Articole despre valorile românești.

Constantin Levaditi – Bolile morale ne macina

Constantin Levaditi – Bolile morale ne macina

constantin levaditi, bolile morale

Constantin Levaditi - Bolile morale ne macina

Toate universitatile romanesti i-au trantit usa in nas lui Constantin Levaditi, care a fost nevoit sa-si continue cariera in Franta, acolo unde era recunoscut deja ca unul dintre cei mai mari savanti ai medicinei. Numele romanului este legat de realizarea vaccinului antipoliomielitic, de punerea bazelor chimioterapiei si de dezvoltarea antibioticelor.

Povestea vietii lui Constantin Levaditi, romanul genial care a influentat major medicina mondiala, arata ca Romania a fost mai mereu predispusa sa-si devoreze viitorul. Nu de alta dar eminentul savant a fost pur si simplu alungat din propria tara, dupa ce a fost declarat indezirabil in toata cercetarea romaneasca pentru ca indraznit sa critice deschis clasa politica, administratia si sistemul sanitar.

Desi a fost unul dintre cei mai importanti savanti romani din medicina, Constantin Levaditi este in zilele noastre aproape anonim. Este necunoscut pana si pentru locuitorii de pe strada ce-i poarta numele in Galatiul natal: o straduta banala, care se strecoara gropis printre cateva blocuri anoste, cenusii, dar care poarta cu mandrie nume de flori.

Calea de acces, care este sufocata de masinile parcate de-a stanga si de-a dreapta, da ocol cimitirului Sfantul Lazar, apoi coteste brusc printre blocuri si se termina anonim – inghitita fiind de strada Combinatului – chiar la poarta locului pentru odihna vesnica.

Oamenii nu mai stiu cine a fost savantul Constantin Levaditi si nici macar nu poti sa-i judeci pentru asta, caci pastrarea memoriei inaintasilor nu-i tocmai punctul forte al natiei noastre. Dar sa rememoram povestea vietii unuia dintre cei mai mari oameni pe care i-a dat Romania.

Orfanul cu origini grecesti

Constantin Levaditi s-a nascut la Galati, pe 19 iulie 1874, intr-o familie modesta, fara avere. Tatal sau, emigrant grec (se nascuse in Livadia), muncea ca salahor in portul Galati, iar mama lui era dintr-un sat din apropiere de Galati.

N-a avut un destin deloc simplu. Pe cand avea doar sase ani si incepea scoala primara, ambii parinti i s-au imbolnavit grav (posibil de tuberculoza; sursele istorice nu sunt prea clare), iar el a fost nevoit sa lucreze, pentru supravietuire, ca baiat de pravalie. Ducea la domiciliul clientilor diverse comenzi de la bacania unui unchi de-al sau.

Dupa doi ani, in anul 1882 (pe cand avea opt ani), isi pierde ambii parinti, la doar cateva luni unul de altul, fiind luat in grija unei rude din Bucuresti, care lucra ca infirmiera intr-un spital. Aceasta ii remarca potentialul intelectual si il da la scoala.

A urmat liceul si, apoi, facultatea de medicina la Bucuresti, unde l-a avut ca indrumator pe celebrul Victor Babes. Specializarea, cu un interesant proiect de cercetare despre tuberculoza (deloc intamplator daca ne gandim la imprejurarile in care au murit parintii sai) si-a facut-o la Paris, la Institutul Louis Pasteur si Laboratorul de Patologie Generala, dar si la Frankfurt, la Institutul de Terapie Experimentala.

In 1902, a obtinut titlul de doctor in medicina in capitala Frantei, dupa care a continuat sa lucreze la Paris, la Institutul Pasteur si Institutul Fournier, fiind unul dintre cei mai apreciati cercetatori de acolo.

Studiile sale despre poliomielita, herpes si encefalita letargica au fost considerate de mare interes practic si teoretic. In 1913, a reusit, pentru prima data in lume, sa cultive virusul poliomielitic pe alte celule decat cele nervoase, contribuind astfel decisiv la crearea vaccinului antipoliomielitic.

Despre „bolile morale” ale romanilor

Levaditi a revenit in tara in 1919 (la varsta de 45 de ani, in plina cariera de cercetator), pentru a preda la facultatile de medicina, dar Iasiul si Bucurestiul l-au respins, iar Clujul l-a declarat „indezirabil”, dupa ce savantul criticase dur sistemul sanitar romanesc, clasa politica si, in general, grija statului fata de starea sociala a poporului.

„Nu este de acceptat ca zone intinse din teritoriul tarii sa fie lipsite cu desavarsire de medici si de spitale, pentru ca toate guvernele asteapta sa se ocupe de sanatatea natiei strainii si oamenii cu stare. Nu este de acceptat nici ca romanii fara stare materiala sa fie lasati sa moara pentru ca nu au cu ce plati doctorii si doctoriile”, scria Levaditi despre „bolile morale ale romanilor”, in anul 1926, rememorand incercarea lui de a se intoarce in Romania.

Ca urmare a ostilitatii administratiei, dar si pe fondul invidiei unor colegi, care fac „eforturi” (mai ales pe canale politice) pentru a compromite ambitiosul program derulat de profesor in combaterea sifilisului, alege sa se intoarca in Franta, la cercetare.

In 1920 este invitat sa preia conducerea Institutului Rockfeller din New York, insa refuza. In 1926, devine membru titular al Academiei Romane, al carei membru corespondent era inca din 1910.

Este considerat decanul incontestabil al scolii franceze de bacteriologie, iar ultimii ani au coincis cu studii importante asupra antibioticelor: penicilina, streptomicina, bacitracina, subtilin, polymyxin, aureomycin, cloramfenicol. Savantul roman este considerat unul dintre fondatorii virusologiei, imunologiei si inframicrobiologiei moderne, studiile sale asupra sifilisului, poliomielitei, encefalitei, rabiei sau chimioterapiei fiind printre cele mai valoroase la nivel mondial.

A fost nominalizat de patru ori la Nobel

Munca lui a primit fireasca recunoasterea internationala. A fost premiat de Academia franceza de Stiinte si de universitati celebre din Marea Britanie, Germania si SUA. A primit patru nominalizari la Premiul Nobel, evident pentru medicina, insa, din pacate, nu a castigat niciodata prestigiosul premiu.

Lucrarile si activitatea lui Constantin Levaditi sunt inca puncte de referinta in cursurile unor universitati si in dezbaterile din cadrul congreselor de virusologie si imunologie.

A murit pe 5 septembrie 1953, la Paris, avand marele regret ca nu a fost lasat sa ajute la dezvoltarea cercetarii romanesti. „Am fost fortat sa lucrez printre straini pentru ca nu m-au vrut carmuitorii romanilor mei”, scria Levaditi, in anul 1951, in autobiografia sa.

Sursa: adevarul.ro.

/0 Comments/by
Mircea Dogaru – Precizari pe marginea unui odios fake cotrocean

Mircea Dogaru – Precizari pe marginea unui odios fake cotrocean

mircea dogaru, poporul de imparati, tara nimanui, romani

Mircea Dogaru - Precizari pe marginea unui odios fake cotrocean

De doua zile avem parte de „indignari viforoase” in media si in lumea politica, pe teme patriotice sensibile. Mai „viforoase” decat cele, autentice, ale tot mai regretatului Corneliu Vadim Tudor! Si nu putem sa nu ne intrebam: „Dar pana acum unde ati fost, patriotilor”?

Din 18 decembrie 2019 pana in 16 martie a.c., spectrul politic romanesc a fost preocupat, exclusiv, de promovarea/contracararea Anticipatelor și de cumparari de voturi in Parlament. Iar media „nationala” s-a ocupat exclusiv de Dinca din Caracal, un mafiot de doi bani din reteaua criminala de rapit si traficat minore, si de diverse „Veverite”… Subiecte de „Breaking News” si de mare „interes national”!

De doi ani, in schimb, SCMD si aliatii sai din CNSC (Consiliul National al Societatii Civile) dezvolta in toata Tara (complet ignorați de media centrală) propriul „Program Centenar”, contracarand „Proiectul Trianon” coordonat de Viktor Orban. Iar din august 2019 anunta implicatiile serviciilor straine, inclusiv prin introducerea de materiale de propaganda, arme si munitii in anumite zone din Romania, acuzand pregatirea unei miscari secesioniste, cu sprijinul multor imbecili autohtoni, care se considera „elita intelectuala” transilvana (de inspiratie manista), miscare ce urma sa se declanseze in perioada 10-15 martie 2020 la Targu Mures, escaladand spre configurarea unui razboi civil regizat.

Din „fericire” ne-a lovit COVID-19, care l-a linistit și pe Viktor Orban! Nu total, pentru ca se strang, si in actualele conditii de „distantare sociala”, semnaturi (au 350.000, le mai trebuie pana la 1.000.000) pentru adjudecarea sprijinului Comisiei Europene. Și tot din „fericire”, COVID-19 le-a întrerupt sprijinul dat de actuala „putere”, prin actiunile de injumatatire a slabelor efective militare existente, cu ajutorul indemnurilor de a iesi rapid la pensie, sub amenintarea unei noi legislatii, cumplite pentru rezervisti, sau repetatele tentative de desfiintare a jandarmilor (28.000 de luptatori profesionisti) prin transformarea lor in agenti de politie locala, civili (iredentistilor le sta in gat indeosebi Gruparea Mobila de Jandarmi de la Sangeorzul de Mures) si a pompierilor etc.

In perspectiva a ceea ce trebuia sa suferim, deputatii secesionisti Kulcsar-Terza Jozsef-Gyorgy si Byro Zsolt-Istvan au inregistrat in Parlament, pe 18 decembrie 2019, cu numerele 36-17/321 și 898, „Propunerea Legislativa Privind Statutul de Autonomie al Tinutului Secuiesc”, Camera Deputatilor fiind prima sesizata.

Trei luni de zile am adus acuze grave, inclusiv de inalta tradare pe aceasta tema, inclusiv la RTv, ca raspuns la intrebarile despre „Dinci” si „Vulpite” sau, pe larg, la 6Tv, la emisiunea d-lui Titi Sultan (Realitatea Romaneasca), in fiecare luni, intre orele 20:30 – 22:00. Culmea este ca, la 6Tv, am informat personal colegi de platou, deputati si senatori, despre existenta Proiectului de lege privind autonomia, de care habar n-aveau. Am vorbit, ca de obicei, la pereti!

In 6 ianuarie 2020, subsemnatul, in numele SCMD/CNSC si dl. Rodrigo Maxim Gabriel, presedintele Federatiei Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din Romania (FSTFR), in numele CSN Meridian, am trimis o „Scrisoare/Carte: Președintii Camerei Deputatilor si Senatului Romaniei, domnii: Deputat Ion Marcel Ciolacu si Senator Teodor Melescanu/prin Consiliul Economic si Social (CES)” acuzandu-i pe initiatorii Proiectului de inalta tradare si solicitand, argumentat juridic, respingerea acestuia pe motive de neconstitutionalitate.

Documentul a fost trimis online intregii media si agentiilor din tara si din afara, parlamentarilor, partidelor si ONG-urilor romanesti. Il puteti inca gasi pe site-ul SCMD, pe Facebook, pe Youtube etc. CES-ul, in zilele de 7 si 8 ianuarie a votat respingerea in comisii si in plen, iar presedintii Camerelor au solicitat avizul negativ, imediat. Intreaga media, care astazi se excita, a simtit atunci o profunda durere in cot, impreuna cu toti haznalistii de servicii care se indigneaza acum.

