Articole despre valorile românești.

eliade, mircea eliade, a fi sau a nu mai fi roman

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/eliade-850×468.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/eliade-850×468.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Mircea Eliade – „Teroarea istoriei” si destinul Romaniei” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1562257170444{margin-bottom: 0px !important;}”]„Printre neamurile fara noroc, ne numaram in frunte noi, Romanii. Ca sa supravietuim in Istorie, ne-am istovit mai mult decat s-au cheltuit alte neamuri ca sa cucereasca pamantul. Nicolae Iorga spunea ca nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon: in loc sa-si ridice privirile spre Miaza-noapte si sa uneasca toate neamurile thracice intr-un mare imperiu, Alexandru s-a lasat atras in orbita civilizatiei mediteraneene si, ajuns in culmea puterii, s-a indreptat spre Asia. Thracii care, dupa spusa lui Herodot, erau «cel mai numeros popor dupa Indieni» au pierdut, prin Alexandru, singura lor sansa de a intra in istoria universala ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar in numele altora: in numele Imperiului Roman sau al Bizantului, prin imparatii pe care i-au dat cu prisosinta atat Rasaritului cat si Apusului. Dar Nicolae Iorga a inteles admirabil consecintele indepartate ale gestului lui Alexandru Machedon: uriasul rezervor de oameni, energii si mituri pe care il constituia spatiul balcano-carpatic, nu si-a mai putut gasi de atunci prilej de a intra masiv si de-sine-statator in Istorie. Politiceste Thracii au pierit fara urmasi…

O mie de ani in urma, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvant o catastrofa de incalculabile consecinte pentru istoria Romanilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanica si s-au intins pana la Adriatica. Marea unitate etnica, lingvistica si culturala pe care, in pofida tuturor navalirilor barbare, o alcatuia romanitatea orientala (care se numea, chiar din secolul IV dupa Christos, Romania), a fost definitiv sfaramata. Neamul Romanesc se va forma pe o intindere imensa – din Balcani si pana in muntii Tatrei – dar destinul lor politic va fi limitat la Dacia. Politiceste, romanitatea sud-dunareana va fi condamnata; ca si Thracia, dupa Alexandru Machedon, Romania orientala va servi destinele altora. Posibilitatile unui organism politic unitar, zamislindu-se in spatiul intregii Romania, au fost definitiv anulate prin asezarea masiva a slavilor in Peninsula Balcanica.

De ce am idolatriza, noi, Romanii, Istoria? Descindem dintr-unul din «neamurile cele mai numeroase din lume» si praful s-a ales de el, nici macar limba nu i se mai cunoaste. Am facut parte dintr-o Romanie de trei ori mai mare decat Dacia, si «vicisitudinile istoriei» au sfaramat-o definitiv; o mana de Macedoneni trebuie sa plateasca si astazi, cu lacrimi si sange, nenorocul de a se fi nascut Romani. Toata lumea e de acord ca Dacii se aflau asezati pe pamantul nostru cu cel putin o mie de ani inainte de Christos, si cu toate acestea am fost singurul popor european caruia i s-a contestat dreptul de a stapani tara pe care au locuit-o mosii si stramosii lui.
Istoria Neamului Romanesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit intr-un uragan si am crescut in vifor. Popor de frontiera, luptam si muream pentru toti. Muream, mai ales, platind miopia si neghiobia altora.”

(Mircea Eliade – „Teroarea istoriei” si destinul Romaniei)

„Timpul n-a avut puterea sa stirbeasca forta, nici sa slabeasca speranta daco-romanilor. Ramasese aceeasi rasa, rezistenta, rabdatoare, intrucat se considera nemuritoare: Romanul nu piere, suna un dicton popular in toate regiunile Romaniei. Mai e si-un altul, aproape la fel de raspandit: Apa trece, pietrele raman. Apa era navalirea barbara, romanii erau pietrele.”[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/134064.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/134064.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Ion Coja – Alexandru Florian, generatorul national de antisemitism” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1562233905521{margin-bottom: 0px !important;}”]Pe la inceputul anilor 1980, cand a izbucnit scandalul provocat de rabinul „rosu”, cum era poreclit Moses Rozen de ai sai, scandal iscat de protestul rabinului fata de publicarea operei gazetaresti a lui Mihai Eminescu, am scris un text intitulat Cine provoaca antisemitism in Romania?, text in care il acuzam pe rabin ca incita lumea la resentimente antisemite! Ca provoaca antisemitism prin pretentiile sale stupide si nejustificate. Am scris textul si l-am lasat sa zaca in sertar, nu era nicio sansa sa apara in presa noastra libera si democratica un atac la persoana marelui rabin.

In acest context l-am cunoscut la restaurantul scriitorilor pe ziaristul evreu interbelic, numit BOLDUR, revenit in Tara dupa zeci de ani, il insotea Nicu Carandino, vechi prieten din tinerete. Boldur s-a prezentat ca fiind „unicul evreu antisemit”!! Ins jovial, simpatic si cu o minte brici. Discutia care s-a infiripat a ajuns inevitabil si la subiectul care agita lumea literara in acele zile: protestul stupid al rabinului Moses Rozen. Am aflat de la Boldur – Dumnezeu sa-l odihneasca!, ca in Israel rabinul cu pricina are o presa foarte proasta. Atunci am pomenit si eu de textul meu, intreband daca nu cumva ar putea fi publicat in Israel. Ba bine ca nu!… A doua zi am venit la „scriitori” cu textul meu, a fost citit la masa si aprobat cu entuziasm. I l-am dat lui Boldur si am aflat ulterior ca s-a tinut de cuvint si articolul a aparut intr-o publicatie in limba romana din Israel! Cum am aflat? Printr-un cunoscut de la „Comunitate”, care mi-a povestit si despre supararea pe care i-am provocat-o rabinului. Mi-a impartasit si un pronostic: dupa un asemenea afront e lucru sigur ca voi fi trecut pe lista neagra a rabinului rosu! Ce era lista aceasta? O lista cu indezirabilii care erau declarati „cherem” de rabin, adica supusi unui regim de marginalizare din partea persoanelor, evrei si neevrei, supusi rabinului. Despre lista neagra a rabinului mi-au mai vorbit Mihai Pelin, Victor Barladeanu si altii. Am simtit destul de mult existenta si actiunea acestei liste in viata publica. Prezenta pe lista respectiva era un soi de certificat de antisemit!… Un atestat! O condamnare la boicot mediatic si nu numai!

Nu stiu daca mai functioneaza asemenea liste, dar sunt sigur ca acum sunt mai multe si sunt mentionat pe cateva cel putin…

Dar nu despre mine este vorba, ci despre existenta unui nou „generator de antisemitism”, mai activ si mai performant decat rabinul de trista amintire. Il am in vedere pe odiosul personaj care poarta numele de Alexandru Florian, directorul impostor al institutului Elie Wiesel. (…Alt impostor, de talie internationala si acest patron spiritual al institutului dedicat unui subiect inexistent, inventat: holocaustul din Romania…)

Numitul Alexandru Florian a avut o sumedenie de initiative si interventii publice prin care a scandalizat opinia publica din Romania. Ultima, legata de proiectul organizarii unui Muzeu al istoriei evreilor din Romania si al Holocaustului… Mai intai a pacalit-o pe primarita Firea care le-a cedat cladirea palatului Dacia de pe Lipscani, cladire cumparata de Primarie cu ani in urma pentru a organiza in incinta respectiva Pinacoteca Bucurestiului. La interventia societatii civile, decizia Primariei a fost anulata prin sentinta judecatoreasca, iar ulterior, patru incercari de a relua procesul de atribuire a palatului Dacia au fost respinse de consilierii din Primarie! Victorie a bunului simt civic! Cinstea acestor consilieri si rusine greu de sters pentru sluga numita Gabriela Firea. Si infrangere dureroasa pentru gasca de mafioti ce s-au adunat in jurul lui Alexandru Florian. Impreuna, beneficiarii ravnitului muzeu vor sa puna „laba puturoasa” pe o cladire supradimensionata in raport cu necesitatile unui muzeu al istoriei evreilor din Romania, urmand ca spatiul excedentar sa fie folosit pentru inchiriat la sume mari, data fiind locatia ultracentrala a muzeului: pe Lipscani sau in Piata Victoriei.

Caci, confruntat cu refuzul primit de la Primarie, obraznicul neobrazat care este acest Alexandru Florian, s-a prezentat la guvern cu o cerere si mai nerusinata: sa li se atribuie pentru construirea unei cladiri dedicata muzeului holocaustului un spatiu de 5000 de metri in parcul din curtea Muzeului Antipa, zona istorica protejata, dar acest detaliu nu poate fi un impediment, spatiul verde sacrificat astfel poate fi refacut in alte locuri din Capitala si totul este in ordine, pentru acest gangster imobiliar! Dintre escrocheriile imobiliare post-decembriste aceasta ar fi cea mai mare, cea mai banoasa si mai sfidatoare!

Caci despre asta este vorba, la urma urmelor, despre sfidarea noastra, a tuturor romanilor, de catre un escroc care isi aroga preocupari academice, iar gandul sau nu este decat la obtinerea unor pofituri cat mai mari de pe urma unor suferinte inventate sub titlul de holocaust. Holocaustul din Romania, imaginatul genocid anti-evreiesc din anii 1940-44!…

De data aceasta presa n-a mai tacut si a reactionat destul de prompt, prezentand informatia cruciala ca directiunea Muzeului Antipa nu accepta cererea cu care s-au prezentat liderii evreimii din Romania. Reactiile pe internet au fost mult mai numeroase si se poate spune ca opinia publica din Romania reactioneaza, in sfarsit! Speram sa nu se limiteze la atat! Nu ne-ar prinde rau un miting de protest, ma ofer sa le sugerez cateva texte pentru benerele mitingului! Ce parere au tinerii „frumosi” care s-au specializat in mitinguri anti-sistem din Piata Victoriei?

Nu avem nimic impotriva unui muzeu al istoriei oricarei minoritati etnice din Romania! Dar, mai ales daca se face pe banii contribuabilului roman, avem pretentia ca acel muzeu sa nu ocoleasca adevarul! Un muzeu al istoriei evreilor din Romania va trebui sa expuna neaparat documentele si arhiva pe care stim ca evreii le tin ascunse de ochii publicului! Avem dreptul la reciprocitate: asa cum istoricilor evrei li s-a permis accesul la toate arhivele din Romania la fel si istoricii romani sa aiba acces la arhivele din Israel, de la Yad Vashem!

Am in vedere in primul rand documentele pregatite de maresalul Ion Antonescu pentru conferinta de pace care urma sa se tina la sfarsitul razboiului! Aceste documente au ajuns in posesia Israelului si sunt dosite intr-un mod rusinos, inacceptabil intre oameni de onoare! Sunt documente prin care maresalul se pregatea sa se apere de orice acuzatie de antisemitism, de genocid anti-evreiesc!

Am in vedere arhiva Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania care, in loc sa fie la dispozitia publicului interesat din Romania, a fost transferata in mod cu totul ilegal in Israel!

Am in vedere presa evreiasca din Romania anilor 1940-1944, in care se poate vedea cum era perceput „holocaustul” din Transnistria. A existat o asemenea perceptie sau, asa cum stim noi, subiectul nu a existat pentru presa evreiasca din Romania?!

Am in vedere prezenta in acel muzeu a documentelor legate de beneficiile pentru romani de pe urma imigratiei de evrei, dar si pagubele aduse de unii evrei societatii romanesti! Va exista in acest muzeu un capitol dedicat arendasilor evrei si rolului acestora in declansarea rascoalei de la 1907? Sau despre activitatea liderilor mondiali ai evreilor la Conferinta de la Berlin, in 1880?

Am in vedere capitolul vast si dureros al rolului jucat de (unii) evrei, nu putini, in activitatea criminala, anti-romaneasca a Partidului Comunist. Ce loc i se rezerva in viitorul muzeu?

Am in vedere documente importante despre care stim ca au fost publicate numai dupa ce la Yad Vashem s-a intervenit asupra textului. Vezi Jurnalul lui Mihail Sebastian sau Raportul lui Siegfried Jagendorf.

Si mai ales am in vedere arhiva ramasa de la Wilhelm Filderman, „cel mai important evreu din Europa”… Arhiva care fusese sortita de Filderman sa ajunga in posesia Academiei Romane, iar nu in depozitul Mossadului, care si-a insusit-o prin furt, gangstereste!

O ultima fraza pentru evreii normali, cinstiti: cat il mai rabdati pe impostorul de Alexandru Florian? Cat ii mai acordati increderea voastra?! Nu va dati seama ca individul asta produce antisemitism si ajunge sa justifice orice resentimente antisemite? Ca nu va reprezinta?! Ca este un iresponsabil macinat de frustrari si de porniri anti-romanesti pe care nu si le poate stapani?! Ca nu este om?!

A consemnat pentru dumneavoastra, prof. Ion Coja.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

laurentiu rebega, globalismul, nationalismul economic

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/06/laurentiu-rebega.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/06/laurentiu-rebega.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Un europarlamentar roman sfideaza globalismul UE” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1561301355364{margin-bottom: 0px !important;}”]Europarlamentarul Laurentiu Rebega, vicepresedinte al Grupului Europa Natiunilor si Libertatilor, se intreaba cum de ceea ce este bun pentru America nu este bun si pentru Romania, amintind ca, odata cu alegerea lui Trump, SUA nu mai propaga globalismul, ci nationalismul, im timp ce clasa politica de la Bucuresti a ramas blocata intr-un discurs autist, dictat parca de purtatorii de cuvant ai multinationalelor.

America nu trebuie copiata in toate, spune europarlamentarul Rebega, care sustine insa ca ideea centrala a doctrinei Trump esteaceea ca oamenii au nevoie sa creada ca merita mai mult sa munceasca si sa creeze pentru tara lor, decatpentru o economie globala abstracta. Asta in timp ce politica Romaniei a ramas ancorata in scheme si in formule de guvernare prefabricate la Bruxelles sau in alta parte.

Redam mai jos textul integral al europarlamentarului roman:

„Oare ceea ce e bun pentru SUA nu este bun si pentru Romania?

Stephen Bannon, consilier al presedintelui Donald Trump, a anuntat in aceste zile, la Conferinta Actiunii Politice Conservatoare (CPAC) de la Washington, unde am participat si eu, lansarea ‘nationalismului economic’ in SUA. Asadar, pentru Statele Unite, nationalismul economic este bun si devine o politica de stat. In Romania, economia este complet controlata de corporatiile multinationale. Iar clasa politica de la Bucuresti se lauda in fata Uniunii Europene ca in Parlamentul national nu au patruns nationalistii!

Ce sa intelegem de aici? Ca politicienii nostri, care se feresc de nationalism, stiu mai bine decat SUA care este calea corecta a democratiei? Aceiasi politicieni ne-au indicat ani de zile modelul american ca singura cale de urmat pentru democratia romaneasca. Acum, pentru ca SUA nu mai propaga globalismul, ci nationalismul, grija fiecaruia pentru binele propriei natiuni in colaborare cu celelalte natiuni, clasa politica de la Bucuresti a ramas blocata intr-un discurs autist, dictat parca de purtatorii de cuvant ai multinationalelor.

Intr-adevar, in SUA bate un vant de schimbare si noul presedinte Donald Trump are de gand sa isi indeplineasca promisiunile electorale, asa cum este si normal. Poate acest lucru ii deranjeaza pe politicienii anti-Trump din toata lumea: modelul unui presedinte care intelege sa faca ceea ce a promis, in pofida corectitudinii politice a politicienilor mainstream si a presiunilor de tot felul.

Clasa politica de la Bucuresti inca nu intelege ca lumea este in schimbare, iar natiunile ca vectori principali ai economiei mondiale revin in actualitate. Politica de la Bucuresti a ramas ancorata in scheme si in formule de guvernare prefabricate la Bruxelles sau aiurea.

Nu spun ca ar trebui sa ne repezim cu capul inainte spre un autarhism feroce, ca pe vremea lui Ceausescu.

Nu vreau sa spun nici ca trebuie sa copiem America in toate. Dar ideea centrala a doctrinei Trump este aceea ca oamenii au nevoie sa creada ca merita mai mult sa munceasca si sa creeze pentru tara lor, decat pentru o economie globala abstracta. In Romania, marea majoritate a tinerilor doreste sa emigreze pentru ca, pur si simplu, politicienii nu ofera cetatenilor nici o motivatie in acest sens.

Noul val patriotic a cucerit intai SUA si va castiga si Europa. In SUA, chiar la Washington, aceasta schimbare este vizibila. Romania are si ea nevoie de o noua paradigma in care natiunea sa fie pe primul loc, iar acest lucru se va intampla indiferent cat de tare s-ar agata clasa politica de la Bucuresti de vechile forme si de birocratii prafuiti de la Bruxelles!”


„Cred cu tarie ca binele unei natiuni nu trebuie sa insemne raul alteia”

Laurentiu Constantin Rebega (n. 20 februarie 1976, Valenii de Munte, Judetul Prahova, Romania) este un politician roman, membru al Parlamentului European din 2014.

In Parlamentul European, Laurentiu Rebega este membru al Comisiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (AGRI) si al Comisiei pentru Petitii (PETI) si membru supleant in Comisia pentru Afaceri Externe (AFET), Comisia pentru Industrie, Cercetare si Energie (ITRE) si Comisia pentru Dezvoltare regionala (REGI). De asemenea, el face parte din Delegatia la Comisia Parlamentara mixta UE- Turcia. Din 2015, acesta a devenit vicepresedinte al grupului politic Europa Natiunilor si Libertatii (ENL).

Laurentiu Rebega a urmat intre anii 1999 si 2004 cursurile facultatii de Zootehnie din cadrul Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara (USAMV) din Bucuresti.

S-a implicat intr-o serie de activitati studentesti, de reprezentare si organizare. A fost reprezentantul Ligii Studentilor din USAMV Bucuresti, presedinte al Asociatiei Sportive Agronomia si director de redactie la ziarul “Impact Studentesc”. In anul 2003, a urmat cursul Young Farmers, oferit de Grindsted Agricultural College din Danemarca. Dupa obtinerea diplomei de licenta in cadrul USAMV Bucuresti, s-a intors la Grindsted Agricultural College unde, in perioada 2004-2006, a obtinut diploma Junior Leader in Agricultural Business. In cadrul acestui program a studiat si realizat proiecte in domeniul managementului agricol.

