Entries by Patrick Matis

Constantin Cojocaru – Restructurarea economiei romanesti

Constantin Cojocaru - Restructurarea economiei romanesti

Nota introductiva

Republic, aici, studiul „Restructurarea economiei romanesti” care a vazut lumina tiparului, prima data, intr-o forma prescurtata, in ziarul Adevarul, din 13-14 februarie 1990, studiu ce avea sa se transforme, de-a lungul anului 1990, in „Varianta Cojocaru” de reforma economica.

Primavara visata de mine in luna ianuarie a anului 1990 nu si-a facut, din pacate, aparitia in economia si societatea romaneasca. Dimpotriva, iarna comunista, metamorfozata in iarna fesenista, si-a prelungit existenta, cu aproape un sfert de secol. Refuzand si incalcand drepturile de proprietate ale romanilor, fesenistii si-au pus in aplicare propria lor „politica de restructurare” economica, aceea de acaparare a capitalului romanesc si de transformare a romanilor intr-o natiune de robi salariati, lipsiti de proprietate, obligati sa-si castige existenta din salarii de mizerie.

In ciuda pierderilor si a degradarilor la care a fost supusa economia, ca si societatea romaneasca, de catre fesenisti, Romania are inca sansa de a iesi din iarna comunisto–fesenista si a se bucura de soarele primaverii adevaratei democratii. „Varianta Cojocaru” a carei esenta consta in apararea dreptului romanilor la proprietate si prosperitate, a rezistat si va rezista timpului si criticilor. Mai devreme, sau mai tarziu, natiunea romana va impune aplicarea ei in practica.

Iata, textul integral al studiului „Restructurarea economiei romanesti”, scris de mine in luna ianuarie 1990, perioada in care eram refugiat politic, in orasul Chicago, din Statele Unite ale Americii.

Restructurarea economiei romanesti

Cu oarecare intarziere, mi-a parvenit, la Chicago, Comunicatul Consiliului Frontului Salvarii Nationale, dat publicitatii in ziua de 24 Decembrie 1989. Comunicatul contine 20 de puncte, de propuneri, al caror ansamblu trebuie privit ca reflectand platforma politica a acestuia. 6 din cele 20 propuneri se refera direct la problemele economice ale tarii. Ele sunt urmatoarele:

7 – Se actioneaza pentru restructurarea intregii economii nationale pe baza rentabilizarii si eficientei, renuntarea la conducerea centralizata;

8 – Promovarea initiativei libere si competentei in conducerea unitatilor economice;

9 – Restructurarea agriculturii prin ajutorarea micilor proprietari si producatori;

15 – Reorganizarea intregii activitati de comert;

16 – Stoparea exportului de alimente si produse agro-alimentare;

17 – Diminuarea exportului de produse petroliere, pentru a asigura necesitatile nationale.

Ultimele, doua puncte – stoparea exportului de produse alimentare si diminuarea celui de produse petroliere – sunt actiuni de moment, desigur, bine venite, insa ele pot, cu greu, fi legate de notiunea de platforma politica.

Pe termen lung, Romania va continua sa faca schimb de produse agricole cu alte tari, sa exporte unele produse agricole – sunt ramuri ale agriculturii in care tara, in conditii normale de eficienta, va avea, intotdeauna, un surplus – si sa importe produse agricole, pe care nu le poate produce rentabil. La fel cu produsele petroliere. Ce si cat va importa si exporta tara din aceste produse va depinde de conditiile concrete ale fiecarei perioade, deciziile urmand a fi luate de catre intreprinzatori, pe criterii economico-financiare, nu in mod arbitrar, de catre birocrati incompetenti. Guvernul va trebui insa sa-si asume raspunderi proprii in acest domeniu, sa ajute intreprinzatori particulari prin actiuni diplomatice si parghii financiare adecvate, sistem judicios de taxe vamale, de garantii pentru creditele acordate de banci exportatorilor si importatorilor etc.

Celelalte patru puncte ale Comunicatului, referitoare la economie, pot fi, cu usurinta, grupate intr-unul singur: RESTRUCTURAREA ECONOMIEI NATIONALE. Intr-adevar, punctul 7 se refera la „restructurarea intregii economii nationale”, punctul 9 – la „restructurarea agriculturii”, punctul 15 la „reorganizarea intregii activitati de comert”. Agricultura si comertul nu sunt nimic altceva decat COMPONENTE ale economiei nationale – alaturi de industrie, transporturi, banci etc. –, iar „reorganizarea” este un alt fel de a spune „restructurare”. Punctul 8, privind „promovarea initiativei (care, in paranteza fie spus, nu poate fi decat ‘libera’ si ‘competenta’, asa ca nu are nevoie de aceste atribute) in conducerea unitatilor economice”, este o dependenta a structurilor, intrand si ea in conceptul de restructurare a economiei nationale.

Comunicatul nu ne spune nimic despre structura ACTUALA, respectiv, cea lasata de dictatura, nici despre structura VIITOARE, ce va rezulta ca urmare a procesului de schimbare, de restructurare. Nu capatam prea multe detalii nici relative la CUM, prin ce mijloace, se va face restructurarea.

Tot ceea ce ni se spune este ca „restructurarea intregii economii nationale” se va face „pe baza rentabilizarii si eficientei”, in timp ce „restructurarea agriculturii” se va face „prin ajutorarea micilor proprietari si producatori”.

Relatia naturala intre restructurare, pe de o parte, si rentabilizare si eficienta, pe de alta parte, este exact inversa, in sensul ca rentabilizarea constituie SCOP, in timp ce restructurarea este MIJLOC, eficienta (cum o arata si numele) este EFECT, in timp ce structura este CAUZA. Altfel spus, trebuie sa ne propunem sa ridicam nivelul rentabilitatii si eficientei economice nationale prin/pe baza restructurarii acesteia. Sa punem boii si carul la locul lor natural. In ceea ce priveste agricultura, observ, mai intai, ca nu numai MICII proprietari-producatori agricoli au nevoie de ajutor, ci toti agricultorii, mici si mari. In al doilea rand, ajutorul pe care guvernul il va da intreprinzatorilor romani, nu numai celor din agricultura, ci din toate ramurile economiei nationale, este de dorit si va fi bine-venit, insa el, ca atare, nu este de natura sa schimbe structura economiei.

Elemente de optimism

Conceptul de structura economica este unul deosebit de complex.

Elementele sale constitutive pot insa fi grupate astfel: structura materiala, de ramura (produse, ramuri, subramuri), structura tehnica (utilaje, tehnologii), structura fortei de munca (meserii, nivele de calificare), structura financiara (taxe, impozite, dobanzi) etc. si structura de proprietate. Aceste componente sunt interdependente, se influenteaza reciproc, fiecare contribuind la crearea avutiei nationale, fie direct, fie indirect, prin influenta, favorabila, sau nefavorabila, pe care o exercita asupra celorlalte elemente structurale.

Ce este rau in structura economiei romanesti, ce trebuie schimbat, restructurat? Raspunsul meu la aceasta intrebare este ca, DESI TOATE COMPONENTELE STRUCTURII ECONOMIEI NATIONALE VOR SUFERI SCHIMBARI, AJUSTARI, ACEEA CARE ARE CEA MAI MARE SI ACUTA NEVOIE DE SCHIMBARE, CU CARE TREBUIE INCEPUT SI ASUPRA CAREIA TREBUIE CONCENTRATA ATENTIA FACTORILOR POLITICI IN ACESTE MOMENTE ESTE STRUCTURA DE PROPRIETATE.

Aceasta, deoarece schimbarea formei de proprietate va determina si schimbarea celorlalte componente structurale, schimbare favorabila, care sa le faca propice cresterii eficientei, rentabilitatii. Altfel spus, SCHIMBAREA FAVORABILA A CELORLALTOR COMPONENTE ESTE IMPOSIBILA FARA SCHIMBAREA FORMEI DE PROPRIETATE.

Referitor la acest subiect, circula multe idei eronate, nascute fie din necunoastere, fie din nu prea laudabile intentii.

Nu sunt putini aceia care afirma ca structura de ramura a economiei romanesti este complet necorespunzatoare, dandu-se ca exemplu construirea unor ramuri industriale – siderurgie, petrochimie – consumatoare de materii prime de care tara nu dispune, trebuind sa le importe. Pe cei ce fac astfel de afirmatii ii invit sa priveasca la alte tari – spre exemplu, Japonia – care, desi sunt si mai putin dotate cu acele materii prime, au construit puternice industrii in domeniile respective, foarte, foarte rentabile. RAUL NU CONSTA IN FAPTUL CA S-AU CONSTRUIT FABRICI SIDERURGICE SI PETROCHIMICE, CI CA, DIN CAUZA FORMEI DE PROPRIETATE, CARE A GENERAT INCOMPETENTA SI IRESPONSABILITATE, NU S-A CONSTRUIT SISTEMUL DE PIATA, DE MARKETING, CARE SA PERMITA VANZAREA EFICIENTA A PRODUSELOR ACESTOR INDUSTRII, ATAT PE PIATA INTERNA, CAT SI, MAI ALES, PE CEA EXTERNA.

O idee particulara, legata de structura de ramura, o reprezinta asa-zisa „industrializare fortata” a Romaniei in perioada postbelica. Aceasta idee vrea sa spuna ca, in respectiva perioada istorica, Romania s-a industrializat prea repede si prea mult, dincolo de posibilitatile si nevoile sale. Ideea este gresita, deoarece o analiza mai atenta arata ca, pe de o parte, industria romaneasca actuala este mult sub nevoile si posibilitatile tarii, iar, pe de alta parte, alte tari s-au industrializat intr-un ritm mult mai accelerat.

Exista numeroase produse, industrii – tehnica de calcul, telecomunicatii, medicamente, echipament turistic, de cercetare, invatamant, bunuri de larg consum etc. – De care tara are acuta nevoie si pe care le poate asimila rapid. INDUSTRIALIZAREA TARII VA CONTINUA; DEOSEBIREA VA CONSTA IN ACEEA CA NOILE INDUSTRII VOR FI RENTABILE, EFICIENTE, DEOARECE VOR FI CREATE DE INTREPRINZATORI COMPETENTI DIN PUNCT DE VEDERE TEHNIC SI COMERCIAL.

O alta idee falsa referitoare la economia romaneasca priveste forta de munca. Se afirma ca forta de munca de care dispune tara este slab calificata, incapabila sa manuiasca tehnologia moderna. Din acest motiv, spun vocile descurajatoare, vor fi necesari ani multi pentru reeducarea tehnica a populatiei, implicit ajutorul strain in acest domeniu. Adevarul este altul. Corpul profesoral romanesc, format in covarsitoarea lui majoritate din romani in prima generatie de la opinca, a preluat de la parinti o atitudine corecta fata de munca si profesie, un profund atasament fata de interesele poporului, este inzestrat cu bune cunostinte tehnice, profesionale. In pofida interventiilor distrugatoare ale clicii comunist-dejist-ceausiste, sistemul instructiv-educativ romanesc si-a pastrat independenta functionala, asigurand o buna pregatire profesionala a poporului, nu numai la nivelul muncitorilor, dar si al celor cu pregatire medie si superioara. O dovada o constituie faptul ca, dupa o perioada scurta, desi grea, de adaptare, numerosi emigranti romani – muncitori, tehnicieni, ingineri, economisti, medici etc. – devin la fel de buni, in multe cazuri mult mai buni, decat colegii lor autohtoni: americani, francezi, germani, australieni etc.

ROMANIA DISPUNE DE UN POTENTIAL PRODUCTIV CARE O POATE TRANSFORMA INTR-O TARA BOGATA SI PROSPERA, INTR-UN SCURT INTERVAL DE TIMP. POPORUL ROMAN A FOST ADUS IN STAREA DE SARACIE ACTUALA CA URMARE A DOI FACTORI PRINCIPALI:

1) PRODUCTIVITATEA SCAZUTA A ECONOMIEI NATIONALE, DETERMINATA DIRECT DE FACTORI MOTIVATIONALI – LIPSA DE INITIATIVA, COINTERESARE, COMPETENTA, RESPONSABILITATE – DETERMINATI, LA RANDUL LOR, DE STRUCTURA DE PROPRIETATE – PROPRIETATEA COMUNISTA, DE CLICA, ASUPRA AVUTIEI NATIONALE;

2) JEFUIREA TARII DE CATRE CLICA, IN CARDASIE CU ACOLITII EI DIN AFARA, JEFUIRE CARE N-AR FI FOST POSIBILA FARA EXISTENTA RESPECTIVEI STRUCTURI DE PROPRIETATE.

Restructurarea proprietatii

Structura de proprietate se refera la relatia dintre individ si rezultatele muncii sale si ale muncii altora, la relatia dintre membrii societatii si bogatia acesteia. Omenirea a cunoscut, practic, doua forme fundamentale de proprietate: proprietatea individuala (care ar putea fi denumita si proprietate provenita din munca), in care individul producator este si proprietar in sensul ca-si insuseste si dispune liber de rezultatele muncii sale – si numai ale muncii sale – si proprietatea instrainata, care, indiferent de formele ei istorice concrete – iobagista, feudalista, comunista – se caracterizeaza prin aceea ca producatorul este deposedat de o parte a rezultatelor muncii sale, acestea fiind insusite de un grup redus de membri ai societatii, detinatori ai puterii politice, financiare si/sau militare – stapanii de sclavi, feudali, clicile comuniste.

