Articole despre valorile românești.

romanie normala, comunism

„Pentru o Romanie normala”

romanie normala, comunism

„Pentru o Romanie normala”

La inceput, sloganul celui pe care il numim presedintele Romaniei, inainte de primul mandat, in campania electorala a fost: „Romania lucrului bine facut”, daca imi aduc bine aminte. A fost un slogan care a marcat continuarea degenerarii Romaniei asa cum o stim. Multe lucruri nefaste s-au intamplat in tara la noi, mai mari, mai mici, si multe esecuri pe planuri economice, sociale, politice, juridice, dar si in culise.

Al doilea slogan, acesta pe care l-am pus ca titlu articolului, prima oara cand l-am vazut, cand l-am citit mi s-a parut de o banalitate izbitoare. Ma gandeam ca „nu putea sa vina cu ceva mai original?”. „Pentru o Romanie normala”, mi s-a parut ca nu are vreun sens, nu se leaga cu realitatea romaneasca, nici macar in comparatie cu ceea ce avem in jur, in Europa.. in fine. Insa, analizand mai atent, cautand, investigand, asa cum traditia jurnalistica m-a invatat, am descoperit ca are un scop foarte precis, bine definit. Culmea!

Am putea sa spunem ca un asemenea individ nu ar putea nascoci asa ceva. Este partial adevarat, mai ales pentru ca acesta nu este un om care sa poata fi catalogat ca expert in comunicare, informatii si nici in manipularea maselor. Cred ca multi dintre noi stim ca in spatele unui asa-zis presedinte de tara sta o echipa mare si complexa de specialisti in cele numite mai sus. Poate ca noi nu ii vedem, sau poate ca ii zarim doar pe cativa dintre consilierii sai, insa cu siguranta este cineva acolo care ii realizeaza toate acestea, toate sloganurile. Doar imi amintesc de filmele americane despre diferite campanii electorale ale presedintilor, unele dintre ele cu personaje fictive reprezentandu-i, altele reale, si e de ajuns sa imi dau seama ca sunt echipe intregi de P.R., de exemplu, care lucreaza pentru imaginea unui asemenea personaj, ca pentru imaginea unui actor. Culmea, si la ei se numesc consultanti politici, chiar si in timpul campaniei! Parca vorbim despre superstar-uri, nu despre liderii unor tari, unor popoare.

Ce credeti ca „Pentru o Romanie normala” este un slogan pur romanesc pentru romani, chiar daca este scris in limba romana? Cand am fost noi anormali si ce este normalitatea romaneasca? Ce este acest slogan, aceasta notiune? V-ati pus vreodata intrebarile?!

Investigand in continuare, gasim ca aceasta sintagma vine exact dupa fiasco-ul (sau amanarea rezultatului ferm, decis, puternic) referendumului pentru familie, cand acelasi asa-numit presedinte a afirmat ca romanii, trebuie sa dam dovada de toleranta si sa incetam cu fanatismele religioase. Si el nu a fost singurul oficial care a spus aceste lucruri, amintiti-va! Si fostul premier la fel. In fine..

Normalitatea, intr-o epoca moderna ca aceasta (daca o putem numi moderna, depinzand si ce inseamna), este egalitate, este nivelarea sau aducerea la normal (la un numitor comun) a tuturor lucrurilor in societate. Aflam ca societatea civila este preferata unui asemenea presedinte, cu care se intelege foarte bine. Dintr-odata, strada, orasul, tara devine un maidan pentru el in care isi manifesta protestele anti-tolerante la anti-toleranta, precum in lectiile de matematica cu operatii cu polinoame, atunci cand minus cu minus dau plus.

Normalitatea, ca si standard, este promovata ca si lectie de baza, ca si lege intr-o societate virtuala de tip media sociala (facebook, instagram, twitter etc.). Aceasta inseamna uniformizare, tabula-rasa, egalizare a tuturor la un numitor comun in care toti suntem toate si toate suntem toti. Egalitate in drepturi, egalitate in sanse, egalitate sociala, incluziune sociala (de parca cineva i-a exclus, nu s-au exclus singuri prin comportamentul lor inuman, adesea contraventional si infractional, ca sa vorbim pe limbajul lor de lemn), acestea sunt regulile unei societati globale care ne acapareaza pe zi ce trece.

Romania nu este ferita de asa ceva. Este in plina desfasurare societatea globala in Romania, iar focarele cele mai mari sunt marile orase, reusind sa se disperzeze catre periferiile mini-municipale si rurale. Ei bine, acestea sunt aspectele clare ale unui comunism de tip social si politic pur, care ii aduce prin legea entropiei pe toti participantii din comunitatile lor si ii egalizeaza. Cei care sar din gramada sunt eliminati usor, caci sistemul e mare si puternic si ii poate distruge civic imediat, daca asta doreste. Devin paria, devin ostracizati, marginalizati, rupti de asa-zisa societate. Apoi eliminati total, nimeni nu mai aude ceva despre ei…

Homo socialus este o specie inventata de cei care viseaza sa egalizeze totul, sa uite trecutul (de atata durere.. ei stiu care), sa stearga ceea ce a fost pentru un viitor… de care? Unde nu exista trecut, nu exista viitor pentru ca nu ai cu ce sa construiesti. Cu Romania normala, un absurd abstract, fara noima, fara sens, neromanesc si care nu se leaga deloc cu Romania, nu construiesti o noua civilizatie. Nu o iei de la capat nici macar ca sa iti faci societatea ta, civilizatia ta, „guvernul tau”. Faci jocul altcuiva…

/0 Comments/by

Islanda versus Grecia si replica lui Pastorel Teodoreanu la chestiunea globalizarii

Islanda versus Grecia si replica lui Pastorel Teodoreanu la chestiunea globalizarii

Am sa pornesc prin a va marturisi ca nu-i iubesc pe greci. Deloc. Poate e un cliseu intiparit in capul meu, dar pentru toate cele pe care le-am avut de suferit, in timp, de la cei care ar fi trebuit sa fie fratii nostri, cu tot cu fanarioti, cu perioada cu totul nefasta pentru romani cand am fost pur si simplu zdrobiti de catre Grecia si am vazut ce poate sa faca boala filetismului, asa cum astazi este Grecia de catre Uniunea Europeana; cu tot cu povestea absolut hidoasa a manastirilor romanesti, din Sfantul Munte Atos, furate de catre greci in diferite momente – manastiri, saisprezece din douazecisiuna, care sunt construite de catre romani, prin danii ale domnitorilor si ale boierilor romani, din care nici una nu mai este astazi romaneasca. Nu iubesc noii greci si, cred ca cel mai definitoriu lucru pentru ei este ca nu mai au nici cea mai mica legatura cu vechea Elada. Si totusi…

Vom incepe textul de fata cu trei citate lamuritoare, pentru randurile de mai jos – luate din lucrarea Studiu asupra francmasoneriei, scris de Mitropolitul Ardealului Nicolae Balan, in 1937:

„Scopul Francmasoneriei sta in legatura cu soarta intregii omeniri. Francmasomeria lupta pentru o anumita directionare, pentru o anumita tinta a intregii vieti omenesti colective si individuale. Care este acest scop? Dintr-o multime de marturisiri masonice si din descifrarea sensului ce se desprinde din toata activitatea de pana acum a Francmasomeriei, rezulta ca acest scop este: intemeierea unei republici mondiale, condusa de francmasoni, adica de evrei. O republica cu desavarsire laica, cu o omenire indobitocita de mizerie si de patimile inferioare dezlantuite.”

Iata ce spune acelasi Fr. Osw. Wirth, in manualul maestrului: „Sa avem curajul sa ne zicem religiosi si sa ne afirmam apostoli ai unei religiuni mai sfinte decat toate celelalte. Sa propagam Religia Republicii, care va forma inima cetatenilor si va cultiva virtutile republicane”. Tema intemeierii republicii mondiale sub stapanirea Francmasoneriei a format obiectul Congresului mondial al F.M., din 1900, tinut la Paris.

Francmasoneria este o organizatie mondiala, secreta in care evreii au un insemnat rol, avand un rit quasi-religios, luptand impotriva conceptiei religios-morale a crestinismului, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala laica (tendinta din urma a se vedea in „Blaubuch der Freimaurerei”, Wien 1933, p. 82, in art. Paneuropa als Minoritatenfrage. Se recunoaste ca „Masoneria urmareste planul unei Europe unite”). Ea este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala.

Cu mare mirare am asistat, nu atat la transmiterea evenimentelor de strada din piata Sintagma din Atena – evenimente care erau previzibile, in mare masura – cat la emisiunile care ne-au conectat, in direct, cu lupta din ziua votarii legii de austeritate pentru poporul grec – sau mai corect impotriva poporului grec –, in parlamentul Greciei. Mirarea nu se refera nici la foarte slaba – deprimanta – prestatie a moderatorilor si nici la balbaiala jurnalistica a posturilor de televiziune care au facut aceasta transmisie. Mirarea se refera direct la invitatii moderatorilor, care nu au fost cu totii propagandisti proeuropeni – adica nu au facut cu totii parte din brigada artistica de propaganda proue –, ci si oameni oarecum normali. Ei bine, dintre oamenii acestia oarecum normali, nici unul nu a pus problema in mod corect, legat de ceea ce vedeam cu totii pe sticla. Mai intai, trebuie observat ca toti vorbitorii au pus in paralel situatia din Grecia cu cea din Romania. Ca la sedintele utc sau pcr, asa cum le mai putem vedea si astazi in multe filme romanesti, toti au fost de acord ca aceasta lege este necesara pentru… poporul grec. Ca, mai departe, sau ca urmare, grecii trebuie „sa stranga cureaua” si sa plateasca daca vor sa mai imprumute; ca e normal ca Uniunea Europeana sa puna conditii si sa strambe din nas, fata de situatia in care a ajuns Grecia; ca, la randul lor, si Fondul Monetar International si Banca Mondiala conditioneaza viata grecilor, pe drept cuvant; si ca, este evident ca grecii trebuie „sa stranga cureaua” – dinnou – pentru binele lor. Sigur ca nimeni nu a spus ca nu e vorba despre nici o curea, ci despre un streang pe care grecii au inceput deja sa-l simta tragic, in jurul gatului a ceea ce a mai ramas din batrana Elada. Si – de fapt, aici voiam sa ajung – toata lumea a fost de acord ca aceasta este ultima sansa a Greciei, ca adica altfel nu se poate. Reformulat ar fi cam asa: ultima sansa ca Grecia sa scape de datorii este ca Grecia sa mai faca alte datorii! Dupa comentatorii despre care spuneam mai sus, citez: „Grecia trebuie sa isi scoata bijuteriile la vanzare”; si acum traduc: sa isi scoata „bijuteriile” la vanzare inseamna, dupa cum au afirmat expresis verbis minunatii comentatori, Grecia sa isi scoata la vanzare teritoriul – mai precis: insulele mai intai! Mai pe scurt, toti comentatorii fara nici o exceptie, atat pe posturile romanesti cat si pe cele straine, au fost de acord ca nu mai exista nici o alta solutie pentru Grecia, decat cea a unui nou imprumut – sigur ca toata lumea uitand, cu aceasta ocazie deosebita, ca Grecia se afla in acest loc tocmai din cauza imprumuturilor –, nou imprumut dublat si de saracirea populatiei si de vanzarea „bijuteriilor”. Se simte lacomia baloasa a sacalilor financiaro-economico-etc. Mai pe scurt, dupa cum am spus deja mai sus: streangul!