Exceptie a facut media ungureasca de la Budapesta si din Romania, care ne-au porcait in toate felurile, inca din 8 ianuarie, acuzandu-ma ca sunt „condus, ca istoric militar, de catre o sectiune a mass mediei bucurestene legata de fostul retras Dan Voiculescu, (desi nu mai sunt binevenit la Antena 3 inca din 2 mai 2012)” si „aparator hotarat al pensiilor speciale si al intereselor fostilor muncitori la domiciliu” (???) iar pe domnul Rodrigo Maxim Gabriel acuzandu-l ca este un „semnatar profesional anxios” care, in loc sa lupte in continuare „impotriva starii deplorabile a CFR, a inceput sa se ingrijoreze de autonomie in Secuime”. Normal, din moment ce, de la Brasov spre Covasna si Harghita nu mai pleaca trenuri ale CFR, ci „private”!

In aceeasi zi, dl Kulcsar Jozsef Terza, in numele asa-zisului Consiliu National Secuiesc, a perorat indignat, in conferinta de presa la Targu Mures: „Este revoltator, din punctul nostru de vedere, ceea ce se intâmpla. Eu nu cred ca am ajuns pana acolo ca doi lideri sindicali s-au asezat la o masa… si si-au dat seama ca au ura fata de maghiari. Este clar, din punctul meu de vedere, ca institutiile din umbra ii coordoneaza si este revoltator ce spun ei in aceasta sesizare. Ei spun despre 18 articole din Constitutie care ar fi incalcate… Mai grav e ca ei vorbesc si de infractiune flagranta… iar cel mai grav este ca dansii vorbesc despre razboi si arme” etc.

Nici televiziunile si ziarele „nationale” nu s-au sesizat, nici ONG-urile, care mai de care mai patriotice, si nici deputatii nu au reactionat, desi puteau riposta la indemnul presedintelui sau al premierului, la „Sesiunea extraordinara a Camerei” din 20-31 ianuarie 2020, preocupata, din considerente de vrajeala electorala, doar de „pensiile speciale” si „pensiile de serviciu”! Exceptie a facut publicatia „Gandul”, care ne-a redat integral sesizarea si ne-a luat apararea. In rest, da-i cu „Anticipatele” si cu „Vulpitele”, in timp ce serviciile noastre „aservite” si-au pastrat feciorelnica atitudine de neimplicare. Apelurilor, pe care noi, SCMD/CNSC si FSTFR-Meridian le-am lansat tuturor romanilor care mai au o farama de constiinta nationala, le-au raspuns tot sindicatele si cateva ONG-uri de functionari sau emigranti.

Pe data de 17 ianuarie 2020 au adresat o „Scrisoare deschisa presedintilor Camerei Deputatilor si Senatului Romaniei” dna. Denisa Popovici, presedinte al Uniunii Sindicatelor din Spitalele CFR, in numele Aliantei Sindicale Nationale Feroviare, dl. Horia-Dragos Militaru, presedintele Sindicatului Revolutionarilor din Romania – Decembrie 1989, si dl. Dan Hazaparu, presedintele Fundatiei Romane pentru Democratie prin Drept, afiliata Comisiei de la Venetia, acuzandu-l si pe Marcel Vela ca ar crea prin „reforma MAI” conditiile propice destramarii unitatii statale romanesti.

Pe data de 9 martie s-a adresat Parlamentului, in sprijinul nostru, dl. Giani-Mircea Florescu din El Ejido, Almeria, Spania, presedinte al Asociación Socio-Cultural Romanati, in numele emigratilor romani din Spania. Iar pe data de 10 martie a.c. s-au adresat Parlamentului, in acelasi sens, in sprijinul nostru, dl. Ringo Damureanu, presedintele Sindicatului National Forta Legii, pentru Uniunea Sindicatelor Functionarilor Publici si Personalului Contractual, dl. Octavian Daniel Chelemen, presedinte al Sindicatului din Administratia Publica „Consilium” si dna. Claudia-Mihaela Epure, secretar general al Asociatiei pentru Profesionalism si Transparenta in Administratie.

Societatea civila si-a facut, asadar, datoria! Adevarata societate civila! Aceea neabonata nici la banii Guvernului, nici la banii lui Soros, nici la media!

Daca au tacut atatea luni, de ce se agita astazi, „patriotic si revolutionar”, toti neavenitii, mai mult sau mai putin slugi ale politicului? Pentru ca, in disperare de cauza, in fata injuraturilor generale si a situatiei actuale explozive, dand din balba in balba, consilierii presedintelui si ai premierului au aruncat iarasi cu mucii in fasole, strecurand un fake penibil augustei guri prezidentiale: „PSD se lupta sa dea Ardealul ungurilor!”, a citit astazi 29 aprilie 2020, cu un zambet fericit, dl. presedinte, adaugand catastrofic: „Majoritatea toxica PSD-ista… a ajutat UDMR-ul cu autonomia… de aia vrem anticipate”! Si uite asa am uitat de COVID-19 si am ajuns unde ne doare!

Evident ca am uitat, in acelasi timp si de cedarea, nu numai a judetului Sibiu, ci a intregii Tari, cu paduri cu tot si sclavi agricoli, nemtilor! Basca de restituirea catre mostenitorii nazistilor din Grupul Etnic German si Biserica Evanghelica, colaborationista a tot ceea ce le-a fost confiscat pentru inalta tradare de catre asa-zisul rege Mihai. Surpriza placuta a venit din partea domnului Kelemen Hunor care, indignat de neasteptatul atac pe la spate, l-a onorat pe presedinte cu numele de „PRM-ist”!

Intrebarea pe care le-o punem, legat de geniile politice care conduc tara spre dezastru, din umbra, alesilor nostri este… „Oare astia ne cred pe toti tampiti?”. Chiar cred ca vom pune botul la prostia asta, latrand patriotic, precum coardele politice care se gudura pentru un os de la masa stapanilor, indiferent ce culoare au stapanii ori masa?

Sa stie toti romanii cu mintea acasa ca Parlamentul nu a votat nimic! La cererea noastra, CES-ul si comisiile din Camera Deputatilor au dat avize negative. Dar, pe 16 martie, a venit Decretul Prezidential de instituire a Starii de Urgenta. Si parlamentarii, ca si noi, au fost trimisi la domiciliu! Si nu ieri sau alaltaieri, ci pe 25 martie. Expirand termenul, conform procedurii, nemaiputandu-se dezbate in plen, proiectul secesionist a trecut, pe procedura, la Senat, care este Camera Decizionala! Deci sedeti bland, „patriotilor”, ca nu exista niciun vot si nicio autonomie! Exista doar prostia si suficienta unor „specialisti” care au gandit electoral, spre deosebire de noi, membrii SCMD care am vazut, fara sa facem galagie, trecand, tot pe procedura, dar invers, de la Senat la Camera, proiectele de legi care ne intereseaza. Si nu am facut taraboi, pregatindu-ne sa continuam lupta cu propriii nostri tradatori la Camera Decizionala!

Reamintim ca, in spatele acestui circ anual cu proclamarea autonomiei, se afla actiunea extrem de grava, sponsorizata de Budapesta, de strangere a unui milion de semnaturi, pentru Proiectul European al „Zonelor Nationale Protejate”.

Honor et patria. Vae victis!

Președintele SCMD

Col.(r) Dr. Mircea Dogaru.

București, 29.04.2020 Orele 15:00.

Din arest la domiciliu.

/0 Comments/by
Parintele Justin Parvu – Prin ce-am trecut noi dar prin ce-o sa treceti voi!

Parintele Justin Parvu – Prin ce-am trecut noi dar prin ce-o sa treceti voi!

justin parvu, iustin parvu, vaccinuri

Parintele Justin Parvu - Prin ce-am trecut noi dar prin ce-o sa treceti voi!

– Parinte, cum sfatuiti poporul sa procedeze cu privire la aceste vaccinuri criminale care se vor impune cu forta, asupra copiilor nostri si asupra mamelor insarcinate, si poate pe viitor asupra tuturor?

– Dragii mei, e greu sa dai un raspuns unui popor intreg, pentru ca nu avem decat solutii dureroase, pentru ca aceasta este realitatea in care traim, foarte, foarte dureroasa. Am spus de la inceputul anului ca trebuie sa ne pregatim pentru martiraj si mai mult de atat nici nu as mai fi avut de grait, dar oamenii sunt neputinciosi cu duhul si cu mintea ca sa inteleaga. Nu e usor sa traiesti in ziua de azi. Dar daca Domnul asa a binevoit ca noi sa suferim aceste vremuri, apoi trebuie sa ne supunem si sa primim cu bucurie toate cele ce vin asupra noastra, ca din mana lui Dumnezeu, si nu a vrajmasului. E mai greu acum, pentru ca ne-am invatat cu comoditatea, cu televizorul si cu toate mofturile si libertatile; ei bine, dragii mei, abia acum se vede efectul daunator al acestor libertati ne-au slabit puterile sufletului. Mintea este ingreuiata, trupul slabit si datorita alimentatiei otravite cu care ne hranesc mai marii nostri, si nu suntem obisnuiti sa purtam niciun fel de razboi, nici duhovnicesc, nici trupesc. De aceea, va rog sa nu mai cautati solutii. Solutii omenesti nu sunt, dragii mei! Solutia este moartea pentru Hristos. Tata pe fiu si mama pe fiica va da la moarte. Iata ca asistam la implinirea acestei proorocii. Daca mama va lasa copilul sa fie vaccinat, este ca si cum l-ar da la moarte. Am spus de mai multe ori sa luam modelul lui Brancoveanu, care cu marime de suflet privea mucenicia fiului sau cel mic, Matei. Invatati copiii sa traiasca in legea crestineasca, aceste obiceiuri sa le deprinda mai cu seama; nu mai e nevoie de nicio alta stiinta, de nicio scoala; prin orice mijloace copiii nostri sunt otraviti nu numai cu aceste vaccinuri, ci cu atatea informatii mincinoase la adresa creatiei lui Dumnezeu, cu calculatorul si cu tot soiul de filme, care ofera copilului o educatie antihristica. Daca nu aveti unde sa va retrageti din societatea aceasta potrivnica lui Dumnezeu, stati fiecare la locurile dumneavoastra si marturisiti pe Hristos, opunandu-va tuturor masurilor viclene de exterminare a omului. Pentru ca asta tanjeste vrajmasul sa faca, sa distruga faptura lui Dumnezeu. Invidia lui cea mai mare, aceasta este crearea OMULUI: De ce il iubeste Dumnezeu atat de mult pe om? Tocmai de aceea ar trebui sa prindem putere si curaj, pentru ca daca suntem asa de tare luptati si impresurati din toate partile de atatea primejdii si nevoi, inseamna ca si invidia vrajmasului se mareste datorita dragostei lui Dumnezeu sporite fata de noi, chipul si asemanarea Sa. Dar iata cat de mult ne iubeste Dumnezeu ca inca mai rabda toate pacatele si faradelegile noastre. Numai dracul nu intelege mila si iertarea lui Dumnezeu, ca daca ar fi inteles-o, cred ca s-ar fi pocait si el.

De aceea va zic aveti incredere ca Domnul va va da putere sa marturisiti pentru El. Traim intr-o lume anarhica, intreaga clasa politica este vrajmasa a lui Hristos si slujitoare raului, de aceea numai simpla noastra vietuire, fara sa abdicam de la principiile noastre crestine, este o marturisire si o mucenicie de zi cu zi.