PROPRIETATEA INDIVIDUALA TINE LA DISTANTA PUTEREA DE VIATA ECONOMICA, IN TIMP CE PROPRIETATEA COMUNISTA INFILTREAZA PUTEREA IN ECONOMIE CU TOATE CONSECINTELE RELE, CE DECURG DE AICI. IN ROMANIA, CLICA DE LA CONDUCEREA TARII, ADUSA DIN AFARA TARII, MAI INTAI A EXPROPRIAT POPORUL ROMAN, insusindu-si avutia acumulata de acesta de-a lungul secolelor, APOI, treptat, a instaurat proprietatea sa, a clicii – cunoscuta sub denumirile de proprietate de stat si cooperatista – prin care, an de an, SI-A INSUSIT PARTEA CEA MAI IMPORTANTA A REZULTATELOR MUNCII POPORULUI, lasandu-i acestuia strictul necesar pentru a fiinta ca forta de munca, iar in ultimii ani nici atata. O buna parte a avutiei creata de poporul roman in aceasta jumatate de secol a fost consumata in mod parazitar de clica, o alta parte a fost transferata, fara echivalent, in strainatate, iar restul se gaseste in tara, sub forma de fabrici, uzine, drumuri etc. ACEASTA AVUTIE ESTE A POPORULUI SI EA TREBUIE DATA INAPOI ROMANILOR, PRIN IMPROPRIETARIRE, PRIN TRANSFORMAREA PROPRIETATII COMUNISTE IN PROPRIETATE INDIVIDUALA. IMPROPRIETARIREA ESTE PRIMUL SI CEL MAI IMPORTANT ELEMENT AL „RESTRUCTURARII INTREGII ECONOMII NATIONALE”.

PROPRIETATEA INDIVIDUALA – sub formele in care ea este practicata astazi in tarile democratice ale lumii – proprietate personala, de asociatie si corporatista – prin faptul ca garanteaza producatorului insusirea rezultatelor muncii sale si libertate deplina in folosirea acestora, ESTE GENERATOARE DE INITIATIVA, CREATIVITATE, INVENTIVITATE, COINTERESARE, COMPETENTA SI RESPONSABILITATE, din partea TUTUROR participantilor la activitatea economica, nu numai, a cadrelor de conducere, tot asa cum IRESPONSABILITATE, LENE, PARAZITISM, IMPOSTURA, SPIRIT DE DESCURCAREALA, NEPOTISM SI, PRIN TOATE ACESTEA, INEFICIENTA SI SARACIE.

IMPROPRIETARIREA POPORULUI ESTE O NECESITATE ECONOMICA – FARA EA NU VA FI EFICIENTA, PRODUCTIVITATE, RENTABILITATE, BOGATIE, PROSPERITATE – ESTE O NECESITATE POLITICA – FARA EA NU VA FI DEMOCRATIE, UNITATE, PACE SOCIALA – ESTE O NECESITATE MORALA – FARA EA NU VA FI DREPTATE SI CINSTE.

Tehnica improprietaririi

Exista desigur mai multe modalitati tehnice de infaptuire a improprietaririi si invit specialistii, ca si publicul larg, sa-si exprime parerile in acest sens. Personal, consider ca aceea care raspunde cel mai bine necesitatilor economice si politice, de moment si de perspectiva, ale Romaniei este urmatoarea:

1 – Impartirea intregii avutii nationale, reflectata in valoarea neta de bilant la data de 31 decembrie 1989, catre populatie, prin emiterea de TITLURI DE PROPRIETATE (TDP-uri) prin care romanii, particulari, vor deveni CREDITORI asupra avutiei nationale existente la acea data.

2 – Transformarea unitatilor economice de stat si cooperatiste in CORPORATII (pe care le voi denumi DE STAT, pentru a le distinge de cele ce vor fi infiintate exclusiv cu capital particular, denumite CORPORATII PUBLICE). Corporatiile de stat vor emite ACTIUNI DE CORPORATIE (AC-uri), ce vor reflecta valoarea neta de bilant a unitatilor respective la data de 31 decembrie 1989.

3 – Schimbarea, treptata, de catre populatie a TDP-urilor pe actiuni si activele corporatiilor de stat, astfel incat, in final, toate aceste corporatii de stat sa devina corporatii publice.

4 – Infiintarea, treptata, de INTREPRINDERI particulare, care vor utiliza drept capital initial TDP-uri si bani economisiti de populatie.

5 – Introducerea mecanismelor PIETEI LIBERE pentru desfasurarea schimbului de marfuri, pe baza legii cererii si ofertei, prin reactivarea vechiului Cod Comercial Roman, imbunatatit cu experienta din ultimele decenii a tarilor democratice.

6 – Introducerea in economia romaneasca a unor forme moderne de organizare – leasing, franchising etc. – prin care intreprinzatorii particulari – mari sau mici – pot folosi, prin inchiriere, mijloace fixe – cladiri, echipamente, vehicule etc. – cate raman in proprietatea marilor corporatii sau a statului.

7 – Crearea unui nou sistem de taxe – pe venituri, salarii, vanzari, proprietati etc. – care sa asigure organelor de stat suficiente venituri pentru indeplinirea functiilor lor, sa introduca disciplina si spirit de raspundere financiara; atat in activitatea intreprinzatorilor particulari, cat si a organelor de stat, ELEMENTUL CENTRAL AL PROPUNERII MELE IL CONSTITUIE TITLUL DE PROPRIETATE (TDP-ul). EL VA INDEPLINI DOUA FUNCTII PRINCIPALE:

1) TRANSFERAREA PROPRIETATII DIN MAINILE STATULUI IN CELE ALE POPULATIEI, FARA PERTURBAREA CIRCULATIEI BANESTI, CU EVITAREA COMPLICATIILOR TEHNICE SI SOCIALE PE CARE LE-AR PROVOCA IMPARTIREA „IN NATURA” A AVUTIEI NATIONALE INTRE MEMBRII SOCIETATII;

2) SURSA DE CAPITAL PENTRU DEMARAREA RAPIDA A ZECI DE MII DE INTREPRINDERI PARTICULARE: PERSONALE, IN ASOCIATIE SAU CORPORATII. TDP-urile vor fi hartii de valoare, ce vor putea fi schimbate pe bani, la valoarea lor de piata, care va fi egala, mai mare sau mai mica decat valoarea lor nominala, ca si pe actiuni si active ale corporatiilor. De asemenea, ele vor putea fi ipotecate, la banci, pentru obtinerea de imprumuturi (de capital, nu si pentru consum), sau drept garantii pentru obtinerea de contracte de leasing sau franchising. Ele vor circula pe piata prin simpla andosare, care va preciza cine este cel caruia i-au fost vandute, noul proprietar, cu formularea: „Plateste D-lui…” sau „Plateste Companiei…”. Cele schimbate pe active si actiuni ale corporatiilor de stat vor fi anulate, retrase de pe piata si distruse.

In acest moment, ele isi incheie existenta, misiunea lor, aceea de transferare a proprietatii in mainile intreprinzatorilor particulari, fiind indeplinita.

Titlurile de Proprietate vor avea o valabilitate de 4 ani, in sensul ca cele care pana la 31 decembrie 1994 nu vor fi fost schimbate de catre detinatorii lor pe actiuni sau active ale corporatiilor, vor fi anulate.

Valoarea nominala a TDP-urilor va reflecta valoarea neta de bilant (capitalul net) a avutiei nationale la data de 31 decembrie 1989. Sa presupunem ca la acea data, prin estimari competente, se stabileste ca aceasta valoare este de 5.000.000.000.000 lei. Sa presupunem, in continuare, ca la aceeasi data, numarul celor indreptatiti sa fie improprietariti (poate fi si numar de ani lucrati, la randul lui corectat cu un coeficient dat pentru proprietatile confiscate – colectivizate – de catre comunisti) este de 10.000.000. Rezulta ca, in medie, fiecare roman este indreptatit la 500.000 lei, primind 5.000 TDP-uri, fiecare cu o valoare nominala de 100 lei.

Concomitent cu emiterea TDP-urilor, toate unitatile economice de stat si cooperatiste – cu exceptia unor sectoare care, prin natura lor specifica, pot si trebuie sa ramana in proprietatea organelor de stat, locale si centrale – gospodarirea localitatilor, posta, invatamantul general obligatoriu, asigurarile sociale, banca nationala etc. – vor fi transformate in CORPORATII de stat. Pe masura ce populatia va cumpara actiunile lor, corporatiile de stat se vor transforma in corporatii publice. Pe timpul existentei lor, corporatiile de stat vor avea doua conturi de capital: capitalul actionarilor particulari – actiuni vandute populatiei – si capitalul guvernului – actiuni inca nevandute populatiei. Evident, fiecare actiune va avea drept de vot in numirea consiliilor de administratie – si de participare la profit, la dividende, ca si la pierderi.

Activele corporatiilor de stat vor fi oferite spre vanzare numai prin licitatii publice, atat contra bani, o astfel de tranzactie neafectand conturile de capital – se va reduce un cont de activ, mijloace fixe, de exemplu – si va creste alt cont de activ, cel de bani – cat si contra TDP-uri, caz in care reducerea contului de activ – mijloace fixe – va fi compensata prin reducerea contului de capital al guvernului, reducerea numarului de actiuni detinut de guvern. TDP-urile respective fiind anulate, vor fi retrase din circuit. Dividendele incasate de stat de la corporatiile in care el va detine actiuni – cele rentabile – precum si diferentele favorabile de pret obtinute din vanzarea la licitatie a activelor corporatiilor de stat vor fi folosite pentru sprijinirea (subsidii, imprumuturi etc.) acelor corporatii de stat care, desi se vor dovedi nerentabile in arena pietii libere, vor fi angajate in realizarea de produse si servicii considerate vitale pentru buna functionare de ansamblu a economiei nationale in aceasta perioada de tranzitie.

Fara indoiala ca aplicarea in practica a propunerilor de mai sus va cere un sustinut si competent efort legislativ si organizatoric. Acesta poate si trebuie sa fie facut: prin el vom aduce… PRIMAVARA in economie, in intreaga societate romaneasca.

Dr. Constantin COJOCARU

31 ianuarie 1990

Chicago. USA

/0 Comments/by

Corvin Lupu – Fundatii straine de „binefacere”, factor de risc pentru securitatea nationala


corvin lupu, fundatii straine

Corvin Lupu - Fundatii straine de „binefacere”, factor de risc pentru securitatea nationala

Lovitura de stat din decembrie 1989 a adus cu sine, in primele zile dupa asasinarea lui Nicolae Ceausescu, o noutate in peisajul institutional romanesc: fundatiile de „binefacere” cu finantare din strainatate. In sfarsit romanii vedeau cu ochii lor cum Occidentul plin de bunavointa si prietenie dezinteresata, aduce bani in Romania pur si simplu ca sa ne ajute. Adica, occidentalii veneau sa ne dea bani „pe gratis”. Primul om care a venit in Romania, cu primul avion, dupa ridicarea interdictiei de zbor si deschiderea spatiului aerian al tarii, a fost George Soros. Spatiul aerian al Romaniei fusese inchis mai multe zile de autorii loviturii de stat, ca sa poata sa-si rezolve nederanjati problemele preluarii puterii si sa-i curete pe cei care nu au tradat Romania alaturi de ei si nu s-au racordat agresiunii serviciilor straine impotriva tarii noastre.

George Soros, reprezentat al „poporului ales”, a fost primit de conationalul sau Saul Bruckner, deghizat in roman sub numele de Silviu Brucan. Internetul pastreaza si astazi fotografii ale intalnirii lor cand au pus bazele Grupului pentru Dialog Social, prima fundatie finantata din strainatate, in care aproximativ 10% dintre membrie ei au fost de etnie romana, ceilalti fiind minoritari etnici, majoritatea minoritari ascunsi sub nume romanesti. GDS-ul lui Brucan si Soros a devenit cea mai cruda politie politica a intelectualitatii din Romania si cea care vegheaza si astazi ca tinerilor nostri sa li se poata spala creierele cat mai bine. Era doar inceputul. Au urmat alte si alte organizatii si fundatii, granturi finantate de cercetare, fonduri diverse pentru schimburi academice si finantari in foarte multe directii social-economice si cultural-stiintifice de actiune. S-a inceput cu ideologia si apoi s-a trecut la infiintarea fundatiilor cu interese economice. Intr-adevar, romanii au crezut ca Occidentul chiar da bani „pe gratis”… Poporul roman a fost dinnou neatent…

Putini au fost cei care au recomandat prudenta si au aratat ca nimeni nu da bani „pe gratis”, ca in spatele fiecarui dolar cheltuit in Romania se ascunde, mai in adancuri sau mai la vedere, un interes. Cu cat banii sunt mai multi, cu atat interesul este mai mare. Acesti avertizori au fost imediat taxati ca fiind comunisti, eventual securisti, ceausisti, sau nationalisti, acestui din urma termen atribuindu-se, prin abuzarea intelesului sau pozitiv, conotatii negative, peiorative. Un cor admonestator, uneori asurzitor, a acoperit imediat pe avertizori, iar noile softuri ale politiei politice a noului regim, deservita de „puii” fostei Securitati, i-a incadrat de indata pe avertizori si ei au fost luati „in lucru”.