Numai ca, in realitate, lucrurile nu stau asa cum am fost si suntem asigurati de acesti analisto-comentatori. Deloc! Despre ceea ce se petrece in Grecia nu credem ca trebuie sa ne pierdem vremea sa vorbim, fiindca este absolut clar. Ceea ce ne intereseaza insa, este sa atragem atentia asupra faptului ca manipularea prin mass media a devenit imbatabila si infailibila, de-a dreptul. De vreo douazeci de ani ma straduiesc sa ma obisnuiesc cu aceasta manipulare. Nu reusesc. Nu este vorba despre un moderator sau despre o televiziune, ci de toti si de toate. Asa se face ca nimeni nu a spus nici o clipa ca exista un precedent, care poate fi chiar solutia si pentru Grecia: precedentul Islanda. De altfel, despre ceea ce s-a petrecut in Islanda s-a vorbit – s-a scris – pe internet, doar pe internet, si aici foarte putin. Asa ca sunt foarte putini cei care cunosc recenta experienta a Islandei. O vom schita pe scurt.

Conducatorii Islandei au facut nenumarate imprumuturi, in principal de la Marea Britanie si de la Olanda. La fel cu alti conducatori, guvernantii islandezi au deturnat pur si simplu banii imprumutati – sau, mai simplu, i-au furat in cardasie chiar cu creditorii. Acum cativa ani, ca urmare a miscarilor financiare despre care vorbim, Banca Nationala a Islandei a fost falimentata. E chiar momentul in care creditorii si-au cerut banii inapoi. Atunci, in mod firesc pentru niste complici la furaciune, guvernatii islandezi au facut o lege de rambursare a imprumuturilor, care ii punea pe cetatenii islandezi sa plateasca o suma importanta, luna de luna pentru tare multi ani. Doar ca – si aici intervine surpriza – presedintele Islandei nu a fost de acord sa returneze banii care nu au fost folositi pentru poporul islandez. Astfel ca nu a ratificat legea. De aici au urmat firesc, demisia guvernului si a parlamentului, apoi procesele si multa puscarie pentru guvernatii ticalosi, inchiderea tuturor bancilor din Islanda, reorganizarea economiei si a intregii vieti a isandezilor etc. Ceea ce cititi nu a avut loc intr-o alta viata si nici pe un alt continent, ci anii acestia in Europa, cu o tara care a declarat ca nu intelege care sunt beneficiile intrarii in Uniunea Europeana, dar ca vede clar disolutia statelor care deja au intrat in aceasta organizatie suprastatala finaciaro-economico-etc. Iata o solutie – sau solutia – care insa nici nu a fost amintita. Sigur ca analistii considera ca e fara importanta ce a facut Islanda, fiindca Islanda este un stat foarte mic, sau fiindca este un stat izolat, sau fiindca… au sau n-au sapca. In realitate, sigur ca nu conteaza marimea statului si ca, ceea ce este esential este mecanismul politic.

Credem ca mai trebuie luata in seama – de fiecare data cand discutam despre evenimente din istoria contemporana, sau atunci cand descriem sau analizam gesturi din istoria recenta sau contemporana – un fapt foarte important: noi, cei de astazi, nu suntem ca epoca istorica cu nimic mai mult sau mai putin, in fata sau in spatele, deasupra sau dedesubtul istoriei. Traim in aceiasi istorie, iar cea mai mare iluzie – pe care o practicam cu mare frenezie si noi, la randul nostru – nici macar nu este noua si e ca o boala: toti au crezut, fiecare la randul sau, ca istoria contemporana lor este cu totul diferita de intreaga istorie a omenirii de pana la ei. Sigur ca toti s-au inselat. Si sigur ca si noi ne inselam, daca credem acestea. Refuzam sa intelegem sau sa acceptam ca, pe de-o parte, istoria nu incepe si nici nu se sfarseste cu noi; iar, pe de alta parte, ne facem ca nu stim ca niciodata de cand e omul pe pamant, si nicaieri sub soare, istoria nu a mantuit pe nimeni. Fiindca, pur si simplu, istoria nu este mantuitoare – mantuitoare este mila si iubirea de oameni a lui Dumnezeu.

Inainte de a incheia, mai trebuie spus ca traim o perioada cu care este tare greu sa fii contemporan. Cu toate ca s-ar parea ca ne-am obisnuit cu ea, propaganda proeuropeana a atins cote impresionante – este simptomatic chiar faptul ca noua nu ne mai atrage atentia aceasta noua mistica europeana. Orice discutie in contradictoriu, mai mult sau mai putin grava, atinge cu necesitate consensul cand vine vorba despre Europa sau de Uniunea Europeana – confuzie creata si intretinuta zi de zi. E ca un fel de loc minunat, e un punct fix – in multe cazuri, singurul – pentru mandrul cetatean european care suntem noi, separat si laolalta. Dar, mare va va fi dezamagirea cand va voi aminti ca, propaganda actuala proeuropeana, nu numai ca nu este ceva nou, dar pare mai palida decat in perioada pasoptista sau chiar decat in perioada interbelica. Numai ca atunci exista reactie fata de aceasta agresiune.

Reactia celui mai mare epigramist roman, Al.O. Teodoreanu (Pastorel), la una dintre manifestarile libidinos europeniste, un „poem” scris de Veronica Porumbacu, ramane ca un hohot de ras, care ajunge pana la noi din perioada interbelica. Perioada interbelica, la fel cu perioada kominternista, la fel cu ceea ce traim noi astazi sunt intervale in care, sub numele de cultura, se desfasoara adevarate forte subculturale si de propaganda. Si, fiindca in economia acestui text, ne foloseste mai mult epigrama lui Pastorel decat oricare dintre textele proletcultiste, la care ne vom intoarce, iata versurile „poetesei” propagandiste Veronica Porumbacu si iata textul epigramei lui Pastorel Teodoreanu:

„O, Europa, te simt in mine,
Te simt adanc in mine”. (Veronica Porumbacu)

„Mult stimata Veronica,
Eu credeam c-o ai mai mica!
Dar marturisirea-ti clara,
Din Gazeta Literara,
Dovedeste elocvent
Ca, in chestia matale,
De-adancimi fenomenale,
Intra-ntregul continent”. (Pastorel Teodoreanu)

A consemnat pentru dumneavoastra Mugur Vasiliu via saccsiv.wordpress.com.

/0 Comments/by
michel onfray, cretinizare, progresism

Michel Onfray – Cretinizarea progresiva a oamenilor este o problema reala

michel onfray, cretinizare, progresism

Michel Onfray - Cretinizarea progresiva a oamenilor este o problema reala

In cartea sa „Teoria dictaturii”, Michel Onfray prezinta opera lui George Orwell ca o mare prefigurare a lumii contemporane. Filozoful, care nu se teme de controverse, descrie aici noua forma de dictatura cu care ne confruntam astazi…

Simon Brunfaut: Potrivit dumneavoastra, George Orwell este un imens ganditor politic. El a infatisat totalitarismele secolului XX si a anticipat timpul nostru. Cum poarta epoca noastra amprenta totalitarismului? Nu este putin exagerat? Am intrat intr-adevar intr-o noua forma de dictatura?

Michel Onfray: Nu, nu este exagerat, pentru ca nu spun ca ne-am intors la nazism sau la stalinism. Ce ma intereseaza nu este modul in care functioneaza totalitarismul, ci modul in care functioneaza in epoca internetului, a datelor si a telefoanelor mobile. Acest totalitarism contemporan nu este coif sau cizma. Pe de alta parte, traim intr-o societate de control: faptul ca putem fi ascultati constant, faptul ca acumulam date despre noi etc. Aceasta campanie de control a ajuns la un nivel fara precedent.

Prin urmare, noile tehnologii nu au niciun avantaj in ochii dumneavoastra?

Suntem intr-un fel de servitute voluntara fata de noile tehnologii. Dar uneori, este extrem de pervers. De exemplu, pentru a asigura confidentialitatea, va rugam sa acceptati anumite lucruri … Dar, acceptand, oferim unele informatii. Putem accepta dispozitivul de control, dar il putem refuza. In acelasi timp, daca refuzati, nu mai puteti calatori cu trenul, cu avionul etc.

Asta a anticipat Orwell?

Orwell a comunicat cu ajutorul unui roman. El foloseste fictiunea. Dar fictiunea sa a incetat sa mai fie fictionala; ea a devenit o stiinta. Acest ecran TV care ne monitorizeaza permanent exista astazi. Suntem acolo. Orwell a aratat lucruri despre controlul si invizibilitatea puterilor. Ceea ce distinge totalitarismul vechi de totalitarismul nou este tocmai acest detaliu. Inainte, puterea avea o fata identificabila. Astazi, cine decide? Unde sunt oamenii care fac acest lucru posibil? In opinia mea, acesti oameni de pe coasta de vest americana, au un proiect de dominatie mondiala si un proiect transumanist.

Capitalismul nestramutat este responsabil si de aceasta situatie?

Capitalismul nu va disparea: este consubstantial cu omul. Astazi, nu mai are dusmani in fata lui. Odata cu caderea blocului sovietic, capitalismul a simtit ca poate triumfa. Unii, precum Fukuyama, au sustinut chiar ca este sfarsitul istoriei, victoria finala a neoliberalismului. Cu toate acestea, lumea nu se refera la capitalisti si comunisti. Exista, de asemenea, puteri spirituale, precum islamul. Am vazut-o pe 11 septembrie 2001.

Credeti ca democratia reprezentativa este moarta?

Da. Poporul si reprezentantii nu coincid deloc. In adunari si parlamente, exista o suprareprezentare a profesiilor liberale, cum ar fi avocatii, profesorii etc. Sunt putini ciobani, taximetristi sau studenti. Ceea ce inseamna ca exista o parte a societatii care pur si simplu nu este reprezentata. Mai mult, pentru a spera sa fii ales, trebuie sa ai bani, sa fuzionezi intr-un dispozitiv, sa treci prin forma unui partid. Aceasta democratie reprezentativa a avut ziua sa. Referendumul la Tratatul de la Maastricht a fost o incarnare perfecta a limitei sale: votul ales impotriva poporului.

Cum definiti populismul de care ne temem atat de mult astazi, voi, cei care aveti incredere in popor pentru a reinvia democratia?

Nu am probleme sa ma definesc ca populist. Cu toate acestea, fac diferenta intre populisti si „populicide”. Aici se afla problema; si nu, asa cum suntem condusi sa credem, intre populisti si democrati. Macron, Chirac si Mitterrand inaintea lui, sunt „populicide”. Acesti oameni nu vor sa conduca pentru oameni. Referendumul de initiativa a cetatenilor este o idee foarte interesanta. Ideea ca exista membri alesi care sunt revocabili este un lucru bun. Evident, in contextul actual, cretinizarea progresiva a oamenilor este o problema reala. Si aici am sa va surprind cu ceea ce am spus inainte: marele avantaj al internetului este ca oamenii pot opta pentru informatii alternative. Este minunat ca un popor care decide, sa-si asume responsabilitatea ca orice lege poate fi gandita si criticata de oameni.

Ce parere aveti despre miscarile de neascultare civila pe care le vedem aparute?