Asadar: Nu primiti acest vaccin si nimic ce aduc nou puterile politice de azi. Evreii conduc lumea si americanii lucreaza pentru ei si cred ca au ajuns sa o stapaneasca deoarece nu mai au nicio sfiala; totul este la vedere si sunt constienti ca nu mai au niciun adversar de temut si lupta pentru exterminarea populatiei, ca cei putini care vor ramane sa se inchine lor. Acum ei studiaza si fac trierea iar modul prin care vor distinge oamenii intre ei sunt cipurile. Ai sau nu ai cip? Caci in fond cipul ce este? O arma impotriva omului. Iar noi nu mai avem arme; tineretul nostru este obosit, incat chiar sa vrea sa se ridice din vraja in care traieste, nu mai are putere. Singurele noastre arme sunt numai cele duhovnicesti: rugaciunea, smerenia, dragostea, dar si marturisirea. Nu se poate dragoste fara marturisire. Dragostea este jertfitoare, iar noi daca ne temem sa marturisim adevarul, ce jertfa mai avem? Sau daca nu ne pasa de aproapele nostru care este in nestiinta si noi nu il informam si il lasam sa cada prada acestui sistem, ce dragoste mai avem? Cei care se mai lupta astazi sa trezeasca pe fratele lor, care nu au ramas nepasatori fata de viitorul unei natii si al unei Biserici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dumnezeu, care isi pun viata pentru fratii lor.

De aceea, mamelor, educati-va crestineste copiii si nu ii lasati necontrolati! Nu ii lasati sa isi faca mendrele lor, nu ii lasati prada educatiei acestei societati, pentru ca le-ati asigurat si moartea sufleteasca, dar iata ca si pe cea trupeasca! Mai degraba iesiti din mijlocul acestei societati si va cresteti copiii in dragoste si simplitate. Saracia si greutatile va vor intari mai mult si mintea, si sufletul, si trupul. Nu vedeti ca prin atatea libertati si drepturi ale copilului, ei ajung sa aiba dreptul de a ti-l ucide, dreptul de a distruge o natie?

– Sf. Apostol Pavel spune sa ne supunem stapanirilor si mai marilor nostri? In ce masura ne mai putem supune in astfel de conditii?

– Tot Sfantul Pavel spune sa ascultam de Dumnezeu mai mult decat de oameni. Nu mai avem de cine asculta, dragii mei, decat numai de Dumnezeu. Diavolul s-a intrupat in acest sistem politic si se lupta cu noi prin ei, mai aprig ca niciodata. Iti ofera mai intai toate pricinile pacatuirii: carciumi si alcool, dezmat si imagini cat mai desfranate, amuzament si libertati de tot soiul. Asa se alege un conducator: prin harul lui Dumnezeu si vointa natiunii, nu? Dar acestia ce har de la Dumnezeu sa aiba? Acestia sunt lupi rapitori, nu mai este o stapanire aleasa, este o stapanire antihristica, potrivnica lui Hristos. Daca se impotriveste lui Hristos, glasul acelei stapaniri nu va mai fi unul de ascultat. Ce stapanire este aceasta care ne da paine otravita sa mancam? Care ne ucid copiii? Nu vedeti ca au inceput cu copiii, cu sufletele acestea nevinovate? De ce? Pentru ca ii ucide nevinovatia copiilor. Cu martirajul copiilor a inceput Biserica lui Hristos, cu martirajul pruncilor, iata ca incepe si prigoana acestui veac de pe urma. Dar socotesc ca jertfa nevinovata a acestor copii nu va fi nelucratoare, ci ea va da putere alesilor Bisericii lui Hristos. Si cred ca va fi o incununare a crestinismului prin jertfa copiilor nevinovati. Este foarte periculos acum pacatul nestiintei; toti vedem pericolul in care ne gasim si suntem obligati sa ne informam si avem datoria de a informa si pe ceilalti frati ai nostri mai simpli si neajutorati. Nimeni nu va putea spune ca nu a stiut ca vaccinul acesta este ucigas… iar pentru cei care nu au stiut cu adevarat, pentru acestia Biserica, prin preotii si slujitorii ei, este responsabila si va raspunde pentru sufletele lor. Omul vine sa se formeze in Biserica si ce formare ii dam noi, daca propovaduim aceeasi invatatura cu a statului antihristic? Biserica nu ramane straina fata de toata conjunctura aceasta politica si sociala si este datoare sa se implice atat in societate cat si in politica, atata timp cat legile politice impiedica porunca lui Dumnezeu. Preotul, la hirotonie, jura ca se va supune lui Dumnezeu si poruncilor Lui, dar si stapanirii statale. Pai cui juram noi? Presedintilor si parlamentarilor care legalizeaza prostitutia si actele cu cip? Pai rolul preotului este numai sa cunune si sa inmormanteze? Nu. El este sarea pamantului si lumina oamenilor. Ce lumina mai aduce, daca el se supune legilor intunecate ale acestui veac? Iar daca tace, inseamna ca refuza sa aduca lumina oamenilor. Nu ei sunt urmasii apostolilor, carora Mantuitorul le-a poruncit: Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura (Mc. 16:15)? Nu le-a poruncit sa taca. Daca s-ar ridica o elita de preoti si de calugari, care intr-adevar sa se angajeze in slujba Adevarului, atunci s-ar mai schimba situatia. Iar prin aceasta schimbare eu nu inteleg imbunatatirea conditiilor de viata si nici macar a caracterului celor ce ne conduc, ci inteleg o schimbare in sufletele credinciosilor, o intarire a credintei care ne va da forta sa marturisim impreuna, ne va da unitatea si dragostea jertfirii. Important este sa ne opunem tuturor antihristilor si sa murim demn; sa nu avem o pozitie de lasitate. Iar poporul cum sa se mobilizeze, cum sa aiba tarie duhovniceasca, daca nu are lideri?

– Poate ca preotii acestia se tem sa nu fie inlaturati din posturile lor si astfel sa nu mai poata catehiza credinciosii pe care ii mai avea.

– Represalii au fost dintotdeauna si vor fi. Noi nu trebuie sa calculam cat timp de cateheza avem la dispozitie. Poate sa fie si o saptamana, dar sa imi fac datoria cu toata jertfelnicia fata de Evanghelia lui Hristos si neamul meu. Au fost 12 Apostoli si pana si acolo a intrat diviziunea, tradarea. Si ce catehizare este aceea daca taci? Pe mine nu trebuie sa ma ingrijoreze faptul ca ma va schimba si va trimite alt preot in locul meu, cu mult mai slab si care sa corespunda baremului. Daca patimim ceva pentru Hristos, mai mult folos vom aduce natiei. Jertfa naste viata. Nu este suficient sa marturisesti un adevar numai celui de sub epitrahilul tau, ci trebuie sa il propovaduiesti in auzul tuturor, avem datoria sa scoatem adevarul la lumina. Te mai poti retrage din strategie, dar cat dureaza aceasta strategie, mai? Sufera poporul asta de atata strategie si nu mai facem nimic. Sa nu confundam strategia cu depunerea armelor. Doar nu suntem facuti numai pentru zile bune; un razboi cine il mai sustine? Si cine sunt luptatorii? Nu noi cei din lumea aceasta de aici? De ce i se zice Biserica luptatoare? Luptatoare inseamna zi de zi sa sustii un atac impotriva puterilor intunericului. O asceza retrasa in individualitatea ei nu mai este un adevar marturisit in plenitudinea lui. Foarte frumos citeam la Evdokimov mai devreme: Biserica nu trebuie sa isi asume treburile concrete ale cetatii, dar constiinta crestina este chemata sa actioneze din plin pana si in chestiunile cele mai tehnice. Politica, economia, dezvoltarea sunt sferele comune in care credinciosii si necredinciosii se intalnesc. Si ce imensa sarcina aceea de a desavarsi lumea prin sobornicitatea calitativa a tuturora, de a insamanta in cultura lumina Taborului. Un om al luminii poarta o lumina care straluceste peste intreaga lume. Marii duhovnici spun ca orice asceza lipsita de dragoste si care nu este un sacrament al fraternitatii este desarta. Vorbind despre euharistie, Sf. Ioan Gura de Aur spune: Aici este odaia inalta in care au sezut ucenicii; de aici au plecat spre Muntele Maslinilor. Sa plecam si noi in cautarea mainilor de saraci, caci ele sunt pentru noi Muntele Maslinilor. Intr-adevar, multimea saracilor este asemenea unui codru de maslin sadit in casa lui Dumnezeu. De acolo curge uleiul de care vom avea nevoie spre a ne infatisa, precum fecioarele cele intelepte purtand lampile pline inaintea Mirelui.

Problema noastra cea mai mare acum este ca ne aflam intr-o bezna a ignorantei si socotim pacatul nestiintei un mare privilegiu. Generatia aceasta a ajuns la apogeul nihilismului. Si ce daca fac lucrul acesta? A! Nu-i nimic! Iei cipul Ei, n-are nimica!; slujesti cu catolicii: Ei, n-are nimica si tot asa… toate nu au nimic. Nihilismul a nascut acest libertinaj si aceasta stare te indreptateste pe tine cumva sa faci orice, ce vrei, sa amesteci lumina cu intunericul, sa mergi si cu Dumnezeu si cu mamona. In acest caz noi nu mai suntem ucenici al lui Hristos.

Sursa:  Paul Evdokimov, Iubirea nebuna a lui Dumnezeu, p.23.

/0 Comments/by
Nagy Attila-Mihai – Scopul maghiarimii/secuimii este de a trai fara romani in Romania!

Nagy Attila-Mihai – Scopul maghiarimii/secuimii este de a trai fara romani in Romania!

nagy attila, jertfa, neam, jertfa neamului, jertfa neamului romanesc, neamul romanesc, lucrarea in duh, lucrarea duhului, identitatea maghiara

Nagy Attila-Mihai - Scopul maghiarimii/secuimii este de a trai fara romani in Romania!

La inceputul anilor ’90, chiar imediat dupa 1989, eram student la Cluj Napoca, la sectia unitariana din cadrul facultatii de teologie protestanta. Fiind membru al unei biserici liberale (pana la ateism ascuns chiar), dupa cursuri, impreuna cu colegul meu de clasa intram uneori intr-o crasma din apropiere, caci asta nu era o problema! Prima data cand am intrat acolo m-a surprins privirea calda a unui maramuresean. Cu un accent romanesc, a inceput sa vorbeasca cu noi pe ungureste si a pus muzica maghiara! Era un roman deschis fata de unguri! Nu vreau sa sugerez, prin relatarea acestei intamplari, ca asa „ar trebui” sa se comporte, cu noi, ungurii, toti romanii, sa ne mangaie, sa ne flateze. Nu e o asteptare, n-as vrea sa fiu inteles gresit. Am povestit-o doar ca pilda a unui comportament deschis din partea unui roman fata de doi secui si ca sa arat, prin comparatie, comportamentul aflat de cealalta parte, cel al secuilor, care refuza tot ce e romanesc!

In judetul Covasna nu se respecta deloc Constitutia si nici limba oficiala a tarii: inscriptiile oficiale sunt in ungureste.

Dar, in acelasi timp, ce am putut observa in zona Odorheiului, unde locuiam? Autobuzele care mergeau in satele din jur erau inscriptionate exclusiv in limba maghiara. Pe marginea drumului, intre Miercurea Ciuc si Sovata, cei care vindeau cate ceva aveau denumirea marfurilor doar in ungureste. Ungurii, secuii, chiar din primele momente de dupa ’89 isi aratau refuzul fata de romani! In locul unei deschideri fata de romani, prin recunoasterea greselilor istorice ale maghiarimii vizavi de romani de pilda, ei au adoptat imediat o pozitie de refuz, de izolare, pozitia ariciului!