Un distins coleg profesor universitar si colaborator apropiat, fost decan la Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca si cativa ani profesor universitar asociat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, venit aici ca sa-mi ajute facultatea pe care o conduceam, a fost invitat, in 1995, in SUA, la o universitate foarte prestigioasa, dar care avea si alte misiuni de „formare” in Romania. Cu acest prilej, i s-a propus „o afacere”. Facultatea lui urma sa primeasca suma de un milion de dolari, cu conditia sa scoata toate orele de istorie din planul de invatamant al facultatii!!! Istoria care conserva adevarul peste timp deranja foarte tare pe noii nostri „prieteni”, indrumatori, „binefacatori”, de fapt viitorii nostri stapani. Pai, cum sa faci Stiinte Politice fara sa stii istorie, fara sa cunosti radacinile evenimentelor si fenomenelor politice care se petrec astazi? Istoria este regina stiintelor umaniste. Fara istorie nu se pot insusi temeinic nici Politologia, nici Relatiile Internationale, nici Studiile de Securitate. Se poate face doar propaganda politica de slaba factura, ceea ce, din pacate, se face in cea mai mare masura. Conducerea colectiva a facultatii din Cluj si rectorul de atunci au acceptat oferta. Si clantele de la usi au fost aduse din SUA, dar studentii n-au mai invatat istorie si au ramas cu un handicap profesional major. Se forma „omul nou”, Homo europaeus, Homo mondialus, Homo globalus, sau cum sa-i mai spunem.

O tara fara istorie nu are viitor!!! Atunci am inteles ca viitorul suna rau si ca vom ajunge colonie. Am spus-o si studentilor mei. Peste ani, in ultimul deceniu, mai multi studenti au recunoscut ca in 1995 nu m-au crezut, dar astazi constata ca am avut dreptate. Le-am spus ca aceasta este menirea unui profesor. Sa spuna adevarul, cat ar fi el de crud si sa transmita mesaje care sa dainuie peste timp, nu doar mesaje cu valabilitate conjuncturala, temporara.

Anii au trecut, Romania a aderat la N.A.T.O., la U.E. si s-a inscris sa marsaluiasca pe tot felul de „axe”, parcurs pe care si-a pierdut suveranitatea si independenta nationala si, odata cu ele, o mare parte din elite, din genele bune, acumularile si resursele de toate felurile. Economia romaneasca a fost lichidata si instrainata, si inlocuita cu o economie straina. La sfarsitul anului 2016, Institutul National de Statistica ne-a anuntat ca 88% din capitalul din Romania apartine strainilor, iar 12% apartine romanilor. Nu etnicilor romani, ci cetatenilor romani, inclusiv strainilor care din interese economice, si-au luat si cetatenia romana. In conditiile in care toate resursele naturale ale Romaniei si jumatate din cel mai bun teren agricol al tarii sunt exploatate de straini, am crezut ca presiunea fundatiilor straine se va incheia si ea. Am sperat ca si-au atins scopul si se opresc. Au reusit sa faca din Romania o colonie pe placul lor. Dar, nici vorba! Vin mereu altii… cu alte interese, dornici sa puna mana pe alte bogatii ale tarii, pe care le cunosc mai bine decat romanii. Doar ei sunt cei care au pus mana pe hartile secrete cu resursele minerale, cu ajutorul mizerabililor lor complici interni, printre care au fost si unii etnici romani.

Recent, am fost solicitat de un apropiat al meu, sa dau niste relatii referitoare la un teren de pasune alpina, proprietate a familiei mele din Muntii Fagarasului, la poalele varfului Moldoveanu, pe Valea Vistea Mare. Astfel am auzit pentru a doua oara de o fundatie germana care misuna de cativa ani prin Tara Fagarasului si prin nordul judetului Arges. Mai auzisem de aceasta fundatie cu cativa ani in urma, de la acelasi apropiat al meu, cand fundatia era in curs de constituire.

Am aflat atunci ca urmareste scopuri nobile de protectie a mediului, in special a padurilor din Carpatii Meridionali, doreste sa conserve natura minunata a Romaniei, sa marcheze trasee turistice, sa faca podete peste rauri de munte, pe traseul potecilor turistice etc. Apropiatul meu mi-a relatat numai lucruri minunate despre aceasta fundatie. Cu experienta varstei si a sanselor pe care le-am avut in viata de a intelege operatiunile din spatele cortinei, am devenit curios. M-am interesat de aceasta fundatie si am gasit informatiile care ma interesau si m-am decis sa le fac cunoscute si celor care nu au auzit de ele. O fac cu speranta, care moare ultima, ca poate si romanii vor gasi mijloace sa-si apere putina saracie care le-a mai ramas. Bogatia s-a dus deocamdata in maini straine, dar putinul ramas romanilor trebuie aparat.

Fundatia se numeste Conservation Carpathia. Ce nume frumos si cu conotatii generoase! In 2 decembrie 2002, prin Incheierea nr. 16/AS a Judecatoriei Zarnesti, acestei fundatii i s-a acordat personalitate juridica.

Scopul principal declarat al fundatiei este sa creeze un Parc National in Carpatii de Sud ai Romaniei prin folosirea de fonduri publice si private.

Printre obiectivele fundatiei sunt si acelea sa cumpere pasuni, paduri, sa administreze flora si fauna salbatice si sa dobandeasca dreptul de extractie a mineralelor. Iata deci finalitatea actiunilor fundatiei Conservation Carpathia.

De indata ce a obtinut drepturile legale de functionare, Fundatia Conservation Carpathia, prin SRL-uri comerciale subsidiare, a inceput o campanie agresiva de achizitii de terenuri forestiere, in special in Pasul Rucar, prin Dambovicioara, Dragoslavele, in zona barajului Pecineagu, Parcul Natural Piatra Craiului, Leaota s. a. In demersurile sale, fundatia a justificat dorintele ei de achizitionare de terenuri montane prin remari denigratoare la adresa romanilor, „natiunea care doreste sa se improprietareasca cu cele trei milioane de hectare de paduri, cu singurul gand de a le transforma in bani”.

Pana la ora cand am cules eu informatii pentru prezentele randuri, fundatia achizitionase suprafata de 26000 de hectare de padure si pasune(!), cu complicitatea unor sefi de composesorate si ocoale silvice private. Cu un tupeu iesit din comun, FCC declara ca ea cumpara zeci de mii de hectare de padure numai pentru a o salva de la defrisare. Cat de prosti ne cred si cat de prosti sunt cei care ii cred pe ei!? FCC si-a legalizat si un fond de vanatoare si a devenit membru in unele composesorate de padure, calitate in care au dreptul legal de a achizitiona terenuri de la alti composesori […]

La 14 septembrie 2016, Guvernul Dacian Ciolos aproba un Memorandum cu privire la crearea Parcului Natural Muntii Fagaras. De observat ca Guvernul Ciolos nu a emis o ordonanta sau o lege, care pot fi contestate in concencios administrativ, ci un Memorandum, care nu poate fi supus formelor legale de contestare. In acest document se specifica si modul de constituire a parcului National Muntii Fagaras, prin „initierea unei oferte de colaborare pe baza de voluntariat public-privat, in vederea colaborarii cu diverse organizatii de mediu care doresc sa sprijine pe termen lung constituirea parcului national.” Memorandum-ul stabilea si termenul de inscriere pentru colaborare cu Guvernul Romaniei, care a fost octombrie 2016. La ora respectiva, singura fundatie care avea un asemenea obiectiv asumat era CONSERVATION CARPATHIA, iar in luna ramasa alte organizatii nu mai aveau timp sa se infiinteze sau sa-si modifice statutul in instanta.

Siturile „Natura 2000 Muntii Fagaras” si „Piemontul Fagaras” au solicitat guvernului Romaniei anularea/retragerea/denuntarea Memorandumului cu privire la crearea Parcului Natural Muntii Fagaras, aprobat de Guvernul Romaniei la 14 septembrie 2016.

Speranta moare ultima…

In jurul problematicii proiectului de inlocuire a Administratiei Siturilor „Natura 2000 Muntii Fagaras” si „Piemontul Fagaras” cu o administrare de catre Fundatia Conservation Carpathia a Muntilor Fagaras s-a declansat o adevarata lupta. Sustinatorii administrarii Muntilor Fagaras de catre aceasta fundatie straina isi bazeaza argumentatia propagandistic, sustinand ca cei care se opun strainilor sunt cei care vor sa taie padurile Fagarasilor, cei care vor sa vaneze toate trofeele faunei care a mai ramas in viata si care vor sa faca din Transfagarasan un mare talcioc.

Asemenea sugestii/sustineri/demersuri sunt adevarate ofense aduse minimei inteligente a poporului roman. Adica romanii nu sunt buni sa-si pastreze tara pentru ca sunt hoti, asa ca hai sa dam tara strainilor, care s-au dovedit mult mai corupti decat romanii, doar ca au tupeu mare si „hotii” striga „hotii”, iar guvernul roman, aflat sub presiunea euro-atlantica, pe de o parte, si a statului paralel intern, pe de alta parte, nu-si poate exercita suveranitatea pentru a lasa Romania, atata cat a mai ramas, romanilor. Fundatia Conservation Carpathia joaca dur. Ea a dat in judecata Federatia Proprietarilor de Paduri si Pasuni din Romania, NOSTRA SILVA, si i-a cerut daune materiale pentru ca i-ar fi stricat imaginea! Tupeu, nu gluma! Romanii nu mai au voie in tara lor sa critice intrusii straini veniti dupa bogatiile noastre.

Lupta pentru acapararea Muntilor Fagaras, cu multele lor resurse naturale, continua!

Sursa: justitiarul.ro (fragmente).

/0 Comments/by

Ilie Badescu – De-realizarea lumii prin elite false


ilie badescu, centenar, elite false

Ilie Badescu - De-realizarea lumii prin elite false

Cele mai insemnate manifestari specific omenesti sunt trairile inaltatoare, acele manifestari sufletesti sau spirituale prin care viata individului si deopotriva a marilor colectivitati este inaltata din planul supravietuirii biologice in planul vietii spirituale, adica al dobandirii vietii vesnice. Omul cauta solutii la problema raului si a bolii in frunte cu boala cea mai teribila, care este insasi maladia mortii, iar aceasta cautare este pentru oricine lucrul cel mai de pret, mai de pret decat averile, decat frumusetea si decat orice ar aduce succesul vremelnic al fiintei omenesti. Fara de succesul dobandirii vietii vesnice toate celelalte sunt nimic. Pentru a intelege aceste imbolduri ale actiunii individuale si sociale, am propus un nou sistem de categorii sociologice, prin care am inaugurat perspectiva noologica in sociologie. Respectivele categorii sunt: latente sufletesti, cadre noologice sau spirituale, invataturi si manifestari. Viata omeneasca nu este pur si simplu data, ci daruita, iar darurile sunt cea dintai dovada asupra latentelor sufletesti, care nu pot fi explicate in ordine naturala, caci nu deriva din cele ale naturii, ci din cele vesnice, sunt energii necreate, cum le aflam denumite la Sf. Grigorie Palama. Este straniu sa constati cat de mult datoreaza omul energiilor necreate in toate manifestarile sale, ca in cazul darurilor (de la darul frumusetii, al cuminteniei, la talente, insusiri de toate felurile si, culminativ, la geniu si sfintenie), al harismelor, etc., cat de indatorat este el cadrelor spirituale (ale trairii inaltatoare) in desfasurarea acelorasi manifestari, si cat de insemnate sunt pentru viata omeneasca invataturile si, pe de alta parte, cat de ignorate sunt aceste categorii in procesele cunoasterii sociale si antropologice. Darurile toate atesta energii care n-au cum sa fie furnizate de fluxurile vietii biologice ori, pur si simplu, psihice. Ele sunt energii suprafiresti, asa cum ni se atesta in cazul profetilor, al sfintior, al geniilor, al eroilor, al harismaticilor in genere etc. In aceeasi ordine de idei, cu greu ar confunda cineva cadrele spirituale ale vietii cu celelalte cadre de viata, de la cele biologice, la cele sociale in genere. Tot astfel, caile omenesti datoreaza atat de mult invataturilor si intelepciunii in frunte cu invatatura invataturilor descoperita omului de catre insusi Dumnezeu prin cele doua moduri ale revelatiei, asa de lamuritor aprofundate de catre Nichifor Crainic: revelatia naturala si revelatia supranaturala. Fara de invataturile descoperite omului de catre Dumnezeu s-au iscat mereu forte ale abaterii, care au lucrat spre a-l devia pe om si chiar marile colectivitati de la indrumarea randuielilor firesti, ale creatiei, si deci de la indreptarile descoperite omului de catre Insusi Dumnezeu.

Mecanismul prin care s-au savarsit in toate epocile si pe durate variate aceste devieri au fost si sunt elitele false, elitele care asculta si aduc popoarele la ascultarea rautatii. Procesul sub care s-au manifestat asemenea devieri colective a fost numit de antropologi contracultura. Forma sub care se manifesta conduitele deviate este deopotriva aceea a sistemului de gandire eronat, a teoriilor mistificate, pe care le numim de aceea si parateorii, a ideologiilor in genere si, culminativ, aceea a idolatriilor. Devierile sunt si ele stratificate, compun altfel spus, un sistem destul de stufos, incat regasirea in hatisurile lor capata forma ratacirii printr-un labirint. Pot fi devieri de la linia invataturilor revelate, dupa cum pot fi devieri de la mari traditii si tot astfel de la randuielile creationale, firesti, ba chiar de la cele naturale, date omului prin natura lui. Epoca moderna si-a justificat devierile slujindu-se in acest sens de conglomerate ideologice, care s-au constituit in forte greu de strunit, slujind un singur scop, acela de a justifica, a legitima devierile. Nici chiar statele cele mai puternice n-au gasit solutia controlului acestor teribile forte ale devierii. Singura Biserica are ghidul si puterea acestui control caci are acces la invataturile revelate. Ideologiile se disemineaza cu o forta de difuziune extraordinara gratie marilor corporatii intelectuale care se pun in serviciul lor. Uriase corpuri de intelectuali se pun in slujba lor, constituindu-se intr-o adevarata casta a ideocratilor.