Cand Thoreau vorbea despre neascultarea civila, vorbea despre razboiul impotriva Mexicului. Cand Martin Luther King a confiscat-o, a fost sa lupte impotriva rasismului. Acelasi lucru pentru Ghandi, cand vrea independenta Indiei. Astazi, toata lumea crede ca neascultarea civila trebuie sa functioneze tot timpul. Intrebarea care apare prin toate aceste miscari este aceasta: care este cauza cea mare care este aparata? Este clar ca este adesea de sine. De exemplu, un profesor va refuza sa dicteze sau sa sustina un examen pentru ca nu este de acord cu o lege a ministrului educatiei… Refuzul de a face o dictare nu te transforma in Jean Moulin. Am o idee mare de Rezistenta. Neascultarea civila trebuie rezervata marilor cauze comune.

Ce este urgenta climatica?

Nu, marea cauza comuna ar fi triumful vestelor galbene. Urgenta climatica este steagul fals al capitalismului. De exemplu, masinile electrice pe care ni le prezinta ca ecologice, nu sunt. Vrem sa redimensionam un capitalism verde, asa-numit „eco-responsabil”. Astazi, cand vrem sa cumparam un produs, va spunem ca acesta este „organic”. Adevarata ecologie, la care aspir, este ostatica de aceasta ecologie urbana care se afla in mainile agentilor de publicitate. Ne jucam cu incalzirea globala, ceea ce este incontestabil, fara a tine cont de cauzele sale cu adevarat stiintifice.

Greta Thunberg, careia i-ati dedicat un text foarte controversat, este o figura reprezentativa a acestui capitalism verde?

Aceasta fata este in mainile capitalismului verde care foloseste ecologia ca pe o modalitate de vanzare. La varsta ei, chiar daca este inteligenta, nu-mi imaginez ca poate avea argumentele necesare pentru a stapani toate problemele stiintifice din spatele problemei ecologice.

Cum analizati diferitele miscari sociale din cele patru colturi ale planetei? Exista ceva care, in afara de diferente, le reuneste?

Astazi, nu mai este posibil sa trimiti armata pe strada, pentru ca toata lumea contraataca multumita, din nou, fluxului de informatii. Cu toate acestea, ma tem ca toate aceste miscari nu sunt decat un fel de mare fior democratic. Un dictator pleaca si altul il inlocuieste… Si credem ca asta schimba totul. Nu se datoreaza faptului ca l-am pune pe Macron la usa si Muriel Penicaud ar fi pus in locul sau, ca aceasta va fi o mare revolutie democratica. Toate aceste miscari sunt semnul lehamitei popoarelor. Ei nu mai pot vedea ca exista averi insolente si ca exista oameni care fac razboaie cu singurul scop de a se imbogati. La fel ca Trump care, cu un cinism incredibil, declara, dupa ce la ucis pe Abu Bakr al-Bagdadi, ca a facut asta pentru a asigura petrolul… Astazi, datorita retelelor de socializare, oamenii sunt capabili sa coboare pe strazi foarte repede. Aceasta rascoala a popoarelor ma bucura si, in acelasi timp, ma tem ca este recuperata de demagogii care sunt mereu acolo in ambuscada. Vestele galbene au fost recuperate de Melenchon, violenta rupturilor si blocurile Negre etc. Intr-un fel, aceasta este lectia de istorie: oamenii inca sufera de aceasta recuperare.

Nu ezitati sa fiti in mod deliberat controversat. Acesta este rolul filosofului? Trebuie sa se implice in mod necesar intelectualul contemporan?

Da, trebuie sa ne folosim de cuvinte intelectuale intr-o lume in care oricine este intelectual. Astazi, toata lumea isi da parerea si ne spune cum ar trebui sa functioneze lumea. Nu vad de ce este surprinzator ca intervin la toate subiectele. De ce sa fiu mai putin legitim decat un fotbalist?

Scrieti: „Limba este atacata”. Ce vreti sa spuneti prin asta?

Tatal meu a fost crescut de scoala republicana. Stia sa scrie fara greseli. Nu a facut greseli logice. Invatase niste mari clasici ai literaturii universale. Distrugerea scolii a dus la distrugerea informatiilor. Sistemul pune putin accent pe instruirea unui cetatean. Ea se gandeste sa creeze un consumator care plateste. Invatam tot mai putine lucruri. Unii ne spun ca nu ar trebui sa facem dictare, gramatica etc. Creierul este insa un muschi: daca nu il mentinem activ, acesta intra in degenerare…

La sfarsitul cartii dumneavoastra, spuneti: „Nu sunt sigur ca vreau sa fiu progresist”. Cum poate progresismul sa intruchipeze, in opinia dumneavoastra, o forma de nihilism?

Ma opun progresismului asa cum ni se prezinta astazi. Progresul nu este un lucru bun in sine. Se poate inregistra un progres al raului, al mortii. A spune unei femei sarace ca trebuie laudat uterul pentru ca are un copil nu reprezinta, dupa parerea mea, progres. In acest sens, nu sunt un progresist. Nu joc acest joc de opunere sistematica a populistilor rai si a progresistilor blanzi.

Socialistul libertarian si anarhist, cum sunteti dumneavoastra, poate fi si conservator?

Desigur. Varsta medie de pensionare este de 60 de ani si este in regula. Un element care trebuie pastrat. Dar de unde vine aceasta idee amuzanta prin care daca traim mai mult, ar trebui sa muncim mai mult? Dimpotriva, este necesar sa se reduca dificultatea si este foarte bine ca lucratorii sa plece la pensie devreme. Sa faci copii sub plapuma, a functionat de secole. De ce trebuie sa rezolvi problemele, dorind sa schimbi totul? Trebuie sa pastram ceea ce a functionat. Schimbarea cu orice pret nu are sens. Daca mi se da dovada ca este mai bine, sunt dispus sa o accept, dar altfel… Astazi, avem impresia ca civilizatia noastra avanseaza orbeste.

Simon BRUNFAUT, „L’Echo”

Traducere si adaptare Bogdan Petry

Sursa: justitiarul.ro.

/0 Comments/by
daniel dines, uipath

Daniel Dines, UIPath, cea mai valoroasa companie inceputa in Romania

daniel dines, uipath

Daniel Dines, UIPath, cea mai valoroasa companie inceputa in Romania

UiPath, o companie fondata in Bucuresti de romanii Daniel Dines si Marius Tirca si care s-a specializat in cea mai in voga tehnologie la nivel global – dezvoltarea de roboti software care automatizeaza procesele de lucru din companii, ar fi in discutii pentru obtinerea unei runde gigant de finantare care ar duce evaluarea companiei la 7 miliarde de dolari, mai mult decat dublu fata de situatia de la runda precedenta de finantare, scrie Business Insider, citand surse din industrie. Evaluarea nu este inca foarte clara sursele publicatiei mentionand ca aceasta ar urma sa varieze intre 6 si 7 miliarde de dolari.

Iata ce ne relateaza Daniel Dines, fondatorul UIPath, in cadrul ZF Live:

„Eu sunt din Onesti. Am terminat Facultatea de Matematica-Informatica in 1997. Ca fire, sunt destul de lenes, dar aveam un pic de talent la matematica si am intrat usor la facultate, la sectia de Informatica.

Facultatea m-a dezamagit, stilul, profesorii, nu prea am fost la facultate. Un lucru comun pentru multi din generatia mea. Mi-a placut mai mult liceul. Intr-o zi, un coleg mi-a zis ca se angajase ca programator si lua 300 de dolari pe luna. Eu cred ca traiam cu 30 de dolari pe luna atunci. Asa ca m-am apucat sa invat, am petrecut toata vara studiind un limbaj de programare dupa ce am facut rost de o carte. Dupa cateva luni m-am angajat la o firma care nu avea destule calculatoare. Asa ca lucram noaptea, de la 8 seara, pe un calculator de la ei. A fost placerea vietii mele. Era un calculator puternic pentru perioada aceea, a fost jucaria mea timp de sase luni. Imi puneam muzica, eram singur, studiam, lucram.

Cand s-a terminat proiectul, m-am dus la o companie de outsourcing frantuzeasca. Prin 1995-1996 incepuse un prim val de plecari de programatori romani la Microsoft. Veneau anual sa recruteze de aici.

Asa am ajuns sa dau si eu o serie de interviuri si mi-au facut o eforta pentru sediul din Seattle, de 60.000 dolari pe an brut. Era o oferta buna.

Cand am ajuns eu in State, in 2000, erau deja vreo 200 de romani la Microsoft. Am stat 5 ani in State si m-am intors in 2005. Nu ma acomodasem acolo. Si aveam <<drive-ul>> de antreprenor. Incepusem sa ma gandesc la niste produse. Am avut niste parteneri initiali, am facut niste businessuri de outsourcing, nimic major. Una din greselile mele a fost ca lucram speculativ. Asta e o greseala pe care o fac multi antreprenori. Am facut un produs pentru Windows, pentru <<search>>, dar nu a functionat, nu aveam nicio notiune de marketing atunci. Cand am facut primele reclame in Google Adwords si te limitau la un titlu de trei linii, nu inteleam cum poti sa reduci totul asa mult intr-un slogan.

Ingineria software nu e neaparat o munca de sinteza, e elaborare, analiza. De aceea eu am fost mereu un programator ok, nu stralucit. Eu sunt un om sintetic, nu analitic, ma plictisesc repede. Iau decizii cu informatii putine, e un <<skill>> foarte util pentru un CEO.

Primul client al UiPath a fost in 2014, cand o companie de BPO din India a venit la noi si a spus ca fac un proiect-pilot cu unul din competitorii nostri, dar ca acestia sunt foarte scumpi si nu prea receptivi la sugestiilor lor. Testand ce facem noi, au vazut ca se potrivea bine nevoilor lor. Am trimis trei oameni in India, inclusiv Marius (Tirca – n.red., al doilea fondator), unde au stat trei luni si am inteles in sfarsit piata. Ne-am dat seama ca noi aveam produsul bun, dar eram intr-o piata gresita. A fost noroc, un moment exceptional pentru noi. Daca se intampla cu 2 ani mai deveme nu am fi avut un produs pregatit. Competitorii nostri ar fi avut timp sa fie in fata si sa sugrume piata.

Urmatorul client important a fost Capgemini, care ne-a ales pentru ca si-au dat seama ca aveam cea mai buna tehnologie la acel moment. Tot in 2014, un alt client a fost Cognizant, o firma importanta americana, cu baza mare in India. Din feedbackul acestor 3 firme am reusit sa dezvoltam produsul.

In 2015 am primit prima finantare, la un incubator la Londra, de 1,6 mil dolari. Am folosit fondurile ca sa angajam oameni si sa ne extindem. Ne-am mutat din apartamentul din Delea Veche in iunie 2015. Finantarea ne-a ajutat sa ne schimbam mentalitatea,. Noi ne concentram sa ne pazim „cash-ul”. Acum am reusit sa avem curaj sa investim intr-o piata bazandu-te pe intuitia ca o sa creasca. E greu sa te desparti de bani cand ai muncit pentru ei.

In aprilie 2017 am ridicat o finantare de 30 de milioane de dolari, la o evaluare a companiei de 110 milioane dolari. Am dat mai putin de 30% din companie. La acel moment avem nevoie de capital si am inceput sa cautam investitori. Fondul de investitii Accel s-a miscat cel mai repede. A fost o coincidenta ca era o romanca partener acolo. Luciana (Lixandru – n.red) chiar ne spunea ca nu credea ca fondul va investi vreodata in Romania, nu era in target. Ei se uita la companii care pot valora un miliard. Nimeni nu se astepta sa ajunga la un miliard in 10 luni, dar si in 6 ani daca faci 10x nu e rau.