In perioada 2007-2009 a fost masterand al USAMV Bucuresti unde s-a specializat in Management si Dezvoltare Rurala. Intre 2009 si 2011, a absolvit si cursurile programului de masterat din cadrul Academiei de Stiinte Economice din Bucuresti, Romania, specializarea Managementul Proiectelor de Dezvoltare Rurala si Regionala. In 2012, a urmat si cursurile Institutului Diplomatic Roman (specializarea Politica Externa si Diplomatie). In prezent, urmeaza cursurile programului de masterat cu specializarea Politica Internationala (International Politics, in limba engleza) oferit de Centrul European pentru Cercetari Internationale si Strategice din Bruxelles, Belgia.

In perioada 2004-2006 a lucrat ca inginer agronom practicant in Danemarca. Dupa revenirea in Romania, a lucrat ca inginer agronom la ISPIF (Institutul National de Cercetare – Dezvoltare pentru Imbunatatiri Funciare) Bucuresti, expert in logistica la ADT Projekt, director de productie la societatea JD Agro Cocora, Manager General pentru SC SEMINA SA si consultant la departamentul pentru Agricultura din cadrul SDC Agro Seed SRL.

In anul 2010 si-a inceput cariera politica in cadrul Partidului Conservator (PC), ulterior devenind si presedinte al filialei judetene a PC Prahova. In iunie 2012, la alegerilor locale, Laurentiu Rebega a obtinut mandatul de consilier judetean, fiind ales vicepresedinte al Consiliului Judetean Prahova. In 2014, a devenit vicepresedinte al PC la nivel national si coordonator al Departamentului pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala. In mai 2014, a candidat pe listele aliantei PSD-PC-UNPR la alegerile europarlamentare si a obtinut un mandat in cadrul Parlamentului European.

In urma alegerilor pentru Parlamentul European, Laurentiu Rebega a devenit, la 38 de ani, unul dintre cei 32 de europarlamentari ai Romaniei. Pana in iunie 2015, a fost membru al Grupului S&D (Alianta Progresista a Socialistilor si Democratilor din Parlamentul European). In perioada iunie 2014-iunie 2015, a fost membru cu drepturi depline in Comisia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (AGRI), Comisia pentru Petitii (PETI) si membru supleant in Comisia pentru Pescuit (PECH) si membru al Delegatiei la comitetele parlamentare de cooperare UE-Armenia si UE-Azerbaijan si la Comitetul Parlamentar de Asociere UE-Georgia.

In ianuarie 2015 a demisionat din PC si a devenit europarlamentar independent. In iunie 2015, a plecat din grupul politic S&D si s-a alaturat unui nou grup politic, Europa Natiunilor si Libertatii (Europe des Nations et Libertes/ Europe of Nations and Freedoms), fiind singurul deputat roman din acest grup care numara 39 de europarlamentari din 9 state (Austria, Belgia, Franta, Germania, Italia, Olanda, Polonia, Romania si UK). In 2015, a devenit membru supleant in Comisia pentru Afaceri Externe (AFET), Comisia pentru Industrie, Cercetare si Energie (ITRE) si Comisia pentru Dezvoltare regionala (REGI). De asemenea, face parte din Delegatia la Comisia Parlamentara mixta UE- Turcia.

Pe pagina personala, Laurentiu Rebega afirma ca intreaga sa activitate sustine ideologic si participativ apararea libertatilor individuale, a suveranitatii nationale si protejarea libertatii de exprimare in toate formele. Prin apartenenta la grupul politic ENL (de orientare nationalista), Laurentiu Rebega si-a exprimat inca o data patriotismul si loialitatea neconditionata pentru valorile natiunii romane si principiile statului unitar roman:

„Cred cu tarie ca binele unei natiuni nu trebuie sa insemne raul alteia, fapt pentru care convingerile mele patriotice si nationaliste vor fi prezente in fiecare dintre actiunile mele politice. Voi apara idealurile nationale, istoria, traditiile, religia crestina si obiceiurile mostenite, participand activ la recunoasterea valorilor romane in planul civilizatiei europene si globale. Sunt si voi ramane continuatorul de drept al nazuintelor revolutiilor romane de la 1848, de unitate teritoriala, al spiritului de emancipare si afirmare a Natiunii Romane intru dreptate si concordie nationala”.

Sursa: octavpelin.wordpress.com.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

ovidiu hurduzeu, republica micilor proprietari, romania, distributism, distributism economic, distributismul economic, economia speculativa,

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/oh1.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/oh1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Statul micilor proprietari – solutia crizei economice” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1561116151869{margin-bottom: 0px !important;}”]„Distributismul” propune un model economic care sa nu favorizeze nici „mogulul”, nici marea corporatie, nici „statul-dadaca”, ci pe taranul gospodar si micul intreprinzator.

In luna noiembrie 2009, m-am aflat in Romania, alaturi de teologul si economistul John Medaille de la Universitatea Dallas, pentru a lansa antologia „A Treia Forta. Economia libertatii: Renasterea Romaniei profunde”. Antologia, pe care am realizat-o impreuna cu profesorul texan, include textele unor renumiti ganditori de astazi, precum profesorul Stefano Zamagni, consilier economic al Papei Benedict XVI, si Phillip Blond, noul „rege filozof” al conservatorilor britanici. Economia libertatii reprezinta topografia unor practici economice viabile. Daca ar fi aplicate in mod sistematic in tara noastra, ele ne-ar putea ajuta sa evitam colapsul iminent al economiei si sa iesim la liman prin mijloace care ne stau la indemana, fara a ne indatora in numele copiilor si nepotilor nostri si fara a scoate Romania la mezat. In afara faptului ca propune solutii anticriza viabile, Economia libertatii jaloneaza calea spre restaurarea unei societati sanatoase si prospere.

De la bun inceput, fara a fi fost macar rasfoita, cartea a fost primita cu neincredere de cei interesati sa mentina status quo-ul economic si intelectual in Romania. Spre deosebire de alte lucrari care propun solutii de „reconstructie”, Economia libertatii nu incearca sa resusciteze un model economic si social muribund. Autorii antologati merg la radacina raului, vizeaza cauzele structurale care au produs dezastrul actual; solutiile lor nu sunt menite sa repare un sistem stricat, ci sa-l inlature complet, inlocuindu-l cu unul functional.

In esenta, Economia libertatii lumineaza caile spre instaurarea in tara noastra a unui stat al micilor proprietari. Acest ideal este convergent cu distributismul si respecta supozitia economiei neoclasice a „numarului vast de firme” – pe o piata cu adevarat libera trebuie sa actioneze un numar suficient de mare de unitati economice, asa incat nici una sa nu aiba puterea de a impune preturile. Preconditia „numarului vast de firme” impune insa ca proprietatea productiva sa fie larg raspandita in societate. Or, in Romania se constata o concentrare ingrijoratoare a proprietatii in cateva maini. Foarte multi dintre concetatenii nostri nu poseda experienta proprietatii productive. Pur si simplu traiesc in conditii de „sclavagism” salarial – nu stiu ce implica statutul de proprietar, intrucat nu l-au cunoscut niciodata in chip de realitate directa. Aceasta situatie explica dorinta multora de a ramane simbriasi „la stat” si in marile corporatii mai degraba decat sa porneasca o afacere pe cont propriu.

Urmand cu obedienta unele modele teoretice din import (neoliberalismul, de pilda), incurajand sau inchizand ochii la practicile mafiote din economia reala, statul roman nu a avut nici un interes sa dezvolte o democratie economica, un sistem bazat pe piata libera, care sa-i incurajeze pe cat mai multi cetateni sa detina o proprietate productiva (mijloace de productie). Toate guvernele care s-au perindat la carma Romaniei au incurajat, pe de-o parte, concentrarea de capital si formarea de piete monopoliste, iar pe de alta parte, au promovat sau recurs la mijloace non-economice majore de tip socialist-keynesian – „pomeni electorale”, subventii, credit pentru consum (camata) – pentru a remedia (fara sa fi reusit) gravele dezechilibre economice si nedreptatile sociale tot mai mari. In ultimii douazeci de ani am asistat la spolierea Romaniei si la inrobirea economica a populatiei prin complicitatea dintre globalism (capitalismul financiar si oligarhic) si statul birocratic-managerial. Practic, monopolul public al statului comunist s-a transformat in oligopol privat.

A treia cale

Economia libertatii propune o varietate de practici distributiste – o a treia cale -, care ar putea crea in Romania o ordine economica stabila si dreapta. Economia actuala a Romaniei este dependenta de interventia factorilor non-economici, care au prea putin sau chiar nimic in comun cu piata libera (politicianism, subventii de la UE, credite de la FMI). Practicile distributiste ar putea echilibra economia cu mijloacele pietei. (Recursul permanent la mijloace non-economice accelereaza extinderea continua a dimensiunilor si puterilor statului birocratic si a sistemului de creditare.)

Nici una dintre solutiile sau practicile enuntate in Economia libertatii: Renasterea Romaniei profunde nu este utopica sau produs de laborator.

Distributismul enuntat in aceasta antologie functioneaza „pe teren”. Il intalnim in Tara Bascilor, unde este pus la lucru in cadrul cooperativelor Mondragón cu cei 80.000 de lucratori-proprietari si 50 de ani de activitate incununata de succes; functioneaza pe scara larga in regiunile italiene Emilia-Romagna, Toscana, Triveneto – Confederazione Cooperative Italiane are o cifra de afaceri de 40 de miliarde de euro anual, iar bancile ei, uniuni de credit, reprezinta 10% din industria financiara italiana; in SUA, distributismul este aplicat prin planurile de distribuire a actiunilor catre salariati (Employee Stock Ownership Plan) si sistemul de ferme si magazine de tip „co-op”. Recent, in Marea Britanie, Phillip Blond, ideologul Partidului Conservator, a propus un model distributist de reformare a sectorului public, radical diferit de falitele solutii socialiste si neoliberale. Modelul sau prevede descentralizarea administratiei de stat prin mutarea puterii de decizie de la centru (guvern) la comunitatile si organizatiile locale; crearea de „firme civile”, in care atat lucratorii „din prima linie” cat si beneficiarii (cetatenii) sunt coproprietari reali in organizatiile prestatoare de servicii publice. Scrie Phillip Blond: „Nefiind guvernata nici de stat, nici de piata privata, aceasta noua asociatie civila ar localiza responsabilitatea, ar directiona structurile intermediare si ar promova valorile etice. Ar face-o prin raspandirea «luarii in proprietate» a serviciilor finantate de la buget, revolutionand astfel serviciile publice in avantajul tuturor.”

Antologia noastra ofera numeroase sugestii de reformare a agriculturii romanesti. Baza agriculturii trebuie sa fie mica ferma de familie, nicidecum „agro-business”-ul sau agricultura de tip industrial. Una dintre cheile dezvoltarii Romaniei se gaseste in parteneriatele oras-sat care includ „importul” in zonele rurale de aptitudini tehnice si capacitati industriale si „exportul” inapoi, catre zonele urbane, de produse prelucrate. Este nevoie de o dezurbanizarea fortei de munca, prin crearea la sate a unui sistem de subcontractare cu un numar mare de ateliere mici; acest sistem ar intoarce fluxul migrationist spre sate, ar stopa declinul regiunilor rurale din Romania si ar micsora congestia urbana. Parteneriatele sat-oras ar crea o industrie rurala, adaptata nevoilor locale, care nu ar distruge identitatea traditionala a satului romanesc.

Iata doar cateva solutii pentru „Renasterea Romaniei profunde”. Daca ne dorim o Romanie care sa raspunda provocarilor secolului al XXI-lea, capitolele antologiei ne indeamna sa remoralizam piata, sa relocalizam economia si sa recapitalizam nevoiasii. Politica economica nu poate sa mai fie separata de obiectivele sociale. Altfel spus, nu putem sa avem o economie sanatoasa fara o raspandire foarte larga a proprietatii productive, a activelor si a beneficiilor bunastarii, materiale si ecologice.

Pentru prima data in ultimii douazeci de ani, se propune un model economic care sa nu favorizeze nici „mogulul”, nici marea corporatie, nici „statul-dadaca”, ci pe taranul gospodar si micul intreprinzator. „Noi – scria G. K. Chesterton, unul dintre parintii distributismului – iesim la contraatac dintr-un oras asediat, cu sabia in mana; un contraatac lansat din ruinele Cartaginei.”

Eseist si publicist, Ovidiu Hurduzeu scrie din Statele Unite. Ultima sa carte este Economia libertatii: Renasterea Romaniei profunde (Bucuresti: 2009, Editura Logos). A mai scris Sclavii fericiti. Lumea vazuta din Silicon Valley (Bucuresti: Timpul, 1991).

Sursa: adevarul.ro.

 [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

mircea platon, destinul romanesc

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/06/mircea-platon.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/06/mircea-platon.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Mircea Platon – Destinul romanesc si mantuirea mecanica” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1561035127687{margin-bottom: 0px !important;}”]Plimbandu-ma intr-o seara pe aleile cartierului unde locuiesc in Columbus, Ohio, am fost depasit de o pereche, un el si o ea, tineri, frumosi, destinsi, care a lasat in urma o adiere de parfum. Gandul reflex a fost ca trebuie sa fie din Estul Europei. Americanii nu se parfumeaza: nu e politically correct Din frantura de conversatie pe care am surprins-o, am conchis ca adierea de parfum venea intr-adevar de dincolo de fosta Cortina de Fier. M-am intrebat de ce est-europenii (slovaci, romani, rusi) pe care ii cunosc aici sunt, in genere, mai eleganti decat nord-americanii. M-am intrebat de ce romanul (profesor sau muncitor) din S.U.A. se simte mai „normal” decat romanul ramas acasa. Pentru unii, raspunsul consta in faptul ca, expatriati, romanii se occidentalizeaza. Normalitatea e conditionata de asumarea unei noi identitati. Ca urmare, tot ce am avea de facut in Romania ar fi sa ne americanizam. In masa. Eventual prin ordonanta de urgenta. Si atunci am mirosi cu totii a… A ce? A nimic. Pentru ca. dupa cum am spus, nord-americanii nu se parfumeaza. Mirosul de parfum joaca, in aceste imprejurari inodore, rolul de specific national. Parfumul e frantuzesc. Dar cocheta lui aplicare e romaneasca. In Romania, mirosul de parfum nu poate, intr-un troleibuz inghesuit sau la coada la orificiile de ghiseu ale primariei, sa razbata de sub mirosul de transpiratie. E, nu doar coplesit, ci chiar substituit de mirosul haituielii zilnice. Americanizarea ar insemna trecerea de la mirosul de transpiratie la sentimentul aseptic al fiintei. Dar romanii „americanizati” miros a parfum.

Si asta pentru ca nu sunt americanizati, ci doar, in contextul societatii americane, revin la normal. Redevin ei insisi. Unii desigur devin aseptici. Altii raman asudati sau pierduti in nirvana duminicala a micilor si manelelor „de acasa”. Dar multi devin normali: liberi. De ce? Poate pentru ca, odata ajuns aici, romanul poate fi liber intr-un sistem care functioneaza. Dar sistemul de aici functioneaza pentru ca e creat de americani pentru americani. Constitutia americana e expresia unei anumite culturi. Institutiile americane sunt expresia unei anumite culturi. Democratia americana e sustinuta de anumite tipuri de solidaritate morala, intelectuala, institutionala care fac posibila functionarea ei. „Modelul” american nu a fost creat prin ucaz, prin import constitutional. Si de aceea nici nu poate fi exportat cu succes. Pentru ca e bazat pe realitati specifice acestei tari. E un „adevar” politic dependent de anumite premise antropologice. De aceea functioneaza. Iar romanii se simt aici liberi pentru ca, asemenea multor imigranti, nu ei sunt principalii beneficiari sau principalele „baterii” ale sistemului. Imigrantii scapa, in multe privinte, grilei de lectura a societatii americane. Imigrantii sunt sub radar. Sunt, in multe privinte, niste exceptii de la regula. Nu au nici marile beneficii, nici marile poveri ale celor care duc sistemul american in spate si in portofel. Imigrantii au libertatea marginalului.

In Romania, in schimb, romanii sunt principala tinta a exploatarii. Comunismul si capitalismul care i-a urmat au fost si sunt doar forme de banditism de stat. Si statul roman nu are, de 65 de ani incoace, nici o legatura cu romanul. Nu e un stat reprezentativ. E doar o stapanire. O fatalitate. O autoritate care se opune implinirii destinului nostru. Ca atare, adevarata „occidentalizare” a Romaniei se va petrece nu atunci cand vom copia tehnocratic modele occidentale, ci atunci cand vom invata de la occidentali sa ne croim un stat reprezentativ. Un stat care sa fie bazat pe realitati romanesti, pe cultura noastra, pe istoria noastra, pe identitatea noastra. Nu putem functiona, nu putem fi liberi, intr-un stat croit pe masura altora. Decat daca traim, marginali, ca imigranti, ca minoritate.

Pana cand nu ne vom croi un stat reprezentativ, actualul sistem politic din Romania va rezista exploatandu-ne si exacerbandu-ne ticalosia. Sate mizere, orase in paragina, un sistem educational darapanat moral si intelectual, intelectuali corupti, familii destramate, acestea sunt realitatile pe care se bazeaza, pe care le exploateaza, din care infloresc „florile de mucegai” ale sistemului cultural-politic de azi. Coruptia genereaza coruptie. Viermii au nevoie de cadavre iar parazitii de organisme-gazda slabite, cu un sistem imunitar subred.

Adoptarea silita a unui „sistem” (teologico-politic) strain inseamna siluirea mecanica a vietii. Aceasta siluire, aceasta captivitate mecanica a Romaniei are efecte perverse, duce la un fel de „sindrom Stockholm” la scara nationala. Nu doar ca incepem sa ne iubim rapitorii, dar incepem sa le adoptam criteriile, sa le duplicam modul de a judeca. Astfel, incepem sa aplicam vietii criterii mecanice si mecanismului criterii organice. Instrumentalizam omul si antropomorfizam unealta. Ne uram intre noi pentru ca ne simtim solidari cu obiectele noastre. Tradam pentru ca vrem o viata „normala”: si intr-un sistem ticalosit doar ticalosii pot duce o viata „normala” (sau ceea ce pare astfel). Caracterele, in inchisori, lichelele, in vile. Dupa 65 de ani de lichelism pavlovian, reflex, am ajuns sa fim intelegatori cu sistemul si necrutatori cu omul.