Anii ’90 sunt marcati de escaladarea unui astfel de fenomen. Un „sistem de gandire” aflat deja intr-o criza seculara a cucerit elitele politice si mari segmente ale corporatiei intelectuale romanesti. Acest „sistem” a trecut prin trei cicluri si cinci subfaze de criza „teoretico-ideologica” (devoalandu-si, altminteri spus, falsitatea) si cu toate acestea a fost adoptat de elitele postdecembriste drept unul dintre sistemele exemplare de a gandi problemele „innoirii” Romaniei. Ca si cum ar fi cu putinta innoirea unei societati, reforma ei, convocand in acest scop sisteme teoretice si ideologice de gandire invalidate de mai multe ori si in diverse arii ale planetei. In plan teoretic, respectivul sistem de gandire a imbracat forma „teoriilor modernizarii” si a acelei persistente „credinte ideologice” pe care Lovinescu a numit-o printr-un termen memorabil, „sincronism”. Sincronismul si „teoriile” sincronizarii reprezinta sinteza tuturor acelor reprezentari si sentimente nutrite de credinta ca salvarea unei societati poate veni de la imitatia masiva a institutiilor si formelor de viata moderne, amplu imbratisate in Occident, unele fiind chiar izvodite acolo, adoptate amplu de popoarele europene si ne-europene indiferent de traditiile proprii si chiar impotriva lor.

Teoriile modernizarii, asadar, zidite pe postulate sincroniste, sustin ca societatile relativ nemodernizate se pot innoi prin influenta societatilor relativ modernizate. Procesul influentelor a fost numit, in Romania anilor ’20, „sincronizare”, iar sistemul de idei si credinte care impartasesc o asemenea viziune a fost numit sincronism. Ca sistem de gandire si de credinte ideologice, sincronismul si teoriile modernizarii, in calitate de corelativ teoretic al acestuia, au inregistrat primul lor prag de criza letala intre 1870-1910 in Europa de est, unde se remarca si prima reactie majora la criza acestui „sistem” prin grupul „teoriilor formei fara fond”, impartasite de toti intelectualii epocii, indiferent de orientarea lor ideologica, conservatori (Eminescu, Maiorescu, Motru), liberali (Zeletin), socialisti (Gherea), poporanisti (Stere), taranisti (Madgearu), neoliberali (Manoilescu). Putem califica aceasta atmosfera de deziluzie obsteasca si de masiva reactie la „iluzia lirica” a teoriilor modernizarii (nutrita de credinta parareligioasa in rolul crucial al „imprumutului cultural”) printr-o sintagma: „cultura critica”. Aceasta desemneaza o stare intelectuala si afectiva marcata de „deziluzia in fata progresului”, de brutala „trezire” la realitate din „somnul sincronist”, de „reactionarism” si, evident, de reorientare a gandirii colective, proces in si prin care s- au nascut un alt sistem de gandire teoretica si alte idei sociale (si politice). Noile teorii si idei sociale reprezinta curentul organic in viata intelectuala a tarilor inapoiate si totodata expresia eliberarii gandirii colective din „colonialismul mental” in care fusese impinsa la startul modernitatii.

Cum am precizat, prezumtia de baza impartasita de toti intelectualii afirmati in curentul de ascensiune a culturii critice a fost aceea ca exista societati pacalite, inselate si care se autoinseala mizand pe iluzia ca imprumutand o forma (de oriunde ar prelua-o, inclusiv din Apusul Europei) dobandesc automat si fondul ei spiritual.

Constatarea lor, in noua atmosfera a epocii, a fost aceea ca forma imprumutata a ramas o forma goala. Caci n-a adus dupa ea si o dezvoltare de aceeasi masura a fondului. Fondul social ramane in continuare nedezvoltat, in ciuda imprumutului masiv de forme apusene (institutii occidentale). Prin urmare, influentele modernizarii nu induc dezvoltare, ci, cum va spune A. G. Frank, in anii ’60, aduc subdezvoltare, sau cu termenul teoreticienilor romani ai primelor decade ale secolului, „forme fara fond”, autoinselare, simpla decoratie de fatada. Teoreticienii fenomenului latino-american au desemnat acest fenomen de propagare a influentei occidentale modernizatoare prin termeni ca: subdezvoltare sau dezvoltare dependenta ori, si mai exact, capitalism dependent si „periferialism”.

Deci sincronizarea nu aduce dezvoltare ci dependenta (tehnologica, economica, politica si, ceea ce e mai grav, mentala). Intelectualii din tarile dependente prezinta toti acelasi sindrom regresiv, dependent de „formele de gandire” fabricate de altii si impuse ca „reguli de gandire” si de „conduita” socotite valide indiferent de conditiile particulare de timp si de spatiu. Ei devin astfel „obedienti”, capriciosi si, pe cale de consecinta, teribilisti, zeflemisti, bonjuristi, neseriosi, simpli scripcari ai unei melodii pe care, in cele din urma, nici n-o mai gusta, dar pe care nici n-au curajul s-o paraseasca, fiindca ar pierde ocazia de a se manifesta galagios in cultura, de a se autointitula grupare progresista, admisa la catedre, la pupitrul revistelor si televiziunilor in pozitia de lideri de opinie sau, cum se spune azi, de „analisti”. Este plebea suburbialismului oriental cu mult mai agresiva decat plebea marii metropole a antichitatii romane, care si ea a reusit la un moment dat sa cucereasca Senatul si sa ocupe „pozitiile directoare” ale institutiilor. Si atunci, ca si acum, paturile dezordinii au acaparat institutii ale ordinii si au provocat marea criza care a zguduit „statul roman” terasandu-i „panta declinului”.

Toate aceste „fenomene” sunt simptome ale crizei unui sistem de gandire produs de marea metropola pentru uzanta „periferiilor”. Al doilea proces care se leaga de cel dintai, adica de imitatia masiva practicata cu o incredere de tipar religios in rolul salvator al formelor imitate, este o masiva culpabilizare difuza: aceiasi intelectuali obedienti si necreativi transfera vina pentru esecurile sincronismului asupra poporului caruia i se aplica cele mai urate etichete. Lucrurile sunt la fel azi ca si ieri, in pragul modernizarii societatii romanesti, doar ca, azi, cultura critica este mult mai fragila, iar valul, mai precis subcultura „sincronistilor” este mult mai agresiv promovata. Zeflemeaua a atins proportii teribile in zilele noastre, iar obraznicia noilor cenuseri a atins pragurile unei urate maladii. „Turcitii” s-au inmultit, zeflemistii de profesie au dezvoltat o adevarata industrie mediatica pe cat de complexa pe atat de stricacioasa si de primejdioasa prin efectele sale asupra spiritului public de azi si de maine. In egoismul ei „noua clasa” pierde din vedere efectele de lung termen ale fenomenului pe care l-a incurajat prin tot felul de recompense care-au permis acestei plebea scribax sa-si constituie baza logistica (programe, burse, sedii etc., etc., sunt astazi speranta celui de-al doilea val al recrutilor amagirii si ai mistificarii). Lucrul cel mai grav pervertit la noii „recruti” este memoria parintilor. Ei nu mai vor sa stie de parintii lor, de „locul” originii lor, indiferent care-o fi acela. Lucrul grav, deci, in devierea sincronista este degradarea memoriei, iar aceasta nu este o chestiune strict ideologica, ci atinge chiar acele categorii sufletesti, care ordoneaza fluxul de trairi in care se includ obiceiuri si traditii si deopotriva amintirea parintilor. Grozavia fenomenului tocmai in asta consta, ca degradeaza, odata cu institutiile, simple forme fara fond, si categoriile sufletesti, adica raneste trairile cele mai intime, precum cele la care tocmai ne-am referit: amintirea parintilor, memoria stramosilor si cultul eroilor. De vreme ce degradarile ating straturile profunde ale sufletului este urgenta cautarea unor metode noi de cercetare a „profunzimilor”. In cercetarile noastre am preluat sugestiile unei metode pe care cercetatorii lui Dostoievschi au numit-o „sondaj pneumatologic”. Este metoda regina a sociologiei noologice.

(Din cursul Globalizare, comunicare interculturala, identitate si integrare europeana. Perspectiva sociologiei)

Sursa: irinamonica.wordpress.com.

/0 Comments/by

Allan Carlson – Economia centrata pe familie


allan carlson, economie

Allan Carlson - Economia centrata pe familie

[Discurs rostit in cadrul „Summitului demografic de la Moscova: Familia si viitorul umanitatii”, desfasurat in perioada 29-30 iunie 2011, la Universitatea de Stat din Moscova.]

Unul dintre prizonierii Gulagului stalinist din anii 1930 a fost Aleksandr Chaianov. Economist agricol de o profunzime intelectuala iesita din comun, Chaianov si-a realizat cea mai mare parte a operei la Moscova si a fost pe punctul de a pune bazele unei veritabile teorii a ceea ce el a numit „economia bazata pe familia naturala”. Din pacate, inchisoarea si apoi moartea au curmat proiectul sau. Totusi, lucrarile pe care le-a lasat ne lamuresc ce inseamna o reala economie centrata pe familie. Mai mult, am convingerea ca refacerea institutiei familiei si reinnoirea demografica depind de recuperarea unor idei din teoria lui Chaianov despre economia familiei naturale.

Aleksandr Chaianov a studiat vechea ordine agrara din Rusia, care pana in 1914 era formata din proprietari de ferme taranesti sau de familie, reprezentand aproape 85% din populatia Rusiei din acea epoca. In timp ce comunistii si capitalistii liberali ai vremii sustineau ca o astfel de agricultura la scara mica este sortita, in mod inevitabil si natural, disparitiei in era industriala moderna, Chaianov a contestat aceasta conceptie. El a aratat ca istoria nu se indreapta in mod fatal spre capitalismul pur sau spre comunismul total, ca nu se impunea disparitia taranimii si ca ferma taraneasca de familie se poate mentine „schimbandu-se mereu doar in anumite caracteristici ale ei si adaptandu-se circumstantelor economiei nationale” [1].

Chaianov a argumentat clar ca modul cum functioneaza economia bazata pe ferma de familie nu poate fi inteles prin recursul la categoriile din teoria marxista sau la cele apartinand scolii liberale de la Manchester. Fermele taranesti, de exemplu, functionau, in general, fara sa utilizeze categoria salariilor si conceptele conventionale de profit, acumulare de capital, dobanda sau renta. Aceste observatii i-au determinat pe Chaianov si pe colegii sai sa dezvolte, in cadrul Scolii de Organizare si Productie din Moscova, un nou sistem de contabilitate adaptat conditiilor unei ferme taranesti, care sa evalueze inputurile si outputurile din cadrul procesului de productie desfasurat in interiorul acesteia.

Teoriile lui Chaianov ne furnizeaza, in principal – dupa cum spune istoricul Teodor Shanin –, „armele” conceptuale referitoare la functionarea microeconomiei centrate pe ferma de familie [2]. Chaianov subliniaza ca biologia umana, si nu „conflictul de clasa” sau „utilitatea marginala”, este cea care determina cursul economiei taranesti. Dezvoltarea economica depinde, potrivit lui Chaianov, de „diferentierea demografica, aceasta fiind, la randul ei, determinata de cresterea familiei biologice”. Prin familie, Chaianov intelege „conceptul pur biologic de cuplu casatorit, traind impreuna cu copiii lor si cu reprezentantii generatiei mai vechi” [3]. Importanta acordata diviziunii sexuale a muncii in cadrul fermei face din casatorie „o conditie necesara pentru dezvoltarea deplina a unei gospodariei taranesti” [4]. Mai mult, economia bazata pe familia naturala determina cresterea ratei fertilitatii. In fond, intreaga sa teorie are la baza ceea ce economistul Daniel Thorner numeste „istoria naturala” a familiei: cuplul de tarani se casatoreste, creste, in medie, noua copii, pe care ii instaleaza la gospodariile lor, apoi se retrage [5]. Dupa cum rezuma istoricul Mark Harrison:

„Economia taraneasca se dezvolta prin intermediul familiei. Familia sta la originea ciclului de viata familial si determina cresterea populatiei. Ea este detinatoarea proprietatii. Astfel, ea reflecta faptul ca scopul productiei este consumul casnic, nu renta feudala sau profitul burghez” [6].

De asemenea, Chaianov evidentiaza ca insasi familia reprezinta o „unitate de lucru”, membrii familiei fiind profund legati unii de ceilalti: sotul si sotia au nevoie unul de altul pentru a se intretine si a prospera; la randul lor, au nevoie de copii pentru a prospera si supravietui. Dupa cum arata Chaianov, „gospodariile taranesti sunt structurate astfel incat sa se conformeze gradului optim [care mobilizeaza] forta de munca a familiei” [7]. Argumentul sau central este simplu: participarea la munca din cadrul unei intreprinderi comune aduna laolalta membrii familiei.

Agricultura bazata pe fermele de familie pare a fi disparut. Taranimea din Rusia si Ucraina a fost decimata in urma campaniilor de colectivizare si deschiaburire [deposedare de bunuri, n. tr.] declansate la inceputul anilor 1930. In mod ciudat, si in America agricultura de familie a fost anihilata, chiar daca mai tarziu – dupa 1940 – si fara a recurge la violenta fizica. S-a produs o schimbare a politicii guvernamentale, rezultatul fiind insa identic: agricultura de tip industrial si disparitia aproape completa a fermelor de familie [la scara mica] [8].