Iar acesta era doar inceputul evolutiei negative a atitudinii secuilor din Harghita si Covasna. Evolutie pe care o tot urmaresc in Covasna, indeaproape, si care a capatat o forma grava, de cand Tamás Sándor si Ántál Arpad András au ajuns la putere! In istoria orasului Sfantu Gheorghe nu se afla scris nimic despre romani, despre personalitatile marcante romanesti, iar asta se poate vedea in cartea publicata cu prilejul aniversarii a 550 de ani ai orasului Sfantu Gheorghe!

Trebuie sa ma reintorc la problema inscriptionarii exclusiv in limba maghiara, care nu s-a terminat odata cu entuziasmul de dupa ’89! In judetul Covasna, in satele preponderent locuite de secui, din ce am vazut nu se respecta deloc Constitutia si nici limba oficiala a tarii! Desigur, nici in Harghita situatia nu e diferita, dar eu ma refer la ceea ce cunosc in mod concret, pe baza experientei proprii. Inscriptiile oficiale sunt in ungureste sau, in cel mai bun caz, inscriptia in limba romana, cea oficiala adica, atunci cand exista, este pe locul doi, ceea ce, la urma urmei, tot ilegal ramane! De pilda, la Ghidfalau caminul cultural are o inscriptie exclusiv in limba maghiara: „Müvelődési ház”! E posibil sa se fi remediat intre timp, caci atat eu, cat si Dan Tanasa am sesizat acest lucru, iar primaria a primit ordin de inlaturare!

De asemenea, un proprietar din Odorhei al unui lant de magazine aflat in doua judete, ii discrimina pe romani, inscriptionand marfurile din magazinul din Ciuc exclusiv in limba maghiara, caz care a ajuns sa fie sesizat la CNCD.

Kelemen Hunor, babuinul de serviciu din fruntea UDMR

La postul Duna TV, un tanar aflat intr-un bar din Balvanyos a afirmat senin: „Noi nu-i iubim pe romani!”. Iar declaratia acestui tanar nu este ceva izolat! Reprezinta spiritul antiromanesc general, existent in Harghita si Covasna! Degeaba vin unii sa nege – iar eu am prieteni si maghiari, si romani, si ne intelegem bine – spiritul in genere este antiromanesc! Asta a simtit si un fost ofiter de cariera, care a ajuns din Moldova in comuna Bodoc, langa Sfantu Gheorghe. Valeriu Tanasa, dupa ’89, in cartea sa „Rostiri ziditoare”, spune ca simtea nevoia de a se intoarce inapoi in Moldova, din cauza urii fata de „tot ce este romanesc”! Atunci si acolo unde secuii se izoleaza prin ura fata de „tot ce e romanesc”, prietenia intre cele doua natii e doar poveste sau exista doar cazuri izolate!

Cum spuneam, de cand cei doi „magnifici grofi”, Tamás Sándor si Ántál Arpad András, au pus mana pe judet, nu doar din istorie vor sa-i excluda pe romani, ci si din imaginarul cultural al orasului Sfantu Gheorghe! La inaugurarea statuii Turul – pasarea mitologica a maghiarimii – Ántál a declarat ca „trebuie sa ne ocupam spatiul nostru vital cu simbolurile noastre nationale”! Cred ca in urma acestui indemn a declarat apoi Kelemen Hunor, babuinul de serviciu din fruntea UDMR-ului (caci el e doar un babuin politic, altii conduc de fapt), ca trebuie sa ne ocupam „pamantul natal”! Declaratia lui Ántál poate fi comparata cu ideologia revolutiei culturale chinezesti a lui Mao. Cred ca Ántál este Mao cel mic al secuilor, care a declansat o astfel de revolutie culturala impotriva romanilor, el intentionand sa inlature si statuia lui Mihai Viteazul!

Izolarea prin imaginar, prin simbol, a maghiarimii, inseamna o criza de identitate

Problema imaginarului colectiv nu este asa simpla cum crede si gandeste primarul orasului, caci imaginarul, ancorat in adancimea omului, are o mare incarcatura de energie si raportul omului la ele nu poate fi arbitrar. Daca asa gandeste, nu stie ce inseamna problema identitatii, care are ca fond, ca baza, imaginarul adancimii omului. Raportul arbitrar, prin marea sa incarcatura de energii ale imaginarului, poate declansa tensiuni, daca mintea omului nu se raporteaza si la energiile arhetipului, integrand in constiinta! Pentru ca arbitrarul se raporteaza numai la exterioritatea imaginii, fara o raportare la fondul sau inconstient, adica la arhetip, care contine inestimabil mai mult decat imaginea sa exterioara! In acest fel, imaginea exterioara a arhetipului devine o realitate inchisa, contrara naturii arhetipului, care este o realitate deschisa! Iar cand vrei sa-l inchizi, energiile, care prin natura lor sunt deschise spre infinit – prin imaginarul exterior al arhetipurilor – erup, situatia devine tensionata si reprezinta un pericol de explozie in adancul omului! Caci rolul arhetipurilor, al energiilor acestora, nu este sa izoleze omul! Nu au rolul de a izola un neam de altele, ci invers, cel de a le uni, in integritatea Fiintei, a Existentei!

De aici vedem ca cei doi magnifici ai Covasnei nu cunosc natura imaginarului adancimii omului, ca vor sa le foloseasca, aceste imagini universale, in primul rand pentru izolare, cand natura acestora e de a fi deschise din interior catre exterior, spre infinit. In alte parti, rolul simbolului este cel de a lega, de a uni doua neamuri, si nu de a izola, a se impotrivi, a refuza.

Cand se produce izolarea prin imaginar, prin simbol, e vorba despre o criza de identitate! A te retrage in cadrul intimitatii imaginii, a te inchide prin imagini in intimitatea proprie neamului nu inseamna altceva decat sa fii dominat, dependent de arhetipul mamei. Iar acest fapt este foarte explicit exprimat in izolarea prin autonomie!

Concluzia este, cred, foarte simpla: scopul maghiarimii, secuimii – in afara defrisarilor padurilor de catre conducatorii lor – este cel de a trai fara romani in Romania!

Al vostru devotat, Nagy Attila-Mihai.

/1 Comment/by
Alexandru Ghyka – Comunismul e o utopie

Alexandru Ghyka – Comunismul e o utopie

comunism, utopie, alexandru ghyka

Alexandru Ghyka - Comunismul e o utopie

„Comunismul e o utopie! E cel mai greu blestem ce a cazut pe neamul romanesc!”

Alexandru Ghyka.

Alexandru Ghyka reprezinta un model de lupta. Stranepot al domnitorului Grigore Ghica al V-lea (1807-1857), domnitorul Tarii Moldovei intre 1849-1853 si 1854-1856, a fost director general al Politiei (1940-1941). El avea sa patimeasca indelungat, fiind inchis in temnite aproape un sfert de veac, in perioada 1941-1964.

Ortodox, cult, vertical, patriot, roman de o rara demnitate, a rezistat tuturor asalturilor reeducarii. In total a facut 24 de ani de puscarie. A fost detinut in puscariile de la Jilava, Pitesti, Vacaresti, Aiud, Alba, Sibiu, Brasov, Ploiesti, Ghencea, Galati, Giurgiu, Suceava, Gherla si a fost urmarit de Securitate pana la sfarsitul vietii (1982).

Alexandru Ghyka s-a nascut la 8 februarie 1903 la Iasi. Parintii sai au fost Grigorie (1858-1912), capitan de cavalerie, fost atasat militar la Legatia din Viena, din ramura domnitoare a Moldovei.

Principele Ghyka a primit o aleasa educatie intru romanism, demnitate, patriotism fierbinte.

El a urmat Liceul Militar de la Manastirea Dealu, institutia unde s-au format atatea caractere puternice ale tarii. In anul 1926 a intrat la Facultatea de Drept, pe care a terminat-o in 1930.

A fost comandant legionar, numit in randul celor apropiati „Printul”, caracterizat de verticalitate morala, credinciosie, demnitate. In fisele penale, dupa ce a fost condamnat, apare ca un barbat, avand o statura de 1,85 m, bine proportionat, ochi albastri. A fost casatorit cu Maria-Eliza Orleanu.

„O adevarata teroare impotriva elementelor comuniste si a evreilor!”

Alecu Ghyka a fost sef al politiei in timpul statului national-legionar, in perioada 16 septembrie 1940 – 1 februarie 1941, cand a fost destituit. La 24 ianuarie 1941, dupa rebeliune, a fost arestat de generalul Emanoil Leoveanu si condamnat de Curtea Militara de Casare si Justitie la 5 iunie 1941.

Pe cand se afla in temnita de la Aiud, printul a adresat o cerere conducatorului statului, maresalul Ion Antonescu, prin care solicita sa aiba voie in celula cu o icoana a Sf. Arh. Mihail, cu o Sfanta Cruce, cu cateva scrisori de la defunctii Corneliu Zelea Codreanu (asasinat), Ioan Mota si Vasile Marin (morti in Spania) si cu portretele acestora.

Apogeul suferintei il va atinge in timpul regimului comunist.

O proba serioasa la dosar, de care anchetatorii comunisti s-au folosit indelung – pentru ca ea este fotocopiata si apare ca un leitmotiv la interogatorii – a fost o „Lista de recompensare” semnata de C. Maimuca si de Alecu Ghyka, prin care o serie de politisti care au contribuit la descoperirea si arestarea unei mari si periculoase organizatii clandestine comuniste din Bucuresti, au primit diverse sume de bani.

In 1955 a recunoscut ca a numit 49 de sefi de politie legionari in fiecare capitala de judet si 10 inspectori ai Politiei de Siguranta.

Anchetatorii afirmau ca a desfasurat „activitate criminala care reiese si din procesul lotului III fosti politisti in frunte cu Maimuca C. judecat in iunie 1944”.

La 19 decembrie 1954, lt.Constantin Oprea, anchetator in Directia Anchete a MAI propunea prelungirea arestarii lui Ghyka.

Evident, aceasta s-a aprobat, sub semnatura sefului de serviciu lt.col. de Securitate Matusei Andreescu (Nathan Mathusievici) si a sefului directiei, col. de Securitate Francisc Butyk.

Intrebat de problema cetatenilor straini, Ghyka declara ca era supravegheata, pentru ca intrat in atributiile sale de cap al Politiei.

I-au imputat ca a trimis zece politisti sa urmeze o scoala de politie administrativa la Berlin. Cat a fost director, stie de arestarea unui cetatean sovietic, care, interogat la Siguranta, a reiesit ca este functionar la Legatia URSS.

Interogat a fost si Florentin Cernaianu, fost subinspector de politie, care a declarat, ori asa s-a consemnat in 1954, ca Ghyka a dezlantuit „o adevarata teroare impotriva elementelor comuniste si a evreilor”.

De altfel, in toate interogatoriile, inclusiv in cel luat de UM 0123 de ziua lui, la 8 februarie 1955, era intrebat de zeci de ori despre activitatea anticomunista. Fondul operativ era folosit pentru informatori, recompensarea politistilor si plata diurnistilor.

Refuzul reeducarii

La 13 noiembrie 1954 era audiat de lt. Constantin Oprea, anchetator in Directia Anchete a MAI, care propunea prelungirea mandatului de arestare pana la 19 decembrie 1954.

Exasperat de prostiile debitate de comunisti, in 1956, in cursul unui interogatoriu din 4 iulie, pur si simplu printul refuza sa raspunda intrebarilor lui Ion Braovici, maior de justitie la Tribunalul Militar Bucuresti. Dupa atatea anchete, la 17 ianuarie 1957, a fost condamnat la detentiune grea pe viata.