Suntem, de exemplu, atei pentru ca nu toti crestinii sau „popii” sunt sfinti. Si ii judecam aspru, in virtutea unor criterii pe care le imprumutam crestinismului doar ca sa le intoarcem impotriva lui. Daca tot vrei sa fii crestin, atunci trebuie sa fii sfant, si daca nu esti – pentru ca, nu-i asa, nimeni nu poate fi si cei despre care lumea pretinde ca sunt sfinti nu au fost de fapt decat niste impostori nedemascati inca, niste „evanghelisti” dibaci – atunci mai bine sa fii un ateu „onest”. Ateii sunt oameni consumati de scrupulul sfinteniei. La fel sunt si cei care, de exemplu, nu fac copii pentru ca nu le pot „oferi” totul. Ori „designer kids”, ori nimic. Daca tot nu poti fi un parinte perfect care sa creasca niste copii perfecti, atunci la ce bun sa mai faci copii.

In genere, in Romania, cu cat esti mai putin si mai mecanic, cu cat esti mai complice fatalitatii, cu atat ii vei judeca mai aspru pe cei care cauta sa isi implineasca menirea („destinul” de care vorbeste Glenn Tinder in Against Fate: An Essay on Personal Dignity). Cu cat esti mai pliat pe osiile sistemului, cu atat te vei uita mai dusmanos la cei care umbla pe propriile lor picioare. Omul reificat e nerabdator cu oamenii vii si rabdator cu sistemul. Omul reificat are incredere in birocratiile supranationale, are rabdare cu sistemele computerizate, e nuantat cand vine vorba de dezastrele produse de ingineria sociala, e entuziast cand vine vorba de abstractiunea „pietei globale”, vorbeste cu pietate de „drepturile omului” in numele carora e gata sa-i starpeasca pe toti conationalii lui „retardati” si „retardatari”. Taranul de pe bancheta din fata e scrutat cu detectorul de nostalgii, pacate si mirosuri. Toaleta Consiliului European insa da nastere la extaze mistice. Cu sistemul avem rabdare pentru ca „merge si asa”. Omul, romanul, insa, trebuie sa fie un inger de ultima generatie sau sa nu existe. Acolo unde totul trebuie facut cu delicatete si rabdare, in zona omului si a culturii, totul e judecat dupa criterii androide. Nu lasam sa creasca nimic. Vrem sa fabricam totul.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][vc_text_separator title=”II” el_width=”50″][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1561034970713{margin-bottom: 0px !important;}”]Un asemenea exemplu de ateism generalizat, de idee ca, daca Gagarin nu 1-a gasit pe Dumnezeu in cosmos si fostul activist de judeteana de partid nu 1-a vazut pe Dumnezeu in „popa betiv” de la biserica din cartier, atunci inseamna ca Dumnezeu nu exista si ca tot ce traieste in numele lui trebuie starpit, un asemenea exemplu de logica androidica il regasim si atunci cand vine vorba de satul romanesc. Numai ce deschizi gura sa rostesti cuvantul „sat”, si imediat esti pus la zid si mitraliat cu acuzatia de „pasunism”.

Astfel, in repetate randuri, in cartea A treia forta: Romania profunda (2008) si volumul Masura vremii: indemn la normalitate (Bucuresti, 2009), in interviuri si in articole, am vorbit despre necesitatea refacerii satului romanesc. Am vorbit despre importanta restaurarii satului romanesc, despre importanta protejarii si transmiterii a ceea ce a mai ramas viu si bun in satul romanesc. Pentru ca sunt inca sate si regiuni infloritoare. Nu e totul in paragina. Dar nu as fi vorbit despre refacerea satului romanesc daca nu as fi fost constient de starea precara in care, in general, a fost adus de stapanirile ultimilor sase decenii care au trecut satul romanesc prin colectivizare fortata, prin proletarizare fortata, prin sistematizare fortata, prin amanarea restituirii proprietatii vreme de un deceniu dupa 1990 si prin inginerie economico-sociala care i-a silit pe oameni sa apuce calea emigratiei sau a carciumii. Satul romanesc nu e idilic, desi poate fi.

Satul romanesc nu trebuie salvat din cauza ca acolo canta lumea doine. Satul romanesc trebuie salvat pentru ca, dincolo de ratiunile economice care ne arata importanta micii proprietati in conditiile crizei sistemului global-corporatist, dincolo de ratiunile sociale care ne arata dezastrele produse de urbanizarea fortata a taranilor deposedati de pamant, dincolo de ratiunile antropologice, ecologie si istorice care fac din taran substanta necesara a istoriei, dincolo de ratiunile pitoresti care ne cer sa mentinem oaze de odihna si verdeata altele decat cimitirele, satul romanesc e locul unde locuiesc si traiesc oameni, romani. Cu sau fara „doine, ghicitori, eresuri”, satul romanesc trebuie salvat. Si asta nu in numele „politicilor asistentiale”, despre care un pedicurist al oligarhiei neoliberale spunea ca au ruinat satul romanesc. Ceea ce trebuie sa facem pentru satul romanesc e ceea ce trebuie facut pentru orasele Romaniei: trebuie sa stopam ingineria economico-sociala care ne vaduveste de suflete (in sensul crestin-gogolian al cuvantului).

In sensul acesta, am vorbit despre Romania profunda ca despre Romania care scapa sistemului. Romania profunda nu e o categorie demografica sau sociala, ci o categorie ontologica. Romania profunda nu e o clasa sociala, ci o „zona”, un loc si un timp. E Romania libera, oriunde si de catre oricine ar fi ea intrupata. Am explicat acest lucru. Dar complicii intelectuali ai actualului sistem corupt si criminal din Romania se prefac a nu intelege. Si, de cand Dan Puric, Ovidiu Hurduzeu, Gheorghe Fedorovici si cu mine am vorbit de satul romanesc si de Romania profunda, ni se tot spune ca satul romanesc, o ruina si ca nu mai canta nimeni doine in el. Exact, domnilor! Satul romanesc a amutit din cauza voastra. Si trebuie readus la viata. Satul romanesc e pacatos. Si de aceea nu trebuie lasat sa moara in pacat. Nu lasi un crestin in pacat pentru ca e pacatos. Nu abandonez satul romanesc pentru ca e, dupa cum il descrieti dumneavoastra, urat. Tocmai pentru ca e urat, tocmai pentru ca l-ati uratit si l-ati distrus si l-ati macelarit si l-ati comasat, tocmai de aceea trebuie salvat. Uratenia satului romanesc nu e o fatalitate. Frumusetea satului romanesc poate insa deveni un destin. Poate fi linia de forta a libertatii noastre.

Nu e de ajuns sa va umpleti burdihanele cu „carnati de Plescoi”. Trebuie salvati oamenii care fac acei carnati de Plescoi. Nu puteti fi si cu taranii in sicriu (morti, alcoolici, saraci lipiti pamantului sau fugiti in Europa), si cu buzele unse. Nu puteti sa continuati sa vindeti „suflete moarte” ca sa aveti bani de „carnati de Plescoi”. Nu puteti continua sa „levitati” peste peisajul „idilic” romanesc cu pretul vanzarii lui catre multinationale, „dezvoltatori” si alti paraziti globali. Si nu puteti sa rezolvati problema nici declarand moartea retroactiva a taranului roman, asa cum face un neoconservator care scria recent urmatoarele:

„E un fapt (si din pricina acestui fapt prefer sa ma numesc neoconservator si nu paleoconservator) acela ca satele romanesti sunt departe de idealul pasunismelor teoreticienilor de ieri si de astazi. In satele romanesti se bea, in satele romanesti se omoara cu toporul, in satele romanesti se violeaza. In satele romanesti credinta in Dumnezeu este putina, in satele romanesti carciuma este unicul stabiliment social frecventat. Departe de a fi idilic, taranul roman este doar murdar, agresiv, betiv si redus intelectual (…) Mitul ‘Romaniei profunde’ rurale este la fel de periculos ca orice alt mit politic lipsit de consistenta pragmatica. De fapt este un mit teoretizat la universitati si biblioteci din mari orase (eventual de prin California), predicat de actori ce cunosc mai bine Parisul decat judetul Ialomita, dar care propun romanilor ceva ce acestia nu au avut niciodata: o Romanie mirobolant crestina, pe ‘picior de plai, pe-o gura de rai’. Acesti teoreticieni sunt aceiasi oameni care prefera sa vada in boemia erotico-socialisto-atee a lui Eminescu un model, ignorand cu frica confruntarea cu sondarea realitatii facuta de un conservator crestin precum I.L. Caragiale (…) Ah! Si nu mai imi spuneti ca vinovati de mizeria de la tara sunt comunistii. Comunistii sunt vinovati de mizeria din orase, sunt cei ce au distrus abia incropita societate urbana umpland orasele cu tarani proletarizati. Taranul a fost la fel tot timpul. Cititi macar Rascoala lui Liviu Rebreanu – sa vedeti acolo viol! Au fost la fel poate de dinainte de Burebista, care, saracul, a incercat sa scape pe stramosii nostri de boala care ii distruge si acum: bautura. Taranii au fost la fel si in timpul lui Mihai Viteazul, care a trebuit sa ii lege de glie ca sa lupte pentru o neatarnare pe care ei nu o intelegeau…”

Autorul randurilor de mai sus e mai celebru pentru fidelitatea canina fata de Vladimir Tismaneanu decat pentru vreo idee pertinenta si/sau originala. Asadar nu stiu in ce masura ideile domniei-sale despre rolul comunismului in distrugerea satului romanesc sunt influentate de mentorul domniei-sale. Mie, unuia, ura si dispretul aratate poporului roman de neoconservatorul cu pricina mi-au amintit de paginile lui H.R. Patapievici din Politice („Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii.”) Daca exasperarea unui popor fata de oligarhia cinica si corupta care il stapaneste e denuntata drept „ura” si asimilata „antisemitismului” (!), manifestarea urii fata de neamul romanesc e considerata, bag seama, un adevarat rit de trecere catre „lumea buna”, catre lumea celor pentru care simpla existenta a unui om de caracter e un afront personal. Dupa cum spunea un cititor anonim, daca literatura rusa a iesit din „Mantaua” lui Gogol, neoliberalii/neoconservatorii romani par a fi iesit din (sau ramas in) „fecala” lui Patapievici. Si atunci de ce sa ne miram ca doar departe de elita dezlantuita pot si romanii sa miroasa a parfum?

Sursa: cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

dumitru grigore, patologie spirituala

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/06/dumitru-grigore1.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/06/dumitru-grigore1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Dumitru Grigore – Normalitate si patologie spirituala” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1561234270615{margin-bottom: 0px !important;}”]Dumitru GRIGORE este fizician, psiholog, teolog (si preot), inventator, cercetator asociat la Institutul de Studii, Cercetare, Dezvoltare si Inovare „Titu Maiorescu”, Universitatea Bucuresti, doctor in mecatronica. Recent, a obtinut Medalia de Aur la Salonul de Inventica de la Geneva (cu inventia „Sistem psihometric de evaluare psihologica rapida”), fapt semnalat in nr. 38 al revistei CERTITUDINEA. Textul de fata este un colaj (asumat de redactie) alcatuit din fragmente extrase dintr-un amplu studiu academic cu acelasi titlu, in care Dumitru Grigore prezinta o abordare originala a domeniului spiritual din perspectiva sistemica. Studiul porneste de la identificarea factorilor si vulnerabilitatilor care fac posibila iesirea din normalitate a manifestarilor spirituale si alunecarea acestora spre forme specifice de patologie.

Intr-o lume in care prerogativele sacerdotale sunt substituite abrupt si exclusiv de cele manageriale, o lume in care omul simplu este pus in fata unui sistem de valori rasturnat, iar selectia intre liderii spirituali pare sa se faca dupa bogatia lor materiala, nicidecum cea spirituala, este necesar un discernamant axiologic menit sa identifice in spatiul spiritual normalitatea, pentru ca aceasta sa poata fi promovata corect si in beneficiul umanitatii. Toate celelalte aspecte care umbresc si alieneaza perceptia spirituala tin de resortul unei patologii pe care psihologia moderna inca nu o abordeaza sistematic, acest subiect fiind extrem de sensibil.

Pe de alta parte, confuzia intre credinta si credulitate, intretinuta uneori voit de institutiile religioase, din considerente straine cu totul devenirii spirituale, genereaza si intretine comportamente la limita patologiei, din acest amalgam manipulat procurandu-se de multe ori substantiale venituri materiale si chiar optiuni electorale, fapt care ar explica lesne unele legaturi inadecvate dintre liderii spirituali si cei politici.

Dupa o experienta sacerdotala de peste douazeci de ani in arealul spiritual crestin ortodox, timp in care, pe langa asistenta spirituala asigurata comunitatii incredintate, am intreprins numeroase cercetari aplicative in biocibernetica, neurostiinte si psihometrie, propunandu-va acum o abordare speciala a aspectelor spirituale aflate intre normalitate si patologie, incercand sa ofer cu metoda stiintifica indiciile necesare in discernerea corecta a tipologiilor in cauza.

Constiinta

Asupra modului de intelegere a constiintei se pot formula diverse critici. Abordarea psihologica a acesteia insa, releva o latura sociala mult speculata in ideologia marxista (a se vedea constiinta de clasa), respectiv o latura individuala, aspecte care nu pot fi tratate decat intr-o maniera unitara, sinergica, integrativa, deoarece intre constiinta sociala si constiinta individuala sunt raporturi complexe si de unitate, in care operatorul parte-intreg pare sa nu poata fi aplicat, abordarea cea mai corecta fiind cea referitoare la esenta-fenomen.

In sens sinergic, constiinta sociala inglobeaza constiintele individuale fara insa a se reduce la acestea sau a se identifica structural cu ele.

Spiritualitatea umana. Sacrul si profanul, spatiul spiritual

Fiinta umana este singura fiinta care isi raporteaza constient existenta la transcendent. Ea va realiza acest mod de raportare printr-o viziune dualista asupra lumii: sacrul si profanul. Despre aceasta, Mircea Eliade spunea ca „sacrul si profanul sunt doua modalitati de a fi in lume, doua situatii existentiale asumate de catre om de-a lungul istoriei”.

Intelegerea corecta a aspectelor spirituale rasfrange o perspectiva avansata asupra relatiei dintre sacru si profan. Astfel, putem intelege ca spiritualitatea poarta cu sine o legatura speciala cu sacrul, iar aceasta nu trebuie confundata in mod exclusiv cu religiozitarea. De aceea, o abordare corecta a spiritualitatii presupune operarea cu evenimente care au loc intr-un areal specific, pe care aici il vom denumi camp sau spatiu spiritual.

In relatia sa cu sacrul, spatiul spiritual dobandeste atributul normalitatii. Altfel spus, starea de normalitate a spatiului spiritual este conferita de sacru, iar desacralizarea acestuia tine de o forma specifica de patologie.

Supranatural, transcendent, imanent, sacrul da dimensiunea spirituala lumii. El este sursa primordiala si permanenta a moralei manifestate in arealul devenirii istorice a fiintei umane.

Din punct de vedere al logicilor profanului si sacrului, profanul poate fi abordat prin logica liniara reductionista, in timp ce sacrul poate fi corelat mai degraba prin logicile complexitatii (ex. retele neuronale, fractali, automate celulare, teoria haosului, teoria catastrofei, sisteme disipative, quantum computing etc.).

Morala, in general, oglindeste modul de raportare a sacrului la profan: sacrul este legat de calitati (care daruindu-se, respectiv dobandindu-se si iterandu-se, se inmultesc), in timp ce profanul este caracterizat de valori (obiecte care, prin impartire se imputineaza). Aceasta caracteristica corespunde iterarilor infinite pentru sacru, iterarilor finite pentru profan.

Considerand ca aceste reguli ale sacrului si profanului au interferat in permanenta in timpul istoriei omenirii, derivand in sisteme de gestiune a resurselor finite (profane) si in cai de urmat pentru eliberarea omului de starea finita prin transcendenta, (sacrul), in aceasta perioada istorica vor aparea in mod evident reguli noi de comportament social si insusiri noi care sa raspunda la gestionarea problemelor curente si de viitor.

Cum regulile apar din interferarea naturii umane (nature) cu mediul de hranire (nurture), aceasta generare de noi caracteristici care permit reflectarea sacrului in profan se poate modela tot prin teoriile complexitatii, in particular, prin sistemele disipative.

Amprenta sacrului, implicit a moralei care il proiecteaza manifest in acest proces complex de schimb, va relationa insa sistemul etic, conditionand comportamentul fiintei umane de gradul de cunoastere a propriei realitati. Sistemul etic in cunoastere poate pastra fiinta, implicit societatea umana, in arealul normalitatii (sinergiei sistemului nature-nurture). Realitatea lumii nu este una in care doar stiinta discerne structuri, relatii, si mecanisme. Realitatea lumii este integrala. Cunoasterea stiintifica nu exclude o alta ordine a realitatii, ci dimpotriva, o evidentiaza. Vorbind despre o etica a stiintei, vorbim despre o etica a cunoasterii. Exista o cunoastere pozitiva, benefica, dupa cum exista si o cunoastere malefica, distructiva. Si pentru un discernamant etic, normalitatea devine fara dubiu indicatorul cel mai corect al caii de urmat.

Asa dupa cum afirmam mai sus, spiritualitatea religioasa nu epuizeaza spatiul spiritual. Astfel putem admite ca exista o latura ne-religioasa a manifestarilor spirituale, unde pot fi identificate aspectele spirituale ontice la interfata sacru-profan. Desi termenul poate fi contestat, il vom folosi totusi pentru modelarea conceptuala a spatiului spiritual, in perspectiva intelegerii corecte a comportamentelor care implica proiectia sacrului in realitatea noastra de viata.

Spiritualitatea ontica:

– se constituie si se dezvolta in baza insusirilor autonome ale personalitatii umane;
– se dobandeste prin educatie si cultura;
– se asuma prin cultivarea simtului estetic;
– se manifesta prin inspiratie si creativitate in: literatura, muzica, arta etc.