Eu am fost reticent la ideea de investitor, mi-l imaginam ca pe un rechin care vrea sa iti fure puiul. Dar am descoperit ca exista si investitori sofisticati, care vor sa duca un business inainte si cauta antreprenori care pot face asta. La marile companii de IT din SUA, CEO-ul este de cele mai multe ori chiar fondatorul.

Fondurile de investitii te ajuta sa recrutezi oameni foarte valorosi. Noi am platit 4 mil. de dolari comisioane catre firmele de recrutare. E foarte scump sa recrutezi o echipa. Noi platim salarii de top la nivelul tarilor in care mergem. In Romania ne uitam cat platesc alte firme pe aceeasi pozitie si platim 20% peste ei. Un programator bun face cam 3.000 euro net usor, pe cartea de munca, plus bonus de 20-30% pe an. UiPath are 600 de angajati cu oferte acceptate, din care in Romania peste 250.

Noi vrem sa fim un soi de Google sau Facebook in Romania, sa creem un nou tip de companie aici. Noi avem oameni de top din toate domeniile, nu doar programatori, ci si pe vanzari, juridic si marketing. Toti oamenii sunt la un nivel foarte sus.

A doua runda de finantare, de 153 milioane dolari, a evaluat compania la 1,1 mld.dolari. In general, ca organizare exista o companie care conduce runda de finantare si altele care fac parte dintr-un sindicat. Fondul Accel US a condus la noi negocierea. Ei au investit in Facebook, in Atlasian, la inceputurile companiilor.

Noi am avut si evaluari mai mari pe masa, de 1,2 mld.dolari. Dar e foarte important si ce oameni aduci la masa, cum te intelegi cu ei, cum se implica in companie. Investitorii nostri sunt foarte implicati, vin cu knowledge, cu relatii, ne deschid piete noi. Sunt oameni care sunt foarte interesati ca noi sa crestem, altfel au aruncat banii pe fereastra. Noi luam langa noi oameni care ne plac, cu care putem iesi la o bere. Altfel nu iese relatia. La fel am ales investitori care ne plac.

In acest moment, fondatorii companiei detin mai putin de 50% din UiPath, dar detinem controlul, avem drepturi de vot de peste 50%. Nu conteaza cat detii ca procent.

Avem venituri intre 50-100 mil. dolari astazi. Targetul de venit pe 2018 este de peste 200 mil. dolari. Suntem pozitivi. Nu avem nevoie de alta runda de finantare. Urmatorul pas este listarea pe bursa.

Sfatul meu pentru antreprenori este sa se duca la un accelerator. O idee singura nu are nicio valoare. Degeaba o ai daca nu faci ceva cu ea.

In prima runda de finantare, la o evaluare a companiei de 8 mil. dolari, investitorii au investit in noi, in echipa. Nu aveau nicio putere. Era un fond nemtesc, Early Bird, la care unul din parteneri este roman, Dan Lupu.

Cine are un prototip functional se poate duce la Dan Lupu. Cine are doar o idee sa se duca la un accelerator. Dar sa nu se duca singur, sa gaseasca mai multi oameni care cred in ideea lui. Asa ai mai multe sanse ca oamenii care finanteaza proiecte sa creada in ideea ta si sa iti dea 10.000 euro. E mult mai greu sa ridici 10.000 euro decat 1,5 mil. euro. E mai greu sa ridici 30 de milioane decat 153 de milioane.

Eu sunt foarte atasat de Romania, de colegi, de prieteni, de limba. Imi place Bucuresti, ma simt bine aici. Nu sunt traditionalist, dar as vrea sa las o mostenire aici.”

Sursa: zf.ro.

/0 Comments/by

Catalin Berenghi – In Franta am fost decorat de statul francez, in Romania sunt monitorizat ca terorist…

   

Catalin Berenghi - In Franta am fost decorat de statul francez, in Romania sunt monitorizat ca terorist...

Am raspuns, in numarul trecut, de ce ma tot agit cu actiunile in instanta. Am deschis, pana acum, vreo 40, doua fiind impotriva UDMR: Dosarul 15626/302/2019 pentru desfiintarea acestei struto-camile (si ONG, si partid politic), a carei existenta reprezinta o insulta pentru statul roman si a carei acceptare – de catre noi – o rusine nationala, si Dosarul 16391/302/2019 pentru suspendarea activitatii UDMR, pana la pronuntarea sentintei in dosarul anterior. In primul dosar (desfiintarea) am termen pe 28.11.2019, iar in cel de-al doilea (suspendarea activitatii UDMR pana la pronuntarea sentintei) pe 20.11.2019. Va invit, daca va intereseaza, sa fiti prezenti in sala. Mai am doua actiuni pe rol, la care inca nu mi s-a dat termen: una pentru refacerea corecta a pavajului din Piata Unirii (Dosar 23800/302/2019) si alta pentru inlocuirea steagurilor nationale de pe Calea Victoriei, Piata Natiunile Unite si intrarea in Centrul Vechi (Dosar 23481/302/2019). Initial i-am atentionat pe cei care raspundeau de ele, dar se pare ca nesimtirea nu poate fi corectata decat pe cale judecatoreasca. Le-am cerut, evident, si daune care sa-i usture… Dosarul cu sinagoga din Sighetul Marmatiei, aflata in constructie fara… autorizatie de constructie (Dosar 22895/302/2019), in actiunea deschisa impreuna cu jurnalistul Mircea Serban din Viseu de Sus, are termen pe 5.11.2019, dar este un termen administrativ, fara prezenta partilor. Vom vedea care va fi cursul judecatoresc…

Actiunile mele in instanta au si rolul de a demonstra public ca se poate lupta impotriva sistemului, chiar cu armele sistemului. In primul rand prin Justitie, prin legile pe care ei le-au facut, pentru ei, negandindu-se ca cineva le-ar putea folosi impotriva lor. Cea mai buna dovada e ca am reusit, cu toate spagile care s-au dat pentru Hotararea de Guvern si autorizatiile de construire a „mega-moscheii” de pe Bulevardul Expozitiei, sa blochez definitiv proiectul. Deci, de putut se poate, daca mergi pana la capat. Si eu asta fac. Adica aplic metoda lor, hartuirea, pana cand vor ceda, adica pana cand vor respecta propriile legi. Diferenta e ca eu o fac in spiritul si litera legii, iar ei, adica sistemul, ma hartuiesc prin abuz in serviciu si incalcarea legii. De pilda acum, cand, pe langa faptul ca mi s-a inchis contul de Facebook – prietenii stiu de ce! –, am aflat sa sunt monitorizat de toate serviciile, 24 de ore din 24, pe motiv ca sunt un pericol pentru siguranta nationala. Pentru ce? Pentru actiunile mele impotriva abuzurilor, impotriva fraudelor din banul public, impotriva indolentei institutionale, impotriva tradarii si vanzarii de tara? Mai e putin si voi fi declarat terorist… Suna bine, nu? In Franta am fost decorat de statul francez, iar in Romania sunt terorist… Sunt, intr-adevar, un pericol, dar nu pentru siguranta nationala, ci pentru siguranta infractionala a celor care-si bat joc de noi, sub protectia institutiilor statului roman. Ei ignora faptul ca, victimizandu-ma intr-un mod atat de grosolan, toate acestea se vor intoarce impotriva lor. Reamintesc celor in cauza ca nu sunt singur pe lume si nici o simpla persoana fizica. Sunt presedinte de partid, am fost candidat la presedintie si voi candida la Primaria Capitalei…

Am fost intrebat, de foarte multa lume, cu cine ar fi bine sa voteze, in situatia data. Imi pare rau, nu pot da sfaturi in acest sens, caci e o problema intima a fiecaruia. Pot sa spun insa ce voi face eu si de ce. Nu voi vota cu nimeni, caci nu cred in nimeni. Voi merge la vot, ca sa-mi exercit acest drept democratic, dar imi voi anula buletinul de vot. De ce? Pentru ca m-am saturat sa aleg intre lac si put. Sau, altfel spus, intre incompetenti si ticalosi. A venit vremea, cred eu, sa votez ceea ce-mi dicteaza constiinta, fara calcule speculative de genul sa alegi ce e mai putin rau dintre doua rele. Nu tine. Nu mai tine, iar asta s-a tot vazut, de apreoape 30 de ani incoace. Pentru mine acest compromis inseamna complicitate si pierdere de vreme. Prefer sa astept un lider autentic, in care sa cred. Or, niciunul dintre cei ramasi in cursa nu este…

Consultati-va constiinta inainte de a merge la urne, e singura sugestie pe care pot sa v-o dau. Ganditi-va la copiii si nepotii vostri, nu la voi sau la interesele voastre de moment. Ganditi-va la tara, daca puteti, cu ceea ce aveti voi mai onest si mai curat in voi. Votati cu inima, nu cu stomacul!

/0 Comments/by

Catalin Berenghi – Cei care incalca legea sunt infractori, indiferent de etnie, rasa sau religie

Catalin Berenghi - Cei care incalca legea sunt infractori, indiferent de etnie, rasa sau religie

Am fost intrebat de ce ma tot agit cu actiunile in instanta. Am vreo 40 pana acum, unul dintre ele fiind cel impotriva UDMR-ului. Si inca unul – impreuna cu Mircea Serban – impotriva firmelor Atzi Timurim si Ezras Shulem – interfata din Romania a Comunitatii Evreilor din New York –, pentru ca au inceput, fara autorizatie de constructie, ridicarea celei mai mari sinagogi din Europa Centrala si de Est, la Sighetul Marmatiei. Adica un fel de mega-sinagoga. Iar la tot ce inseamna „mega” ma pricep, dupa cum se stie… Interesant e faptul ca acolo exista deja o sinagoga, pentru cei 26 de evrei si inca pe atatia filosemiti din Sighet… N-am nimic cu evreii, caci nu mi-au facut personal nimic. Dar ma simt jignit personal de aceasta obraznicie de a sfida legile statului. Adica chiar ii doare-n chipa de legile statului roman? Eu nu pot accepta asta, iar daca institutiile abilitate nu iau nici o masura, o fac eu…

Si acum sa raspund la intrebarea legata de actiunile mele in sintanta… Legile statului sunt proaste. Foarte proaste! Au fost facute de ei, pentru ei. Ca sa poata fura fara sa fie pedepsiti. Toti, fara exceptie, de treizeci de ani incoace. Si dupa ce au facut astfel de legi, nici pe astea nu le respecta, si pe astea le incalca. Ca sa poata fura si vinde mai mult, tot mai mult. Bucata cu bucata, centimetru cu centimetru, sau daca se poate cu totul, toata Romania. Nu se mai satura! Si atunci m-am hotarat sa folosesc bratul murdar al legii lor, impotriva lor. Voi fi cosmarul vietii acestor vanzatori si tradatori de tara. Ca sa stie, inainte de a baga mana in banii publici sau cand vor sa mai vanda ceva ce nu le apartine, ca e unul care sta cu ochii pe ei. In artele martiale, folosirea fortei adversarului impotriva lui se numeste aikido. Pentru mine actiunile in instanta sunt o forma de lupta. Si, a propos de procesul impotriva firmelor evreiesti, vreau sa arat ca nu exista teme sau subiecte „tabu”, atunci cand e vorba de drept si de dreptate pentru romani si Romania.