Teoria lui Aleksandr Chaianov ne furnizeaza lectii valabile si astazi cu privire la politica familiala si demografica. Important, chiar in vremurile noastre, este ca familiile puternice si mari, cu multi copii, sunt, in general, cele nevoite sa practice o economie domestica reala: o economie bazata nu doar pe consum, ci si pe productie. Un scriitor american contemporan in consonanta cu Aleksandr Chaianov este Wendell Berry. Poet – dar si romancier si eseist – (…), Wendell Berry sustine ca, pentru ca viata unei natiuni sa se intemeieze din nou pe principiile libertatii si familiei, familia trebuie sa isi recapete functiile firesti. Dupa cum scrie Berry: „Va trebui sa recuperam functiile de cunoastere si responsabilitate” care au fost transferate guvernelor si corporatiilor pe parcursul secolului XX, „sa le reunim si sa le restituim familiilor, gospodariilor si comunitatilor noastre” [9].

Si marele sociolog ruso-american Pitirim Sorokin a aratat ca „pierderea functiei” constituie atat cauza, cat si simptomul principal al declinului familiei. Sorokin scria in „Criza epocii noastre”: „In trecut, familia reprezenta cea mai importanta institutie educationala in cadrul careia erau formati tinerii. Acum cateva sute de ani, familia era aproape singura institutie care asigura educatia unei proportii insemnate a generatiei tinere. In prezent, functiile educative ale familiei s-au redus extrem de mult. (…) Familia a ramas fara majoritatea prerogativelor care ii reveneau in trecut”. Sorokin a atras atentia si asupra pierderii functiilor religioasa, recreationala si de subzistenta. „Acum familiile sunt mici, iar membrii ei se desprind repede de caminul familial (…). Drept rezultat, casa familiala a devenit doar «un loc de parcare pe timp de noapte»” [10] – conchide el.

Aleksandr Chaianov, Wendell Berry si Pitirim Sorokin au analize similare cu privire la declinul familiei. Solutiile pe care le propun sunt si ele similare? Cred ca raspunsul este: da. Pe scurt, societatile trebuie sa recupereze si sa relanseze economia axata pe familia naturala; anumite functii economice – intelese in sens larg – trebuie sa fie transferate inapoi catre familii. Ce ar presupune acest lucru? Permiteti-mi sa ofer cateva solutii in concordanta, mai ales, cu ideile lui Chaianov, incepand cu cele simple, pana la cele care vor parea, probabil, surprinzatoare.

Prima si cea mai simpla solutie este ca tinerele mame sa-si alapteze copiii. Wendell Berry o descrie drept „ultima forma de productie casnica”, la care femeile au avut intelepciunea sa nu renunte [11]. Alaptarea elibereaza hormonii maternali, dezvolta instinctele materne si stimuleaza dorinta mamelor de a mai avea copii.

In al doilea rand, toate familiile ar trebui sa practice o agricultura domestica. O gradina de legume familiala, cresterea catorva animale, chiar cultivarea de legume in balconul apartamentului devin activitati de familie, simbolizeaza preocuparea familiei de a se aproviziona din productia proprie, intarind, astfel, solidaritatea intre membrii familiei si autonomia acesteia.

In al treilea rand, guvernele ar trebui sa protejeze agricultura la scara mica, practicata la nivel de comunitate. In noua sa carte, Shall the Religious Inherit the Earth? (Vor mosteni cei credinciosi pamantul?), specialistul britanic in stiinte politice Eric Kaufmann raspunde: „da”. El se refera la comunitatile rurale religioase precum Vechiul Ordin Amish, comunitatile Hutterites din America de Nord si luteranii laestadieni din Finlanda, spunand ca acestea reprezinta „viitorul rasei umane”. Cu rate totale de fertilitate situandu-se intre 5 si 9 copii, aceste grupuri cresc exploziv. De exemplu, comunitatea Amish din America numara numai 5000 de membri in 1900; in 2011, Amishii se apropie de 300.000. Acesta este rezultatul unei cresteri naturale, care continua si in secolul XXI, in timp ce restul lumii dezvoltate se afla in scadere demografica [12]. Guvernele nu pot impune un astfel de comportament, dar pot sustine si proteja astfel de grupuri.

In al patrulea rand, guvernele ar trebui sa protejeze si sa incurajeze scoala de acasa. Cea mai neasteptata si importanta miscare populara din America din ultimele trei decenii a fost extinderea rapida a invatamantului la domiciliu: daca in 1980 numarul copiilor educati acasa nu atingea 50.000, astazi se apropie de trei milioane. Privite dintr-o perspectiva istorica, aceste familii din epoca postmoderna au rezolvat, de fapt, problema asupra careia avertiza Sorokin si au restituit familiei o functie esentiala: cea educativa. In America, elevii educati acasa au, in general, rezultate mai bune decat colegii lor din scolile publice si private atat in privinta performantei, cat si a creativitatii. In privinta vietii de familie, practic toti elevii care invata acasa provin din cupluri casatorite. De asemenea, acest lucru are si un efect pozitiv asupra fertilitatii: 62% dintre aceste familii au trei sau mai multi copii, comparativ cu doar 20% la nivel national. Peste o treime dintre aceste familii au patru sau mai multi copii, in comparatie cu procentul general de 6% [13].

In al cincilea rand, guvernele ar trebui sa acorde facilitati firmelor mici de familie. Efectul cel mai dizolvant pe care l-a avut asupra societatii revolutia industriala a fost separatia pe care a produs-o intre locul unde muncesc oamenii si locul unde traiesc. Cele mai multe dintre problemele actuale legate de familie – de la disputele aprinse privind rolurile barbatului si femeii, pana la subiectele referitoare la ingrijirea copilului si rata scazuta a fertilitatii – sunt cauzate de aceasta separatie. Tehnologiile de care dispunem in secolul XXI – in special, computerul personal si Internetul – ne pot ajuta sa refacem legatura dintre locul de munca si casa. Prin urmare, se impune existenta unui sistem de impozitare care sa favorizeze microintreprinderile de familie, de acasa. Organismele financiare ar trebui sa mobilizeze capitalul, la rate favorabile, in beneficiul acestor microintreprinderi. Statul ar trebui sa impuna reglementari care sa protejeze aceste firme de familie de manevrele si actiunile jefuitoare ale marilor corporatii.

In al saselea rand, politica guvernamentala ar trebui sa incurajeze detinerea de pamant si case de catre tinerele cupluri cu copii, prin alocarea de loturi de pamant si prin acordarea de credite ipotecare in conditii favorabile.

Si in al saptelea rand, politica fiscala trebuie sa favorizeze mamele casnice si familiile cu multi copii. Mamele care stau acasa au un rol esential in cadrul economiei centrate pe familia naturala. Mamele care se ocupa exclusiv de cresterea si educatia copiilor ar trebui sa beneficieze de credite generoase prin care sa contribuie la sistemul de pensii publice [pentru a li se garanta un ajutor la implinirea varstei de pensionare, n. trad.], beneficiile crescand in functie de numarul de copii. Este necesar ca si familiile cu copii dependenti sa beneficieze de reduceri substantiale la impozitul pe venit si/sau de scutiri, in functie de marimea familiei. Familiile cu venituri medii, cu trei sau mai multi copii, ar trebui sa fie scutite de plata acestui impozit. Statisticile americane arata ca astfel de politici sunt puternic pronataliste [14].

Principalele concluzii sunt limpezi: familiile functionale sunt puternice si mari. Familiile puternice si mari indeplinesc foarte multe functii. Guvernele responsabile trebuie sa ia aminte.

Traducere de Irina Bazon

Sursa: irinamonica.wordpress.com.

Note:

[1] A.V. Chaianov, Peasant Farm Organization (The Cooperative Publishing House, Moscova, 1925), p. 42.

[2] Teodor Shanin, The Awkward Class: Political Sociology of Peasantry in a Developing Society: Russia 1910-1925 (Clarendon Press, Oxford, 1972), p. 101.

[3] Chaianov, Peasant Farm Organization, pp. 257, 54.

[4] Citat de Teodor Shanin in „The Nature and Logic of the Peasant Economy 1: A Generalization”, Journal of Peasant Studies 1 (octombrie 1973), p. 68.

[5] Daniel Thorner, „Chaianov’s Concept of Peasant Economy”, in A.V. Chaianov, The Theory of Peasant Economy (The University of Wisconsin Press, Madison, 1986), p. xvii.

[6] Mark Harrison, „The Peasant Mode of Production in the Work of A.V. Chaianov”, Journal of Peasant Studies 4 (iulie 1977), p. 330.

[7] Chaianov, Peasant Farm Organization, pp.5-7, 92.

[8] Doar recent sectorul fermelor mici a cunoscut o revigorare in Statele Unite. A se vedea Allan Carlson, „Agrarianism Reborn: On the Curious Return of the Small Family Farm”, Intercollegiate Review 42 (primavară 2008), pp. 13-23.

[9] Wendell Berry, A Continuous Harmony: Essays, Cultural and Agricultural (San Diego, CA si New York: Harcourt Brace Jovanovich, 1972, 1970), pp. 79, 82.

[10] Pitirim Sorokin, The Crisis of Our Age (E.P. Dutton, New York, 1941).

[11] Wendell Berry: The Unsettling of America: Culture and Agriculture (Editura Avon, New York, 1977), p. 115.

[12] Eric Kaufmann, Shall the Religious Inherit the Earth? Demography and Politics in the Twenty-first Century (Profile Books, Londra, 2010), pp. 35-39.

[13] Lawrence M. Rudner, „Scholastic Achievement and Demographic Characteristics of Home School Students in 1998”, Education Policy Analysis Archives 7 (23 martie 1999), pp. 7-8, 12.

[14] Leslie Wittington, „Taxes and the Family: The Impact of the Tax Exemption for Dependents on Marital Fertility”, Demography 29 (mai 1992), pp. 220-21; şi L.A. Wittington, J. Alan şi H.E. Peters, „Fertility and the Personal Exemption: Implicit Pronatalist Policy in the United States”, The American Economic Review 80 (iunie 1990), pp. 545-56.

/0 Comments/by

Romania, mentinuta in viata de aparate


romania, aparate de stat

Romania mentinuta in viata de aparate

Romania este mentinuta in viata de aparate (de stat sau aiurea, de corporatii, adica private). Aceste aparate sunt niste mecanisme antropice, facute de mana omului, cu oameni si/sau fara (a se citi digitale), care functioneaza automat. Ce fac ele? Mentin parazitismul national, care se vede pe strazile marelui oras (in care „merge si asa” chiar daca este mizerie, chiar daca sunt gunoaie vizibil lasate pe strada sau pe spatii verzi), iar conlocuitorii sai merg pe strazi visand si consumand materiale care se transforma in deseuri, in gunoaie.

Mama Natura nu mai suporta asa ceva, sa consumam si sa lasam deseuri. Toate materialele ar trebui sa fie folosite si refolosite, si sa nu lasam nici o urma ca am fost acolo. Toate urmele sunt rani asupra capei vitale a planetei, asupra hidro-lito-atmo-biosferei.

Aparatele care mentin Romania in viata isi urmaresc propriul interes. Indivizii care le compun nu sunt constienti ca traiesc pe suprafata unei planete, nici macar ca sunt luminati de catre soare, desi pare de necrezut. Doar cand este canicula sau nori negri care acopera cerul, isi dau seama ca mai exista si soare.

Stateam de vorba cu un prieten bun, la un moment dat, despre viitorul Romaniei. Am avut o revelatie de scurta durata dar cu impact profund si l-am intrebat: ce crezi ca se va intampla daca toate corporatiile multinationale ar inchide sandramaua la noi in tara si si-ar lua talpasita de aici? Mi-a raspuns: faliment total. Insa nu era sigur. Eu da, si o reiterez: faliment total. Dar as vrea sa parafrazez: daca toate bancile cu capital strain ar inchide si ar pleca din aceasta tara (au mai fost cazuri, insa izolate.. vezi Milenium Bank etc.), ce s-ar intampla cu noi? In primul rand, ar fi foarte multi romani disponibilizati, pentru ca lucreaza pentru ei si ar fi fost „lasati la vatra”, cum s-ar spune. Ei militeaza pentru parazitii economiei mondiale, cei care acumuleaza capitaluri din tarile pe care le capuseaza pentru a „centraliza capitalurile la varf”, lucru care s-ar numi criza economica. Dar ce se intampla cand acestea capuseaza si resurse naturale care nu au timp sa se refaca, din acele tari in care activeaza? Nu ar fi si criza de resurse?! Apoi incepe sa bata alarma!

Toate aceste aparate, fie de stat (complici cu cele private multinationale), fie private, corporatiste, fara cap si fara coada, mentin starea de fapt extractiva, exploatatoare, speculativa si consumista, exact in aceasta ordine.

Este extractiva pentru ca extrag resurse (si aproape ca nu dau nimic util naturii la schimb, ci in mare parte deseuri).

Este exploatatoare pentru ca exploateaza resursele, mai ales pe cea mai valoroasa: omul (a se citi a lucra pentru altcineva).

Este speculativa pentru ca isi speculeaza propriile valori prin viclesuguri „legale”, precum taxa pe valoare adaugata etc., care le permit profitul garantat. Aceste produse de tip pseudo-economist sunt atat speculative, cat si exploatatoare pentru ca exploateaza fortele naturale si umane, mai ales cele de munca. Si pentru ce? Pentru salariul minim pe economie? Insa din acesta nu se poate creea bunastare, prosperitate, nu se poate pune nimic deoparte, nu se poate lasa mostenire generatiilor care vin. Sau poate nu mai vrem sa facem copii… si atunci ne-am condamna absolut la disparitie.