Spiritualitatea religioasa:

– se circumscrie relatiei dintre om si Dumnezeu;
– are ca izvor revelatia;
– se asuma prin credinta;
– se manifesta prin traire religioasa si comportament moral (sau etic – n. r.);

Autoritatea spirituala

In general autoritatea este asociata cu puterea, cu atributul de a administra reguli si de a aplica sanctiuni, de a guverna sau stapani. De asemenea, autoritatea este influenta si primeste recunoastere, uneori pe merit, alteori prin forta. De-a lungul timpului, atunci cand liderii spirituali indeplineau si rolul de conducatori laici, de organe statale, atributul autoritatii spirituale a degenerat, conducatorii spirituali fiind indeosebi perceputi drept autoritate administrativa. Acest aspect, din pacate se va pastra pe componenta religioasa a spiritualitatii, chiar si atunci cand liderii religiosi, aparent nu mai indeplinesc roluri in statul laic. Sunt foarte cunoscute dealtfel situatiile in care acestia influenteaza indirect politicile statale, intretinand relatii improprii spatiului religios, cu liderii politici ai timpului.

Patologia spirituala

In ceea ce priveste manifestarile patologice in zona spirituala, acestea pot sa apara imediat ce anumite institutii umane administrative isi aroga calitate de „institutie spirituala”, patologia spirituala constand in imposibilitatea de a corela spatiul de constiinta cu cel institutional. Astfel, prima consecinta a asumarii institutionalizate a spatiului spiritual este eludarea (omeneasca) a sistemului normativ.

Patologia spirituala nu trebuie confundata cu patologia clinica. Ea poate fi identificata cu precadere la persoane sanatoase clinic, cu preocupari declarate in „spatiul spiritual institutionalizat”, acesta din urma purtand cu sine inadecvarea si contradictiile cu care asumarile spirituale autentice sunt incompatibile.

In ceea ce priveste sesizarea instalarii comportamentului patologic in zona spirituala, singurul „simt” manifest la nivelul constiintei este constiinta existentei sacrului, pentru toate celelate simturi, patologia spirituala fiind transparenta. In consecinta, putem intelege ca acolo unde patologia spirituala prolifereaza, sacrul se retrage.

Patologia spirituala ontica

Desacralizarea spatiului spiritual ontic survine prin:
– alterarea simtului estetic;
– agresarea bunului simt prin creatii subculturale;
– promovarea la nivel de arta, a kitsch-ului;
– pervertirea emotionalitatii estetice;
– impostura, asumarea unei false eruditii;
– promovarea creativitatii de inspiratie malefica;

Patologia spirituala religioasa

– este identificabila prin expresia comportamentala a unei intelegeri eronate a mesajului religios;
– poate fi efectul unei manipulari;
– tine de instabilitatea convingerilor religioase – alterarea credintei;
– este masura desacralizarii spatiului spiritual religios;

Cunoasterea contemplativa

Cunoasterea contemplativa este posibila datorita unor predispozitii interioare pe care fiinta umana le manifesta, considerand ca realitatea materiala este doar revelarea exterioara a unei dimensiuni spirituale profunde. Acest gen de interiorizare a reprezentarilor spirituale face ca interesul pentru lumea materiala si legile acesteia sa fie extrem de redus, conducand chiar la o detasare de bunurile materiale. La limita, o asemenea viziune asupra realitatii lumii poate considera materia doar o iluzie, iar tot ceea ce exista si da valoare realitatii este numai spirit. Pe acest nivel se manifesta gandirea contemplativa, al carei pattern va fi puternic influentat de preocuparile filosofico-religioase, de cele pentru valorizarea potentialului latent, de aspiratia catre o armonie plenara cu sine, cu ceilalti si cu lumea.

Din dorinta de a cuprinde si intelege realitatea profund spirituala, de a relationa propriul eu la aceasta, experimentand contemplatia de tip religios, fiinta umana va urma o cale interior-ascendenta, mistica, ce presupune asumarea unei forme de liniste interioara, de pace profunda, pentru a primi iluminarea. Pe de alta parte, imposibilitatea de a cuprinde totul, de a intelege complet realitatea din semnificatiile descoperite senzorial, face ca experienta contemplativa sa urmeze o cale transcendentala, in convingerea ca dincolo de toate lucrurile intelese, explicabile, se mai afla ceva, care nu poate fi sesizat prin perceptie.

Ocupand pozitia consonantica a „ratiunii spirituale”, inspiratia religioasa se manifesta ca poarta de acces catre revelatie, deschidere care survine unei trairi religioase capabile sa dea masura constiintei religioase autentice. Astfel, comportamentul moral va gira starea de sfintire ca manifestare lucratoare a sacrului in profan, dobandirea de harisme, viata spiritualizata etc.

Mesajul religios. Exemple de tipologii religioase

Comportamentul portant-spiritual (forma de normalitate)

Tipul astenicului luminos. Temperament ascetic, interiorizat, desprins de interesul pentru imagistica lumii inconjuratoare. Vede lumea in ratiunile ei ultime, in sensuri si rosturi. Se descopera in sine modestie, simplitate, bunatate si nevinovatie. Pentru el nu exista lucruri, ci doar idei; nu exista trup, ci doar duh; nu exista evenimente, ci doar intelesuri care decurg din evenimente. Este firav in cele din afara, dar robust in incredintari si intelept la cuget. Nu crede in rostul cuvintelor multe. Iubeste tacerea si intelege linistea nu ca pe o absenta, ci ca pe o fascinanta, eterna, imperturbabila prezenta. Stie cele ce vrei sa spui, intelege ceea ce nu reusesti sa alcatuiesti in cuvinte, asteptandu-te rabdator si altruist sa te manifesti. E vazator in duh si prevazator peste timp. Spiritul sau tacut, interiorizat, da falsa aparenta a unei asprimi; deasupra chipului acestei asprimi rasare insa inocenta unui suflet cald, abia trezit din reveria copilariei sale tarzii. Inima lui are doua definitii: iubirea si bucuria infanta a descoperirilor din slava in slava. Contemplativ, auster, manat in acelasi timp de o tandrete tainica pogorata pe chip din inalturile duhului, apare ca o raza de lumina ascunsa subtil in desisurile unei paduri, luminand amanuntele aparent nesemnificative, precum gazele si lichenii. Nu are idealuri cruciale, nu-si doreste vizibilitatea capeteniei de osti. E umil pentru sine, insa luminos si pregnant conturat pentru o statura de inger.

Comportamentul fetisist (forma patologica)

Are simtul proprietatii. Este un arghirofil innebunit de dorinta de a atinge bancnotele, aurul, argintul, pietrele scumpe. Viata sa se rezuma la „a avea” sau „a nu avea”. Ii place sa domine prin a-si face simtita prezenta la modul extrem de presant. Este primul care intinde mana spre celalalt pentru a-si da salutul, si nu se sfieste sa-si ia superiorul de umeri sau de brat pentru a-l convinge ca si-a facut aparitia in decorul acestuia. Dominant, tupeist, nonconformist, arivist, cleptoman. Mizeaza pe propria imagine incercand o pedanterie ieftina, usor badarana. Poarta amulete, cruciulite, talismane, bratari si lanturi ostentative; crede in zodii, soarta si noroc. Este de o superstitiozitate tactila – considerand ca trebuie sa poarte cu sine totdeauna un obiect, sau o categorie de obiecte pentru a-i fi asigurat succesul. Ii place sa-si mangaie lucrurile, hainele, blanurile, masina, recuzita casnica sau de serviciu, ca si cum si-ar lua adio pentru totdeauna de la lucrurile pe care s-a obisnuit sa le insufleteasca totdeauna cu bogata sa imaginatie obiectuala. E in stare, in situatii limita, sa aleaga sa salveze lucruri in defavoarea fapturilor vii, chiar in defavoarea oamenilor. Se inconjoara de nimicuri. Forma clinica a acestui comportament este tulburarea obsesiv-compulsiva legata de acumularea de bunuri, sau anxietatea ritualica, fetisista.

Comportamentul mistic-tactil (forma patologica)

Este miscat de energii care curg interior si-i bantuie intreaga existenta. Incearca sa dea definitii lumii inconjuratoare folosind simturile ca instrumente de relevare. Atinge rosturile lucrurilor cu finete si eterna vibratie. Crede ca lumea este facuta din lumina taborica a inceputurilor. Asemenea crede ca fiinta sa este un trup de lumina care se plineste pe sine prin relatia subtila care il conecteaza la celelalte lumini. Absoarbe sensuri din orice prezenta. Se roaga cu mainile, atinge in eter taine numai de el stiute. Ii place sa valseze, sa cante, sa-si umple ochii de culori si auzul de armonii. Este un artist al sunetelor, al formelor, al culorilor si al expresiei trupului: este muzician, pictor, sculptor, dansator; Are o imperturbabila gratie! E pedant, onest, orientat cu grija spre relevanta detaliilor. In registrul de normalitate al acestei tipologii se afla maestrii iconari, si taumaturgii.

Comportamentul portant-malefic (forma patologica)

Tipul astenicului intunecat care obisnuieste a se reinventa pe sine. Are intuitia timpului, a locului si a avantajelor ce decurg din acestea. Este un spirit ascutit, patrunzator, iscusit in verdicte si definitii. Stie ca se poate substitui inteligent oricarei identitati credibile. Vrea sa convinga, sa cucereasca inimi, vrea sa se faca vizibil. Are patrunderea specifica cunoscatorului, rabdarea si viclenia pradatorului, forta ariciului incoltit. Orice idee, orice situatie, orice descoperire, are pentru sine valoare sau nonvaloare functie doar de avantajele sau dezavantajele de imagine. Vede cu luciditate mutarile din viitor; este strateg, ambitios, insolent, razbunator, dar in aceste directii se manifesta cu maxima pretiozitate. Cunoasterea pentru el este egala cu norma orgoliului, ori suma amorului propriu. Disimuleaza dispretul pentru ceilalti refugiindu-se in complexitatea riturilor unei minti care developeaza continuu roluri, rosturi, mutari si permutari de avantaje si contexte ideologice menite sa-l puna in superioritate. Este egoistul perfect mascat in frunzisul preocuparilor recreativ-contemplative. In fond arta contemplativitatii sale este construita special spre a-i umili pe ceilalti cu potopul unor cunostinte si simtiri din cele mai inchipuite, si mai greu de atins. Este farsorul prin excelenta, manat de aventura unor subtilitati inteligente pe care doreste a le inmuia in sangele celorlalti. Este absent doar atunci cand il intrebi in avantajul tau; este rece, sticlos, indiferent; uneori mut de framantari si bantuieli launtrice.

Credulitatea – forma de patologie spirituala

Caracterizare:

– Constiinta religioasa este deformata;
– Sistemul de valori moral-religioase este incert, uneori substituit cu superstitii, fetisism, reminiscente din credintele pagane;
– Analiza valorica este suprimata prin mimetism si experimentarea unor emotii gregare;
– Lipsesc cu desavarsire educatia si modelele morale;

Atentatul spiritual religios. Desacralizarea spatiului spiritual

Caracterizare:

– Interventie brutala in spatiul spiritualitatii religioase;
– Anularea sistemului de valori spriritual-religioase si inlocuirea lor cu ideologii politice, devenite ”noua religie”;
– Eliminarea totala a orcarei forme de educatie moral-religioasa;
– Deteriorarea si eliminarea constiintei moral-religioase;
– Suprimarea modelelor moral-religioase;
– Deturnarea si manipularea modului de intelegere a mesajului religios autentic;
– Stimularea necredintei;
– Secularizarea;
– Desacralizarea spatiului spiritual-religios;

Factori de agresiune asupra spatiului spiritual religios

– Ceremonialistica epatanta, in contradictie cu virtutea smereniei; utilizarea de mijloace exagerate pentru punerea in valoare a actului religios (statii de amplificare, proiectoare, clopote electrice, accesorii sclipitoare, unele incadrandu-se mai degraba in „estetica” kitsch-ului); desacralizarea ritualului religios prin transmiterea televizata a momentelor tainice, pline de incarcatura spirituala (momente asupra carora exista recomandari clare in acest sens in cartile ritualului de cult), altfel spus: banalizarea prin hiperfolosinta;

– Supralicitatea abilitatilor manageriale, punerea in umbra sau eliminarea personalului din spatiul sacerdotal, din considerente legate de lipsa abilitatilor acestora pentru a strange cat mai multe venituri materiale, intr-un timp cat mai scurt – o pervertire totala a misiunii sacerdotale (Ex. Conceptul de „Marketing religios”);

– Aroganta teologica: pretentia de atotcunoastere a tuturor tainelor lumii; amestecarea nejustificata a viziunii stiintifice asupra lumii in argumentele teologice, din dorinta aroganta de a epata.

Concluzii

Latura spirituala a fiintei umane nu poate fi inteleasa corect daca nu este relationata sistematic la intregul ansamblu psihofiziologic. Aceasta integrare poate fi realizata printr-un model fractal capabil sa releve conexiunile profunde ale vietii spirituale in dinamica psiho-afectiva. Dimensiunile acestor conexiuni sunt reflectate de conjunctia campului de constiinta (Henry Ey) cu spatiul spiritual.

Normalitatea spatiului spiritual este conferita de proiectiile sacrului in lumea profana. Ea presupune un sistem de norme si asumarea acestuia la nivel de constiinta, vizibila in comportament. Patologia spirituala apare ca expresie a imposibilitatii de a corela spatiul de constiinta cu cel institutional. Patologia spirituala nu trebuie confundata cu patologia clinica, deoarece este intalnita numai la persoane sanatoase clinic, dar care isi declara public preocuparile spirituale, fara a le proba in realitate prin asumare individuala si comportament adecvat. Din acest motiv, autoritatea spirituala nu poate fi institutionalizata, singura „institutie spirituala” fiind cea a constiintei, iar singurul „simt” manifest la nivelul constiintei este constiinta existentei sacrului, pentru toate celelate simturi, patologia spirituala fiind transparenta. In acest considerent, putem intelege ca acolo unde patologia spirituala prolifereaza, sacrul se retrage.

Credinta releva sacrul prin asumarea personala si proba comportamentala. Ea poate fi caracterizata sistemic, fiind puternic ancorata in sistemul de valori, modelele morale si educationale, girata fiind de un nivel inalt de constiinta.

In spatiul spiritual, evenimentul de constiinta ca eveniment de viata se bazeaza pe un sistem de valori solid, pe modele si educatie.

Orice manifestare nesincera in spatiul spiritual tine de resortul patologiei.

Sursa: Certitudinea, nr. 41, 2019.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

ion antonescu, maresalul ion antonescu

Pentru a continua dezvaluirile noastre in ceea ce priveste chestiunea evreiasca din Romania, publicam una dintre scrisorile Maresalului Ion Antonescu catre Wilhelm Filderman, presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania din acea perioada, adica anii ’40. Sa vedem:

DOMNULE FILDERMAN,

In doua petitii succesive imi scrieti „de tragedia zguduitoare” si ma „implorati” in cuvinte impresionante, reamintind de „constiinta” si de „omenie” si subliniind ca sinteti „dator” sa apelati „la mine” si „numai” la mine, pentru evreii din Romania, care sint trecuti in ghetouri pregatite pentru ei pe Bug.

Pentru a amesteca tragicul in interventia Dvs., subliniati ca aceasta masura „este moartea, moartea, moartea fara vina, fara alta vina, decit aceea de a fi evrei”.

Domnule Filderman, nimeni nu poate sa fie mai sensibil ca mine la suferinta celor umili si fara aparare. Inteleg durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia sa intelegeti si Dvs., toti, la timp, pe a mea, care era aceea a unui neam intreg.

Va ginditi, v-ati gindit ce s-a petrecut in sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei si ce se petrece astazi, cind zi de zi si ceas de ceas platim cu marinimie si in singe, cu foarte mult singe, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reintoarcere si ne-au tratat de la Nistru pina la Odessa si pe meleagurile Marii de Azov?

Dar potrivit unei traditii, voiti sa va transformati si de asta data din acuzati in acuzatori, facindu-va ca uitati pricinile care au determinat situatiile pe care le plingeti. Sa-mi dati voie sa va intreb si prin Dvs. sa intreb pe toti coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atit mai frenetic cu cit suferintele si loviturile primite de noi erau mai mari.

Ce-ati facut Dvs., anul trecut cind ati auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia si Bucovina, au scuipat ofiterii nostri, le-au smuls epoletii, le-au rupt uniformele si cind au putut au omorit miseleste soldatii cu bite. Avem dovezi.

Aceiasi ticalosi au intimpinat venirea trupelor sovietice cu flori si au sarbatorit-o cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare. In timpul ocupatiei bolsevice, aceia pentru care va induiosati astazi au tradat pe bunii romani, i-au denuntat urgiei comuniste si au adus jalea si doliul in multe familii romanesti.

Din pivnitele Chisinaului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor nostri, care au fost astfel rasplatiti fiindca 20 de ani au intins o mina prieteneasca acestor fiare ingrate.

Sint fapte ce se cunosc, pe care le cunoasteti desigur si Dvs. si pe care le puteti afla in amanunt.

V-ati intrebat Dvs. de ce si-au incendiat evreii casele inainte de a se retrage? Va puteti explica de ce in inaintarea noastra am gasit copii evrei de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?

V-ati intrebat citi din ai nostri au cazut omoriti miseleste de coreligionarii Dvs., citi din ei au fost ingropati inainte de a fi morti? Voiti si in aceasta privinta dovezi, le veti avea.

Sint acte de ura, impinsa pina la nebunie, pe care evreii Dvs. au afisat-o impotriva poporului nostru tolerant si ospitalier, dar astazi demn si constient de drepturile lui.

Drept raspuns la marinimia cu care au fost primiti in mijlocul nostru si tratati, evreii Dvs., ajunsi comisari sovietici, imping trupele sovietice in regiunea Odessei printr-o teroare fara seaman, marturisita de prizonierii rusi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca noua pierderi.

In regiunea Marii de Azov, trupele noastre retragindu-se temporar si-au lasat citiva ofiteri si soldati raniti pe loc. Cind au reluat inaintarea si-au regasit ranitii mutilati ingrozitor.

Oamenii care puteau fi salvati si-au dat ultimul suspin in chinuri groaznice.

Li s-au scos ochii, li s-au taiat limba, nasul si urechile.

Iti dai, Domnule Filderman, seama de spectacol?

Te ingrozesti? Te induiosezi?

Te intrebi, de ce atita ura, din partea unor evrei rusi cu care nu am avut niciodata nimic de impartit.

Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs.

Nu va induiosati, daca aveti cu adevarat suflete, de ceea ce nu merita, induiosati-va de ceea ce merita.

Plingeti cu mamele care si-au pierdut in astfel de chinuri copiii sau cu aceia care si-au facut si lor si va face si Dvs. atita rau.