Cei care incalca legea sunt infractori, indiferent de etnie, rasa sau religie. Deci, n-o sa ezit niciodata sa lupt impotriva unui infractor doar pentru faptul ca e evreu sau ungur, sau neamt si ca, vezi Doamne, pot fi acuzat de sovinism, rasism sau xenofobie. Nu. Legile statului, asa cum sunt ele, trebuie respectate si punct.

Sunt constient, in acelasi timp, ca toate aceste actiuni ale mele nu rezolva problemele de sistem ale Romaniei. Caci degeaba pui petice noi pe haina putreda, ea se va rupe in alta parte. Solutia ar fi fost – si este inca – proiectul de revizuire a Constitutiei, intitulat CONSTITUTIA CETATENILOR, pe care mi-l asumasem, ca proiect de tara, in candidatura la presedintie. Proiectul e public si oricine ar ajunge presedinte, il poate scoate la referendum. Credeti ca o va face cineva? Va spun eu: NIMENI. Pentru ca nimeni nu urmareste binele Romaniei, toti vor doar puterea. Si o vor pentru ei, nu pentru tara!

Eu voi sustine si promova in continuare acest proiect, indiferent in ce pozitie politica sau civica ma voi afla si sunt alaturi de cei care, la randul lor, il sustin. Sunt convins ca, in cele din urma, acest proiect, acest model de tara, isi va gasi locul cuvenit.

Asta nu ma va indeparta insa de la actiunile mele punctuale, incepute sau care urmeaza. Am spus ca am deja 40 de procese pe rol. Urmeaza actiunea impotriva Muzeului Holocaustului. Nu mi se pare normal ca, intr-o tara in care NU A FOST HOLOCAUST, sa existe, un muzeu cu un astfel de nume. Poate un holocaust impotriva poporului roman. Holocaustul din Romania impotriva evreilor trebuie mai intai dovedit caci, pana acum, nu a fost decat enuntat si impus. Pana cand istoricii nu se vor aduna si nu vor face un proces real, cu dezbatere publica, pe aceasta tema, eventual cu participarea internationala, eu nu voi accepta o asemenea umilinta. Si nu sunt singurul.

/0 Comments/by

Ion Coja despre mutarea Israelului in Romania: „Nu este exod, e invazie!”

Ion Coja despre mutarea Israelului in Romania: „Nu este exod, e invazie!”

In 2001, la o conferinta tinuta la sala Dalles, profesorul Ion Coja a afirmat ca in Romania au fost incetateniti 500.000 (cinci sute de mii) de evrei, in mare taina, fara sa se publice nimic despre aceasta veritabila invazie. Nici un oficial nu a intervenit sa-l puna la punct, sa dezminta aceasta informatie si sa linisteasca opinia publica! Explicatia data de Ion Coja la aceasta nefireasca mutenie a autoritatilor in drept si a presei a fost urmatorul: „Noi nu mai avem opinie publica, asa ca nu era nimic de linistit… In mod normal trebuia sa reactioneze ziarele! Sa-mi ceara dovezi si amanunte sau sa ma ia la rost ca alarmez lumea. Am asteptat reactia autoritatilor si a ziarelor ca sa aflu ca m-am inselat! As fi fost eu primul care m-as fi bucurat si as fi suportat cu inima usoara orice corectie, chiar si penala, pentru cele afirmate, numai sa se dovedeasca a fi vorba de o alarma falsa!”. Acest raspuns a fost si inceputul unui amplu interviu pe aceasta tema, acordat in 2011 de distinsul profesor publicatiei online Incorectpolitic.ro. Interviu din care publicam si noi cateva fragmente (M.M.)

Domnule profesor ION COJA, de la cine ati primit aceasta informatie?

De la o persoana din guvern, nu toti guvernantii de dupa 1990 sunt tradatori de Tara. Precum si de la un evreu de treaba, foarte bine informat, care mi-a precizat si cifra finala a evreilor care urmeaza sa se stabileasca in Romania: un milion! Dupa venirea la Cotroceni a lui Basescu am luat legatura, indirect, prin colonelul Diomid Perciun, cu un consilier al presedintelui informat asupra subiectului. Mi-a transmis, prin Diomid Perciun, ca in final va fi sa fie un milion de evrei care se vor stabili in Romania si Republica Moldova… Ca o compensatie, se va face unirea cu Basarabia… Acesta a fost raspunsul! Un raspuns aproape oficial.

Ati publicat un Apel al Romanilor pe aceasta tema. Tradus in engleza, depus pe la ambasade, la agentii de presa… Care a fost reactia?

Tacere din partea tuturor oficialilor, a tuturor autoritatilor. A inceput Apelul sa circule pe Internet insa si asta a fost bine. Mi-au raspuns si cativa evrei, mirandu-se cum de am putut imagina asa ceva! Cica evreii din Romania abia mai sunt cateva mii, sunt o comunitate pe cale de disparitie, trebuie sa fii nebun sa scornesti asa poveste!… Ba, unul mai istet, Liviu Ornea, m-a luat si peste picior: numai niste evrei nebuni ar parasi raiul din Israel pentru mizeria din Romania!… Nebun cine l-ar lua in serios pe Coja!

Sunteti in continuare convins ca se pregateste acest veritabil exod evreiesc?

Nu se pregateste, el este in plina desfasurare. Si nu este exod, este invazie, facuta pe sest, ca sa folosesc o expresie de argou din idis! O invazie care se produce dupa o stratagema inedita, inca neexperimentata in istorie!… Mergi la Frumusani sau langa Urziceni, poate si-n alta parte, unde s-au construit deja orasele intregi, veritabile ghettouri de lux pentru evreii mai speciali, sa traiasca izolati de populatia autohtona… Asta pe langa miile de locuinte, apartamente si vile, cumparate de evrei pe cont propriu, in Bucuresti si orasele mai mari. Este evident ca au o strategie anume, nu vin deodata toti cei o mie de mii de evrei! […]…

De fapt, eu v-am invitat la aceasta discutie sub impresia unui material gasit pe Internet, o declaratie a unei inalte oficialitati iraniene, Hassan Firouzabadi, foarte multumit sa constate ca, si citez, zilele statului Israel sunt numarate, ca evreii si-au dat seama ca nu mai pot sa reziste presiunii arabe, musulmane, si sunt preocupati de singura iesire pe care o mai au: sa se intoarca fiecare evreu in tara de unde a venit el sau parintii sai! Sa paraseasca Israelul!

Cred ca acest demnitar iranian stie mai bine decat mine sau dumneata ce se intampla in Israel. Nu avem voie sa ignoram semnalul de alarma pe care ni-l trimite… In Israel evreii cei mai lucizi discuta despre parasirea, macar partiala, a Israelului. A aparut si o denumire, un cuvint nou – „solutia diasporista”, pentru a denumi aceasta miscare, aceasta stramutare a cateva milioane de evrei, aceasta Alia in sens invers. Asa am gasit-o numita in cartile unui evreu important: Philip Roth. Sper sa le fi citit si domnii Dorel Dorian si Liviu Ornea! Ei m-au contestat. Ii astept sa prezinte scuze publice pentru nerusinarea cu care m-au atacat… Sunt convins ca stiau mai bine decat mine cata dreptate aveam!…

Subiectul discutiei la care va invit este acesta: de ce evreii n-ar avea dreptul sa se stabileasca in Romania? Drepturile Omului nu asigura si dreptul la libera circulatie?!

Nu! Drepturile Omului iti asigura posibilitatea de a parasi tara in care te afli, oricare ar fi ea! Dar nimeni nu-ti da dreptul de a alege in ce tara sa traiesti! E absolut logic! Daca ai plecat dintr-o tara, te stabilesti in alta tara doar daca esti acceptat. In plus – si acesta este argumentul probabil cel mai important: nu se admite nicaieri incetatenirea in masa, cu miile si sutele de mii! Tocmai pentru ca totul este (a) ilegal si (b) in contradictie cu vointa poporului roman, autoritatile recurg la secretul operatiunii pentru a aduce in Romania milionul de evrei! E inspaimantator ca s-au gasit printre guvernanti atati romani tradatori, care sa accepte sa participe la asigurarea desfasurarii in secret a acestei vaste invazii! Suntem deja sub ocupatie straina si nici macar nu stim! Ingenioasa mutare! Repet: fara precedent in istorie! Cum toata operatiunea s-a facut in secret, cei care au participat la ea nu aveau cum sa nu-si dea seama ca fac ceva ilegal si teribil de imoral! Act de tradare constienta din partea guvernantilor!

Cine sunt acesti romani tradatori?

In primul rand cei trei presedinti post-decembristi! Dintre ei, in mod deosebit il acuz pe Emil Constantinescu. Faptul ca mama sa este evreica nu poate fi nici scuza, nici explicatie, nici justificare! Va trebui sa raspunda penal! Ca si toti prim-ministri de dupa 1996! Ministrii de Interne mai ales. Si multi altii! Parlamentarii nu cred ca au cunostinta de aceasta invazie, ca au discutat cumva acest subiect! Nici macar in mod neoficial, la o cafea, intre doua sedinte.

Mai sunt si alte motive pentru care va opuneti stramutarii in Romania a unui milion de evrei?

Mai am inca un milion de motive!… Nici nu stiu cu care sa incep! Dar mai inainte de orice da-mi voie sa-ti marturisesc sila si lehamitea mea, a celui care pricepe si stie bine cata minciuna, cata suferinta a produs schizofrenia evreilor sionisti care au planificat si infiintat statul Israel cu un dispret total pentru viata oamenilor, inclusiv a evreilor. Ma intreb ce este acum in mintea evreilor nevoiti din nou sa rataceasca! Au in ei macar atata demnitate incat sa le ceara socoteala celor care i-au plimbat aiurea pana in Israel si retur?!… S-au purtat doua razboaie mondiale pentru a se putea infiinta statul Israel! Cine raspunde pentru esecul proiectului Israel in Palestina? Chiar nimeni?!

Dar este oare cazul sa va preocupe atat de mult suferintele altora, fie ei si evrei?!

Sunt foarte derutat de lipsa de reactie a evreilor de rand, a evreilor normali, as zice. Menajamentele lor fata de sionismul a carui victima sunt! Evident, victimele cele mai reale sunt evreii care au facut Alia, adica au plecat din tara de bastina in Palestina, sa sustina nasterea si consolidarea Israelului. Acei evrei sunt, majoritatea, decedati… De suferinta lor, a dezradacinarii, copiii lor nu stiu mare lucru! Sunt bucurosi acum ca statul le asigura stramutarea in Europa, in Polonia, in Ungaria, in Romania! Numai ca suferinta evreilor, de pe urma infiintarii statului Israel, suferinta reala, este incontestabil mai mica, in toate felurile mai mica, decat suferinta indurata de alte popoare pentru infiintarea statului Israel. Iar printre popoarele care au suferit cel mai mult de pe urma nebuniei sioniste sa stii ca noi, romanii, ocupam un loc in fata de tot! Randul intai! Cu coronita!… Numai rusii or fi suferit mai mult! […].

Ce rol a avut Holocaustul pentru infiintarea Israelului?