Este consumista pentru ca consuma. A consuma nu inseamna a manca. A consuma inseamna a balota, a ingera calorii goale, asa-zisele junk food care abunda in lumea noastra. Priviti cantitatea de produse de cea mai proasta calitate care ni se livreaza pe piata romaneasca spre a fi speculata si vanduta prin intermediul acestei pieti de desfacere. Unde este producatorul roman responsabil si iscusit? Aproape ca lipseste cu desavarsire, caci, saracul, nu are loc de gunoaiele occidentului. Consumam si prin faptul ca ne sunt promovate in asa fel incat au devenit vicii, droguri, dependente. Consumam la scara larga, cu miliardele…

Iata! Calcaiele lui Ahile ale unui monstru cu patru picioare de lut! Acestea, la primul tsunami al furiei Mamei Naturi, se vor sparge precum castelele de nisip. Nimic construit pe piatra dura!

/0 Comments/by

Calin Georgescu – Starea natiunii

Calin Georgescu - Starea natiunii

La 26 de ani de la schimbarile din 1989, Romania este o tara devastata. Activele au fost instrainate aproape total, industria a fost pusa pe butuci, datoria externa creste periculos.

Cleptocratia autohtona si-a insusit o buna parte din avutia nationala. La nivelul administratiei locale, domnesc haosul si ineficienta, in timp ce aparatul central supradimensionat este din ce in ce mai greu de finantat.

Domenii cu care, altadata, ne mandream, de la cercetare si invatamant pana la sport si cultura, inregistreaza regrese dureroase.

Statul, ros de coruptie, birocratie, incompetenta si neputinta, cedeaza rusinos in fata capitalului speculativ si a „rechinilor” deghizati in „investitori strategici”.

Prea multi dintre cetatenii Romaniei si-au pierdut increderea in tara in care traiesc, in aproapele lor si chiar in ei insisi.

Asistam la o profunda criza de identitate si la o deriva existentiala, datorate pierderii sperantelor si a reperelor morale.

Pe zi ce trece, creste numarul celor carora nu le mai pasa de trecutul si traditiile tarii lor, care isi neaga radacinile, nu-si gasesc rostul si temeiul in Romania actuala si se dezintereseaza de viitorul ei.

Prea multi dintre compatriotii nostri „se descurca”, alegand solutii facile, satisfactii personale imediate. In felul acesta, rezolvarea problemelor reale este mereu amanata, ducand la o agravare continua a situatiei.

Romania are aproape jumatate din elevii de liceu analfabeti functional.

Jumatate din populatie traieste in mediul rural, dar Romania importa 80% din alimentele pe care le consuma.

Jumatate din populatie nu are canalizare si apa curenta.

Doua treimi din populatie a votat pentru instalarea ca premier a unui plagiator dovedit si pentru intrarea in guvern a unor insi cu procese penale pe rol.

Intelectualii romani nu par deloc deranjati de faptul ca plagiatori dovediti au avansat in ierarhia universitara si ocupa functii inalte in administratie, politic si cultura.

Romania nu are industrie, agricultura, turism, infrastructura.

Desi e o tara in care nu se intampla aproape nimic, Romania are vreo opt televiziuni de stiri, iar romanii sunt cei mai mari consumatori de tv din lume, cu o medie de aproape 7 ore pe zi.

Romania e corupta pana in maduva, lucru care nu ar fi posibil daca Politia si Justitia nu ar fi, la randul lor, corupte pana in maduva.

Romania si-a instrainat aproape toate resursele naturale si e pe cale sa instraineze si putinul care a mai ramas.

Majoritatea institutiilor din Romania, de la orice nivel, sunt conduse de incompetenti si de corupti, ajunsi sefi doar pentru ca au reusit sa se adapteze unui sistem clientelar si mafiot, sistem in care orice om competent si corect e penalizat.

Romania are o elita economica formata aproape exclusiv din asistati ai statului, pentru ca si-au facut averile din contracte cu statul.

Elita politica e inca si mai jalnica: oameni fara idei si fara ideologie, care se tot muta de la un partid la altul; partide fara ideologie, care se tot combina unele cu altele, in imensul pat de bordel care e lumea politica romaneasca.

Elita intelectuala este si ea subminata din interior de oameni fara opera, fara idei si fara caracter, politruci servili, imitatori, plagiatori, intriganti, fofilatori, gargaragii, pomanagii etc.

Formatorii de opinie de la tv nu se deosebesc cu nimic de lautarii care canta orice li se comanda, cu bancnota lipita pe frunte. Iar natiunea joaca dupa cum ii canta lautarii: tot pe loc, pe loc, pe loc…

Populatia Romaniei are nostalgia unui regim dictatorial sau macar „de mana forte”, nefiind catusi de putin familiarizata cu democratia. Aceasta stare de spirit nu are legatura cu comunismul, ci cu mileniul de feudalitate bizantina din care Romania nu a iesit complet nici astazi. Dupa aproape doua decenii de „democratie originala”, conform tuturor sondajelor de opinie privind increderea in institutiile statului, populatia Romaniei plaseaza pe primele doua locuri, constant, Armata si Biserica. Dar aceste institutii nu sunt nici reprezentative, nici caracteristice pentru un stat democratic, ele nefiind nici macar incluse pe lista ori in sondaje in cele 26 de state dezvoltate ale lumii!

Dupa doua decenii de la inlaturarea dictaturii comuniste, in Romania se pregateste o Constitutie care va da unei singure institutii, Presedintia, puteri aproape discretionare.

Politicienii nu sunt trasi la raspundere de opinia publica, independenta Justitiei este inteleasa ca interdictia de a cere socoteala judecatorilor pentru deciziile gresite, care, in plus, sunt definitive si irevocabile, iar coruptia este un fenomen care pare sa faca parte din codul genetic al societatii romanesti.

Nu exista societate civila, iar intelectualii se conformeaza parerilor opiniei publice in loc sa le formeze. Lor le revine o mare responsabilitate, deoarere, in fata socului cultural la intalnirea cu nivelul real al Occidentului, au preferat refugiul in misticism si „traditii”, in dauna unei adaptari rapide la lumea actuala; de asemenea, mass-media s-a orientat aproape exclusiv spre senzational, lasand la o parte problemele grave, care presupun un efort intelectual care pare prea dificil.

Este alarmanta exacerbarea misticismului, incurajata de toate institutiile statului. Populatia apeleaza la mituri si prejudecati, in loc de stiinta, pentru explicarea fenomenelor Universului si chiar pentru solutionarea problemelor cotidiene. Agentia de Strategii Guvernamentale constata, inca din anul 2007, fara sa se alarmeze, ca 60% dintre elevii si profesorii din invatamantul preuniversitar romanesc considera superstitiile si nu stiinta principalul lor reper epistemologic – in aceste conditii, orice incercare de modernizare a societatii devine superflua si este perfect explicabil faptul ca indicele compozit de inovare al Romaniei a fost, in 2006, de 5 ori mai mic decat media UE si ca avem cea mai socanta tendinta de scadere din toate tarile europene.

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.

/1 Comment/by

„Nemtii” Carol I, Klaus Werner Iohannis si vizionarul roman Alexandru Vlahuta


carol I, klaus iohannis, alexandru vlahuta

„Nemtii” Carol I, Klaus Werner Iohannis si vizionarul roman Alexandru Vlahuta

Alexandru Vlahuta a gasit inca din 1881 legatura dintre „nemtii” Carol I si Klaus Iohannis, mai ceva decat lingusitorii zilelor noastre, menestrelii pupenklausi!

O poezie scrisa de Alexandru Vlahuta (1858-1919), la Targoviste in iunie 1881, dedicata unui pseudo-neamt, ovreiasului Hohenzollern, pe numele sau complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, cocotat pe tronul Romaniei sub numele de Carol I de catre internationala iudeo-masona prin slugile liberale autohtone, este mai actuala ca niciodata acum, cand ne-a fost impus conducator un alt „neamt” dubios… si tot prin liberali.

Tara de pripas

Un vechi tolbas de vorbe late,
Om norocos din cale-afara,
S-a pomenit pe neasteptate
Stapan peste intreaga tara.

Din ea-si facu o pravalie
Si ca un negustor de treaba,
Pentru ca-n lume sa se stie,
Prinse-a striga de la taraba:

„– Poftiti aici! Oricine are
Obrazul fara de rusine
Si-o constiinta de vanzare,
Poftiti sa faceti targ cu mine!

Prostie, lene, lingusire,
Eu cumpar tot. Veniti aici!
Si cei mai naraviti din fire
Mi-or fi tovarasi si amici.

Eu dau tot felul de noroace,
Caci sunt atoatetiitorul,
Mariri, averi… Sa vie-ncoace
Toti trantorii ce le duc dorul!…”

Asa, sunt zece ani de cand
Pe norocosul negustor
Il auzim mereu strigand,
Si musteriii vin de zor.

In zece ani ce de-a lingai
Nu se vazura-n slujbe mari,
Cati oameni fara capatai
N-ajunsera milionari!

Veniti si voi, straini calici,
Si strangeti tot ce-a mai ramas!
Ce sa mai faci? Ce sa mai zici?
Sarmana tara de pripas!

Alexandru Vlahuta

Si alta poezie, la fel de vizionara, scrisa pentru regele de carton al vremurilor de atunci, asasinul moral al taranilor rasculati in 1907, dar care se potriveste perfect si cu marioneta „germana” de acum:

1907

Minciuna sta cu regele la masa…
Doar asta-i cam de multisor poveste:
De cand sunt regi, de cand minciuna este,
Duc laolalta cea mai buna casa.

O, sunt atatea de facut, vezi bine,

De-atatea griji e-mpresurat un rege!
Atatea-s de aflat! Si, se-ntelege,
Scutarul lui nu poate fi oricine.

Ce tara fericita, maiestate!…

Se lafaieste guresa Minciuna.
Ca numai Dumnezeu te-a pus cununa
De-ntelepciune si de bunatate

Pastor acestui neam ce sta sa piara,

Ce nici nu s-ar mai sti c-a fost, sarmanul,
De nu-si afla sub schiptrul tau limanul,
De nu-ti sta-n mana bulgare de ceara.

Ca tu salbatici ai gasit aice,

Salbatici, si misei, si prosti de-a randul,
S-o saracie cum nu-ti dai cu gandul…
Dar faci un semn, si-ncep sa se ridice

Ostiri, cetati, palate lume noua,

Izvoarele vietii se desfunda;
De pretutindeni bogatii inunda;
Si tu le-mparti cu mainile-amandoua.

Azi la cuprinsul tau ravneste-o lume.

E-o veselie s-un belsug in tara,
Ca vin si guri flamande de pe-afara.
Tot crugul suna de slavitu-ti nume.

Ia uita-te, pamantul ce-mbracat e…

Cresc flori pe unde calci, si rade firea.
Tu-mparti norocul numai cu privirea.
Incai taranii zburda pe la sate!…

Si-i place regelui. E lucru mare

Cum farmeca pe regi Minciuna. Drept e
Ca ea, de mult, pe-a tronurilor trepte
A fost cea mai aleasa desfatare.

……………

Maria-ta, e un strain afara,

Cam trentaros, dar pare-un om de seama,
Si… Adevarul parc-a zis ca-l cheama…
De unde-o fi… ca nu-i de-aici din tara.

Minciuna palida-si topeste glasul:

O, nu-l primiti! Il stiu, e vestitorul
De rau, ce face pe-atotstiutorul
Si vede prabusirea la tot pasul.

E cel ce impotriva ta conspira.

Invidia in inima lui geme
Si gura lui e plina de blesteme.
Tu nu poti auzi ce vorbe-nsira…

Si totusi, zice regele, sa vie!

Dovada ca chiar la palat Minciuna
Nu e biruitoare-ntotdeauna.
Fac si monarhii cate-o nebunie…

Privind in ochii regelui, strainul,

Cu bratele pe piept incrucisate,
Raspica vorba: Tara, maiestate,
E-n durat greu. Tu nu-i auzi suspinul,

Caci muzici canta-n juru-ti. Si slugarnici

Adormitori, ca-n zid, te-mpresurara,
De nu mai poti vedea pe cei de-afara,
Pe bunii tai supusi cei multi si harnici.

Ca n-ai cercat spre ei sa-ti spinteci cale

Sa stii si-n tara ta ce suflet bate,
N-ai vrut decat spinari incovoiate
Si guri deschise laudelor tale.

Ca de-a fost om sa-ti steie drept in fata,

Ca pe-un vrajmas, l-ai departat de tine.
Batranii pier. Dar oaste noua vine,
Si dureroase lucruri mai invata!

Parazi, decor de teatru, luminatii,

Tot ce pe vulg si pe copii insala,
Aceasta-i toata slava ta regala.
Pe tristul gol din juru-ti decoratii!

Tu-n tara asta nu vezi decat raiul

Ce-ai tai ti-l ticluiesc intr-o clipita:
Ruina-i sub hartia poleita,
Sub crangi de brad trosneste putregaiul,

Dar tu esti fericit. Lingusitorii

Inalta imnuri proslavirii tale
Si fac sa n-auzi cantecul de jale

Cu care-si adorm foamea prasitorii.

……………

Nu ti-ai iubit poporul, maiestate!

Sau nu l-ai inteles, si e totuna.

De sus si pana jos s-a-ntins Minciuna
Ea leaga si dezleaga-n tara toate.