MARESAL ANTONESCU

19.X.1941

P.S. Un soldat ranit din P. Neamt a fost ingropat de viu din ordinul si sub ochii comisarilor sovietici evrei, desi nenorocitul implora sa nu-l ingroape, aratindu-le ca are 4 copii.

Sursa: Ion Coja, PROTOCOALELE KOGAIONULUI, editura Tara Noastra, 2004.

dumitru staniloae, omenie

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/04/pr-staniloae_2.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/04/pr-staniloae_2.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Dumitru Staniloae, despre omenie” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1560843270725{margin-bottom: 0px !important;}”]Notiunea romaneasca a omeniei e tot asa de greu de definit ca si notiunea dorului. Ea nu e notiune livresca, si deci usor de definit cum este cea indicata de cuvantul german menschlichkeit, sau menschlich, sau de cel francez humain.

Cuvintele germane menschlichkeit, menschlich se apleaca spre ideea de mila, avand un sens apropiat de barmherzigkeit. Iar cuvantul francez humain are, de asemenea, aproape numai un inteles sentimental. Grecii nu au un derivat de la anthropos incarcat de bogatia de sensuri a cuvantului romanesc si nici slavii nu au un derivat de la celovek, care sa afirme echivalentul omeniei.

Numai poporul roman a creat de la om un derivat incarcat de tot idealul spre care trebuie sa tinda omul – numai poporul roman a vazut in om aceasta potenta de suprema calitate, care poate exista in lume. Este o mare idee despre om implicata in notiunea omeniei; in notiunea de omenie e data omului o tinta pe care nu i-o da nici o conceptie filosofica si gandirea: nici unui popor.

Ubermensch al lui Nietzsche e ultima concluzie; a seniorului feudal nepasator la ceilalti oameni. Dar mai este acest Ubermensch „om”? Nu este el cu mult mai prejos de realitatea omului adevarat? Nietzsche ia in bataie de joc notiunea de om. Menschlich, all zu menschlich inseamna o fiinta umana demna de dispret, care se impaca cu toate formele de compromis si de slabiciune. Ubermensch inseamna cavalerul capabil de fapte mari, de acte mari, pentru a fi urmat de toti pe aceasta cale. Dar care e rostul acestor acte nu ni se spune. Se urmareste un fel de putere pentru putere.

Omenia romaneasca are multe sensuri; ea e prezenta in mod difuz intr-o multime de insusiri ale poporului roman. E un nume general pentru toate relatiile cinstite, atente, sincere, intelegatoare, lipsite de ganduri de inselare a semenilor.

A fi „om de omenie” inseamna a fi om adevarat, a fi realizat adevaratele calitati de om. Omenia inseamna frana in calea tuturor pornirilor care coboara pe cineva de la treapta de om. Omenia e granita intre om si animalul inconstient sau fiara, inseamna a nu fi „porc de caine”, adica obraznic ca un porc sau rau ca un caine, sau amandoua; inseamna a nu fi „lepra” de care oamenii trebuie sa se fereasca, pentru ca aduce o molima in viata lor.

„Un caine de om” indica pe cineva care nu mai e om sau care nu mai are din om decat capacitatea de a manifesta cu mai multa abilitate cruzimea cainelui. „Om de omenie” nu-i o insusire posibil de practicat in izolare, ci e o relatie cu ceilalti, e relatia normala a omului cu semenii sai. Omul nu e om decat in relatia normala cu semenii sai.

Omenia e contrariul individualismului, al nepasarii de ceilalti, e contrariul chiar al unui individualism prin care nu s-ar fi urmarit interese egoiste, ci simpla nepasare fata de ceilalti sau afirmarea de putere gratuita in stil nietzscheian. „Ma omenesc” fata de cineva inseamna ca ii acord atentiune si cinstire aceluia, ma feresc sa-l tratez intr-un mod grosolan, asa cum ar merita, poate.

Aceasta nu inseamna ca omenia trebuie sa fie lipsita de putere. Dimpotriva, celui ce vrea sa tina in frau egoismul sau chiar individualismul dornic de acte care uimesc, dar nu folosesc nimanui, i se cere o mare putere. Dar o si mai mare putere i se cere celui ce adauga la aceasta frana a egoismului sau a individualismului nepasator sau dornic de acte uimitoare, dar nefolositoare, efortul de a-si trai viata cu un folos pentru altii, in slujba altora.

Au fost si la noi unii care au depreciat notiunea romaneasca de omenie, pornind de la dispretuirea nietzscheiana a omului. Ei au vazut in omenie un fel de multumire cu existenta cenusie, umilita, un fel de cersire de mila si de iertare pentru faptul de a exista si de a incomoda in oarecare fel pe cineva. Sensul acesta minor al omeniei ei l-au dedus din expresii ca „un biet om de omenie”, „oameni suntem”.

Nu s-a remarcat insa ca atribuindu-se in mod gresit un caracter general expresiei „un biet om de omenie”, s-a admis implicit ca a fi om de omenie inseamna a accepta situatia de „biet” om, deci cel ce vrea sa scape de aceasta situatie trebuie sa foloseasca metodele necinstite si exploatatoare ale neomeniei, prin care ceilalti au scapat de situatia de „bieti” oameni.

Dispretuindu-se „omenia” acestui biet om, nu s-a bagat de scama ca se adresa acestuia invitatia de a renunta la omenie, de a se folosi de aceleasi metode necinstite si talharesti ale celorlalti pentru a realiza un om superior, chipurile, omului de omenie.

Se pune deci intrebarea: in afara de alternativa „biet om de omenie” sau om necinstit nu mai exista, in conceptia poporului nostru, nici o alta posibilitate? Nu poate exista un om de omenie care sa nu fie un “biet” om in raport cu ceilalti?

Poporul nostru n-a generalizat expresia „biet om de omenie”. Aceasta a folosit-o uneori numai pentru a stigmatiza un mediu care are ca rezultat ca un om de omenie trebuie sa se afle in situatia unui „biet” om. Faptul ca poporul nostru n-a generalizat insa aceasta expresie dovedeste ca in realitate exista oameni de omenie fara a fi bieti oameni, ca deci nu trebuie renuntat la omenie pentru a scapa de situatia unui „biet” om. Chiar in folosirea ei negeneralizata expresia „un biet om de omenie” cuprinde nu atat o nota de dispret pentru un om de omenie, cat o incriminare a unei nedrepte oranduiri sociale, care face posibil ca un om de omenie sa fie un „biet om”.

Depinde apoi de cine foloseste expresia alegerea unuia dintre cele doua sensuri posibile ale ei. Un om cinstit o foloseste indignandu-se pentru situatia de „biet om”, in care e tinuta omenia cuiva; un imoral o foloseste cu o nota de dispret pentru acest „neajutorat” „biet om de omenie”.

„Omenia” nelegata de starea de „biet om” a fost posibila mai ales in trecutul mai indepartat, cand in general majoritatea oamenilor din sat, daca nu toti, erau cinstiti. In timpul mai nou, inmultindu-se smecherii si inselatorii, cel ce refuza metodele acestea poate deveni usor un „biet om”.
Dar aceasta ne arata si calea de iesire din aceasta situatie: sa luptam pentru a ridica din nou din punct de vedere moral nivelul general al societatii.
Era de egalizare sociala pe care o traim a redus distanta sociala si materiala dintre oameni, adica dintre oamenii care apar ca „bieti oameni” fata de altii, care nu sunt in aceasta situatie. Prin aceasta astazi e mai usor ca omenia sa nu mai tina pe cineva in situatia inferioara de „biet om”, in comparatie cu altii, care sunt deasupra acestei stari prin neomenia lor.

In general, “a fi om de omenie” inseamna a si lupta pentru omenie, a lupta prin rusinarea si mustrarea celui care practica acte de neomenie; e o lupta care pentru a ramane lupta a omului de omenie trebuie sa fie bazata totdeauna pe exemplul personal. Caci omenia nu implica numaidecat o blandete pasiva, ci o blandete care, folosind si asprimea, isi arata la sfarsit iertarea pentru cel care a fost ajutat sa se elibereze din neomenie.

Omenia e un respect, o sfiala de om, o rusine de om de a fi necinstit cu el si cu toti, dar nu de cei ce si-au intinat frumusetea umanitatii cu o murdarie morala. Pe acestia i-a dispretuit poporul nostru si i-a doborat fie prin lupta directa, ca in cazul lui Fat-Frumos, fie, cand nu s-a putut prin lupta deschisa, prin pacaleala care l-a privat pe individul lipsit de omenie de avantajele lui dobandite prin neomenie si l-a facut de rasul lumii.

Omenia ca respect de om se acopera in parte cu dreptatea, iar neomenia, cu nedreptatea. Dar cu o nedreptate care nu e identica totdeauna cu respectul legii date, caci si legea poate fi nedreapta, poate favoriza situatii avantajoase pentru unii si dezavantajoase pentru altii.

Prin omenie un om se comporta fata de alt om ca fata de un egal al sau in umanitate, ca fata de un participant la umanitatea sa proprie.

Dincolo de legi, raportul de omenie e un raport de la om la om, ca intre partasii aceleiasi umanitati nu intr-un mod strict separat, ci oarecum comun. De aceea, omul de omenie considera suferinta si jignirea semenului sau ca o suferinta si ca o jignire proprie, pentru ca atinge o umanitate care este si a lui.

Prin omenie, cel ce respecta pe altul respecta o umanitate pe care o poarta si el. “A se omeni” fata de altul, pe care prin aceasta „il omeneste” inseamna a-si descoperi si a respecta propria umanitate, descoperind-o si respectand-o pe a altuia, sau a se ridica la nivelul propriei umanitati, ridicand-o pe a altuia.

Manifestand omenia mea, dovedesc ca am descoperit pe celalalt in umanitatea lui; descoperind umanitatea altuia nu se poate sa nu ma ridic la umanitatea din mine. Printr-un singur act descopar umanitatea din amandoi. Este o singura umanitate in amandoi, desi e purtata de doua subiecte. Prin omenie ne-am descoperit comuniunea in umanitate.

In felul acesta nu poate deveni cineva om decat in masura in care descopera pe ceilalti oameni ca oameni si-i trateaza ca oameni. Sunt om in solidaritate cu ceilalti. incercand sa cobor pe altul de la treapta de om, ma cobor pe mine; ridicandu-l pe altul in constiinta si comportarea mea la starea de om, m-am ridicat pe mine. Realitatea “om” este astfel o realitate corelativa. Posibilitatea mea ca om e legata de grija de altii.

Daca dupa momentul unui act de neomenie a reactionat in mine umanitatea pe care o port, datorita unei suferinte provocate altuia, ma rusinez fata de umanitatea mea, rusinandu-ma fata de umanitatea lui, pentru ca in esenta umanitatea lui e umanitatea mea. Mi-e rusine ca n-am fost om, pentru ca netratandu-l pe celalalt ca om, degradandu-l pe el ca om, m-am degradat pe mine.

Mi-e rusine de un act prin care am jignit deodata umanitatea lui si umanitatea mea. Daca as exista numai eu, nu mi-ar fi rusine de degradarea umanitatii mele. Umanitatea e data in mai multe persoane, pentru ca in felul acesta sa pot simti rusine si fata de mine jignind pe altul; pot simti rusine pentru jignirea umanitatii mele, intrucat am jignit-o in persoana altuia.

Omenia este, astfel, o sensibilitate la umanitatea comuna, care nu se lasa usor si total inabusita, care reactioneaza, in primul rand, din mine. Umanitatea mea persista chiar daca ma silesc sa o inabus. Persista si reactioneaza la actele mele de inabusire a ei prin comportarea mea neomenoasa fata de altul. Omenia este sensibilizarea umanitatii din mine si descoperirea unitatii dintre ca si umanitatea celuilalt. Umanitatea fiind comuna diferitelor subiecte umane, isi afirma si isi activeaza unitatea prin sensibilitatea manifestata in relatia dintre subiectele care sunt purtatorii aceleiasi umanitati.

De aceea, “dreptatea” pe care o implica omenia este nu numai o stare de egalitate exterioara intre doua subiecte despartite, ci si o relatie sau o comunicare afectiva: intre purtatorii comuni si deci egali ai aceleiasi umanitati.

Poporul roman manifesta, prin sensibilitatea particulara la ceea ce se cheama omenie, o sensibilitate deosebita la comuniunea in umanitate. Umanitatea in el si-a pastrat intr-un mod deosebit de accentuat sensibilitatea comunicanta, sensibilitatea ca mijloc de activare a unitatii sau a comunitatii umanitatii in subiectele diferite in care este ipostaziata.

Poporul roman, punand omenia ca sensibilitate a umanitatii la unitatea ei in varful valorilor imanente, a avut in ea nu numai izvorul tuturor valorilor, ci si garantia unitatii, si prin aceasta a pus un dig puternic in calea individualismului occidental, manifestat fie in reducerea comunitatii umane la treapta unei societati subordonate autoritatii externe a unei conduceri infailibile, fie prin acceptarea haosului de opinii, de ideologii si de tendinte contradictorii, cu incercarea de a pastra o oarecare unitate in planul politic, prin aritmetica democratiei.

Omenia reprezinta pentru poporul roman trezvia deosebita la umanitate si la comuniunea in umanitate; reprezinta activarea acestei comuniuni in umanitate; reprezinta constiinta umanitatii si a comunitatii in ea ca valoare suprema imanenta si criteriul oricarei valori. Dar aceasta inseamna ca in umanitate si in comunitatea in ea este stravezie si eficace adancimea ultimei taine a existentei.

In sfiala de om, in respectul de om, in rusinea de a nu fi om, exprimate prin omenie, romanul resimte sfiala de taina sfanta a omului. Murdarirea morala, batjocorirea, tararea in noroiul moral a semenilor, atragerea lor la acte inconstiente si cinice inseamna golirea omului de tot ce e sfant in el. Omul acela e capabil de orice. Caci pentru el nu mai exista nimic demn de respect.

Expresia “oameni suntem” poate insemna, de fapt, o ingaduinta reciproca, condamnabila a unor greseli vrute sau nevrute, cand e folosita inainte de savarsirea acelor greseli. Dar cand este folosita dupa savarsirea lor, poate insemna si o intelegere care se abtine de la o implacabila condamnare a celui ce a gresit, chiar daca cel ce acorda aceasta intelegere n-a gresit in acelasi fel. In acest caz, expresia manifesta constiinta neputintei omului de a se mentine intr-o absoluta impecabilitate. Se manifesta si in aceasta o sensibilitate a comunitatii in umanitate cu celalalt.

Dar expresia „oameni suntem” are si o forma inversa: „doar suntem oameni”, adica ai incredere in mine, caci sunt om, caci suntem oameni si de aceea „vorba-i vorba”. „Om” in aceasta expresie inseamna fiinta cea mai vrednica de incredere.

Deci calitatea de om il obliga pe cineva. Altfel, cade din calitatea de om.

Cuvantul omului trebuie sa fie mijlocul de autoangajare neclintita. Oamenii sunt fiinte legate intre ele printr-o comunitate si intr-un respect reciproc nu numai prin simtire, ci si prin vointa. Numai respectand pe celalalt ca om sunt si cu om.

„Om” este o notiune corelativa: sunt om intrucat esti si tu om pentru mine, suntem oameni impreuna. Aceasta e o calitate data, dar si o inalta obligatie reciproca, cea mai inalta obligatie reciproca pentru a mentine sau actualiza calitatea celei mai inalte fiinte imanente, pe care o reprezentam fiecare si cu care avem de a face. Calitatea aceasta nu se mentine si nu se actualizeaza printr-o comportare molesita, ci printr-un efort continuu, care reprezinta cel mai incordat eroism moral; n-ai fost „om” cand n-ai sarit in apararea semenului tau, cu mari riscuri pentru interesele tale sau chiar cu primejduirea vietii tale.

Este evident ca a fi „om” include o larga gama de stari si de comportari, de la intelegerea afectuoasa a greutatilor si chiar a greselilor semenului, pana la cea mai lucida intuire si severa implinire a indatoririlor morale fata de acela.

„A fi om la locul lui” exprima mai mult aceasta severitate fata de sine insusi in implinirea indatoririlor fata de semenul propriu sau fata de colectivitatea din care face parte. Aceasta persista in calitatea de om, nu cade din ea. Rezulta ca nu e un lucru usor a fi „om”. Acelasi inteles, cu accentuarea unei note de curaj, e cuprins in expresia „cutare a fost om odata”, adica a pus in relief accentuat umanitatea lui, cum nu se prea intampla la tot pasul.

In raport cu aceste ultime expresii, s-ar parea ca „omenia” pune mai mult in relief nota sentimentala a umanitatii, respectul si blandetea fata de altul, cu ferirea de a face rau, de a nedreptati pe altul, cata vreme „neomenia” ar exprima in ea insasi „cruzimea”, desconsiderarea, calcarea in picioare a celorlalti.

Dar avand in vedere ca pentru respectul, intelegerea, menajarea afectuoasa a altuia e necesara o infranare a egoismului propriu, omenia include si o nota de eroism moral. Totusi, se poate conchide ca ceea ce se accentueaza in mod deosebit prin „omenie” e nota afectiva, pe cand in expresiile „om la locul lui”, „a fi om odata”, se accentueaza mai mult constiinta severa a propriei datorii fata de altii. Insa ultimele expresii implica si intelesul celei dintai, precum si viceversa.

Se poate spune deci ca prin valoarea imanenta suprema pe care poporul roman o acorda „omeniei” si „omului”, el manifesta umanismul sau profund si prezent in toate starile sale sufletesti si in toate atitudinile sale, am zice in toata fiinta sa.

E un umanism prin care cunoaste si recunoaste intelectual si afectiv valoarea omului ca cea mai inalta valoare imanenta si se angajeaza cu sever eroism moral in respectarea si promovarea ei. E capacitatea intuitiei lucide si afective a acestei valori, ceea ce-i mai mult un program intelectual si moral.

A consemnat pentru noi pr. prof. Dumitru Staniloae.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

 

 [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

nikola tesla, lumina

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/06/tesla.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/06/tesla.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Nikola Tesla – Totul este Lumina” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1560769260208{margin-bottom: 0px !important;}”]

Interviu cu NIKOLA TESLA pentru revista „Immortality”

Nikola Tesla (sau Nicolae Teslea, dupa numele sau real) a fost un mare geniu roman din Banatul Sarbesc (bunicul lui Henri Coanda a fost bun prieten cu el si spunea ca vorbeste perfect romaneste), poate cel mai mare geniu inventator din ultimii 200 de ani. Inventiile sale (dintre care si cele descrise in caietele sale cu inventii neterminate) au revolutionat in mare masura tehnologiile pe care le avem in ziua de azi si de care ne bucuram. Daca nu era el, nu aveam sistemele de electricitate pe care le avem astazi, chiar daca i s-au atribuit lui Edison, rivalul sau, nu aveam internet si nici dispozitivele computationale pe care le avem (computere, tablete, smartphone s. a.). Va invitam sa cititi urmatorul interviu si sa reflectati la el, pentru a intelege un pic geniul lui Tesla.