Intr-o cerere adresata Tribunalului Militar Bucuresti, din 20 ianuarie 1963, cand se afla la Aiud, rememorand calvarul sau, printul declara ca a fost arestat la 21 ianuarie 1941 si condamnat la 15 ani munca silnica. In 1952 a fost trimis de la Jilava in lagarul de la Ghencea, unde i s-a comunicat ca MAI l-a pedepsit cu 5 ani de munca silnica.

La 29 iunie 1954 a fost pus in libertate de la Pitesti si a primit domiciliu obligatoriu doi ani, in comuna Schei. A fost arestat din nou la 29 octombrie 1954 si condamnat de Tribunalul Militar Bucuresti la detentiune pe viata, prin sentinta din 24 ianuarie 1957.

Intre 1962 si 1964 a facut 75 de zile de izolare pentru ca a refuzat „reeducarea” de la Aiud. Marturiile detinutilor de aici – ne referim la cei care au scapat – il asaza pe Ghyka pe un piedestal.

A fost printre putinii care au refuzat reeducarea si a rezistat pana la final. Indelung rugator Domnului, era hotarat sa moara fara a face vreun compromis. I-a avut colegi de suferinta pe Bartolomeu Anania (viitor mitropolit al Clujului), pe Ilie Tudor (lui Tudor Gheorghe), multi intelectuali si ofiteri de politie si de armata.

„Voi, cei din zarca, ati invins!”

O marturie deosebit de importanta ne-a lasat fostul invatator si detinut politic Grigore Caraza, care a impartit celulele din temnite si cu Alecu Ghyka si cu fosti politisti. In toamna anului 1962, in cele 60 de celule de la „Zarca” Aiudului erau peste 250 de detinuti.

Printre ei se aflau fostii politisti Ion Batovici, Cantaragiu (din Suceava), Valeriu C. Iuga, Ion Lemnaru (dobrogean), Constantin Maimuca, Dimitrie Mantulescu (doctor in Drept), Constantin „Ticu” Steriu, Vasiliu (din Piatra Neamt).

Potrivit memorialistului amintit, ei si cu viitorul mitropolit Bartolomeu nu au rezistat pana la final asaltului reeducarii.

„Au rezistat numai aceia care au fost decisi sa moara, decat sa-si vanda sufletul”, scrie Caraza. In 1961, unii din cei de mai sus fusesera dusi la Bucuresti, pentru a da declaratii in procesele inscenate dupa 1958.

Pentru a li le invinge rezistenta, erau izolati in 20 de celule, in care pe jos era ciment, iar peretii fusesera tencuiti cu un soi de grund amestecat cu sare, care mentinea o permanenta umezeala.

Ferestrele erau batute in cuie. In celula nu era soba, ci doar un pat rabatabil, in care te odihneai intre 22 si 5 dimineata, o tineta comuna pentru nevoi, pe care nu aveai voie sa stai. Vara mirosul era absolut ingrozitor. Masa consta intr-o cana cu apa sarata, seara. Straiele lor – camasa si izmene – erau numai petice si zdrente, fiind destinate doar sa le acopere goliciunea.

Fostul detinut politic Caraza a incercat sa reconstituie numele celor 56 de detinuti „care au rezistat si ultimului asalt, calcand in picioare si sfidand toate metodele folosite de a injosi demnitatea omului”.

Printre acestia, printul Alecu Ghyka, diaconul Ion Grebenea, preotul ortodox Dumitru Bejan din Harlau. La 29 iulie 1964 conducerea temnitei Aiud a dat ordin sa se puna scaune in curte.

In fata, cateva zeci de nereeducati, in spate 1.000 de insi, considerati reeducati. Colonelul Craciun a zbierat atunci, recunoscandu-se infrant: „Cei din zarca, care plecati nereeducati, ati invins!”.

Alexandru Ghyka a fost eliberat de la Aiud prin decretul de gratiere la 1 august 1964. A avut zile si murit la 10 ianuarie 1982.

Urmarit toata viata de securisti

N-a avut liniste nici in asa-zisa libertate. Nu mai erau ziduri de puscarie. Ele se metamorfozasera in alte „ziduri”. Dupa ce a scapat din gulagul comunist, documentele din Arhiva CNSAS releva monitorizarea la care a fost supus printul pe toata durata vietii.

Prin ordinul strict secret din 11 iunie 1965, al lt.col. de securitate Vasile Lupu din Directia a III-a a MAI, „Grupul Operativ Aiud a deschis actiune informativa asupra fostului director Alexandru Ghyka, pentru atitudine legionara, refractara, facand parte din grupul celor rezistenti pana la eliberare”.

Practic, dupa eliberare, toti detinutii politici erau urmariti pana la sfarsitul zilelor de catre securitate si militie. Ei faceau parte din „problema comunista”.

Cand a iesit, a declarat ca se va stabili cu domiciliul la fiul sau, medicul Grigore Ghyka, in str. I.C. Frimu nr. 5. Sotia sa locuia in Galati, str. Logofat Tautu nr. 12. Dupa o vreme, Militia Capitalei i-a acordat o adeverinta provizorie pentru trei luni.

Ulterior i-a dat aviz negativ si a fost nevoit sa plece la Galati, unde, evident, Securitatea a transferat „actiunea informativa” exercitata asupra lui, asa cum raportau mr. Ion Burac (seful Biroului 5) si lt.col. George Popescu, seful Serviciului I.

La 27 ianuarie 1967, informatorul Costica Badiu discuta cu Alecu Ghyka. Potrivit acestuia din urma, toata lumea se mira ca dupa 23 de ani de inchisoare mai este sanatos la corp si la minte.

„Tot ce l-a sustinut in inchisoare si in viata a fost credinta ca Dumnezeu nu l-a parasit. N-ar fi crezut niciodata ca comunistii sa-i dea drumul din inchisoare, ba inca mai mult, sa-i dea si serviciu.

Eliberarea i-o datoreaza lui Dej, care a cerut expres eliberarea legionarilor, nu doar trierea lor, asa cum intentiona Securitatea. Nutrea un mare dispret pentru Nichifor Crainic. Are vreo 750 de lei pe luna, functionar la baza I.T.O. din Tiglina, nu e grozavenie, dar tot e bun ca este pe picioarele lui”.

Fusese „gazar”, dispecer la I.T.B. apoi jurisconsult intr-un birou. Pentru ca i se luasera si cartile, citea la Biblioteca V. Ureche din Galati. S-a multumit cu putin fara a voi sa aiba salarii mari, pentru care, bineinteles, i s-ar fi pretins anumite compromisuri pe care nu voia sa le faca.

Intr-un moment de sinceritate, anchetatorul lui politic i-a spus ca securitatea hotaraste anii de inchisoare si Tribunalul doar confirma si asa a fost si in cazul lui. A facut un sfert de veac de puscarie.

Alecu Ghyka a adormit in Domnul la 10 ianuarie 1982, in aceeasi curatenie sufleteasca, patriotism si demnitate, in care a trait toata viata. Ii puteti aprinde o lumanare la cimitirul Eternitatea din Galati (bd. George Cosbuc nr.221), unde este inmormantat. Dumnezeu sa-l ierte!

A consemnat pentru dumneavoastra, comisarul Florin Sinca via certitudinea.ro.

/0 Comments/by
Pelaghia Rosu – Ioana d’Arc a motilor lui Avram Iancu

Pelaghia Rosu – Ioana d’Arc a motilor lui Avram Iancu

pelaghia rosu, avram iancu

Pelaghia Rosu – Ioana d’Arc a motilor lui Avram Iancu

La sfarsitul anului 1848, ungurii invinsesera armatele habsburgice din Transilvania, stapaneau Clujul si impresurasera Muntii Apuseni, singura reduta libera aparata de legiunile lui Avram Iancu.

Ungurii fortau patrunderea in aceasta fortareata naturala de pe Valea Muresului, Ariesului si Somesului, aparata cu trup si suflet de moti. De la Gilau, fosta resedinta a voievodatului lui Gelu, patrunderea pe Somes in sus era aparata de motii din Marisel, condusi si organizati de Indrei Rosu si mama sa, Pelaghia Rosu.

In cartea sa, „Pelaghia Rosu eroina motilor” profesorul Teodor Sandor ne prezinta pe larg, cu fapte in cuvinte alese biografia Pelaghiei Rosu, o femeie inzestrata cu agerime si istetime, cu nemarginita dragoste de oamenii asezarii ei natale, care cu darzenie si curaj a luptat intru apararea lor.

Pelaghia era unica fiica a unui jude stiutor de carte si iubitor de dreptate, care a dorit ca Pelaghia sa stie si sa aiba si mai multa carte de care era atata trebuinta motilor.

Dupa ce face trei ani la un colegiu la Budapesta, se intoarce la Marisel si este alaturi de motii ei cu multa dragoste si ajutor, motiv pentru care este numita de ei, cu respect, cand capitan, cand dascalita.

Se casatoreste si are un fiu, pe Indrei Rosu, caruia ii insufla aceeasi dragoste de neam si idealurile lor de dreptate si libertate.

Avea de acum 48 de ani, cand ceasul apararii vetrei si obstii romanesti a sosit, pe plaiurile ei natale dintre Muntii Gilaului si Muntele Mare, de unde isi aduna apele Somesul Mic, si a fost alaturi de motii aparatori, in fruntea unei cete darze de femei.

pelaghia rosu, avram iancu, moti

Dupa cucerirea Clujului, Kossuth il numeste comisar pe Ladislau Csany, care, in proclamatia data romanilor, pe care ii numeste slugi, le porunceste sa se supuna in opt. Cum slugile nu s-au supus, agresiunea ungurilor impotriva satelor romanesti s-a manifestat prin jafuri, torturi si violuri, omoruri si incendieri.

Nelinistiti si infricosati, multi romanii ardeleni s-au supus, dar altii au plecat in Apuseni, inrolandu-se in legiunile lui Avram Iancu, ce incepuse razboiul national de nesupunere, impotriva ungurilor lui Kossuth ce asaltau fortareata de piatra a Muntilor Apuseni.

In jurnalul sau de razboi, Avram Iancu noteaza ca, in 3 Ianuarie 1849, a avut prima ciocnire pe Valea Somesului Rece, pe care au patruns „o mie de unguri, comandati de un anume Geley din Iulia (Gyula) pe care vreo optzeci de feciori i-au oprit la trecatoare, timp de vreo patru ceasuri, timp cat a fost destul ca ceilalti sateni sa se ascunda in padure, la munte, dupa care s-au retras si feciorii, ramasi fara gloante. Satul pustiu a fost transformat in cenusa”.

pelaghia rosu, avram iancu, moti

Nu a trecut decat o luna si ungurii atacatori au urcat pana la Marisel, dar strajile au dat de veste din timp despre venirea lor, asa ca barbatii, „sub comanda centurionului Indrei Rosu i-au asteptat la trecatori”.

In aceasta a doua confruntare, castigata de motii din Marisel, profesorul Teodor Sandor ne face cunoscuta participarea Pelaghiei Rosu, impreuna cu ceata de femei, intr-un mod original, dar de mare ajutor.

Femeile, sub conducerea ei, s-au imbracat barbateste, si-au pus palarii pe cap si pe cai au urcat pe coama muntelui, de unde au dat semnale de lupta si, prin zarva mare, framantari si tulburari asurzitoare, au speriat atacatorii, care s-au retras lasand in urma raniti si morti.

Gazeta de Transilvania consemneaza cu laude aceasta victorie a motilor: „Trupa ungureasca o ia la fuga, fara a incerca sa se mai apere, dupa ce comandantul lor a fost ranit”, iar pe Pelaghia Rosu o considera Ioana d’Arc a Romanilor pentru contributia ei esentiala la aceasta victorie .