Un rol decisiv! Tocmai de aceea se spun atatea minciuni despre Holocaust! Pentru a se ascunde faptul ca a facut parte din strategia sionista! A fost planificat cu mai multe scopuri, in mod deosebit (1) pentru a reface solidaritatea dintre evrei, (2) pentru a anihila curentul de asimilare a evreilor printre goimii crestini, (3) pentru a crea in opinia publica acel curent de simpatie si compasiune care sa determine opinia publica sa accepte infiintarea Israelului ca pe o solutie binecuvintata! In plus, a mai fost si (4) obtinerea de compensatii de la cei vinovati de genocidul pus la cale de sionisti. In fine, se mai vorbeste, cu argumente si cu documente, de inca un mobil, cel mai cinic si mai criminal: (5) au fost supusi deportarilor si exterminarii evreii de calitate proasta, evreii degenerati, care reprezentau un lest pentru evreime!… Acesti evrei de proasta calitate au fost selectati mai ales dupa starea lor economica precara. Pentru sionisti, evreii saraci nu merita sa supravietuiasca… Sunt rebuturi umane […].

In Romania care evrei au murit?

Nu-i treaba noastra acum, in aceasta discutie!… Important pentru noi este sa stabilim ca evreii care au murit in Romania anilor 1940-’44 nu pot fi considerati victime ale Holocaustului! Citeste definitia data holocaustului de expertii de la Yad Vashem. Tine-o minte: In centrul Holocaustului a stat decizia de a ucide fiecare evreu – barbati, femei, copii. Se potriveste aceasta definitie cu faptele? A functionat vreodata in Romania decizia de a ucide fiecare evreu?! Nici macar in Germania!

Din pacate, comisia Elie Wiesel a pornit de la o alta definitie a holocaustului! La fel si Institutul de Cercetare a Holocaustului! O definitie inacceptabila intre oameni seriosi!

Au dat alta definitie, inlocuind uciderea cu persecutia! Daca porneau de la definitia corecta, a doua zi trebuiau sa declare desfiintata si comisia, si institutul acela, in care s-au oplosit niste tradatori, niste gainari! Niste mincinosi! Niste trantori mai rai si mai jalnici decat cei ce au lucrat candva la institutul de istorie a PCR… Dar nici macar definitia pe care au propus-o nu le-ar fi dat dreptul sa vorbeasca de un Holocaust in Romania, de un genocid!

…Partea proasta este ca toata aceasta tevatura cu Holocaustul din Romania este direct legata de proiectul venirii acestui milion de evrei! Cam tot ce s-a intamplat in Romania de dupa 22 decembrie 1989 are legatura cu aceasta invazie insidioasa, nevazuta, neauzita… Daca nu cumva chiar si asa zisa noastra revolutie…

Care ar fi legatura?

Este de asteptat ca lumea romaneasca, atunci cand romanii vor constientiza ce se intampla cu noi, sa aiba o reactie de respingere si de adversitate fata de evreii invadatori, nu pentru ca sunt evrei, ci pentru ca sunt invadatori! Aceasta reactie va fi mai mica, mai estompata, timida chiar, daca ni se baga in cap ca parintii nostri au omorit sute de mii de evrei! Unii dintre noi se vor bucura chiar, spunand ca, in felul acesta, prin venirea evreilor, ni se ofera ocazia de a ne plati de datoria cu care ne-au incarcat fata de evrei asa-zisele crime ale lui Antonescu si ale legionarilor! Romanul accepta cu greu un asemenea pacat fara sa incerce sa obtina iertarea din cer precum si cea de pe pamant!… Haimanalele astea sioniste si holocaustizante vor sa ne creeze un complex de vinovatie fata de evrei. Calcul profund gresit! Tot mai multi romani, indeosebi tinerii, constientizeaza ca de fapt evreii se fac teribil de vinovati, dovedindu-se ca nu sunt capabili sa nutreasca sentimentul de mare noblete si demnitate umana care este recunostinta! In loc sa ne fie recunoscatori, ei isi fac socoteala ca suntem fraieri de buni si-si pot bate joc de noi! Or sa constate curand ca iarasi s-au inselat!

Asta suna a amenintare!

Binenteles! Faptul de a fi in legitima aparare si de a-ti ajunge cutitul la os te face extrem de periculos! Tucidite atragea atentia ca un adversar adus in pragul desfiintarii, al nimicirii totale, gaseste in el resurse nebanuite de nimeni de a riposta devastator. Caci te impaci cu infrangerea, la gandul ca data viitoare vei fi tu victorios! Dar cand adversarul nu vrea sa te invinga, ci sa te distruga, sa te desfiinteze, atunci reactia ta va fi de genul „mor cu el de gat”! Sa nu-si faca iluzii cei care s-au trezit asa de usor, peste noapte, cu cetatenie romana! Tot ce misca-n tara asta le va fi dusman de moarte! Sa se astepte la tot ce poate fi mai rau! La orice! Caci vom fi in legitima aparare! […].

Ziceati ca instaurarea comunismului are legatura cu infiintarea statului Israel!

Da, are! Si putina lume isi da seama! Pentru ca in perioada interbelica, atunci cand evreii au fost invitati sa vina cat mai multi in Palestina, ca sa sustina infiintarea statului patrie, sionistii au constatat ca majoritatea evreilor sunt oameni normali si nu-si parasesc casa si rostul lor pentru a implini un vis poate romantic, dar mai ales nerealist, nesabuit! Concluzia sionista: daca evreii nostri nu vin de buna voie in Palestina, sa-i constrangem sa vina! Acesta a fost, printre altele, si rolul Holocaustului. Dar si asa, de la Auschwitz sau Dachau majoritatea evreilor, cand au fost eliberati, au ales sa plece in alta parte, mai ales in SUA, nu in Palestina! Asa ca mai era nevoie de ceva ca sa-i constranga pe evrei sa-si paraseasca ograda, afacerile, relatiile umane etc., si sa faca Alia in Palestina sau, dupa 1948, in Israel. Acel ceva a fost instaurarea comunismului in Estul Europei, acolo unde traiau cei mai multi evrei, iar comunismul a insemnat desfiintarea proprietatii personale, a initiativei individuale, teroare politica etc. Un adevarat infern, au spus-o toti. Prin ridicarea vestitei cortine de fier, din acest infern nu aveai voie sa pleci. Pentru prima oara in istorie s-a instituit o bariera de netrecut la granita fiecarei tari comuniste. Zeci de mii de oameni si-au pierdut viata incercand sa treaca de aceasta bariera fara pasaport, sa ajunga in Occidentul tot mai atragator!

Singurii care au primit dreptul sa paraseasca legal raiul comunist au fost evreii! Am inteles…

Dar nu au avut dreptul sa-si aleaga tara unde sa emigreze, ci majoritatea evreilor au fost obligati sa se stabileasca in Israel! Unde, e drept, li se ofereau conditii de viata ceva mai bune ca in tara parasita! […]. Pentru ca revenirea evreilor in Romania sa fie posibila, adica sa fie acceptata si tolerata de autoritati, de populatie, era nevoie ca in Romania sa se schimbe regimul nationalist(-socialist) al lui Ceausescu si sa fie inlocuit cu un regim preocupat de valorile false ale globalizarii, ale mondializarii, ale multiculturalismului, ale amestecului rasial etc. Era nevoie de o Romanie cu o populatie saracita, descurajata, speriata de spectrul saraciei, o Romanie din care au plecat cateva milioane de indivizi de calitate, oameni intreprinzatori care si-au luat lumea in cap sa scape de saracia din Romania! Au plecat vreo 2-3 milioane de romani, romani dintre cei mai energici, mai activi, asa ca nu se va simti prea tare milionul de evrei care le iau locul!…

Bine, dar din Romania nu au plecat in Israel un milion de evrei!…

Eh, abia de aici, de la aceasta constatare, incepe tragedia care ni se pregateste! Caci scopul urmarit nu este numai dezamorsarea situatiei din Israel sau chiar abandonarea Israelului si plasarea israelienilor in tarile de origine. Ci scopul este mutarea Israelului in Romania! Nu la anul si nici peste 10 ani. Deocamdata la anul si in urmatorii 10-15 ani se vor ingriji ca numarul evreilor si ponderea lor in viata economica din Romania sa fie tot mai mare! Iar numarul romanilor si ponderea lor in viata social-economica sa fie tot mai mica. Nici nu le trebuie o schimbare de nume a Tarii! Nu forma conteaza, nu ambalajul, ci continutul! Iar continutul va fi tot mai evreiesc pana ce se va atinge masa critica, daca pot spune asa. Masa critica necesara pentru a declara si consfinti caracterul evreiesc al statului numit in acte Romania! In realitate, caracterul romanesc al acestui stat va deveni o amintire […].

Stiu bine ca acest scenariu, pus de mine pe seama intentiilor evreiesti, va suscita proteste. Dar ii rog pe oamenii cu capul pe umeri sa se gandeasca la doua aspecte: au plecat din Romania in Israel 350.000 de evrei, iar de intors nu se intorc mai putini, cum ar fi de asteptat, ci mai multi! Al doilea aspect: sunt oferte in Occident, in America, prin care evreii de acolo, nu cei din Israel, sunt incurajati sa se stabileasca in Romania, iar Comunitatea le ofera tot sprijinul pentru instalare: circa 300.000 de dolari de caciula. Informatia mi-a parvenit din mediul evreiesc canadian… Asadar, venirea in masa a evreilor in Romania nu se limiteaza la a fi o solutie salvatoare pentru evreii din Israel, tot mai amenintati de presiunea araba, musulmana! Ci, conform dictonului romanesc, potrivit caruia pe cine nu-l lasi sa moara, nu te va lasa sa traiesti, marii statregi sionisti ai evreimii se apuca iar de vechiul lor vis: Israelul pe pamant romanesc!.. […].

De ce il acuzati pe Emil Constantinescu mai mult decat pe ceilalti presedinti?

Nu-i mai breaz niciunul, la urma urmelor! Basescu a ajuns presedinte pe voturi furate! Nici Emil Constantinescu nu a avut voturile necesare pentru a deveni presedinte! Oricat am fi noi de prosti sau zevzeci, romanii nu aveau cum sa-si aleaga un asemenea presedinte, un ins atat de sters, fara pic de sare si piper, gol si artificial in tot ce spune!… El a fost impus, cu pretextul ca in felul acesta ne obisnuim cu ideea de alternanta democratica la putere etc., etc. Bla-bla-uri… In realitate, in 1996, Iliescu, sfatuit sau convins de americani, a acceptat sa se declare invins, desi avea cele mai multe voturi, cu conditia ca dupa patru ani sa se intoarca la Cotroceni… Emil Constantinescu si Conventia Democratica a acceptat sa faca ceea ce Iliescu si PDSR, in legislatura 1992-’96, s-au eschivat sa faca, anume sa legifereze vanzarea de terenuri catre asa-zisii investitori straini, catre straini, deci! Pe scurt, evreilor! O data legiferat acest act de tradare nationala, s-a putut incepe si incetatenirea frauduloasa a evreilor. Primii 500.000 (cinci sute de mii) de evrei au fost incetateniti pe vremea lui Emil Constantinescu! Acesta este marele sau „rol” istoric! A acceptat invazia evreiasca in Romania!