Interviul a fost realizat in laboratorul sau din Colorado Springs in anul 1899.

JURNALIST: Domnule Tesla, dumneavoastra ati castigat gloria omului care a fost implicat in procesele cosmice. Cine sunteti dumneavoastra domnule Tesla?

TESLA: E o intrebare foarte interesanta, domnule Smith si voi incerca sa ii dau raspunsul potrivit.

JURNALIST: Se spune ca dumneavoastra sunteti din Croatia, din zona numita Lika, unde impreuna cu lumea, cresc copacii, pietrele si cerul instelat. Se spune ca satul dumneavoastra natal poarta numele florilor de munte, iar casa in care v-ati nascut se gaseste langa padure si langa biserica.

TESLA: Intr-adevar, toate acestea sunt reale. Sunt mandru de originea mea sarba si de patria mea croata.

JURNALIST: Futuristii spun ca secolul XX si secolul XXI s-au nascut in capul lui Nikola Tesla. Celebreaza campul magnetic inversat si canta imnuri motorului cu inductie. Creatorul lor a fost numit „vanatorul care a prins lumina in retelele sale din profunzimile pamantului” si „razboinicul care a capturat focul cerului”. Se spune ca este parintele curentului alternativ, care va face ca Fizica si Chimia sa domine jumatatea lumii. Industria il va proclama drept supremul sau sfant, un bancher pentru cei mai mari binefacatori. In laboratorul lui Nikola Tesla, pentru prima data a fost rupt un atom. S-a creat o arma care produce vibratii seismice. Acolo s-au descoperit raze cosmice negre. Cinci rase i se vor ruga in templul viitorului, pentru ca le-a aratat un mare secret: acela ca elementele lui Empedocle pot fi udate cu fortele vietii eterilor.

TESLA: Da, acestea sunt unele dintre cele mai importante descoperiri ale mele. Chiar si asa sunt un om invins. Nu am atins cel mai important dintre obiectivele mele.

JURNALIST: Care este aceasta dorinta, domnule Tesla?

TESLA: Vreau sa iluminez intreg Pamantul. Exista suficienta electricitate cat pentru a crea un al doilea soare. Lumina ar aparea in jurul ecuatorului, ca un inel in jurul lui Saturn. Omenirea nu este pregatita pentru ceva atat de maret. In Colorado Springs am impregnat pamantul cu electricitate. De asemenea putem iriga si celelalte energii, cum este cea mentala pozitiva, care se gaseste in muzica lui Bach sau Mozart, sau in versurile marilor poeti, in interiorul Pamantului existand o energie de bucurie, pace si iubire, care se exprima, de exemplu, prin intermediul unei flori ce creste pe pamant, al alimentelor care ies din el si a tot ceea ce constituie caminul omului. Am petrecut ani, cautand modalitatea in care aceasta energie sa poata influenta lumea. Frumusetea si aroma trandafirilor pot fi utilizate ca leac, iar razele soarelui ca aliment. Viata este un numar infinit de forme, iar datoria oamenilor de stiinta este aceea de a le regasi in toate formele de materie. Trei lucruri sunt esentiale in acest sens. Tot ceea ce fac este sa le caut. Stiu ca nu le voi gasi, dar chiar si asa nu voi renunta la ele.

JURNALIST: Care sunt aceste lucruri?

TESLA: O problema este hrana, ce energie stelara sau terestra ii poale alimenta pe cei infometati de pe Pamant? Cu ce vin se poate potoli toata setea, pentru ca persoanele sa-si poata insufleti inima si sa inteleaga ca sunt zei? Un alt lucru este acela de a distruge puterea raului si a suferintei in care trece viata omului! Uneori se produce ca un fel de epidemie in profunzimile spatiului. In aceste secol boala s-a extins de la Pamant la Univers. Al treilea lucru este: exista un exces de lumina in Univers? Am descoperit o stea care, in acord cu legile astronomice si matematice, ar putea disparea si chiar si asa nimic nu s-ar schimba. Acea stea se afla intr-o galaxie. Lumina poate fi emisa cu asa o densitate, incat ar incapea intr-o sfera mai mica decat un mar si in acelasi timp mai grea decat Sistemul nostru Solar. Religiile si filosofiile arata ca omul poate ajunge sa fie Cristos, Buddha si Zaratustra. Ceea ce incerc sa demonstrez este revolutionar si aproape incredibil. Este ceea ce trebuie facut in Univers pentru ca fiecare fiinta sa se nasca asemenea lui Cristos, Buddha sau Zaratustra. Stiu ca gravitatia este potrivnica la tot ceea ce vrea sa zboare, iar intentia mea nu este aceea de a face dispozitive de zbor (avioane sau rachete), ci de a-i invata pe individ sa-si recupereze constiinta propriilor sale aripi… in afara de asta incerc sa trezesc energia continuta in aer. Exista izvoare principale de energie. Ceea ce se considera ca spatiu vid nu este decat o manifestare a materiei care nu este trezita. Nu exista spatiu vid pe aceasta planeta si nici in Univers… Gaurile negre, despre care vorbesc astronomii, sunt cele mai puternice izvoare de energie si de viata.

JURNALIST: La fereastra camerei dumneavoastra de la hotelul Waldorf-Astoria, la etajul treizeci si trei, in fiecare dimineata vin pasarile.

TESLA: Un om trebuie sa fie sensibil fata de pasari. Aceasta se datoreaza aripilor sale. Fiinta umana le avea, odata, vizibile!

JURNALIST: Dumneavoastra nu ati incetat sa zburati din acele zile indepartate din Smiljan!

TESLA: Am vrut sa zbor de pe acoperis si am cazut: calculele copiilor pot fi eronate. Amintiti-va ca aripile tineretii vor sa aiba totul in viata!

JURNALIST: Ati fost vreodata casatorit? Nu se stie daca dumneavoastra aveti o afectiune pentru iubire, sau pentru vreo femeie. Pozele din tinerete arata ca erati un barbat atragator.

TESLA: Da, nu am facut-o. Exista doua puncte de vedere: fie prea multa afectiune, fie deloc. Punctul intermediar serveste pentru a intineri rasa umana. Femeile, pentru anumiti barbati, hranesc si intaresc vitalitatea si spiritul lor. A fi singur are acelasi efect pentru alte persoane. Am ales acest al doilea drum.

JURNALIST: Admiratorii dumneavoastra se plang ca atacati relativitatea. Este ciudata afirmatia dumneavoastra ca materia nu are energie. Totul este inundat cu energie, unde este?

TESLA: Mai intai a fost energia si apoi materia.

JURNALIST: Domnule Tesla, este la fel ca si atunci cand ati spus ca v-ati nascut din tatal dumneavoastra si nu din dumneavoastra.

TESLA: Exact! Ce se intampla cu nasterea Universului? Materia se creeaza pornind de la energia originala si eterna pe care noi o cunoastem ca lumina. Ea straluceste si apar stelele, planetele, omul si tot ceea ce este pe Pamant si in Univers. Materia este o expresie a infinitelor forme ale luminii, deoarece energia este mai veche decat ea. Exista patru legi ale Creatiei. Prima este aceea ca mintea nu poate concepe sau masura matematic sursa intregii structuri incurcate si obscure; in aceasta particula incape tot Universul. A doua lege rezida in obscuritatea expansiva, care este adevarata natura a luminii, din inexplicabil se transforma in lumina. A treia lege este necesitatea luminii de a se transforma intr-o materie de lumina. A patra lege este: nu exista inceput nici sfarsit; cele trei legi anterioare se produc mereu, iar Creatia este eterna.

JURNALIST: In ostilitatea Teoriei Relativitatii dumneavoastra mergeti atat de departe incat realizati conferinte impotriva creatorului ei, in cadrul petrecerilor zilelor dumneavoastra de nastere…

TESLA: Amintiti-va: nu spatiul se curbeaza, ci mintea umana, care nu poate intelege infinitul si eternitatea! Daca relativitatea a fost clar inteleasa de creatorul sau, ar castiga nemurire chiar si fizica, daca aceasta i-ar face placere. Eu sunt parte dintr-o lumina, iar aceasta este muzica. Lumina umple cele sase simturi ale mele: o vad, o aud, o simt, o miros, o ating si o gandesc. A gandi la ea este cel de-al saselea simt al meu. Particulele de lumina sunt note scrise. O raza poate fi o intreaga sonata. O mie de globuri de fulger sunt un concert. Pentru acest concert am creat un glob de fulgere care pot fi ascultate pe varfurile inghetate ale Himalaiei. Legat de Pitagora si de matematici, un om de stiinta nu poate si nu trebuie sa incalce aceste doua lucruri. Numerele si ecuatiile sunt semne care marcheaza muzica si sferele. Daca Einstein ar fi ascultat aceste sunete, nu ar fi creat Teoria Relativitatii. Aceste sunete sunt mesaje adresate mintii asupra faptului ca viata are un sens, ca Universul exista in perfecta armonie, iar frumusetea sa este cauza si efectul Creatiei. Aceasta muzica este ciclul etern al paradisurilor stelare. Bataile inimii omului sunt parte din simfonia Pamantului. Newton a invatat ca secretul se afla in dispozitia geometrica si in miscarea corpurilor ceresti. A recunoscut ca legea suprema a armoniei exista in Univers. Spatiul curb este haos, haosul nu este muzica. Einstein este mesagerul epocii de zgomot si de furie.

JURNALIST: Domnule Tesla, dumneavoastra auziti aceasta muzica?

TESLA: O ascult tot timpul. Auzul meu spiritual este atat de mare cum este cerul pe care il vedem deasupra noastra. Mi-am marit auzul natural cu radarul. in acord cu Teoria Relativitatii, doua linii paralele se intalnesc in infinit. De aceea curba spatiului lui Einstein se va indrepta. Odata creat, sunetul dureaza pentru totdeauna, pentru un minut poate disparea, dar continua sa existe in liniste, care este cea mai mare putere a omului. Nu, nu am nimic impotriva domnului Einstein. El este o persoana foarte amabila si a facut multe lucruri bune, dintre care unele ajung sa faca parte din muzica. Am sa-i scriu si voi incerca sa-i explic faptul ca eterul exista, iar particulele sale sunt cele care mentin Universul in armonie si viata in eternitate.

JURNALIST: Spuneti-mi, va rog, ce conditii adopta un inger pe Pamant?

TESLA: Am zece din acestea. Pastrez o buna evidenta, vigilenta.

JURNALIST: Voi documenta toate cuvintele dumneavoastra, stimate domn Tesla.

TESLA: Prima conditie este o inalta constientizare a misiunii si a muncii de facut. Aceasta trebuie, chiar si vag, sa existe din primele zile. Sa nu avem falsa modestie: artarul stie ca este un arbore de artar si un arbust de langa el, stie ca este un arbust. Cand aveam doisprezece ani, eram sigur ca voi ajunge la cascada Niagara. Stiam din copilarie ca voi realiza majoritatea descoperirilor mele, chiar daca nu aveam totul clar… a doua conditie pentru a se adapta este determinarea. Am determinat tot ce am putut.

JURNALIST: Care este cea de-a treia conditie a intelegerii, domnule Tesla?

TESLA: Ghidare pentru toate energiile vitale si spirituale in actiune. Prin urmare, purificarea de multele efecte si necesitati pe care le are omul. De aceea nu am pierdut nimic, ci am castigat. Asa ca ma bucur de fiecare zi si noapte. Notati: Nikola Tesla a fost un om fericit… A patra conditie este aceea de a ajusta ansamblul fizic cu munca.

JURNALIST: Ce vreti sa spuneti, domnule Tesla?

TESLA: In primul rand, mentinerea ansamblului. Corpul omului este o masina perfecta. Imi cunosc circuitul si ceea ce este bun pentru el. Alimente pe care aproape toata lumea le mananca, pentru mine sunt nocive si periculoase. Uneori am vizualizat bucatari din lume conspirand cu totii impotriva mea… Atingeti-mi mana.

JURNALIST: Este rece.

TESLA: Torentul sanguin poate fi controlat, la fel si multe procese din jurul si din interiorul nostru. De ce sunteti speriat, tinere?

JURNALIST: Mark Twain a scris Strainul misterios, o carte minunata despre Satan, inspirata de dumneavoastra.

TESLA: Cuvantul „Lucifer” este mai fermecator. Domnului Twain ii place sa glumeasca. Cand eram copil am fost vindecat o data, citind cartile sale. Cand ne-am intalnit aici si i-am povestit, era atat de emotionat incat a plans. Am devenit prieteni si el venea adesea la laboratorul meu. Odata a cerut sa-i arat o masina care, prin vibratie, provoaca un sentiment de fericire. Era una dintre acele inventii pentru divertisment, ceea ce uneori imi place sa fac. L-am avertizat pe dl. Twain sa nu ramana sub acele vibratii. El nu a tinut cont si a ramas mai mult timp. A sfarsit ca o racheta, tinandu-si pantalonii si a intrat intr-o anumita incapere. A fost teribil de distractiv, dar mi-am pastrat seriozitatea. Insa pentru a ajusta circuitul fizic, in afara de alimente, somnul este foarte important. Plecand de la o munca lunga si obositoare, care necesita un efort suprauman, dupa o ora de somn as fi complet recuperat. Am obtinut capacitatea de a administra somnul, de a adormi si de a ma trezi la un anumit moment. Daca fac ceva ce nu inteleg, ma fortez sa gandesc in somn pentru a gasi o solutie. A cincea conditie este aceea de a ajusta memoria. Poate in memoria persoanelor, creierul este pastratorul cunostintelor despre lume si al cunostintelor dobandite pe durata vietii. Creierul meu este ocupat cu lucruri mai importante decat amintirea, culege ceea ce este necesar la un moment dat, toate acestea ne inconjoara. Trebuie doar sa le interiorizam. Tot ce am vazut, auzit, citit si invatat vreodata, ne insoteste sub forma de particula a luminii. Pentru mine aceste particule sunt supuse si fidele. Ca student am invatat pe de rost Faust-ul lui Goethe, cartea mea preferata, in germana; si acum pot sa-l recit pe tot. Mi-am tinut inventiile, ani de zile „in cap”, inainte de a le duce la bun sfarsit.

JURNALIST: Ati mentionat adesea puterea vizualizarii.

TESLA: As avea de multumit vizualizarii pentru tot ceea ce am inventat. Intamplarile din viata mea si inventiile sunt reale in fata ochilor mei, ca orice fenomen sau element. In tinerete imi era teama de a nu sti ce este, dar mai tarziu am invatat sa folosesc aceasta putere ca un talent exceptional si un dar. Il alimentam si-l protejam cu gelozie. De asemenea am facut corectarile prin intermediul vizualizarii, la majoritatea inventiilor mele si le finalizam in acest fel. Prin intermediul vizualizarii mentale am rezolvat ecuatii matematice complexe. Datorita acestui dar pe care il am, voi primi distinctia de inalt Lama in Tibet. Vederea si auzul meu sunt perfecte si, as indrazni sa spun, mai puternice decat la ceilalti. Aud tunetul de la 150 de kilometri distanta si vad culori pe cer, pe care altii nu le pot vedea. Aceasta vedere si auz extinse le am de cand eram copil. Mai tarziu mi le-am dezvoltat in mod constient.

JURNALIST: In tinerete ati fost bolnav de mai multe ori. Este boala o necesitate de adaptare?

TESLA: Da. Deseori este rezultatul excesului de epuizare sau forta vitala, dar adesea este purificarea mintii si a corpului de toxinele care au fost acumulate. Este necesar ca omul sa sufere din cand in cand. Marea majoritate a bolilor se afla in spirit. De aceea spiritul poale vindeca aproape toate bolile. Cand eram student am fost bolnav de holera, care a devastat regiunea Lika. M-am vindecat deoarece tatal meu imi permisese, in sfarsit, sa studiez tehnologia, care era viata mea. Iluzia pentru mine nu a fost o boala, ci capacitatea mintii de a penetra dincolo de cele trei dimensiuni ale Pamantului. Am avut iluzii toata viata si le-am primit asemeni tuturor celorlalte fenomene ce ne inconjoara. Odata, in copilarie, ma plimbam pe malul raului cu unchiul meu si i-am spus: „Din apa va iesi un pastrav, am sa arunc o piatra si am sa-l prind.” Asa s-a si intamplat. Speriat si surprins, unchiul meu exclama: „Vade retro, Satanas!” Era o persoana foarte educata si vorbea latina… Eram la Paris cand am vazut moartea mamei mele. In cer, plini de lumina si de muzica am vazut creaturi minunate. Una dintre aceste creaturi avea caracterul mamei mele, ma privea cu o iubire infinita. Dupa ce viziunea a disparut am stiut ca mama mea murise.

JURNALIST: Care este al saptelea legamant, domnule Tesla?

TESLA: Cunoasterea transformarii energiei mentale si vitale in ceea ce dorim si dobandirea controlului asupra tuturor sentimentelor. Hindusii o numesc Kundalini-Yoga. Aceasta cunoastere poate fi deprinsa, fapt care necesita multi ani, sau de asemenea poate fi dobandita la nastere. Majoritatea dintre ele le-am dobandit din nastere. Se afla in cea mai stransa legatura cu energia sexuala, care este una dintre cele mai raspandite din univers. Femeia este cel mai mare hot al acestei energii si in consecinta al puterii spirituale. Am stiut asta mereu si de aceea am fost vigilent. Prin mine insumi am creat ce vroiam: o masinarie reflexiva si spirituala.

JURNALIST: Al noualea legamant, domnule Tesla?

TESLA: Fa tot posibilul, in fecare zi, in orice moment, pentru a nu uita cine suntem si de ce suntem pe Pamant. Exista persoane extraordinare care lupta cu boala, cu saracia, sau cu societatea care ii raneste cu stupizenia ei, cu neintelegerea, cu persecutia si cu alte probleme de care este plina tara. Exista multi ingeri cazuti pe Pamant.

