai multi pe cont propriu, ca haiduci impotriva colonistilor catolici. Cu stupoare notau agentii imperiali ca, la hore, duminica, jucau alaturi de tarani, haiduci si soldati romani in uniforme nemtesti sau otomane chiuind „Tine Doamne tot asa, nici cu turcu nici cu neamtu! Tine Doamne tot asa!” Haosul devenise stare naturala, iar urmasii cuceritorilor Lumii Vechi – un popor de supravietuitori!

Tradarile si ambitiile personale, lipsa de unitate au facut ca planul unirii tuturor romanilor, conceput atunci, la jumatatea veacului XVIII, sa tot fie amanat, pana Europa s-a incaierat, miza fiind tocmai bogatiile noastre, si – Razboiul Crimeei a pus capat celei de-a „n-” a „Noi Ordini” continentale introdusa cu tunul de „Sfanta Alianta”. Condusa de tineri cu pregatire militara, dar si scoliti in revolutiile europene, generatia pasoptista a reusit sa-si impuna vointa vechilor „boieri” si sa realizeze, dintr-o fictiune numita „Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei”, printr-o lupta tenace, in perioada 24 ianuarie 1859 – 11 decembrie 1861, unirea reala, intr-un singur stat numit ROMANIA. Ne va dezvalui secretul scrisoarea din 13 ianuarie 1856 a lui Mihail Kogalniceanu catre C.A. Rosetii: „am indemnat pe toata lumea si sper sa fi reusit, ca fiecare sa lase deoparte orice dusmanie, orice parere de mana a doua si sa ne tinem hotarat si uniti sub marele si nobilul steag al Unirii”!

Printr-un efort de vointa surprinzator, care a dovedit ca se poate, unitatea a rezistat atunci pana la implinirea obiectivului Unirii avand deci ca liant camarazii de arme si idei, dar a capotat ulterior in fata magicului cuvant „Reforma”. Proiectul de reforma agrara din 1862 i-a facut pe cei ce purtau in suflet germenul parvenirii si demonul lacomiei, sa devina peste noapte, din „marxisti”, boieri. Este cazul lui I.C. Bratianu, daca nu artizanul, cel putin sufletul „Monstruoasei coalitii” care a dus la rasturnarea ctitorului Romaniei moderne, Alexandru Ioan Cuza, punand sub semnul intrebarii insasi Unirea in perioada 11 februarie – 10 mai 1866!

In locul lui Cuza care a acceptat sacrificiul de dragul INTERESULUI NATIONAL, a fost adus un strain si inoculata criminala idee ca nu suntem in stare sa ne guvernam singuri. Ca, ne trebuie un mediator strain pentru a realiza ceva! Nemaivorbind de faptul ca NOI cei nascuti intr-o Republica devenita „imperium mundi” am acceptat reintoarcerea de la democratie la barbarie prin „regalitatea” reintrodusa intr-o Europa unita si civilizata de germanici (franci, ostrogoti, vizigoti, vandali, saxoni) la inceputurile evului intunecat!

Uitam adesea, datorita meritelor minore incontestabile ale lui I.C. Bratianu, in continuarea operei cuzistilor, de modernizarea structurilor statale, uitam ca, la apusul carierei, el a fost alaturi de Carol I, partizanul si semnatarul unui tratat secret de alianta a Romaniei cu Austro-Ungaria-Viena (18/30 octombrie 1883) indreptat nu numai si impotriva Frantei, Marii Britanii si Rusiei, dar si a INTERESULUI NATIONAL care cerea eliberarea teritoriilor celor 4 milioane de romani supusi de Ungaria dualista genocidului etnic si cultural si Unirea lor cu tara! Ca o ironie a sortii insa, cel ce va relua munca lui Mihail Kogalniceanu si Cuza, in perspectiva primei mari conflagratii mondiale, avea sa fie tocmai fiul sau, Ionel Bratianu, adevaratul artizan, alaturi de Regina Maria, a Marii Uniri din 1918. Cu diplomatie dar si cu duritate, el a explicat generatiei sale ca „In chestiunile cele mari, in acele de ordin moral care stapanesc viitorul unui neam, de care sunt legate interesele lui supreme de onoare si de nationalitate, nu pot fi preturi de tocmeala, nu pot fi motive de oportunitate ca sa te hotarasca a le compromite, coborandu-te de pe taramul inalt si sigur al principiilor. Oricare ar fi vicisitudinile zilelor si anilor, oricare ar fi durata lor, vine ora rasplatirii!”

monstruoasa coalitie, cuza voda, alexandru ioan cuza, poporul de imparati, tara nimanui

De ce era necesara o astfel de punere la punct? Pentru ca adevarul in privinta elitei noastre politice din primele decenii ale veacului trecut, elita idealizata de „urmasii” sai intru totul de astazi, difera ca Cerul de Iad de ceea ce ni s-a inoculat prin educatie, si fara cunoasterea acestui adevar, am ajuns sa facem scump platita greseala din 1996, cand ne-am dat pe mana celor „15.000 de specialisti”, adica propriilor noastre himere! In cuvinte cumplit de actuale, unul dintre analistii politici lucizi, facea din interior, radiografia elitei politice romanesti a anilor 1914-1919 definind-o drept Turn Babel… in care cele mai scarboase ambitii cautau sa-si faca locul la adapostul declaratiilor patriotice… Toata lumea facea politica europeana si nimeni romaneasca, adica toata lumea se preocupa de soarta Europei si nimeni de a Romaniei.