In legislatia 1992-’96 s-a discutat in comisia de politica externa a Senatului, din care faceam parte, posibilitatea ca Romania sa ofere gazduire, temporara, pentru 300.000 in caz de forta majora! Am fost toti de acord!… Acum imi dau seama ca a fost un prim test pentru a sonda terenul. Ni s-au dat si explicatii: 300.000 reprezinta capacitatea de cazare a hotelurilor din statiunile turistice…

Cand vor fi luati la intrebari acei evrei incetateniti in mod fraudulos, infractori in fond, ei vor spune ca au plecat din Romania fara voia lor, ca i-au silit autoritatile comuniste din Romania, ca ei nu au renuntat niciodata la cetatenia romana… Acest alibi – daca-l putem numi asa, le este intarit de raportul lui Tismaneanu, care spune numai minciuni despre evreii din Romania acelor ani, minciuni orientate insa de o idee: sa faca din revenirea evreilor in Romania un act de reparatie a unei injustitii! […].

Daca ati avea puterea de a decide, ce ati propune?

Nimic altceva decat transparenta totala! Doar tot Occidentul asta ne cerea, celor din lagarul comunist inainte de 1990: transparenta si iar transparenta, glasnost! […].

Nu am nimic impotriva ca un cetatean roman, de etnie patagoneza, sa ajunga presedintele Romaniei, daca merita si este atat de potrivit pentru aceasta functie. Dar cand trei presedinti la rand, toti vinovati de mari crime impotriva poporului roman, au tangenta cu aceeasi etnie, patagoneza sau martiana, coincidenta aceasta miroase a lucru necurat. E ca si cum cineva ar castiga de trei ori la rand premiul cel mare la Lotto!… Cat ne mai lasam prostiti?! […].

Recunosc dreptul oricarui cetatean roman de a se declara etnic roman! Chiar daca ambii sai parinti au avut alta constiinta etnica! Pe un astfel de concetatean il pretuiesc cu un plus de simpatie si solidaritate civica. Cu conditia de a nu face un secret din apartenenta parintilor sai la alta etnie! O asemenea imprejurare trebuie sa fie cunoscuta macar pentru a fi pretuita si mai mult, asa cum se cuvine, disponibilitatea persoanei respective pentru o angajare civica in folosul comunitatii romanesti […].

Sursa: incorectpolitic.ro (fragmente)

Autorul interviului semneaza cu initialele N.V.

/0 Comments/by
multinationale, salarii

Dan Diaconu – Bate un vant

multinationale, salarii

Dan Diaconu - Bate un vant

Sa va spun o chestie interesanta. Mai mult de jumatate dintre multinationalele prezente in Romania au planuri de mutare in alte zari a unor departamente care functioneaza aici. Motivul nu tine de „proasta de Dancila” si nici de „ciuma rosie”, ci de oportunitati mult mai ieftine si mai stabile in zona asiatica.

Chestiunea se vedea cu ochiul liber intrucat s-a cam pus batista pe tambalul angajarilor. In timp ce unii inca intocmesc planuri serioase de restructurare, altii chiar au inceput sa dea afara. Nu-ti trebuie multa minte sa observi asta. Doar sa compari oferta de joburi existenta in urma cu un an fata de cea de-acum.

Asta inseamna ca toata limbricimea corporatista va simti in scurt timp o transpiratie rece pe sira spinarii intrucat vor realiza ca munca lor, in esenta necalificata sau slab calificata, poate fi inlocuita extrem de optim cu munca unor desculti la fel de precar educati precum „intelectualii” nostri, dar cu pretentii salariale mult mai mici. Si nu e vorba doar de salarii in analiza care circula la nivel de executivi, ci de un complex de factori: preturi mai ridicate ale chiriilor, infrastructura insuficienta s.a.m.d. Dar e vorba si de pretentii din ce in ce mai mari ale salariatilor pe fondul unei forte de munca insuficiente si nu foarte calificata.

Miscarea pe care, cel mai probabil, o vom simti acut cam de la jumatatea anului viitor, va avea implicatii majore. Mai tineti minte reclama cu „zboara, puiule, zboara!”? Cam asa vor arata corporatistii nostri „da dreapta” cand vor da piept cu realitatea. Multi dintre ei n-au habar ca ajutorul de somaj e insignifiant sau ca acesta nu se acorda decat pe o perioada limitata de timp. Si, de asemenea, n-au habar ca dupa ce se va fi dus si ajutorul ala de somaj, daca nu-si vor gasi un rost, s-a cam terminat cu spitalizarea gratuita. Multi nu au habar cum functioneaza lumea. Traind in incubatorul corporatist, inca mai cred in Zana Maseluta si in magicienii de la HR care fac totul pentru a le fi viata usoara.

Desigur, „Orbhanisii” aflati la butoane vor acuza „greaua mostenire” care, iata, a pus multinationalele pe fuga. Si pentru asta vor opta pentru o si mai profunda distorsionare a pietei muncii umbland la drepturile salariatilor, mestecand aceeasi mantra a „flexibilizarii pietei muncii”. Si, ca sa le ofere prostilor o satisfactie, vor maltrata din nou aparatul de stat cu disponibilizari in masa. Care se va lasa cu alte scaderi ale economiei. Si-apoi, iar infundarea in datorii pentru ca, deh, Plavanul a promis ca ia armament pe buget separat si banii trebuie decartati.

Poate va intrebati de ce se vor intampla toate acestea. E simplu, pentru ca meritam. In loc sa ne axam pe o economie orientata pe export si in care marjele de profit sunt mari, continuam sa baltim intr-o economie periferica in care „investitorii” vin pentru salariile „de doi lei”. Daca va intrebati de ce nemtii sunt atat de suparati pe polonezi, poate va uitati ca o din ce in ce mai mare halca a exporturilor poloneze inunda Romania. Si ceea ce se intampla cu Romania se intampla cu multe tari ale UE. Polonezii au incurajat investitia in productie, au dezvoltat spiritul antreprenorial local si, in scurt timp, vor deveni chinezii Europei. Noi ne-am vandut toate resursele si-am ajuns bataia de joc a tuturor. Cum e posibil sa exportam petrol ca o tara araba si sa importam produs finit (benzina & motorina)? Cum e posibil ca OMV, care a promis la privatizare ca mentine doua rafinarii functionale sa-si bata joc si sa inchida, fara a fi penalizat, una dintre cele doua rafinarii locale. Cum e posibil ca, in ciuda incalcarilor contractului de privatizare, absolut nimeni sa nu se ia de OMV? O avea legatura ca un fost prim-ministru avea nevasta pe statul de plata al OMV? Sau ca un actual prim-ministru are sotul angajat acolo? Acestea fiind chestiunile vizibile, intrucat nu ma indoiesc ca mai sunt atatia care se infrupta din otravita placinta austriaca.

Daca va ganditi ca multinationalele care pleaca acum se vor intoarce ca efect al scaderilor de salarii preconizate sa inceapa de anul viitor, va inselati amarnic. Mortul nu-l mai intorci de la groapa. Romania e o casa fara fundatie care-a trait cu iluzia ca baloanele de sapun ale multinationalelor pot aduce bunastarea. Aiurea. O economie, la fel ca si o casa, se construieste pe o fundatie solida. Iar fundatia incepe de la productie. Fara productie interna suntem morti. Fara a ne produce aici necesarul de consum suntem victimele unei spirale nefaste care, in final, ne conduce la supra-indatorare si faliment.

Daca vi se pare ca afara s-a instalat iarna, aflati ca in economia autohtona deja bate un vant rau prevestitor. Se vede in blocajul financiar de la nivel national, care, la randul sau, e puternic influentat de un blocaj financiar la nivel european. Da, ati citit bine, partenerii europeni incep sa-si plateasca facturile din ce in ce mai greu, in ciuda banilor pompati cu toptanul de B.C.E.

Vestea prosta pentru toata sleahta de „telectuali de corporatie”, dependenti de fericirea indusa de perfuziile angajatorilor lor de pripas, este ca in scurt timp vor fi obligati sa invete cum e cu ideologia „da dreapta”. Mai mult, vor intelege ca sevrajul nu-i va ajuta la nimic si, spre disperarea lor, vor constata ca niciunul dintre partidele spectrului politic, in ciuda ideologiei marxiste din care se adapa toti, nu inteleg prin marxism ceea ce-au trait parintii sau bunicii nostri in obsedanta jumatate de secol XX. Marxismul de azi e intors pe dos: statul e inlocuit cu corporatia, iar in cazul in care corporatia nu te vrea, jungla e realitatea pe care trebuie s-o domini. Altfel devii o conserva frustrata. Hai sa va vad, micutilor!

A consemnat pentru dumneavoastra, Dan Diaconu via trenduri.blogspot.com.

/0 Comments/by
stalin, hitler, urss

Stalin i-a oferit Basarabia si Bucovina lui Hitler in schimbul stoparii invaziei in URSS

stalin, hitler, urss

Stalin i-a oferit Basarabia si Bucovina lui Hitler in schimbul stoparii invaziei in URSS

La putin timp dupa invadarea URSS de catre armatele lui Hitler, Biroul Politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice se pregatea sa incheie un al doilea tratat Brest-Litovsk cu Germania.

Stalin parea dispus, potrivit istoricului Dmitri Volkogonov care a avut acces la cele mai secrete documente ale sovieticilor, sa urmeze exemplul maestrului sau, Lenin, ce era gata sa ofere in 1918 Petersburgul si Moscova nemtilor. El i-a ordonat lui Beria sa-l contacteze pe ambasadorul bulgar Stamenov, care era agent al NKVD, si, prin intermediul lui sa stabileasca legatura cu Berlinul si sa-i propuna lui Hitler urmatoarea intelegere:

„In schimbul incetarii actiunilor militare, Uniunea Sovietica va ceda Ucraina, Bielorusia, statele baltice, Karelia, Basarabia si Bucovina”. Beria l-a insarcinat pe agentul lui, Sudoplatov, sa negocieze cu Stamenov. Deci, Biroul Politic, care devenise inca de pe timpul lui Lenin un super-guvern, iar sub Stalin ajunsese un organism de yes-meni carora le revenea doar sarcina de a sanctifica actiunile dictatorului, propunea renuntarea la zeci de milioane de cetateni sovietici.

Insa, pentru Biroul Politic nici o metoda nu era exagerata, nici o masura nu era inacceptabila daca ea salva regimul sovietic. Este suficient de amintit ca atunci cind s-a simtit puternic amenintat de nazisti, a facut apel la sprijinul Bisericii Ruse, pe care o distrusese aproape in intregime, la oamenii de stiinta si arhitectii pe care ii azvarlise in lagarele de concentrare si la populatia evreiasca ce patimise de pe urma antisemitismului sovietic.

Puterea lui Stalin era atat de mare si nelimitata, incat adesea nici nu se mai obosea sa-si camufleze actiunile ca fiind ale Biroului Politic. In afara de Stalin, numai Molotov a mai stiut de negocierile cu Ribbentrop din 23, 28 august si 28 septembrie 1939, care au culminat cu cinica macelarire a mai multor tari, intre care si Romania.

Printre numeroasele crime comise de Stalin, in numele Biroului Politic, a fost si masacrul de la Katyn. La 5 martie 1940, Biroul Politic a dat instructiuni NKVD: „Cazurile celor 14.700 de fosti ofiteri polonezi, functionari civili, mosieri, politisti, ofiteri de spionaj, jandarmi, persoane stramutate, gardieni de inchisoare, precum si cazurile celor 11.000 de membri ai diverselor organizatii contrarevolutionare de spionaj si sabotaj, ale fostilor mosieri, proprietari de fabrici, functionari publici, dezertori care sunt detinuti in prezent in inchisorile din regiunile vestice ale Ucrainei si ale Bielorusiei sa fie revazute si sa aplice pedeapsa cu moartea prin impuscare”.