JURNALIST: Care este a zecea adaptare?

TESLA: Este cea mai importanta. Scrie in revista ca domnul Tesla s-a jucat. Si si-a petrecut toata viata jucandu-se si i-a facut placere.

JURNALIST: Domnule Tesla, fie in legatura cu concluziile sau cu munca dumneavoastra, este acesta un joc?

TESLA: Da, draga baiete. Cat am vrut sa ma joc cu electricitatea! Mereu ma infior cand aud povestea grecului care a furat focul. O poveste teribila despre tinte si vulturi ciugulindu-i ficatul. Oare Zeus nu avea suficiente fulgere si tunete si a fost afectat de o fervoare? Exista o neintelegere…Fulgerele sunt cele mai frumoase jucarii care exista. Nu uitati sa subliniati in textul dumneavoastra ca Nikola Tesla a fost primul om care a descoperit fulgerul.

JURNALIST: Domnule Tesla, dumneavoastra vorbiti despre ingeri si adaptarea lor la Pamant.

TESLA: In realitate este acelasi lucru. Puteti scrie urmatoarele: a indraznit sa ia asupra sa prerogativele lui Indri, Zeus si Perun. Imaginati-vi-l pe unul dintre acesti Zei intr-un costum negru de seara, cu joben si cu manusi albe de bumbac, pregatind tunete, fulgere si cutremure pentru elita orasului New York!

JURNALIST: Cititorii sunt incantati de umorul ziarului nostru. Imi creati confuzie atunci cand spuneti ca descoperirile dumneavoastra au enorme beneficii pentru persoane si ca totodata reprezinta un joc, multi se vor uita incruntati.

TESLA: Stimate domn Smith, problema este ca lumea ia totul foarte in serios. Daca nu ar face-o, ar fi mai fericita si ar trai mai mult. Un proverb chinez spune ca seriozitatea reduce viata. Pentru ca cititorii ziarului sa nu se incrunte, sa ne intoarcem la lucrurile care le considera importante.

JURNALIST: Ar fi incantati sa va cunoasca filosofia.

TESLA: Viata este un ritm care trebuie inteles. Simtind ritmul, il las sa ma conduca si il constientizez. A fost foarte agreabil si mi-a dat toata cunoasterea pe care o am. Tot ceea ce traiesc se afla intr-o legatura profunda si minunata: omul si stelele, amibele si soarele, inima si circulatia unui numar infinit de lumi. Aceste legaturi sunt indestructibile, dar pot fi slabe, pot favoriza si crea legaturi noi si diferite in lume si care sa nu le violeze pe celelalte. Cunoasterea vine din spatiu. Viziunea noastra este ansamblul perfect. Avem doi ochi: cel pamantesc si cel spiritual. Se recomanda sa se transforme intr-un singur ochi. Universul este viu in toate manifestarile sale, ca un animal ganditor. Piatra este o fiinta ganditoare si sensibila, la fel ca plantele, animalele si omul. O stea care straluceste poate fi vazuta, iar daca nu am fi ingamfati am intelege limbajul si mesajul sau. Respiratia, ochii si urechile omului trebuie sa se conformeze cu respiratia, ochii si urechile Universului.

JURNALIST: Cand spuneti asta, mi se pare ca aud textele budiste, vorbe sau Parazulzusa taoista.

TESLA: Asa este! Asta inseamna ca exista o cunoastere generala si ca exista Adevarul, pe care omul l-a detinut mereu. Dupa simtirea si experienta mea, Universul are o singura substanta si o energie suprema cu un numar infinit de manifestari ale vietii. Cel mai bine este ca descoperirea naturii secrete sa o reveleze pe cealalta. Nu pot fi ascunse, exista in jurul nostru, dar suntem orbi si surzi fata de ele. Daca ne legam emotional de stele, ele insele vor veni la noi. Exista o gramada de mere, dar un singur Newton. El a avut nevoie de un singur mar care a cazut in fata lui.

JURNALIST: Va pun o intrebare care ar fi putut fi pusa la inceputul acestei discutii: ce a fost pentru dumneavoastra electricitatea, draga domnule Tesla?

TESLA: Totul este electricitate. La inceput a fost lumina, izvor nesfarsit din care provine materialul si este distribuit spre toate formele care reprezinta Universul si Pamantul, cu toate aspectele sale de viata. Negrul este adevarata fata a Luminii, doar ca nu o vedem. Este remarcabila gratie a omului si celorlalte creaturi. Fiecare dintre particulele sale poseda lumina, caldura, forta nucleara, radiatie, chimie, mecanica si energie inca neidentifcata. Are puterea de a crea Pamantul cu orbita sa. Este autentica parghie a lui Arhimede.

JURNALIST: Domnule Tesla, dumneavoastra sunteti prea absorbit de electricitate.

TESLA: Sunt electricitate. Sau daca preferati, sunt lumina in forma umana. Si dumneavoastra sunteti electricitate, domnule Smith, dar nu va dati seama.

JURNALIST: De aceea aveti capacitatea de a suporta descarcarile de un milion de volti prin corpul dumneavoastra?

TESLA: Imaginati-va un gradinar atacat de ierburi. De fapt asta ar fi o nebunie. Corpul si creierul omului sunt facute dintr-o mare cantitate de energie. In minte exista cea mai mare parte a electricitatii. Energia, care este diferita la fiecare persoana, este ceea ce face din fiinta umana „eu” sau „suflet”. Pentru alte creaturi, in esenta lor, sufletul plantei este sufletul mineralelor si al animalelor. Functia cerebrala si mintea se manifesta in lumina, in tinerete ochii mei erau negrii, acum sunt albastrii, iar cu trecerea timpului, cum tensiunea creierului devine mai puternica, vor fi mai aproape de alb. Albul este culoarea cerului. Pe geamul meu, intr-o dimineata a venit un porumbei alb, caruia ii dadeam sa manance. El vrea sa-mi spuna ca era pe moarte. Din ochii lui ieseau suvoaie de lumina. N-am vazut niciodata la vreo creatura atata lumina ca in ochii acelui porumbel.

JURNALIST: Personalul din laboratorul dumneavoastra vorbeste de scanteieri de lumina, foc si fulgere care se produc daca sunteti suparat sau intr-un oarecare tip de risc.

TESLA: Este vorba despre descarcarea psihica sau o avertizare pentru a fi atent. Lumina a fost mereu de partea mea. Stiti cum am descoperit campul magnetic rotativ si motorul cu inductie, care m-au facut celebru cand aveam 26 de ani? Intr-o dupa amiaza de vara, in Budapesta, am vazut cu prietenul meu, apusul soarelui. Mii de flacari se roteau in mii de culori arzatoare. Mi-am amintit de Faust si am recitat versurile sale, iar apoi, ca intr-o ceata am vazut rotindu-se campul magnetic si motorul cu inductie. Le-am vazut in Soare.

JURNALIST: Personalul hotelului spune ca in momentul trasnetului se intampla sa va izolati in camera si sa vorbiti cu sine.

TESLA: Vorbesc cu fulgerul si cu tunetul.

JURNALIST: Cu ele? In ce limba, domnule Tesla?

TESLA: In majoritatea cazurilor in limba mea materna. Limba se bazeaza pe cuvinte si pe sunete, mai ales in poezie, pentru care este potrivita.

JURNALIST: Cititorii revistei noastre ar fi foarte recunoscatori daca ati explica aceasta.

TESLA: Sunetul exista nu doar in tunet si in fulger, ci si in transformare, in stralucire si in culoare. O culoare poate fi ascultata. Limba este formata din cuvinte, ceea ce inseamna ca este constituita din sunete si din culori. Toate tunetele si fulgerele sunt diferite si au nume. Pe unele dintre ele le chem cu numele celor care mi-au fost apropiati in viata, sau ale celor pe care ii admir. In stralucirea cerului si a tunetului traiesc mama mea, sora mea, fratele meu Daniel, un poet: Iovan Iovanovic Zmai (Jovan Jovanovic Zmaj) si alte persoane din istoria sarbeasca. Nume ca Asisaiah, Ezechiel, Leonardo, Beethoven, Goya, Faraday, Puskin si toate bancile de foc arzator si dimineti de fulgere si tunete, care nu se opreau toata noaptea, aducand pretioasa ploaie pe Pamant, arzand copacii si satele. Exista fulgere si tunete si sunt cele mai stralucitoare si mai puternice, care revin, iar eu le recunosc dintre o mie.

JURNALIST: Pentru dumneavoastra stiinta si poezia sunt acelasi lucru?

TESLA: Acestea sunt cei doi ochi ai unei persoane. Pe William Blake l-am invatat ca Universul s-a nascut din imaginatie, ca se mentine si va exista cat timp exista un ultim om pe pamant. Ea a fost roata cu care astronomii au putut culege stelele tuturor galaxiilor. Este energia creativa, identica energiei luminii.

JURNALIST: Pentru dumneavoastra imaginatia este mai reala decat viata insasi?

TESLA: Ea da lumina vietii. M-am alimentat cu gandirea mea, am invatat sa controlez emotii, vise si viziuni. Mereu am apreciat cum mi-am hranit entuziasmul. Pe durata intregii vieti mi-am petrecut mult timp in extaz. Aceasta a fost izvorul fericirii mele. M-am ajutat pe parcursul tuturor acestor ani sa fac fata muncii, ceea ce a fost suficient pentru cinci vieti. Cel mai bine este a munci noaptea, datorita luminii stelare si a legaturii stranse.

JURNALIST: Dumneavoastra ati spus ca eu sunt, ca orice fiinta, Lumina. Acest lucru ma flateaza, dar marturisesc ca nu-l inteleg foarte bine.

TESLA: De ce e nevoie sa intelegeti, domnule Smith? Este de-ajuns sa credeti. Totul este lumina. Intr-una din razele sale se afla destinul natiunilor. Fiecare natiune are propria sa raza in acest mare izvor de lumina pe care il vedem si care este Soarele. Si amintiti-va ca nu este om care sa fi existat si sa nu fi murit! S-a transformat in lumina si ca atare inca exista. Secretul sta in faptul ca particulele de lumina revin la starea lor originala.

JURNALIST: Asta este invierea?

TESLA: Prefer sa o numesc intoarcere la o energie anterioara. Cristos si multi altii cunosteau secretul. Caut modalitatea de a conserva energia umana. Este vorba de formele luminii, uneori direct ca lumina cereasca. Nu am cautat-o pentru beneficiul meu propriu, ci pentru binele tuturor. Cred ca descoperirile mele fac viata oamenilor mai usoara si mai suportabila si ii indreapta pe oameni spre spiritualitate si spre nemurire.

JURNALIST: Credeti ca timpul poate fi abolit?

TESLA: Nu de tot, datorita faptului ca prima caracteristica a energiei este aceea ca se transforma. Aceasta se afla in continua transformare, ca norii taoistilor. Totusi, este posibil sa se profite de faptul ca omul isi pastreaza constiinta dupa viata pamanteasca. In toate colturile Universului exista energia vietii; una dintre ele este nemurirea, a carei origine este in afara omului si il asteapta. Universul este spiritual, la fel ca jumatate din noi, deoarece nu cunoastem natura sa si modul de a ne armoniza viata cu ei. Eu sunt om de stiinta, stiinta este probabil forma cea mai convenabila de a gasi raspuns la intrebarea care mereu m-a urmarit si face ca zilele si noptile mele sa se transforme in foc.

JURNALIST: Care este aceasta intrebare?

TESLA: Cum va stralucesc ochii…! Ceea ce eu vream sa stiu este ce se intampla cu o stea cazatoare cand se stinge soarele… Stelele cad sub forma de praf sau samanta in aceasta lume sau in altele, iar soarele se disperseaza in mintile noastre, in vietile multor fiinte, ceea ce va renaste ca o noua lumina, sau vant cosmic, dispersate in infinit. Inteleg ca este necesar ca acesl lucru sa fie inclus in structura Universului. Chestiunea este, totusi, ca una dintre aceste stele si unul dintre acesti sori, chiar si cel mai mic, se pastreaza.

JURNALIST: Dar, domnule Tesla, va dati seama ca acest lucru este necesar si este inclus in constitutia lumii?

TESLA: Cand un om devine constient, urmatoarea lui tinta trebuie sa fie aceea de a alerga pana la o stea cazatoare si a incerca s-o prinda. Va trebui sa inteleaga ca viata i-a fost data pentru asta si va fi salvat, in cele din urma va fi posibil sa prindem stele.

JURNALIST: Si ce se va intampla atunci?

TESLA: Creatorul va rade, spunand: „Cad doar pentru ca tu sa le urmaresti si sa le prinzi.”

JURNALIST: Nu sunt toate acestea opusul durerii cosmice, pe care o mentionati atat de des in scrierile dumneavoastra? Si ce este durerea cosmica?

TESLA: Nu, deoarece suntem pe Pamant… Este o boala de a carei existenta majoritatea persoanelor nu sunt constiente si care produce multe alte boli, suferinta, saracia, raul, razboaiele si toate celelalte, ceea ce face ca viata umana sa fie o conditie absurda si oribila. Aceasta boala nu poate fi vindecata complet, dar constiinta o face mai putin complicata si periculoasa. De fiecare data cand vreuna din persoanele mele apropiate si dragi au fost ranite, am simtit durerea fizica. Aceasta se intampla deoarece corpurile noastre sunt facute din materie similara, iar sufletul nostru are legatura cu filamentele indestructibile. Tristetea de neinteles care ne apasa uneori, inseamna ca undeva, pe cealalta parte a planetei, un copil, un om generos a murit. Universul intreg este in anumite perioade bolnav de sine si de noi. Disparitia unei stele si aparitia cometelor ne afecteaza mai mult decat ne putem imagina. Relatiile dintre creaturile Pamantului sunt si mai puternice, din cauza sentimentelor si gandurilor noastre, floarea va mirosi si mai frumos sau va cadea in liniste. Trebuie sa invatam sa fim adevarati pentru a fi vindecati. Remediul se afla in inimile noastre si de asemenea in inima animalelor pe care le numim Univers.

OPT FRAZE CELEBRE ALE LUI NIKOLA TESLA:

  • Poate ar fi mai bine, in aceasta lume a noastra din prezent, ca o idee revolutionara sau o inventie, in loc sa fie ajutata si aplaudata, sa fie impiedicata si maltratata in adolescenta sa.
  • Virtutile si defectele noastre sunt inseparabile, la fel ca forta si materia. Cand se separa, omul inceteaza sa existe.
  • Dezvoltarea omului depinde in mod fundamental de inventii. Acesta este produsul cel mai important al creierului sau creativ.
  • Intelegerea reciproca ar fi facilitata enorm de folosirea unei limbi universale.
  • Am investit toti banii in experimente pentru a realiza noi descoperiri, care sa permita omenirii sa duca o viata putin mai usoara.
  • Nu exista emotie mai intensa pentru un inventator decat aceea de a-si vedea una din creatiile sale functionand.
  • Omul de stiinta nu cauta un rezultat imediat. Nu asteapta ca ideile sale avansate sa fie acceptate usor. Datoria sa este de a pune bazele pentru cei ce vin, sa semnaleze drumul.
  • Un instrument ieftin, nu mai mare decat un ceas, care sa permita posesorului sau sa asculte in orice loc, in mare sau pe pamant, muzica sau cantece, sau discursul unui lider politic, tinut in orice alt loc indepartat. in acelasi mod, orice desen sau imagine va putea fi transferata dintr-un loc sau altul.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/calin-georgescu-465×390.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/calin-georgescu-465×390.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Calin Georgescu – Romania nu este aceasta (interviu Adevarul)” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1560421356818{margin-bottom: 0px !important;}”]Calin Georgescu, expert in dezvoltare durabila, spune ca investitia in educatie ar trebui sa fie „prioritatea zero” a tarii noastre, deoarece confera populatiei mijloacele de a se proteja de elementele nocive societatii.

Cu o retorica din care nu lipsesc accentele nationale, in contrast cu falsul europenism manifestat de catre asa-zisi formatori de opinie, Calin Georgescu propune o noua perspectiva asupra intereselor Romaniei. El insista pe importanta reconectarii la agenda publica internationala, concomitent cu reprofesionalizarea societatii noastre.

Educatia, cercetarea si agricultura sunt domeniile vitale pentru tara noastra, in viziunea celui al carui nume a fost vehiculat recent pentru functia de prim-ministru. Calin Georgescu spune ca Romania este aproape de faliment, dar manifesta un optimism nebanuit in privinta termenului de redresare – sase luni. Invitatul „La masa Adevarului” din aceasta saptamana lasa de inteles ca un guvern de tehnocrati, cu sustinere din partea tuturor partidelor, este o solutie de luat in calcul mai ales acum. Va propunem in randurile care urmeaza cateva teme de reflectie in legatura cu viitorul Romaniei.

Adevarul: Academicianul Mircea Malita definea criza drept „un simptom al turbulentei din mintea oamenilor”. Ce este criza in acceptiunea dumneavoastra?

Calin Georgescu: Academicianul Mircea Malita vorbea despre doua pacate condamnate de catre toate religiile lumii. Lacomia a nascut criza economica, iar trufia a generat criza politica. Un lucru este cert: criza nu este un accident. Este o greseala de sistem. Asta este criza in acceptiunea mea. Sistemul a fost construit gresit si trebuie refacut.

Vom reveni la principiile de baza ale capitalismului?

Baza capitalismului si a capitalului, in esenta, este munca. S-a dovedit ca cele doua pacate mentionate mai devreme au condus lumea intreaga acolo unde se afla acum. Remediul este sa se restructureze totul pe doua elemente importante: pe munca – baza capitalului – si pe investitia in om. Asta se face acum in tarile responsabile ale lumii. Ele si-au reformatat sistemul si sunt deja intr-un trend ascendent.

Va referiti la Germania, la Statele Unite ale Americii?

Statele Unite au facut demonstratia precisa a ceea ce trebuie sa faca orice tara marcata de criza. Si Germania, desigur, isi revizuieste optiunile acum. Dar nu sunt numai aceste doua exemple. Putem discuta de tari precum Finlanda, care a gasit „cheia” – investitia in resursele umane. Mai este Irlanda, mai sunt tarile nordice, Japonia, China – care este de departe un exemplu fulminant sub aspectul dinamismului. Faceti calculul ce inseamna efortul Chinei, care vrea, pana in 2020, sa restructureze si sa dinamizeze tot sectorul rural.

Asistam cumva la modificarea centrului de greutate financiara din zona SUA catre „tigrii asiatici”?