„Romanii se imparteau in francofoni si germanofili si cereau intrarea noastra imediat in razboi, dupa cum simpatiile lor se indreptau spre unii sau altii din beligeranti, fara sa se ocupe de interesele romanesti. Nimeni nu mai simtea romaneste.” (C. Argetoianu).

Daca am fi cunoscut si acceptat acest adevar am mai fi fost oare nevoiti sa o luam iarasi de la capat sau sa suportam oracaiala bicisnica a unor falsi profeti botezati „analisti politici”? Fiindca Europa nu a permis Unirii celei Mari, platita cu un milion de martiri, carora, in loc de Rememberance Day, le dam astazi Valentine’s Day, sa existe decat 20 de ani, dupa care, in anul tradarii generale 1940, cand diplomatii lesinara ca midinetele, semnandu-i decesul, cand regele, politicienii si generalii, si-au pus limba in ghips ne primind ordinul de lupta, armata tarii s-a retras de la toate fruntariile fara sa fi tras (suprema umilinta) un foc de arma! Cu o singura exceptie – maiorul Valeriu Carp, simplu comandant de batalion care s-a jertfit INTERESULUI NATIONAL, oprindu-i pe rusi cu foc in fata Putnei! Iar rasplata ia fost pe masura! Proclamat de Rusia „criminal de razboi” figureaza inca pe lista infamiei, in tara in care, o justitie chioara i-a declarat eroi pe spionii „defectori”, care, vazand secrete economice si militare „n-au tradat poporul roman, ci pe Ceausescu”(! ! ! !).

In aceeasi situatie se afla Reintregitorul, militarul care a reinviat virtutea romana, angajandu-i pe romani intr-un RAZBOI NATIONAL FARA ALIATI CONSFINTITI PRIN TRATATE! Si a facut-o ridicand prin proclamatia „Catre romani” din ianuarie 1941, steagul lui Mihail Kogalniceanu, Cuza si Ionel Bratianu: „Fii om, fii drept si recunoaste ca deasupra ambitiilor si intrigilor si urilor este Patria, este vesnicia Neamului si ca acolo trebuie sa ne intalnim intotdeauna chiar daca nu intelegem de fiecare data.” (Ion Antonescu). Pentru ca nu Unirea pamanturilor noastre intr-un tot a fost „cheia de bolta” a edificiului nostru national ci „unirea in cuget si-n simtiri”, unitatea care ne-a lipsit aproape intotdeauna si ne lipseste si astazi cand suntem pe cale sa cedam pentru eternitate, parti din teritoriul ramas, fara se ne punem, orbi la colapsul spre care ne indreptam ca neam, intrebari.

Ai voie?

Ai voie, in dispretul majoritatii, urmand doar propriul interes, sa calci in picioare jertfa generatiilor trecute si viitorul generatiile nenascute? Ai voie sa te substitui lui Dumnezeu, decizand unilateral ca binele general nu tine de vointa majoritatii dispretuite, ci de vointa celor putini si (auto) „alesi”, despre a caror moralitate si calitati reale ar fi multe de spus? Ai voie sa vinzi in detrimentul INTERESULUI NATIONAL suflete de romani, pamant romanesc, paduri, pasuni, ape, fabrici, holde, mine, drumuri, flote, banci? Gandeste-te, spunea geniul national, si el hulit astazi de epigoni, ca „Tara este rodul muncii unor zeci de generatii si apartine altor zeci de generatii care vor veni.” (Mihai Eminescu). Iar INTERESUL NATIONAL este liantul fara de care ne-am inceta existenta ca fiinta etnica, este coloana noastra vertebrala, este ceea ce ne face demni si egali in randul celorlalte natiuni, amintindu-le ca avem, NOI „o misie a implini in lume.” (Nicolae Balcescu). Cu singura conditie de a ne tine „hotarat uniti” sub steagul lui! Cine s-a saturat de Romania este liber sa plece unde o vedea cu ochii! Dar fara pamantul mortilor nostri si al pruncilor nostri nenascuti, pe talpi! Pentru ca nimeni nu are dreptul sa ia decizii pentru altii!

De mii de ani ne lamentam! De mii de ani cladim scenarii si ne ucidem, din indolenta sau invidie visele. De mii de ani speram ca, poate o noua generatie va avea curajul sa se priveasca sincer in oglinda sufletului si sa extirpeze, in sfarsit, cancerul din NOI! Romanul… dusmanul romanului! Singurul etern! De mii de ani adormim cu speranta ca generatia copiilor nostri va fi poate cea aleasa, aceea care va gasi solutia nu in „isme”, nu pe pamant strain, ci in sine! Sa fii sosit oare clipa? Sa se fi nascut in sfarsit o generatie de romani soldati, dupa atatea generatii de romani – Napoleoni si „imparati”? O generatie unita, capabila sa-i schimbe mentalul, genetic mostenit, de „supravietuitor”, intr-unul de „cuceritor”? Si, daca aceasta este generatia, va intelege ea, oare, ca nu Canada trebuie cucerita, nu Statele Unite, nu Germania, ci ROMANIA?

A consemnat pentru dumneavoastra, col. dr. Mircea Dogaru via justitiarul.ro.

/0 Comments/by