Iar ca sa-ti dea o spuma de marire,

Ca pe-un copil te poarta si-ti arata
Sclipiri si flori… Afla-vei tu vrodata
Cumplita vremilor destainuire?…

Si ce sperante se puneau in tine,

Ce vesel ti-a iesit poporu-n cale,
Cu paine si cu sare!… Osanale!

Mantuitorul lui credea ca-i vine.

Ce vesel ti-a iesit poporu-n cale!

……………

Si ce credinta trist-o sa-i ramana;

Ca n-ai putut spre el intinde-o mana,

Din greaua platos-a trufiei tale!

……………

C-acestea nu l-au desteptat pe rege,

Ca Adevarul a fost dat afara

Si slugile l-au imbrancit pe scara,
Fireste, de la sine se-ntelege.
*
Trec anii. Si ce dulce-i amagirea!

Tu zeu esti printre regi! Marire tie!…
In jaltu-i moale, tolanita, scrie
Cu pana ei de aur Lingusirea.

De-abia se ispraveste-o sarbatoare,

Si-ncepe alta. Muzicile canta…
Imbraca-te-n podoabe, tara sfanta,
Sa nu mai stie nimeni ce te doare!

…………….

Dar ce e, Doamne, vuietul acesta?

Ce-i hreamatul acesta care creste?
Se zguduie pamantul si mugeste,
Ca marea, cand o biciuie tempesta.

Se-nalta flacari, brate desperate,

Spre ceru-ntunecat, pustiu si rece.
Naprasnic vantul nebuniei trece
Si spulbera noianul de pacate.

In vaiete se prabuseste-o lume

Cladita pe minciuni. Dar ce manie!
Cum suiera cumplita vijelie!
Sar fratii intre ei sa se zugrume.

Uscata brazda cere iarasi sange.

Femei cu parul despletit, nebune,
Si-asmut copiii la omor. Genune,
Puhoi de ura ce zagazu-si frange!

Deschide ochii mari batranul rege

Si, tremurand, din jiltu-i se ridica.
Au cine linistea lui scumpa-i strica?
S-al vremii rost el tot nu-l intelege.

Alexandru Vlahuta

Sursa: justitiarul.ro.

/0 Comments/by

Manfred Spitzer – Despre Dementa Digitala (interviu)


manfred spitzer, dementa digitala

Manfred Spitzer - Despre Dementa Digitala

Suprautilizarea mediului digital declanseaza declinul mintal. Smartphone-ul, un ucigas. Psihiatrul Manfred Spitzer – interviu eveniment

„Prin urmare, sa ne referim la scrisul cuiva este pernicios, intrucat acorda ingaduinta nepasarii si nici un vorbitor nu va simti ca pastreaza cu suficienta siguranta ceea ce nu se teme sa piarda.”

Cvintilian, Institutio Oratoria, Cartea I, Capitolul 2.

„Telefonul mobil poate sa scada IQ-ul prin simpla prezenta. Niciun studiu nu arata ca folosirea computerelor in scoli e ceva bun. Dimpotriva! Cu cat adolescentii folosesc mai mult smartphone-ul, cu atat au mai putina empatie pentru parinti si prieteni. Smartphone-ul este unul dintre cei mai periculosi ucigasi din istorie. Nu sunt conservator, dar sunt ingrijorat”, spune in mijlocul acestei pledoarii prof. dr. Manfred Spitzer, psihiatru, psiholog, cercetator in neurostiinte, directorul medical al Spitalului Universitar de Psihiatrie din Ulm, Germania.

„Exista o forma de declin mintal cauzat de suprautilizarea mediului digital la varste fragede”

„Nu am pretentii ca am descoperit o noua cauza a dementei. Dar ideea mea este una simpla. Daca nu iti educi intensiv creierul in primii 25 de ani de viata, incepe declinul. Se intampla ceva in creier si ajungi jos. Exista o forma de declin mintal cauzat de suprautilizarea mediului digital la varste fragede. Termenul ‘dementa digitala’ a fost inventat, de fapt, de medicii coreeni, dupa ce au analizat cazuri de barbati intre doua varste, care au jucat prea multe jocuri pe calculator, iar acum sufereau de pierderi de memorie, depresie, lipsa de concentrare si alte lucruri asociate. Eu folosesc termenul mai precis ca sa arat ca, daca nu ai parte de o educatie buna in tinerete si de un mod general de a-ti educa mintea, daca nu ai acces la muzica, sport, teatru, limbi straine, activitati manuale si tot restul… Cu cat creierul e mai educat, cu atat e mai ferit de declinul timpuriu, dementa.

Tehnologia digitala ne scuteste de efortul mintal. Ne ofera mijloace care se ocupa de treburile mintale. Inainte, ne foloseam creierul, acum folosim smartphone-ul. Daca trebuie sa facem calcule, folosim calculatorul. De cate ori transferi activitatea mintala spre asa ceva, este ca si cum ti-ai transfera energie unui aparat care face totul in locul tau. Nu-ti mai folosesti muschii. E la fel ca atunci cand mergi la sala, fiindca stim ca ni se atrofiaza muschii daca nu-i folosim. La fel se intampla si cu creierul. Daca nu il folosim, nu e bine antrenat. Mai important e ca, in timp ce creierul se dezvolta, trebuie antrenat ca sa-si foloseasca intregul potential. Deci cand in evolutia creierului tanar intervine mediul digital, dezvoltarea lui este afectata puternic. Si trebuie sa stim ce riscuri ulterioare exista. Eu cred ca avem nevoie de evaluarea acestor riscuri si asta este ceva ce nu s-a facut pana acum.

Cazul cel mai important este cel al smartphone-urilor. Adevarate cutite elvetiene ale secolului XXI. Il avem la noi si il folosim de mii de ori. In Coreea de Sud, tinerii il folosesc 5,4 ore pe zi. In Germania, daca intrebi, ti se va spune ca 2 ore pe zi. Daca faci calcule, vei vedea ca 6 ore. Tehnologia digitala si mai ales smartphone-urile sunt folosite enorm si nu s-a facut niciun fel de evaluare a riscurilor. Ar trebui sa abordam foarte serios aceasta problema”.

Diferenta dintre Xbox si smartphone din punctul de vedere al „dementei digitale”

„In primul rand, s-a dovedit ca si din punct de vedere muscular este la fel. S-au facut studii despre aceste console virtuale de tip Wii si concluzia a fost ca miscarea adevarata este mai buna. Anul trecut, odata cu jocul Pokemon, s-au facut estimari care au aratat ca numai in SUA oamenii vor strabate de 148 de ori distanta Terra – Luna, ca va fi o explozie de miscare si toti vom trai mai mult etc. Ei bine, studiile au aratat ca efectul Pokemon asupra sistemului locomotor dureaza 5 saptamani, iar apoi omul ajunge din nou sa nu faca miscare deloc sau sa vaneze Pokemoni cu masina, ceea ce creste numarul accidentelor, inclusiv al celor cauzate de pietoni, fiindca oamenii mergeau cu ochii in telefon. S-au facut multe studii despre asta si s-a dovedit ca efectele nu au fost pozitive, ci negative. Apoi, cu cat petreci mai mult timp la Playstation, cu atat mai putin citesti, canti, iesi in lume… Pare argumentul cel mai putin solid, dar este cel mai puternic: daca petreci mult timp in mediul digital, orice altceva devine neimportant. Si atunci, copiii nostri nu vor mai petrece timpul in mod util lor”.

„Daca las telefonul aici si atat, IQ-ul dvs. si al meu scade”

„Sigur, si eu am telefon si stau mult la computer. Ca medic si savant, nu poti lucra fara computer. Dar nu ma joc pe telefon. Nu fac altceva decat sa vorbesc la el si sa-mi citesc e-mailurile. Si de multe ori il tin offline, ca sa nu-mi distraga atentia. De fapt, s-a demonstrat ca, si daca il las aici si atat, IQ-ul dvs. si al meu scade. Chiar daca nu suna. Fiindca suntem cu gandul la el. Trebuie sa faci efort mintal ca sa nu te uiti in telefon. E un efort masurabil si s-a dovedit ca, daca te gandesti la telefon, rezultatul la testele IQ scade. Deci stim ca asta nu e ceva bun pentru capacitatea noastra mintala. Da, ca unealta, smartphone-ul e grozav. Dar trebuie sa-l dam copiilor sa-si petreaca timpul cu el? E periculos, nu trebuie sa facem asta”.

Fila cartii vs. ecranul dispozitivului. Diferenta fundamentala dintre a citi si „a da click”

„Pe un ecran, informatia e trecatoare. Poate fi buna sau nu. Daca intrebi studentii californieni ce fel de materiale vor la curs, 85% vor spune ca prefera sa citeasca din carti. Fiindca asa, sunt siguri ca autorii cartii au facut eforturi ca sa adune acele informatii, apoi au fost editate si cineva a investit bani pentru tiparire. Pe cand, in cazul unui ecran, al unui monitor, orice nebun poate sa scrie orice. E dovedit ca dintr-o carte invatam mai mult. Cand inveti de pe un ‘ecran’, ai tendinta sa citesti in fuga. Cartea asigura o lectura profunda. Citesti si te gandesti la ce ai citit. Pe vremuri, exista ceva numit ‘citit’. Acum, oamenii dau click-uri si nu mai gandesc prea mult. Asa ca a aparut un termen nou, ‘cititul profund’, care inseamna sa citesti si sa gandesti. Sa citesti dand click-uri nu e ceva la fel de folositor precum cititul. Iar cartile sunt numai pentru citit, de aceea sunt mai bune”.

Copiii si lumea digitala. Legatura dintre telefon, vorbire, deficit de atentie, sentimentul lipsei de control

„Depinde de varsta. Un studiu facut pe 7.000 de copii germani a aratat ca, daca mamele au grija de copiii de un an uitandu-se in acelasi timp pe telefon, copiii vor avea mai multe probleme cu somnul, fiindca un copil vrea atentia mamei si, daca ea nu i-o acorda, el va remarca (…) Medicii au gasit o legatura intre mamele care isi folosesc smartphone-urile si mamele care spun ca au o problema sa isi adoarma copiii.

Apoi, mamele le dau telefoanele copiilor intre 2 si 4 ani. 70% dintre mamele din Germania fac asta peste jumatate de ora pe zi. Si cu cat fac asta mai mult, cu atat copilul va vorbi mai greu. Se stie ca micutii nu invata cuvinte de la telefon. Daca ai peste 5 ani, poti invata unele cuvinte de aici. Dar numai unele. Insa copiii mai mici nu invata limba materna asa. Nu invata nimic. Copiii de 2-4 ani care folosesc telefoane invata mai greu sa vorbeasca.

La cei de 7-9 ani apar probleme de atentie, fiindca smartphone-ul le distrage atentia. Iar cand esti mic, trebuie sa inveti tocmai sa te concentrezi asupra unui lucru, fara sa fii distras de ce e in jur. Si cand te joci pe telefon, intervine ceva din diverse parti, vreun dusman care te arunca in aer etc. Si ca sa joci bine jocul, iti antrenezi atentia ca sa fie cat mai ‘neatenta’. Fiindca vrei nu sa te concentrezi aici, ci asupra a tot.

Si asa apare deficitul de atentie.

E ceva demonstrat, nu e o parere. Iar la 13 ani, cu cat copiii folosesc mai mult smartphone-ul, cu atat simt mai mult ca nu isi controleaza viata, ca smartphone-ul a trecut la conducere. Primesc 200 de mesaje cu ‘Acum mananc guma, ce spui?’, ‘Sunt la toaleta, ce zici?’. Toate aceste non-mesaje (…) trebuie sa raspunzi in 3 minute, altfel te pomenesti cu alt mesaj: ‘Ce-i cu tine?!’. Si ti se distrage atentia. Au observat si tinerii germani. S-a facut un studiu asupra copiilor de 8-12 ani. 50% au spus ca smartphone-ul le distrage atentia. 25% au spus ca nu se mai pot concentra din cauza smartphone-ului. Deci s-au plans ca nu e ceva bun in viata lor”.

Frica si presiune in educatie

„Eu am 6 copii. Asa ca stiu ca uneori trebuie sa spui ‘Haide, incearca din nou!’. Mai ales cand e vorba de invatarea unui instrument muzical. Insa am un prieten care si-a presat fiul sa invete vioara, pana cand copilul a vomat pe vioara. In clipa aceea, familia si-a dat seama ca nu era cea mai buna metoda si a incetat sa-l preseze. Nu trebuie sa se ajunga aici. Insa cand apar mici obstacole, copilul trebuie imboldit putin. Dar daca nu ii place, nu poti insista. Unii dintre copiii mei au studiat multe instrumente. Altii, niciunul. Au facut alte lucruri. Daca le dai multe de facut, vor face. Si asta ii ajuta in dezvoltare”.

Computerele din scoli afecteaza negativ invatarea – de la convingeri personale la studii

„Cand scriu carti, imi sustin toate afirmatiile cu dovezi stiintifice. Si daca mi se spune ca nu e adevarat, ca totul merge foarte bine, le cer acelor oameni sa-mi arate studiile care dovedesc asta. Ca om de stiinta, cel mai interesant lucru sunt contraargumentele si dovezile. Intotdeauna iti doresti sa le afli. Din punct de vedere filosofic, de la Karl Popper citire, asta e totul. Ca om de stiinta, vreau sa stiu daca ma insel. Ma intereseaza studiile care arata asta. Am citit o parte importanta dintre argumentele celor care spun ca gresesc. Nu rezistau in fata unei evaluari critice. De exemplu, exista studii care arata ca, daca inveti geografie la computer sau daca vezi un documentar si apoi dai un test la geografie, ai rezultate mai bune cu ce ai invatat de la computer. Nu e un studiu relevant, dar din el se trage imediat concluzia ca e grozav sa inveti de la computer, desi nu asta arata studiul.