In continuare se ordona: „Toate cazurile sa fie rezolvate fara convocarea celor care sunt detinuti in prezent in inchisori si fara sa li se aduca la cunostiinta acuzatiile, fara sa se ordone cercetarea sau sa se formulize acuzatii”. Oamenii la care se refereau aceste intructiuni nu erau nici prizonieri de razboi si nici nu comisesera vreun delict impotriva URSS. Doar constituiau o potentiala forta antisovietica ce trebuia eliminata.

Sursa: timpul.md.

/0 Comments/by
secui, unguri

Mircea Dogaru – Cat de „frati” sunt secuii cu ungurii

secui, unguri

Mircea Dogaru - Cat de „frati” sunt secuii cu ungurii

Mai veche decat aceea a maghiarilor, si distincta de aceasta, impletindu-se insa, ulterior, cu a ungurilor, istoria cunoscuta a secuilor coboara pana in intunecatul veac IX, cind noi hoarde asiatice s-au abatut asupra pamantului romanesc, rasluindu-i fruntaria vestica, dinspre Tisa si Dunarea de Mijloc, rapindu-i Pannonia si marea interioara cu nume romanesc Balaton (de la tracicul „BALA”), dupa multe si incrancenate lupte purtate cu „latinii” gestelor medievale, pe de o parte cu „blachii, bulgarii si slavii” ducelui „Salanus”, pe de alta.

Invazia maghiarilor – „copiii pamantului”

Dislocati din Asia Centrala, stabilindu-se permanent, in cautare de „noi patrii” (Simon de Keza), rand pe rand, in regiunile Volga-Don, Don-Nipru (Lebedia), Nipru (Danapris) – Nistru (Danastris) (Atelkuz), maghiarii finici (nume insemnand in limba lor „copiii pamantului”), i-au supus militar pe mult mai numerosii romani („romani” blakumen, ulai) de pe litoralul nord-pontic, (pomeniti de Stela de la Sjonkeim, Saga lui Esgil si Asmundar, Cantecul Nibelungilor, Cronica lui Nestor, Marcianus, Stefan din Bizant, Euagrios Scolasticul, Theophanes Confessor, Ioannes Mauropus, Godefridus din Viterbium, Oguzname, Hudud al Alam, Gardizi, Vardan etc.) pentru ca, supusi la randul lor de khazari sa se revolte impotriva acestora si sa accepte propunerea bulgarilor (894) de a-i ataca pe bizantini.

Lasandu-se cumparati de bizantini, maghiarii i-au tradat insa pe bulgari (895), drept care, prinsi „in cleste” de armatele acestora, care i-au alungat peste Nistru, si de cele ale pecenegilor chemati in sprijin de bulgari si care au fortat Niprul, s-au ridicat spre nord, spre Kiev, in permanent contact si conflict cu poporul „iesit din imperiul roman” in care „toti sunt crestini si… mai multi decat maghiarii insa… mai slabi” (Gardizi)-Ulaq (Oguzname), adica romanii…

Spre sfarsitul lui 896, maghiarii ataca tara romano-slava a Ungului, ramasita a statului Moraviei Mari, dezmembrat cu un an mai devreme, il ucid pe „Duca” de acolo (termenul romanesc indica si preponderenta romaneasca a Tarii Ungului sau Unguarului), iar Arpad, urmasul lui Almus, se casatoreste cu fiica acestuia, pentru a se impamanteni.

Asa ia nastere, in Ucraina subcarpatica, „Ungaria”, numele de „unguari”, cu sensul de cei ce stapanesc sau vin dinspre Ung, fiind dat de bastinasii dintre Tisa si Dunarea de Mijloc, lui Arpad si soldatilor sai. Abia din 903, maghiarii si aliatii lor coboara in Tara lui „Salanus” fixandu-si si o puternica baza de atac intre Tisa, Bodrog si Dunare. Asa au inceput cucerirea maghiara a Pannoniei, lungul conflict pentru Transilvania si etnogeneza poporului modern ungar.

Secuii si etnogeneza ungara

Referitor la componenta noului val de migratie in Pannonia, gestele precizeaza ca maghiarii, componenta conducatoare, erau razboinici incercati, dar putin numerosi, insumand „108 neamuri, nu mai multe. Iar celelalte care sau unit cu ele sunt sau straine sau provenite din robi” (Simon de Keza), deci triburi cointeresate, datorita propriei slabiciuni, la asociere, sau supuse cu armele si luate la remorca valului maghiar: khazari, kabari, bashkiri, pecenego-cumani, bulgari, slavi si chiar „volohi”.

In regiunea Tisa – Dunarea Mijlocie navalesc peste slavi, bulgari si „blachi ac pastores romanorum” sau „blasi”, care traiau „ca stapani” in ducatul lui „Salanus”, iar in dreapta Dunarii peste slavi (moravi), germanici (franci) pastori blachi si romani timoceni (fugiti de la Diiu sau Vidin de frica bulgarilor si colonizati aici de franci, in 816) si „latinii” sau „romanii”, adica populatia bastinasa, apartinand romanitatii central-europene, care facea legatura intre romanitatea orientala (romanii) si cea occidentala, din care mai supravietuiesc astazi doar romansii din Elvetia si ladinii din Alpii dolomitici.

Ulterior, dupa crestinare, regii de la Buda au colonizat noi valuri pecenege si cumane, sau „Kune” si au deschis larg portile tuturor dezmostenitilor din Occident, pentru a-si intari potentialul economic si militar. Toti acestia aveau sa contribuie, in creuzetul pannon, la formarea (etnogeneza) poporului modern ungar.

Nu insa si secuii, care au ramas o populatie distincta si care, chiar complet „maghiarizati” astazi, mai pastreaza numele si constiinta originii lor aparte. Gestele unguresti (Anonymus, Simon de Keza, Chronicon Pictum etc.) au acreditat ideea ca „Zaculos”– secuii ar fi „ramasite ale hunilor” care ar fi continuat sa vietuiasca, dupa dezagregarea imperiului lui Attila, in nord-estul Ungariei actuale si nord-vestul Romaniei actuale, „in campia de la Cigla” (cuvant romanesc, „tigla”, atestand calitatea solului, propice confectionarii ceramicii).

Prea putin numerosi pentru a organiza ei insisi expeditii de prada in „ducatele” romanesti sau slave vecine, secuii ar fi iesit, potrivit gestelor, in intampinarea valului de migratie condus de maghiari. O optiune dictata de interes, considerata un motiv suficient de catre unii cercetatori, la fel de interesati, in domeniul istoriei, pentru a acredita ideea unei apropieri dictate de „vocea sangelui” intre secui si cei ce aveau sa intre in istorie sub numele de „unguri”.

Desi gestele timpurii si istoricii unguri – care le-au preluat unele opinii de interes practic, politic – atribuie ambelor popoare aceeasi origine „hunica”, secuii fiind astfel un fel de precursori ai valului maghiar, la o cercetare mai atenta a izvoarelor, Clio restabileste adevarul: ungurii de astazi sunt maghiari in aceeasi masura in care francezii pot fi considerati gali sau romanii – daci, iar maghiarii au fost o populatie asiatica de origine finica, evident deosebita de hunii de neam turcic (oguz), inruditi cu avarii, pecenegii, uzii, cumanii, mongolii si turcii.

Secuii si ungurii – doua popoare diferite

Asadar, sunt sau nu sunt secuii „ramasite ale hunilor”, ungurizate prin politica „apostolica”, adica de deznationalizare prin religie, administratie si statut social (de apartenenta la clasa nobiliara)? Caci asta era politica practicata la Buda intre anii 1001 (anul rebotezarii in rit catolic a regelui Voicu, devenit „Stefan”, ulterior zis „cel Sfant”) si 1526, al „Pieirii de la Mohacs” (Mohacsi vesz)… Politica reluata apoi, in forta, cu accente xenofobe, rasiste si sovine, de Ungaria dualista, in perioada 1867-1918 si de Ungaria „transeelor fasciste” (Fenyes Samu), in anii 1920-1945.

Cu certitudine nu, pentru ca, daca au avut o limba turcica, deosebita de finica vechilor maghiari si actuala ungara, daca nu au pierdut uzul cuvantului „turk”, termenul de „hun” le-a fost strain intotdeauna. De altfel, acesta a fost implementat de propagandistii unguri ai „hungarismului”, incepand cu autorii primelor geste care, in dorinta de a conferi ungurilor, prin stramosii lor maghiari, ANTERIORITATE si o ORIGINE NOBILA, au exploatat asemanarea fonetica dintre toponimul „Ung” sau „Unguar” si „Hun” scriind „Hung” si „Hunguar”, de unde „Hungaria”. Numai ca „hungarismul” de cancelarie se bazeaza pe un cuvant romanesc – „UNGHI”.

Chiar primii apologeti, Anonymus si Simon de Keza au precizat ca ungurii nu se trageau din „Hunor”, ca hunii, ci din miticul „Magor”, numindu-se „pe limba strainilor Unguri, iar pe a lor proprie Mogeri (maghiari) sau Dentumoger” (maghiarii de la Don) dupa Cronica Pictata de la Viena. „Unguri” devin in timp, dupa ce ating raul Ung si cuceresc Tara Ungului, numita asa dupa specificul reliefului, deoarece era situata acolo unde se sfarsea pusta panona, facand intre inaltimi, un UNGHI.

„In urma insa – nota cronicarul slav cunoscut sub numele de ‘Nestor’ – ungurii gonira pe volohi (Romani – n.n.) si luara in stapanire aceasta tara si se asezara cu slavii impreuna, pe care si-i supusesera si de atunci tara se cheama Ungaria”, desi, dupa Descriptio Europeae Orientalis, scrisa de un anonim calugar italian, pe la 1308, „odinioara nu se numea Ungaria ci Mesia („Moesia”, in stanga Dunarii de Mijloc – n.n.) si Pannonia” (in dreapta Dunarii de Mijloc). Iar „panonii insa care locuiau pe atunci in Panonia toti erau pastori ai Romanilor (supusi ai francilor, granita Imperiului carolingian fixandu-se, in anul 805 pe Tisa – n.n.) si aveau in fruntea lor zece regi puternici in intreaga Mesie si Panonie”.

Dupa anul 903, cand Arpad coboara din Tara Ungului, intre Tisa, Bodrog si Dunare, extinzandu-se in Sud pe seama lui „Salanus”, in dreapta fluviului pe seama celor „10 regi”, dar fiind oprit in expansiunea la Est de Tisa, de Menumorut, Gelu si Glad, mai precis in anul 904, potrivit lui Simon de Keza, Cronicii Pictate si „Descrierii Europei Orientale”, secuii, „dupa ce au cucerit impreuna (cu Arpad – n.n.) Panonia, au dobandit o parte din aceasta, INSA NU CAMPIA PANNONIEI (ci in campia de la Est de Tisa – n.n.) SI VECINI CU BLAKII (ROMANII – n.n.), AU AVUT ACEASI SOARTA IN MUNTI”.

Sursa: Mircea Dogaru, „Secuii, poporul furat”, Editura „Mures”, Tg. Mures, 2019 – fragment.

/0 Comments/by