„Tigrii asiatici”, pe de o parte, si „tigrii verzi”, in zona Europei sunt o certitudine. Este absolut limpede. Eu va spun un singur lucru: din moment ce China a devenit a doua forta economica a lumii si reprezinta deja o sursa de sprijinire financiara a altor tari (aproape de 20 de ori mai mult decat ceea ce a facut FMI), aceasta dovedeste ca este una dintre tarile care dispun de mari lichiditati. Este un aspect pozitiv, dar si unul negativ – aici ma refer la perturbarile introduse pe pietele valutare.

Vedeti cumva Brazilia, Rusia, India si China ca detinatoare a puterii absolute in viitor?

Eu as numi China, India, Rusia, Brazilia si Turcia. In aceasta ordine. Ele vor spune foarte mult lumii intregi, in urmatorii 20 de ani.

Vedeti Turcia in cadrul Uniunii Europene?

Nu neaparat in cadrul Uniunii Europene, dar va avea un cuvant atat de greu de spus incat va depasi granitele Uniunii Europene. Turcia va fi un lider influent al lumii islamice moderate.

Lacomia a nascut criza economica, iar trufia a generat criza politica.

Va ajunge Europa „un muzeu al civilizatiilor”, in vreme ce viata financiara a lumii se va muta in zona Pacificului?

China, in special, a marcat un boom urias. O tara care gandeste pe termen lung nu poate sa nu ia in calcul China.

Noi de ce nu o prea luam in calcul?

Noi nu luam in calcul multe, nu neaparat China. Aici constat un fapt – noua ne lipseste harta viitorului. Nu avem un proiect de tara… Nu stim incotro ne indreptam.

Care ar trebui sa fie proiectul nostru de tara, in momentul de fata?

Proiectul de tara trebuie sa fie bazat cel putin pe cateva lucruri. In primul rand, trebuie sa imbini gandirea pe termen scurt si mediu cu aceea pe termen lung. Trebuie sa stii unde vrei sa mergi si ce nise ai. Apoi, orice facem trebuie analizat pe dimensiunea cost/beneficiu. Nicio actiune nu poate fi intreprinsa in afara raportului cost/beneficiu. Nu in ultimul rand, trebuie sa fundamentam ceea ce am omis cu o mare nechibzuinta in ultimii ani, respectiv investitia in om. Acesta este cel mai important lucru pe care Romania l-a neglijat in ultimii 20 de ani.

De pilda, China mizeaza, traditional vorbind, mai mult pe comunitate decat pe individ…

Asta face diferenta. Noi nu avem proiecte comunitare. Noi avem proiecte particulare. Sigur, si acestea sunt bune, ne mandrim cu ele, dar nu putem sa ne dezvoltam numai cu astfel de proiecte. Mai cred ca trebuie sa participam la binele comun prin actiunile noastre, iar nu prin obiceiul de a da drumul vorbelor in nestire si de a nu face nimic.

Romania este condamnata ireversibil unui statut periferic in cadrul UE sau se poate repozitiona?

Prima observatie este ca Romania nu este aceasta. Romania a demonstrat istoric de ce este in stare. A dat lumii intregi nu numai nume, ci si realizari extrem de mari in constructia civilizatiei mondiale. Prin civilizatie, Romania si-a croit un rol in aceasta lume. Pe de alta parte, sunt mai mult decat increzator in viitorul acestei tari pentru ca are resursele necesare, chiar daca realitatea pe care o vedem ne indeamna aproape iremediabil sa nu mai avem nicio speranta. Eu pot sa demonstrez ca nu este asa.

Unde suntem, in momentul de fata, in criza?

Suntem asemenea unei corabii care, daca nu stie in ce port sa acosteze, pluteste in deriva. Bazandu-ma pe experienta trecutului – ca o lege fundamentala, cum spunea Iorga, va trebui sa fie continuata istoria intretaiata la un moment dat – afirm ca Romania are aceasta posibilitate de a se revigora prin oamenii sai. Cheia succesului o reprezinta investitia in sistemul educational, fara de care nu avem la ce sa ne asteptam. Investitia in invatamant confera populatiei deschiderea intelectuala pentru a fi protejata fata de anumite elemente retrograde care se propaga in societatea romaneasca. Meritul educatiei este anticiparea, iar cu ajutorul acesteia realizezi cum poti preveni elemente perturbatoare in viitor. Pe de alta parte, stabilirea nisei pentru Romania este esentiala. Adica prin ce ne facem noi credibili si competitivi pe piata mondiala. Aceasta este esenta jocului in acest moment. Spre exemplu, Belgia – o tara care nu are zacaminte de diamante – este cea mai buna in slefuirea de diamante la nivel mondial. Austria este cea mai buna tara in turism, Elvetia este cea mai buna tara in ceea ce priveste sistemul bancar.

Cu alte cuvinte, fiecare tara exceleaza in ceva…

Fiecare tara are o nisa care o include intr-un top mondial. Daca avem cea mai buna apa din lume – apropo de nisa Romaniei – trebuie sa exploatam acest avantaj. Sau cel mai bun pamant din lume… Agricultura ar putea fi nisa noastra, cu predilectie. Ideea este sa ne orientam pe proiectele si pe prioritatile mari ale lumii care nu sunt cele care se dezbat in societatea romaneasca.

Agenda publica romaneasca este parazitata de pseudosubiecte…

Nu cred ca sunt in masura sa radiografiez precis situatia, dar este cert ca prioritatile lumii sunt altele decat cele pe care societatea romaneasca le dezbate. Dincolo de pace, aceste prioritati ale lumii sunt in numar de trei: prima – hrana si apa, a doua – energia si a treia – protectia mediului. Iesi din anonimat in functie de locul in care te gasesti pe aceste directii. Noi cred ca suntem undeva in „tribune”.

Aceste prioritati mondiale presupun strategii nationale pe termen mediu si lung. Dar pe termen scurt, care ar fi prioritatile Romaniei?

Masurile pe termen scurt deriva din cele pe termen lung. Romania este membra a Uniunii Europene. In martie anul acesta in cadrul UE a fost elaborat un document intitulat „Europa 2020”. Aici sunt cinci prioritati clare, obiective pe termen scurt, mediu si lung care, de buna seama, sunt si ale Romaniei – piata muncii, investitia in cercetare, reducerea saraciei, energia si invatamantul. Extrem de utile Romaniei sunt regulile acestui club in care ne aflam. Obiectivele Uniunii Europene sunt si ale tarii noastre. Noi trebuie sa-i anuntam pe oameni unde vrem sa ajungem. Nu poti sa ceri sacrificii unui popor si asa umilit si deznadajduit de zeci de ani, fara sa-i spui unde vrei sa ajungi si cu ce mijloace anume. Atata timp cat nu stim ce trebuie sa facem pentru asta, evident ca nu exista remedii.

Nu cumva exista riscul ca proiectul european sa se dezintegreze inainte ca noi sa fi apucat sa ne stabilizam?

Pana una-alta noi avem problemele noastre si trebuie sa ne raportam foarte precis la ele. Strategia Nationala de Dezvoltare Durabila, cel mai cuprinzator document oficial al Romaniei in momentul de fata, vizeaza atingerea nivelului mediu al Uniunii Europene si de catre tara noastra in anul 2030. Dincolo de drumul pe care Uniunea il va avea in urmatoarea perioada, noi avem sansa uriasa de a beneficia de o structura, de un sistem. La acest sistem nu ne-am adaptat deocamdata. Una este aderarea, alta este integrarea. Pana nu realizam acest aspect, nu avem ce discuta despre viitorul Uniunii Europene. Pe de alta parte, uitati-va la Germania, motorul UE, ce aliante face pe termen lung cu alte tari. Chiar si in interiorul clubului fiecare tara isi vede interesul propriu, in ultima instanta. Fiecare tara trebuie sa respecte niste reguli in cadrul clubului si sa devina partener credibil fata de ceilalti colegi ai sai.

Germania pare sa se orienteze catre Rusia…

Sigur ca da. Ceea ce ne intereseaza pe noi in acest moment este sa utilizam acest vehicul – Uniunea Europeana – si sa respectam cu sfintenie cele convenite, spre beneficiul nostru. In acelasi timp, trebuie sa avem cooperari bilaterale cu state care ne pot ajuta intr-un mod concret. Pentru aceasta trebuie sa clarificam nisele Romaniei si modelul economic pe care vrem sa mergem.

Poate fi revigorata relatia noastra cu Federatia Rusa?

Sa stiti ca nu este vorba numai despre Federatia Rusa. Cu orice tara este bine sa avem un dialog constructiv care sa ne aduca avantaje in ceea ce priveste promovarea interesului national. Problema este sa definim foarte precis interesul national.

Ce inseamna interesul national, in viziunea dumneavoastra?

Pentru mine, interesul national inseamna sa aparam ceea ce avem si sa recuperam ce se poate din ceea ce ni se cuvine. Acesta este interesul national. Daca stim sa-l respectam, sigur ca ajungem si la obiectivul final. Revenind, cu Federatia Rusa este obligatoriu sa avem cooperari bilaterale in zona economica. In ultima instanta, Rusia este in aceasta zona si nu putem elimina din ecuatie nicio tara din vecinatatea noastra. Trebuie sa gasim resorturile diplomatice bazate pe dialog constructiv, in asa fel incat sa atingem obiectivele pe care ni le-am propus ca tara. Romania are vocatia de dialog, de constructie, de negociere, dovedita istoric. Dar, printre multe alte lucruri pe care le-am pierdut in ultimii ani, se numara si acesta. Exista minti luminate si oameni competenti in aceasta tara, dornici sa contribuie la binele comun.

Unde sunt „oamenii competenti” despre care vorbiti? Ii vedeti manifestandu-se in spatiul public?

Da, absolut! Luati cartea pe care am publicat-o recent – „Romania dupa criza. Reprofesionalizarea”, revedeti actiunile Aliantei Profesionistilor pentru Progres pe care am infiintat-o de un an si jumatate. Toate acestea dovedesc faptul ca se poate. Sunt foarte multi oameni de valoare. Atat doar ca necazul societatii romanesti este deprofesionalizarea ei. Toti asteapta o societate in care esti platit pentru ceea ce stii, nu pentru pe cine stii.

In cat timp de acum inainte s-ar putea reprofesionaliza Romania?

Intr-un termen de sase luni se pot vedea rezultate. Conteaza sa dai un mesaj clar, precis si bine fundamentat legat de viitorul natiei romane.

Credeti ca un guvern de tehnocrati ar fi functional acum?

N-am spus-o eu, ci foarte multi reprezentanti ai partidelor politice. Probabil ca asa este din moment ce multa lume a inaintat aceasta varianta.

La fel de multa lume este sceptica in privinta instalarii unui guvern fara un „spate” politic solid…

Din moment ce partidele politice au pus in discutie o astfel de varianta, inseamna ca si-au facut si ele niste calcule pentru o perioada de timp.

Este necesar un nou Acord cu FMI?

Probabil ca un nou Acord cu FMI n-ar trebui sa mai fie semnat. Va trebui sa ne orientam mai mult catre ceea ce Romania poate accesa singura. Romania trebuie sa-si protejeze capitalul national. In 20 de ani am ratat acumularea primitiva de capital. Avem nevoie, cu maxima urgenta, de intarirea capitalului national, de consolidarea mediului de afaceri, de noi forme asociative – de la parteneriatul public/privat la intreprinzatorii „la firul ierbii” (capitalul mic). Trebuie sa vorbim de economia civica, de distributia mai larga a proprietatii productive. Acesta ar putea fi modelul Romaniei. La orase si la sate capacitatile sunt uriase, dar raman neexploatate. Trebuie sa dam drumul la formele asociative permisibile, sa atenuam diferentele uriase intre zona rurala si cea urbana. O definitie neconventionala a civilizatiei este „robinetul de la care curge apa”. Noi nu avem nici macar 70% din teritoriu acoperit din punct de vedere al apei potabile.

Care este punctul cheie al relansarii economice?

Agricultura, indiscutabil. Din datele Clubului de la Roma, si nu numai, anii 2018-2020 vor fi marcati de criza alimentara. Aceasta va fi, probabil, mai grava decat actuala criza economica si financiara. Este inadmisibil ca Romania, o tara cu un potential agricol urias, sa continue sa importe aproape 80% din produsele agroalimentare. Este, de departe, un pericol la adresa sigurantei nationale.

Care este cel mai mare pericol la adresa sigurantei nationale a Romaniei, in viziunea dumneavoastra?

Cea mai mare dauna adusa societatii romanesti, dincolo de deprofesionalizarea ei masiva, este lipsa investitiei in om. Trebuie sa existe o balanta permanenta intre mediul de afaceri si protectia sociala. E foarte important! Mediul de afaceri trebuie sa fie cat mai larg si trebuie sa fie ajutat sa creasca. Principiul de baza este cel al dezvoltarii durabile.

Avem nevoie de un mediu fiscal mai prietenos…

Politica fiscala se face pe baza conceptului de dezvoltare durabila. Ideea este sa consumi din ce in ce mai putine resurse si sa obtii valoare adaugata din ce in ce mai mare. Aceasta este paradigma mondiala, iar noi suntem inca straini total de ea. Romania se poate inscrie in acest proces, dar dezvoltarea durabila trebuie luata foarte in serios. Avem capacitatea de a implementa mai bine acest concept decat o tara care a beneficiat in trecut de planul Marshall. Va asigur ca alte tari pot avea lacune mari in implementarea acestui concept cu toate ca si-l doresc. Ele pot avea resurse financiare, dar nu si capitalul natural pe care il avem noi. Avutia naturala, impreuna cu avutia umana – in care trebuie sa se investeasca – sunt de baza. Poporul trebuie iubit ca sa fie schimbat in bine, nu schimbat ca sa fie iubit.

La cum se prezinta lucrurile in momentul de fata, putem afirma ca Romania are politica externa?

Categoric, Romania apare ca o tara izolata pe plan international, in acest moment. Este o tara care este aproape in faliment si care traieste pe datorie. Suntem o tara care nu este competitiva pe plan international. Daca nu vii cu ceva nou care sa contribuie la binele planetei, evident ca nu esti bagat in seama. In schimb, sunt foarte multi romani care fac, la nivelul lor, ca persoane, o politica externa impecabila.

Dar o fac disparat…

Sigur ca da, dar este foarte important acest lucru intrucat afirma si mentin pentru viitor pozitia natiunii romane. Ei dau un raspuns la intrebarea ce stiu sa faca in cadrul celor mai mari institutii ale lumii. Asta se intampla de la NASA pana la institutiile universitare mari unde avem peste 10.000 de profesori. Fiecare isi vede de munca lui si este competent acolo unde lucreaza. Sub acest aspect, avem diplomati, fara titlu, dar de mare eficienta. Aici revenim la partea de profesionalism. Personal consider ca intre un tamplar de geniu si un diplomat mediocru, este de preferat primul dintre ei.

Procentual, cat credeti ca este vina politicului si cat a poporului pentru situatia in care ne aflam?

Eu nu sunt de acord cu ideile ce s-au acreditat in ultima perioada referitoare la poporul roman. Nu toti suntem hoti si lenesi. Cel mult am fost prost condusi. Aceste lucruri sunt dovedite de istorie si de actualitate. Romanii, ca orice popor, doresc sa se afirme prin competenta. Daca nu reusesc in tara lor, pleaca. Dar pleaca avand acelasi gand. Natiunea reprezinta imaginea copilariei, imaginea simpla a locului unde am copilarit care nu se uita niciodata. In ceea ce priveste situatia in care ne aflam, ea este rezultatul unei combinatii de factori. Avem o scuza istorica pentru ca Romania a trecut printr-un proces foarte greu, in special in perioada 1945-1965. Iar dupa 1990 am optat gresit, pe nemestecate pentru fel de fel de modele straine. Nu tinem cont de faptul ca ar trebui sa avem modelul nostru romanesc de dezvoltare. Este vorba despre modelul pe care l-a evocat in mod special Bratianu – „prin noi insine”.

Trebuie sa avem un „model romanesc”?

Da, unul facut si construit de romani si dat lumii intregi. Daca te duci la cea mai importanta institutie de aviatica din America si spui ca ai facut scoala cu Elie Carafoli (n.r. inginer roman, unul dintre pionierii in domeniul aerodinamicii), te angajeaza pe loc. Inginerul Gheorghe Panculescu este omagiat la Paris pentru ca a contribuit la realizarea Turnului Eiffel. Aici, la noi, nu prea stie nimeni de el. Sunt foarte multe exemple de romani extraordinari pe care le ignoram. Timp de jumatate de secol am dat astfel de oameni.

Nu cumva ne idealizam trecutul?

Nu, imi pare rau… Trebuie sa avem continuitatea istoriei. In scoala romaneasca nu se prea vorbeste de modele, desi copiii trebuie sa aiba mandria ca inaintasii lor au facut lucruri mari. Copilul trebuie sa fie mandru de tara lui. Daca nu pastrezi legatura cu istoria, nu ai cum sa te manifesti in viitor. Nu vreau sa punem in seama poporului metehnele unor diriguitori de ocazie. Reforma statului nu trebuie confundata cu o simpla redistribuire a puterii. Discutam despre o fibra a natiei romane care exista, care are resorturi si care trebuie valorificata.

Ce ati face acum in acest sens?

In primul rand, as elibera mijloacele de manifestare. Lasa omul sa gandeasca liber, sa aiba idei! Apropo de valoarea adaugata: pe mesele de lucru ale celor mai importanti lideri ai lumii problematica inovatiei este prioritara. Fara inovatie nu existi! Daca noi predam acum lumii intregi 14 brevete de inventie si inovatie pe an, iesim imediat in evidenta. Un cercetator din Franta face asta de unul singur intr-un an. Cum contribuim noi la mersul stiintei? Stiinta trebuie sa fie o preocupare fireasca pentru romani.

Majoritatea cercetatorilor romani au plecat in strainatate sau au ales alte profesii…

Atunci cand competenta va conduce Romania vom putea schimba aceasta stare de fapt. Lucrurile vor demara de la sine foarte curand, dar pornim la drum pe fondul unei situatii in care ne afundam din ce in ce mai rau. Nu trebuie sa fortam limitele. Avem nevoie de constructie, dar avem nevoie si de conciliere nationala. Este un moment in viata fiecarei tari in care trebuie pornit de la zero.

Sursa: adevarul.ro, 15 octombrie 2010.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]