Nu se termina luna si ungurii, care erau cantonati la Gilau, vin din nou, in numar si mai mare, pentru a-i pedepsi pentru nesupunere si rezistenta, pentru infrangerea de la inceputul lunii.

La aceasta noua confruntare, mariselencele sau amazoanele, cum le mai numeste autorul, isi aduc din nou o importanta contributie la o noua victorie a motilor, punandu-i pe fuga pe unguri ce lasa in urma lor 13 morti iar pe ranitii ii duc in patru care.

Avram Iancu vine la Marisel sa gratuleze si sa incurajeze pe moti, sa le arate noi tactici de lupta, fiindca ungurii vor veni din nou.

Sta de vorba cu centurionul Indrei Rosu si in mod special si admirativ cu mama lui, Pelaghia Rosu: „Vreau sa-ti spun ca ideea dumnitale m-a surprins. Este nemaiintalnita de cand luptam impotriva dusmanului nostru de moarte”.

In 12 martie 1849, „dusmanii nostri de moarte in si mai mare numar, o mie sase sute, avand si armament greu”, vin cu planuri decisive. Dar si mariselenii sunt mult mai bine organizati, pe trei coloane la trecatori, iar de pe culmi se aud puternice tulnice dupa care apar, calarind in mare iures, mariselencele imbracate barbateste, producand un efect psihologic puternic de ingrozire si teama asupra dusmanilor, de descurajare a lor.

Dupa o scurta rezistenta, acestia se retrag in debandada, crezandu-se inconjurati din toate partile. Motii continua sa-i urmareasca si sa-i atace, provocandu-le grele pierderi. Doua sute de honvezi isi pierd viata.

Vestea celei de-a treia victorii a mariselenilor condusi de centurionul Indrei si Pelaghia Rosu a facut inconjurul Muntilor Apuseni. Avram Iancu scrie frumoase cuvinte de pretuire in jurnalul lui de razboi despre curajul, darzenia si victoria mariselenilor si ale femeilor lor.

Dar vestea atator infrangeri suferite pe Somesul Rece a lovit puternic si orgoliul ungurilor, care nu vor sa inteleaga drepturile romanilor si se incapatineaza sa le infranga rezistenta si sa-i supuna, cu orice pret, in numele revolutiei lor.

In acest sens aduc trupe noi la Gilau si la Huedin, unde in fruntea lor soseste tanarul generalul Pal Vasvari, zis si Kossuth cel Mic.

Tanarul general era un om inteligent si educat, cu inclinatii si activitate literara, ce a fost captivat de idealurile revolutionare prin care Ungaria aspira la independenta fata de Imperiul Habsburgic.

A facut parte din grupul celor ce au conceput programul revolutiei maghiare in 12 puncte, ce prevedea, la punctul 12, unirea Transilvaniei cu Ungaria si acum a sosit cu forte armate sa impuna romanilor unirea Transilvaniei cu Ungaria.

Abia sosit, incepe ofensiva militara pentru cucerirea Apusenilor si supunerea motilor. Trupele lui ataca, jefuiesc si incendiaza asezarile motilor de pe Somes, ucigand in cale tot ce era romanesc.

Pe rand, cad si sunt incendiate asezarile fara aparare, fiindca motii, in inferioritate numerica si fara armament corespunzator, se retrag tot mai sus in munti, in paduri.

Cade si Mariselul, in care mai ramasesera, fara nicio aparare, doar batranii si femeile cu copii mici. Cu aceasta ocazie, ungurii nu s-au multumit sa scoata din lupta taranii, ci au trecut la spintecarea femeilor si batranilor.

Mariselenii, impreuna cu motii din celelalte asezari jefuite si incendiate, cu intariturile primite de la Avram Iancu, organizeaza o confruntare cu armata generalului Pal Vasvari sus, in Muntele Mare, la locurile numite Fantanele.

Generalul Pal Vasvari, in fruntea unei coloane de 3.000 (trei mii) de honvezi, impreuna cu ofiterii sai, este decis sa invinga definitiv rezistenta motilor, sa treaca muntele si sa asedieze Campenii lui Avram Iancu.

Dar, pana la Campeni, trebuiau sa treaca de Fantanele. Fara sa intru in amanunte, atat de bine descrise de profesorul Teodor Sandor batalia, a avut loc, in data de 6 iulie 1849 si a fost ziua sfintei biruinte.

Nu mai mult de cinci, sase sute de moti, condusi de tribunii Nicolae Corchis si Iacob Olteanu, de centurionul Indrei Rosu si moatele Pelaghiei Rosu, au zdrobit multimea pradatorilor unguri. Generalul Pal Vasvari – Kossuth cel Mic – trei comandanti din patru si peste opt sute de honvezi si-au gasit sfarsitul vietii la Fantanele.

La inceputul lunii august 1849, Kossuth cel Mare isi rade bine cunoscuta lui mustata si barba, se imbraca in haine de valet polonez, ii paraseste pe unguri pe campul de lupta si fuge in Turcia cu pasaport fals.

Comuna erou Marisel s-a schimbat foarte mult, are case noi, frumoase si cladiri publice necesare, printre care si o scoala ce poarta numele Pelaghiei Rosu. In curtea scolii, pe un soclu inalt este asezat un frumos bust al eroinei, mandra, hotarata si cutezatoare pana la sacrificiu.

Este opera sculptorului Emil Cretu. Felicitari maestre, felicitari urmasilor recunoscatori! Pe soclu se afla un citat din jurnalul de razboi al lui Avram Iancu: „Pelaghia Rosu sufla din bucium. Femeile calarete se ivira din toate laturile, inaltara un strigat mare si se pusera in miscare. Aceasta fu pentru Mariseni, barbatii lor, semnalul de lovitura generala”.

In cimitirul comunei se afla mormantul leoaicei din Marisel marcat, la inceput, doar cu o cruce de lemn care, dupa un timp, ajunsese in stare rea. Atunci femeile din Abrud si Sibiu s-au hotarat si au contribuit la inlocuirea vechii cruci cu una de piatra. Sub numele si datele eroinei motilor au incrustat si initialele F.R.R. adica Femeile Romane Recunoscatoare.

Era in 1902, in plin dualism-compromis austro-ungar. Crucea a fost adusa si instalata in taina, dar nu a trecut multa vreme pana ce jandarmii unguri au inceput inversunate cercetarile despre cruce si mai ales ce inseamna F.R.R.

De teama sa nu fie daramata crucea, cei anchetati au hotarat sa traduca initialele cu „Familia Rosu Recunoscatoare” si asa au salvat profanarea mormantului de catre ungurii asupritori.

Cu aceste cuvinte am incheiat, al vostru devotat, Corneliu Florea via certitudinea.ro.

/0 Comments/by
Calin Georgescu – Noua Ordine Mondiala
,

Calin Georgescu – Noua Ordine Mondiala

modele, agricultura, calin georgescu, dezvoltare sustenabila, noua ordine mondiala, noul nationalism, distributismul, călin georgescu

Calin Georgescu - Noua Ordine Mondiala

Este putin cunoscuta originea actualei Noi Ordini Mondiale, prin care principiile globalismului sunt impuse intregii omeniri. Noua Ordine Mondiala este rezultatul unei uriase inginerii economice si geopolitice, care a dus la convergenta sistemelor sovietic si occidental intr-un proiect unipolar de dimensiuni planetare. Propaganda neoliberala, atat de dreapta cat si de stanga, prezinta Noua Ordine Mondiala ca pe implinirea definitiva si glorioasa a istoriei omenirii. De fapt, este doar o legitimare a ordinii neoliberale care functioneaza in avantajul marilor corporatii si al institutiilor financiare.

Pe 15 decembrie 1987, in fata Senatului american, republicanul Jesse Helms, presedintele Comisiei pentru relatii externe din cadrul Senatului, demasca proiectul Noii Ordini Mondiale care urma sa fie construita dupa caderea planificata a comunismului:

„Examinand atent ceea ce se petrece in spatele usilor inchise, constatam ca grupuri de interese de pe langa Departamentul de Stat, Departamentul de Comert, marile centre bancare, marile retele mass-media, universitati, industria filmului, mari fundatii non-profit actioneaza impreuna cu stapanii de la Kremlin in slujba a ceea ce unii numesc Noua Ordine Mondiala. Organizatii private precum Council of Foreign Affairs, The Royal Institute of International Affairs, The Trilateral Commission, The Darmouth Conference, The Aspen Institute for Humanistic Studies, The Atlantinc Institute si grupul Bilderberg sunt puse sa raspandeasca si sa coordoneze planurile in vederea realizarii asa-numitei Noi Ordini Mondiale in marea finanta, marile centre de afaceri, cercurile universitare si guvernamentale… Astazi, ideologia acestor grupuri se numeste globalism. […] Din punctul de vedere globalist, statele si granitele nationale nu mai conteaza. Filosofiile si principiile politice par sa devina o chestiune relativa. Chiar si constitutiile devin irelevante in exercitarea puterii. Libertatea si tirania nu mai sunt privite ca fiind in mod necesar rele sau bune si, in nici un caz, nu sunt o componenta a politicii. Globalismul considera ca activitatile fortelor financiare si industriale trebuie sa fie orientate spre transpunerea in viata a proiectului unei singure societati globale. Aceasta se va realiza in principal prin convergenta sistemelor american si sovietic. Singurul lucru care conteaza cu adevarat pentru acecste grupuri este obtinerea de profituri maxime, profituri rezultate dintr-o practica pe care eu o numesc capitalism financiar, un sistem bazat pe doi mari piloni: indatorarea tarilor si politica de monopol. Acesta nu este capitalismul real, este drumul spre concentrarea monopolista a activitatii economice si spre sclavie politica.”

Senator JESSE HELMS, Congressional Record, Vol. 133, p. 18146, 1987.

Globalismul

Ideologiile globalismului incearca sa legitimeze o lume unipolara reconstruita dupa dogmele neoliberale, militeaza pentru slabirea sau distrugerea autoritatii statelor nationale in fata entitatilor non-statale (companiile transnationale, institutiile financiare gen FMI) si pentru „corectitudinea politica”.

Globalismul nu este in folosul omului de rand si al statului national, ci in folosul elitelor cosmopolite si al superbogatilor, al marilor corporatii si al institutiilor financiare.

Nu trebuie sa ne fie insa teama. De globalism si de sustinatorii lui interni si externi ne va apara dragostea de tara, daca stim sa o traim cu adevarat si s-o crestem in suflet. Sau, ca sa-l citez pe paleoconservatorul american Pat Buchanan, „nationalismul, nu NATO este aliatul nostru”.

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.

/0 Comments/by
Calin Georgescu – Pandemia fricii restarteaza Romania
,

Calin Georgescu – Pandemia fricii restarteaza Romania

modele, agricultura, calin georgescu, dezvoltare sustenabila, noua ordine mondiala, noul nationalism, distributismul, călin georgescu

Calin Georgescu - Pandemia fricii restarteaza Romania

„Omenirea este tinuta sub frica ca sa poata sa fie controlata si observata.”

Calin Georgescu.

„Aceasta pandemie este o pandemie a fricii si a prostiei, si are menirea sa controleze si sa tina sub observatie omenirea”, ne spune domnul doctor Calin Georgescu, expert in dezvoltare durabila si autosustenabilitate la nivel international, un mare patriot, o mare constiinta romaneasca, ce merita a fi pus in panteonul marilor romani care au contribuit la schimbarea Romaniei de-a lungul veacurilor.