Exista multe pareri gresite care afirma ca e bine sa inveti asa.

Insa daca citesti concluziile unor studii amanuntite, si spun asta cu toata responsabilitatea, niciunul nu arata ca folosirea computerelor in scoli e ceva bun. Multe studii arata ca, dimpotriva, ele afecteaza negativ invatarea. E important! Parintii, profesorii si politicienii trebuie sa stie asta.

Germania tocmai va cheltui 5 miliarde de euro ca fiecare clasa de scoala sa fie dotata cu computere si internet. Este reteta perfecta pentru a face copiii germani mai putin destepti si mai putin dornici de invatatura. Cu cel putin 20%!”.

De la tehnologie la boala

„Ganditi-va la efectele secundare ale acestei tehnologii. Nu duce doar la scaderea capacitatii de invatare si a atentiei, ci si la depresie. Cu cat fetele americane petrec mai multe ore uitandu-se pe telefon, cu atat au mai multe tendinte sinucigase. In ultimii 7 ani, numarul sinuciderilor in randul fetelor din SUA s-a dublat. E o problema seriosa. In Marea Britanie, fetele care petrec peste 3 ori pe zi la telefon au de doua ori mai multe sanse sa faca depresie la 18 ani. Studii de anvergura arata ca, cu cat adolescentii folosesc mai mult smartphone-ul, cu atat au mai putina empatie pentru parinti si prieteni.

Smartphone-ul cauzeaza diabet, hipertensiune, fiindca folosirea lui inseamna ca dormi mai putin cu 1-2 ore. Si e important mai ales cat il folosesti inainte de culcare, fiindca are lumina albastra, care suprima melatonina, hormonul somnului. Si cand dormi putin, apare un metabolism pre-diabet. Lipsa somnului e un factor care duce la diabet. Daca eu dorm mai putin, nu conteaza. Nici daca fac diabet acum nu e ceva asa grav, fiindca dureaza decenii intregi sa apara efectele negative. Insa daca faci diabet la 10-15 ani, ai tot timpul sa apara efecetele secundare si ele apar.

Si nu am terminat. Smartphone-ul a inlocuit alcoolul ca principala cauza a accidentelor de circulatie. Trebuie sa stiti asta. Mai mult, stirile false se raspandesc mai repede asa decat adevarul, a demonstrat recent un studiu. Exista tot felul de consecinte negative. Oamenii se ingrasa fiindca se misca mai putin. Prin comparatie, fumatul nu inseamna mai nimic. Nu am vorbit inca despre dependenta. Smartphone-ul cauzeaza si dependenta de alcool si nicotina.

Adunand toti acesti factori, smartphone-ul e unul dintre cei mai periculosi ucigasi din istorie. Am discutat asta cu multi oameni. Le-ati da ceva asa de periculos copiilor cand au 8-10-12 ani? (…)

Bill Gates a spus ca fiica lui nu are acces la asa ceva. La fel a spus si seful de la Apple, ca nepotul lui nu are smartphone, fiindca distruge performantele scolare. Fostul sef de la Facebook a declarat ca smartphone-ul e facut sa induca dependenta, mai ales atunci cand folosesti Facebook-ul. De curand, investitorii Apple au scris o scrisoare spunand ca asa ceva produce dependenta si ca, daca 4 miliarde de utilizatori de smartphone de pe glob dau in judecata Apple cerand daune, Apple va da faliment. Asadar, nu spun doar eu asta si nu sunt conservator. Vorbesc despre riscurile medicale ale folosirii smartphone-ului. Trebuie sa le luam in serios”.

De la „I” („eu”) la iPod, iPhone, selfie, narcisism, lipsa de empatie

„Sunt directorul unui spital de boli mintale, asa ca vorbesc cu politistii care imi aduc uneori pacienti. Ii intreb ce s-a schimbat si imi spun ca intotdeauna au existat certuri si batai intre oameni. Dar diferenta e ca acum, chiar daca e cineva care zace pe jos complet nemiscat, ei lovesc in continuare in fata bietului om. Inainte, batausii se opreau cand se ajungea la asta. Aceasta lipsa de empatie este ceva nou. Studiile facute in SUA arata o lipsa completa de empatie in ultimii 10 ani, o crestere a narcisismului, nu mai contez decat ‘eu’. Avem ‘iPod’, ‘iPhone’. Eu am primit un aparat foto de la tata la 12 ani. Imi placea sa fac poze, dar nici nu mi-ar fi trecut prin cap sa ma pozez pe mine!

Nu vreau sa interzic smartphone-urile. Vreau doar sa le arat oamenilor posibilele pericole si riscuri, ca sa ne asiguram mai ales ca nu vor avea de suferit copiii. Caci cu cat esti mai mic ca varsta, cu atat vei suferi mai mult. Parintii si profesorii ar trebui sa stie asta. Trebuie sa luam asta in serios. (…)

In Germania, poti pilota un deltaplan de la 14 ani. Categoric este mai complicat decat condusul unei masini. Dar permisul auto se poate lua de la 18 ani. De ce? Se considera ca trebuie sa fii responsabil ca sa operezi 100 CP. La 14 ani, probabil nu ai responsabilitatea necesara. Dar ca sa folosesti asa ceva…

Acest aparat (n.r. smartphone-ul) e cel mai rau-famat lucru din lume, e cea mai mare scena a crimei din lume. Ca sa folosesti asa ceva, ar trebui sa fii dezvoltat din punct de vedere moral. Am decis deja ca la 14 ani nu esti. Poate trebuie sa decidem daca exista o varsta de la care poti folosi asa ceva, cum e 18 ani la carnetul auto. E ceva rezonabil. Eu as spune ca 18 ani e o varsta buna pentru inceput. Stiu, nu traiesc pe lumea asta”.

Sursa: cuvantul-ortodox.ro.

/0 Comments/by

Gheorghe Calciu – 7 cuvinte


gheorghe calciu, 7 cuvinte

Gheorghe Calciu - 7 cuvinte

„7 Cuvinte” este povestea unui om care a petrecut 21 de ani in spatele gratiilor, luptand pentru credinta sa.

Nascut intre cele doua razboaie mondiale, parintele Gheorghe Calciu a inceput ca student la medicina, la Bucuresti, in Romania si a fost arestat pentru prima data in 1948 la varsta de 23 de ani – gasit vinovat ca-si iubea tara si ca se opunea noului regim comunist.

Timp de 16 ani a trecut printr-o serie de experiente la limitele rezistentei umane, „reeducat” in cele mai dure inchisori comuniste din Romania, cunoscute pentru exterminarea oricarei opozitii fata de sistem. A fost inchis la Pitesti, apoi trimis la penitenciarul Gherla, apoi la „mormantul mortii” din Jilava si, in sfarsit, in ispitele Aiudului.

A fost eliberat din inchisoare in tara care suporta o domnie a terorii instaurata de politia secreta a Securitatii. Cu toate acestea, el a dovedit ca reeducarea nu l-a distrus; continuandu-si misiunea, a decis sa devina preot.

Parintele Calciu a vorbit cu indrazneala impotriva sistemului, adresandu-se tinerilor Romaniei intr-o serie de sapte omilii. Faima acestor mesaje s-a raspandit si au devenit cunoscute sub numele de Cele Sapte Cuvinte. Prin ele a indemnat tanara generatie sa se elibereze de inrobirea comunista. Datorita acestor mesaje, a fost arestat din nou, in 1978, si condamnat la moarte. Datorita presiunii din partea presedintelui american Ronald Reagan si a altor sustinatori, el a fost eliberat si exilat din tara natala in Statele Unite ale Americii.

Destinul parintelui Gheorghe Calciu l-a condus printr-o serie de coborari intr-un infern al raului; totusi, prin curajosul sau sacrificiu de sine, a urcat pe Muntele Schimbarii la Fata.

In acest documentar plin de viata, zeci de oameni care l-au cunoscut pe Parintele Gheorghe Calciu marturisesc viata lui, reamintindu-si evenimente pline de umor, dar si de cele tragice si infricosatoare.

/0 Comments/by

Mihai Eminescu – Legislatiunea de import si transformarea Romaniei in teritoriu colonizabil

mihai eminescu, ziua lui eminescu, romania, societatea, statul, basarabia

Mihai Eminescu - Legislatiunea de import si transformarea Romaniei in teritoriu colonizabil

Orbit trebuie sa fie acel guvern care nu-si da seama de simptomele politice ale acestei stari bolnavicioase de lucruri. In toate unghiurile Romaniei se formeaza grupuri de nemultumiti cu mersul actual al lucrurilor. Sint deosebite numirile ce aceste grupuri adopta; un lucru insa le este comun tuturor: sentimentul de indignare si de exasperare de cele ce se petrec zilnic. Si aceasta indignare nu e decit prea justificata.

Rusine chiar trebuie sa-i fie unui roman cind se pronunta numele obscure a acelor naturi catilinare cari formuleaza vointa statului sau in paragrafe de legi, indignare cata sa simta cind vede creaturi fara principii, fara umbra de cultura, avind numai instincte rele, jucind pe reprezentantii vointei suverane a tarii. Nimeni nu intreaba daca-si tin fagaduintele ce le-au facut inainte de-a fi alesi; nimeni nu intreaba pe ce cale a fost cu putinta ca asemenea oameni sa iasa la suprafata, nimeni nu-si da seama cum aceasta populatie flotanta a Romaniei, fara legaturi cu pamintul si cu neamul tarii, fara identitate de interese cu clasele productive si pozitive ale ei, a putut sa devina elementul domnitor in Romania.

Am vazut cu inlesnire ce unitate e in caracterul civilizatiei noastre de azi, cum ca consista curat in pazirea formelor esterioare ale culturii apusene, lipsita de orice cuprins real. S-ar putea zice ca aluatul din care se framinta guvernantii nostri e acea categorie de fiinte fara avere, stiinta de carte si consistenta de caracter, acei proletari ai condeiului din cari multi abia stiu scrie si citi, acei paraziti carora nestabilitatea dezvoltarii noastre interne, defectele instructiei publice si golurile create in ramurile administratiei publice prin introducerea nesocotita a tuturor formelor civilizatiei straine, le-au dat existenta si teren de inmultire; aluatul e o populatie flotanta a carei patrie intimplatoare e Romania si care, repetind fraze cosmopolite din gazete straine, sustine, cu o caracteristica lipsa de respect pentru tot ce e intr-adevar romanesc, ca aceste cliseuri stereotipe egalitare, liberschimbiste, liberale si umanitare, acest bagaj al literatilor lucrativi de mina a treia, aceste sforaitoare nimicuri sint cultura nationala sau civilizatie adevarata.

N-are cineva intr-adevar decit sa deschiza o teza de licenta, s-asculte prelectiuni la universitati –esceptam pe cele de matematica– , sa citeasca ziare si brosuri, sa citeasca proiecte si paraproiecte de legi din Camera, s-asculte discutii in Adunari si se va convinge ca o numeroasa, foarte numeroasa clasa de oameni, nu-si intrebuinteaza mintea la nimic alta decit la reproducerea de vorbe din carti straine, ca propria munca intelectuala se reduce la nimic.

Daca activitatea lor s-ar margini numai la aceasta, tara ar samana numai a casa de nebuni, dar fiindca miile aceste de vorbe nu sint resimtite, nu au trecut in suc si singe, nu au avut nici o influenta educativa asupra lor, ele acoper cu zgomotul lor de moara de palavre o injosire si versatilitate de caracter nemaipomenita decit in timpii cei mai rai ai Imparatiei bizantine. Ceea ce-i mai frumos e ca se prefac a nu te intelege. In zadar le-am spune: „Nu exista libertate a alegerilor” si le-am dovedi-o cu acte. „Luati –le-am zice– listele electorale, stergeti pe functionari, pe arendasii statului si pe rudele acestora, pe datornicii statului si pe rudele acestora, adeca stergeti pe toti a caror constiinta o puteti stoarce prin tiranie de partid si nu va ramine decit o mica minoritate”.

Din aceste mici minoritati se compune opozitia si ea reprezinta partea neatirnata a tarii. Ei totusi vor raspunde: „Natiunea e cu noi, noi sintem natiunea”. „Mai luati colegiul al patrulea si stergeti –afara de minime si estrem de rare esceptii– toate numele deputatilor alesi de-a dreptul prin influenta guvernamentala, stergeti dintr-al treilea in acelasi chip, dintr-al doilea tot astfel si vedeti ca partea neatinsa de sistemul de coruptie al guvernelor e estrem de mica”.

Cu bugetul in mina, mai ales cind este augmentabil in infinit, tii majoritatea in mina si sistemul constitutional, sistemul controlului se reduce la o iluzie copilareasca. E prea adevarat ca aceasta constiinta individuala, maltratata in toate chipurile si supusa unei sistematice coruptiuni face reactie, tresare mai cu putere cind ii pui cestiunea de moarte si de viata. Astfel cu articolul 44 al Tractatului de la Berlin, care nu era numai o cestiune de incetatenire, ci era de-a dreptul declararea Romaniei in teritoriu neutru, colonizabil cu toate semnintiile. Nu putem tagadui ca tara se cutremura de spaima la perspectiva deschisa de acel articol, care americaniza pe deplin teritoriul nostru.

(Fragment din articolul «Studii asupra situatiei», aparut in TIMPUL, in februarie 1880)

/0 Comments/by