„Atata timp cat esti patriot, nu conteaza pozitia si nivelul dusmanului. Patriotismul este o forta extraordinara, care consta, in primul rand, in iubirea de tara si asta nu poate sa aiba egal.” Sunt lideri ai lumii care astazi se lupta din rasputeri cu statul subteran, imperiul globalist si cu marile concernuri globaliste care au o agenda bine determinata in lume pentru a instaura un guvern mondial, totalitar si prin care sa tina sub control intreaga omenire. Dar intrebam si noi, oare vor putea sa supravietuiasca fara baza piramidei lor? Oare acest sistem falimentar, care a distrus resursele naturale ale lumii si continua sa o faca, pot sa mai existe fara resurse, chiar si cea umana?

„Daca oamenii vor intelege cine sunt si ce inseamna viata ca atare, care este un dar Divin – ea nu poate sa fie transformata intr-o marfa si supusa vanzarii, pentru ca viata nu poate sa fie supusa unui troc, adica ‘iti predau eu viata contra Fiintei mele, contra adevarului fundamental al Fiintei mele’, pentru ca viata este o capodopera data de Dumnezeu – vor intelege ca tot acest sistem a fost fundamental gresit si facut in asa fel incat o minoritate sa conduca aceasta lume, iar telul este coordonarea si observarea permanenta a omenirii.” Este evident ca in momentul in care ne predam vietile si libertatile, cei care se cred la putere vor uita de ele, vor uita cine este stapanul si pe cine ar trebui sa serveasca. De aceea toate impunerile totalitariste, toate ordonantele peste ordonante si restrictii peste restrictii. Atata timp cat nu intelege ce este viata, nu intelegem nici omul, nici natura, nici pe Dumnezeu, nu intelegem nici macar ca suntem construiti de aceeasi forta creatoare si nu avem nici un drept asupra vietilor altor persoane, nici macar asupra vietii noastre. Tocmai aceasta smerenie ar trebui sa ne faca sa respectam si sa iubim viata.

„Ce urmeaza? Urmeaza o trezire, adica pe acest val conflictual care este in acest moment in lume, el (sistemul – n. red.) nu poate sa fie schimbat decat prin trezire.” Cand omul se trezeste exista si unitate, pentru ca unitatea este din Constiinta, iar dezbinarea este din egoism. „Sa moara capra vecinului!” si „in primul rand eu, in al doilea rand eu, iar in al treilea rand, daca se poate, tot eu” sunt vechi dictoane la care aderam si noi romanii, inca, astazi.

Cat despre proiectul de tara, „Apa, Hrana si Energie”: „Daca Romania nu tinteste suveranitatea este o tara care dispare. Romania are nevoie sa devina un stat suveran si nu este. Pentru ca toate parghiile economice sunt in mana strainilor. Tot sistemul bancar este in mana strainilor. Toate deciziile care se iau, se iau de catre straini. Si nu de unul.. sunt mai multi. […] Eu va spun ce inseamna un proiect de tara in cinci puncte: 1. sa dai legi simple, usoare pe intelesul tuturor; 2. sa ai functionari devotati care sa respecte aceste legi; 3. sa ai taxe si impozite mici ca sa se poata misca tara; 4. sa ai o moneda sigura si stabila si 5. sa ai o tara curata si ingrijita.”

Sa vedem:

/0 Comments/by
Teodor Palade – Cand ipocrizia este ridicata la nivel de politica globala
,

Teodor Palade – Cand ipocrizia este ridicata la nivel de politica globala

ipocrizia, politica globala

Teodor Palade - Cand ipocrizia este ridicata la nivel de politica globala

Pe masura ce timpul trece este tot mai evident ca ceea ce se intampla in jurul acestui „nou coronavirus” nu face parte dintr-un joc al hazardului. Declaratiile, mai directe sau mai pe ocolite ale unor personalitati care au in mana viitorul a miliarde de oameni conduc spre o concluzie sinistra. Se doreste imputinarea fortata a populatiei lumii! Prin ce metode, vedem cu totii.

Cu riscul de a fi acuzat ca sunt obtuz, ca sunt manipulat de nu mai stiu care puteri straine, ca sunt adeptul teoriei conspiratiei sau ca sunt reticent fata de politicile de protectie pe care, ingrijorate de soarta mea, autoritatile nationale si ale UE le-au elaborat pline de empatie, voi spune ce am de spus.

 Pe cine deranjeaza existenta generatiilor dinainte de 1955?

Cei carora li s-au suprimat aproape toate drepturile omenesti, inclusiv dreptul de a respira aer curat, sunt varstnicii nascuti inainte de 1955. Obligati la izolare timp de 22 ore din 24, ramasi fara asistenta medicala daca nu au „norocul” sa fie infectati cu virusul la moda, lipsiti de medicamentele care le asigurau supravietuirea, scosi de la ventilatie in salile de terapie intensiva pentru a se asigura supravietuirea altora mai tineri, urmariti de politie ca niste infractori, obligati sa traiasca intre patru pereti si sa se hraneasca cu minimul necesar, lipsiti de interactiunea cu restul familiei, eliminati practic din viata sociala si priviti ca o povara, ei au ajuns sa pizmuiasca libertatile mult mai largi pe care le au, prin lege, animalele lor de companie. Mesajul guvernantilor? Ramaneti in casa pana cand vrem noi. Muriti linistiti acolo, noi ne vom ingriji de contabilizarea zilnica a sicrielor voastre.

Sefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, trecuta si ea bine de o a treia tinerete (nascuta in oct. 1958), declara cu doua zile in urma: „Este posibil ca persoanele in varsta sa fie izolate pana la sfarsitul anului pentru a le proteja de coronavirus.” Si este putin probabil ca Ursulei von der Leyen sa-i iasa vorbele din gura fara rost. Este cat se poate de sigur ca la nivelul UE, acolo unde nu s-a miscat nimic pentru ajutorarea celor loviti din greu de gripa aceasta ciudata (desi ar fi avut obligatia s-o faca), se coace ceva pentru batranii statelor din Uniune. Pare tot mai clar ca masurile, identice, luate in toate statele Uniunii pentru izolarea si excluderea din societate a varstnicilor nu s-au luat la initiativa statelor suverane. Pare tot mai clar ca a fost un ordin sau, mai diplomatic spus, o indicatie din partea celor care conduc Uniunea Europeana.

Va puteti inchipui cum va arata (daca va scapa cu viata) un batran dupa ce a stat inchis in casa opt luni de zile? Va fi asemenea unei salbaticiuni, speriat de lumea inconjuratoare, lipsit de repere si simtindu-se de prisos intr-o lume care il respinge si pe care o simte ostila in fiecare clipa.

Asa va doriti sa arate seniorii natiunilor din Uniunea Europeana, doamna von der Leyen? Dumneavoastra ati sta inchisa intre cei patru pereti ai unei camarute 3×3 metri timp de 300 de zile, fara rude, fara prieteni, fara asistenta medicala, fara nicio mangaiere sufleteasca, sub discutabilul pretext ca ar exista o probabilitate de 0,3% sa contractati o gripa despre care pana acum nimeni nu stie nimic si a carei singura regula este ca nu respecta nici o regula? S-a stabilit cumva la nivelul Uniunii Europene ca timp de doua ore pe zi, intre 11.00 si 13.00, virusul acesta sa nu atace persoanele in varsta inghesuite ca oile la strunga, in cozi interminabile, pentru a avea un kilogram de cartofi in traista sau pentru a-si cumpara o aspirina? Ori batranii sunt adunati acolo, unul in altul, acum cand propavaduiti „distantarea sociala”, cu un alt scop?

Confruntat cu aceasta realitate, oricat de ingaduitor ai fi, nu se poate sa nu te indignezi observand ca, in aceste zile, ipocrizia a capatat dimensiunea unei politici globale.

Sa fie insistenta pentru vaccinarea in masa o obsesie gratuita?

„Fara vaccin trebuie sa limitam cat mai mult contactul cu persoanele in varsta”, a mai adaugat sefa Comisiei Europene. Nici aceasta propozitie nu este aruncata din greseala in malaxorul mass-media.

Vom vedea, ideea vaccinarii obligatorii a intregii populatii a globului insoteste ca un leitmotiv spusele celor mai importanti oameni de pe planeta.

In 1988, Printul Philip al Marii Britanii spunea ca, daca ar fi sa se reincarneze, si-ar dori sa fie un „virus mortal”, care sa reduca populatia lumii.

Bill Gates, nici el un tinerel (nascut la 28 oct 1955!), sustinea cu argumente demne de adormit copiii ca intreaga populatie trebuie vaccinata. „Lucrurile nu vor reveni la normal pana nu vom avea un vaccin care va ajunge in toata lumea”, a declarat el despre ceea ce, referindu-se la COVID-19, numea „un scenariu de cosmar”. Presa internationala ne mai informeaza ca Bill Gates investeste in linii de productie din 7 fabrici diferite in vederea obtinerii celor mai promitatoare vaccinuri anti-COVID-19. Sumele investite sunt de ordinul miliardelor de dolari! La inceputul lunii martie, acelasi Bill, la fel de preocupat de soarta omenirii declara: „Daca ne descurcam foarte bine cu noile vaccinuri, sistemul de sanatate si serviciile de sanatate a reproducerii, am putea reduce (populatia planetei) cu 10% sau 15%”. Fondatorul Microsoft sustine ca reducerea populatiei Pamantului este necesara pentru a opri procesul de incalzire globala, reducand emisiile de dioxid de carbon, in conditiile in care populatia planetei se indreapta vertiginos spre pragul de 9 miliarde de oameni.[1]

La 13 aprilie 2020, Organizatia Mondiala a Sanatatii, forumul Mondial care e preocupat de sanatatea intregii omeniri, anunta ca virusul COVID-19 este de 10 ori mai ucigator decat o gripa sezoniera (conform oricarei statistici este o minciuna de 10 ori mai mare decat o minciuna obisnuita!) si ca urmare va trebui sa devina obligatorie vaccinarea in masa a populatiei globului!

Desigur, nu poti ignora aceste semnale (si multe altele asemenea), considerand ca sunt vorbe aruncate in vant. Nici nu poti sa nu te intrebi: de ce tocmai acum sunt ei preocupati de problematica vaccinarii? Doar din dragoste dezinteresata pentru noi, saracii planetei, sa se fi investit miliardele de dolari la care acesti megabogati tin atat de mult? Despre ce fel de vaccinari este vorba, cine si cu ce scop le produce, ce altceva se mai poate inocula odata cu vaccinul avand in vedere posibilitatile aproape nelimitate ale tehnologiei manipularii virusurilor in secolul XXI, posibilitati combinate cu dorinta exprimata deschis de reducere a populatiei planetei?

Sunt intrebari legitime. Si, atata vreme cat nu sunt clarificate aceste aspecte intentionat pastrate in ceata, nimeni nu poate fi invinuit pentru ca se gandeste la ele.

Un refren vechi, niciodata uitat: Sa reducem fortat populatia lumii!

Cu peste doua sute de ani in urma, Thomas Malthus isi exprima public ingrijorarea dupa ce ajunsese la concluzia ca populatia lumii creste in progresie geometrica iar mijloacele de subzistenta in progresie aritmetica. Ceva trebuie facut, sustinea el. Si, desi de atunci s-au scurs doua secole, aceasta preocupare nu a murit niciodata.

Cu numai unsprezece ani in urma, in mai 2009, la New York, a avut loc o intrunire a celor cei mai bogati oameni ai planetei. O adunare a miliardarilor, cum o caracteriza The Wall Street Journal. Care credeti ca a fost tema cea mai discutata (in secret, desigur) de acestia? Da, ati ghicit. A fost tema pericolului suprapopularii planetei din cauza cresterii necontrolate a numarului celor varstnici(!). Va inchipuiti cumva ca cei de acolo erau niste pusti fara minte? Nu! Nici pe departe.

Conform jurnalistului Robert Frank, cel care a scris in The Wall Street Journal articolul „Billionaries Try to Shrink World’s Population” („Miliardarii incearca sa reduca drastic populatia lumii”), au fost prezenti la intalnirea de la New York urmatorii: Bill Gates (66 ani); Warren Buffett (90 ani); David Rockefeller (94 ani atunci, decedat cinci ani mai tarziu); Eli Broad (87 ani); George Soros (90 ani); Ted Turner (82 ani); Oprah Winfrey (67 ani); Michael Bloomberg (79 ani) si altii cam din aceeasi generatie.

Intre masurile discutate acolo, ne spune Robert Frank, s-a aflat si problematica eugeniei. Pentru cei care nu cunosc termenul, „eugenia s-a folosit ca justificare pentru masuri coercitive discriminatorii sustinute de anumite state, precum sterilizarea fortata a persoanelor cu defecte genetice, omorarea persoanelor cu afectiuni grave, si chiar, in anumite cazuri, genocid asupra raselor privite ca rase inferioare.” (citat din Wikipedia.)

Problema este ca ei, bogatii lumii nu discuta de dragul discutiei. Ei sunt cei care dicteaza iar politicienii, legati ombilical de sursa banilor, ii asculta orbeste!

Christine Lagarde (o juna si ea, nascuta la 1 ianuarie 1956), fosta presedinte a FMI, este de asemenea preocupata de faptul ca, odata cu trecerea timpului, prea multi varstnici raman in viata. „Batranii traiesc prea mult si asta reprezinta un risc pentru economia globala” a spus ea (desi, ulterior, s-a incercat sa se dea vina pentru aceasta memorabila gafa politica pe presedintele Bancii Central Europene din urma cu cativa ani).

Observati? Nu tinerii sunt ingrijorati. Nu tineretul doreste disparitia celor varstnici. In mod inexplicabil pentru omul de rand, disparitia batranilor o doresc unii batrani care se cred deasupra societatii, care se socotesc atotputernici fiindca au functii mari si miliardele le umfla conturile, fiindca au impresia ca sunt responsabili de viitorul lumii sau fiindca isi inchipuie ca, din cauza problemelor generate de suprapopularea planetei, lumea viitoare nu va fi suficient de ofertanta cu cei care le vor urma in varful piramidei si, prin urmare, ar putea pierde mormanele de bani stranse de ei de la sarantocii globului.

Numai un redus mintal poate socoti ca toti batranii sunt bolnavi si prin urmare sunt singurii vulnerabili in fata bolii

Daca nu vrei cu tot dinadinsul sa scapi de ei, este o prostie monumentala (sau o manipulare ordinara) sa lipsesti oamenii de libertate pe criterii de varsta. Si, ciudat, nimeni nu remarca asta. Sa mai si spui ca ii inchizi, adica sa le faci rau, pentru a-i proteja impotriva altui rau, o boala care i-ar ataca letal numai pe cei deja suferind de unele maladii „socotite” ca fiind specifice varstei a treia, este o alta mare minciuna. De ce este o stupizenie de ne iertat? Fiindca e la mintea oricarui Gaga ca cineva aflat la 75 de ani poate fi mai sanatos decat altcineva la 50 sau la 40 de ani. E la mintea oricui nelovit de boala pupincurismului (maladie careia inca nu i s-a descoperit antidotul desi e veche de cand lumea; prin urmare, e la fel de periculoasa ca acest nou coronavirus fara antidot si el) ca atunci cand iei masuri punitive la gramada cu oamenii, avand ca unic criteriu varsta, daca nu esti tacanit sau tampit cu diploma, atunci inseamna ca executi ordinele cuiva, ori ca urmaresti niste scopuri necurate.

In fond, varstnicii nu cer decat sa fire tratati identic cu ceilalti membri ai societatii. Nu guvernantii sunt cei care hotarasc cand sa traiasca si cand sa moara batranii tarii. Discriminarea pe criterii de varsta este un abuz de netolerat. Un exces care intoarce societatea de azi cu milenii in urma.

Iata cum, intr-un mod subtil si elegant, Matei Visnec (poet si dramaturg roman traitor in Franta) ne atrage atentia ca este ceva in neregula in ceea ce priveste mortalitatea sporita a varstnicilor atribuita acestui virus. Ca cineva, undeva, doreste cu tot dinadinsul disparitia batranilor: „Or, iata acum (…) ca de transferarea batranilor in lumea cealalta se ocupa un coronavirus. Statisticile sunt unanime, majoritatea celor morti in urma contaminarii cu COVID-19 sunt oameni avind peste 60 de ani. De la inceputul epidemiei, in Franta, jurnalele televizate incep aproape sistematic cu dramele intervenite in diverse case de batrani unde virusul a intrat nu se stie cum, iar pensionarii mor pe capete. Este ca si cum COVID-19 ne-ar fi auzit in ultimii ani ca ne tot plangem de fenomenul imbatranirii populatiei si ar fi decis, in felul sau, ‘sa ne dea o mana de ajutor’”.

In loc de concluzii

In mod normal, un astfel de expozeu ar trebui sa se incheie cu niste concluzii. Numai ca, de data aceasta, concluziile raman pe seama celor care, supravietuind iadului creat de noi noua, peste ani, vor reusi sa dezlege sarada acestui eveniment dezastruos numit COVID-19. Daca vor reusi!

In mod cert, ceea ce se vede acum seamana cu un experiment la scara globala creat de un geniu al raului. Scopurile sale adevarate, obiectivele reale, nu pot fi decat banuite azi. Si, fiindca istoria este intotdeauna scrisa de invingatori (tradatori – n. red.), ma indoiesc ca ele vor fi vreodata cunoscute pe deplin si ca cei responsabili de atata suferinta adusa semenilor lor vor fi in cele din urma pedepsiti. Insa, ceea ce se vede cu ochiul liber, este ca acum, cu o insistenta diabolica, impostura este ridicata la nivel de politica globala. Iar impostorii sunt tocmai aceia care conduc lumea.

A consemnat pentru dumneavoastra Teodor Palade via teopal.ro.

1. Valentin Dimitriu: Bill Gates vrea un vaccin pentru reducerea populatiei; ziare.com, vineri 5 martie 2020.

/0 Comments/by
Cetatea dacica din Sasciori

Cetatea dacica din Sasciori

cetate dacica, sasciori

Cetatea dacica din Sasciori

Ca orice zona de munte, Sureanu nu inseamna doar munti, lacuri si partii de schi. Mai exista ceva, dincolo de natura, ceva care va poate fura la fel de mult privirea. Sunt lucruri pe care mana omului le-a fixat de zeci si sute de ani si care pot avea la fel de multa greutate turistica. Cetatea dacica din Sasciori, chiar daca a cazut in uitare, chiar daca un strat gros de vegetatie impiedica turistul sa ajunga cu usurinta la ea, este un loc important.

Nu mult dupa ce treceti de satele Petresti si Sebesel veti ajunge in Sasciori, comuna unei cetati dacice, aflate pe una dintre cele mai inalte culmi de langa sosea. Urcarea nu e dificila si nu dureaza, nici macar pentru turistul neechipat. Dar este inca una dintre cetatile care, gratie stranietatii lor terifiante, par sa fie de la capatul pamantului.

cetate dacica, sasciori

Din pacate, la fel o veti gasi si astazi. Dar asta nu ii scade farmecul de loc pustiu, de la „capatul lumii”, in care istoria palpita parca pe muteste. In ruinele sale, cocotate pe dealul comunei, puteti ghici o cetate in forma ovala, destul de lunga (49 m), cu o latime undeva intre 35 m si 45 m, construita in intregime din piatra. Nici zidurile nu se lasa mai prejos, fiind in ton cu toate cetatile redutabile din epoca. Vorbim de 4-5 m inaltime si alti 2 m, in grosime.

Este una dintre cel mai bine conservate cetati dacice din Romania, istorici spunand ca probabil a fost inaltata de Burebista si a durat pana la cucerirea romana fiind resedinta unui nobil dac si avand scop militar. Cetatea este pozitionata strategic la o altitudine de aproape 650 de metri avand o pozitie dominanta pe Valea Sebesului. Fortificatia avea ziduri de piatra, insa istoricii care au cercetat-o spun ca nu era foarte bine fortificata si aparata astfel incat romanii au asediat-o in ambele razboaie. In urma celui de-al doilea razboi, romanii au incendiat cetatea, care a fost distrusa in totalitate de flacari. Ceatatea dacica de la Capalna a fost cercetata amplu in perioada 1982 – 1983 descoperindu-se aici numeroase artefacte din periaoda dacica precum unelte de fier, obiecte de podoaba, ceramica sau chiar monezi romane.

Cetatea Dacica de la Capalna (sec. I i. Hr. – II d. Hr.) a fost edificata pe „Dealul Cetatii” care se inalta in stanga raului Sebes (Valea Frumoasei), legat fiind de restul inaltimilor de o sa ingusta si marginit de doua paraie (Valea Gargalaului si Paraul Rapii).

cetate dacica, sasciori

Saua de legatura a fost barata de daci cu santuri si valuri de pamant prevazute cu palisade. Partea superioara a mamelonului, amenajata in terase, este aparata de un turn – locuinta prins in zidul de incinta.

Turnul – locuinta se afla in dreptul zonei de acces in sit, pe o platforma taiata in stanca. Are plan patrat (latura de 9,5 metri si grosimea zidului de 1,73 m) si intrarea pe latura de est (larga de 1,26 m).

Zidul de incinta, inegal ca grosime (de la 1,5 m la 2,5 m) se pastreaza acum pe cea mai mare parte din lungimea sa doar cu un singur parament (cel exterior). Perimetrul cetatii (zidul si turnul – locuinta) masoara 280 de metri.

cetate dacica, sasciori

Intrarea in cetate se facea prin turnul de pe latura de S. Pe latura de N-E se afla o intrare secundara marginita de doua ziduri. In interioriul cetatii se ridicau mai multe constructii: pe cea mai inalta terasa un turn de veghe din lemn, o constructie cu peretii de lemn si baza din piatra langa turnul – locuinta, o scara cu baza de piatra, un canal si mai multe adaposturi de lemn.

„Zona protejata Capalna” are o suprafata de 490 ha (din care situl Capalna – 55 ha) si se situeaza in sud-vestul teritoriului administrativ al comunei Sasciori, la circa 2 kilometri de vatra satului Capalna. Calea de acces este DN 67 C Transalpina, care leaga orasele Sebes (Alba) si Novaci (Gorj).

Situl are un singur acces, prin saua care leaga Dealul Cetatii de Dealul Staunilor. Accesul pe platoul pe care este amplasata Cetatea Dacica Capalna se poate face pornind de la sosea pe o poteca de cca. 2,3 kilometri, partial circulata cu mijloace auto 4 x 4.

cetate dacica, sasciori

Institutul National al Patrimoniului din cadrul Ministerului Culturii a lansat recent o licitatie pe SEAP privind servicii de proiectare pentru elaborare: studii si investigatii, D.A.L.I., P.T.E., D.E., D.T.A.C. si asistenta tehnica pentru lucrari de restaurare, consolidare si punere in valoare a monumentului istoric „Cetatea dacica de la Capalna”, sat Capalna, comuna Sasciori, jud. Alba, cod LMI AB-I-s-A-00020. Licitatia a fost insa ANULATA din cauza lipsei de ofertanti.

Surse: sebes-alba.ro, mnuai.ro.

/0 Comments/by