Emil Cioran catre Constantin Noica, despre Eminescu

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/filosofia-romaneasca-scrisoare-emil-cioran-constantin-noica-eminescu.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/filosofia-romaneasca-scrisoare-emil-cioran-constantin-noica-eminescu.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Emil Cioran catre Constantin Noica, despre Eminescu” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1533198260097{margin-bottom: 0px !important;}”]Dintre filosofii contemporani romani, Emil Cioran a fost acela care gasise extrem de multe cusururi in cultura romaneasca, insa nu intr-atat de multe incat sa isi ingroape mintea cu privire la semenii lui, la neamul romanesc, caci a dat peste piatra de hotar numita Mihai Eminescu. Marele geniu eminescian l-a surprins teribil si iata ca recunoasterea unui astfel de geniu i-a trezit lui Cioran o amintire ancestrala in aceast sens, incat neamul romanesc, in ochii sai, in mintea si inima sa, nu mai era atat de demn de a fi dispretuit. Spunea, la un moment dat, despre Eminescu: „acest geniu fata de care si Buddha ar fi fost gelos”. Marele detractor al neamului romanesc, parte constituenta din generatia Criterion din anii ’30 (Eliade, Cioran, Vulcanescu, Comarnescu si Noica), si-a plecat capul in ceea ce priveste pe Eminescu si s-a intors din drumul contumaciei sale pentru a privi pozitiv asupra romanitatii. A fost singurul dintre acesti mari filozofi care s-a abatut de la esenta crestina a filozofiei romanesti incercand sa rationalizeze filozofia prin propria sa gandire. Ceilalti, in schimb, nu. Insa, consideram ca de la el a pornit astazi o serie intreaga de pseudo-filozofi dilematici, unii dintre ei fiind fosti dizidenti sau urmasii unor fosti dizidenti de tip sovietic, cativa dintre ei discipoli directi ai lui Noica in perioada Paltinis.

In ceea ce il priveste pe Mircea Eliade, acesta a devenit mai mult decat crestin. A devenit universal prin opera sa de frontiera numita Istoria Ideilor si Credintelor Religioase.

In continuare va vom prezenta o mica scrisoare a lui Emil Cioran catre Constantin Noica, despre Eminescu. Sa vedem:[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”30″][mk_blockquote font_family=”none”]Draga Dinu,

E de la sine inteles ca-ti impartasesc admiratia pentru acest geniu care nu incetez sa ma mir ca a putut sa apara printre noi. M-as exprima chiar mai dur decat tine: fara Eminescu, neamul nostru ar fi neinsemnat si aproape de dispretuit… Chiar daca entuziasmul meu pentru limba noastra e in continua crestere, pana la punctul de-a o considera una dintre cele mai expresive din cate-au existat vreodata, in schimb in ceea ce priveste semintia noastra ma vad silit sa ma temperez si chiar sa revin la scepticismul meu primar.

Orice s-ar intampla, nu vom scapa de un destin minor, asta e convingerea mea adanca; altadata, ea era un prilej de suferinta, azi abia o mai deosebesc de o simpla parere de rau mai mult sau mai putin detasata. Nu as risca asemenea judecati „definitive” daca ele nu s-ar fi nascut, macar in parte, dintr-o indelungata experienta a cunoasterii de sine…

Acestea fiind spuse, si oricat de aspru as fi cu mine insumi ori cu generatia noastra, nu sunt totusi de parere ca avem dreptul sa-i supraestimam pe tineri, pe acei de care ziceai nu demult ca sunt singurii care l-ar fi meritat pe Eminescu. Ceva – nu prea stiu bine ce – imi spune ca te inflacarezi prea tare. In orice caz noi – si ma gandesc la tanara generatie dinainte de razboi – noi am fost capabili de un mare, incontestabil si rasunator esec. Noii veniti ar trebui sa mearga in reusita la fel de departe pe cat am mers noi in infrangere. Numai atunci s-ar putea afirma ca sunt demni de Eminescu.

Nu stiam ca «Rugaciunea unui dac» are ca varianta de titlu «Nirwana» (scris in germana). Nu ma pot impiedica sa nu ma gandesc ca acest neant care nu e unic, caci Nirvana inseamna si vid si extaz, este una dintre obsesiile mele constante si ca la aparitia primei mele carti in franceza (acel biet «Précis de décomposition») un compatriot (Stamatu, ca sa nu-i zic numele) a remarcat: „Toate astea au iesit din «Rugaciunea unui dac». Era adevarat, atat de mult mi-a marcat adolescenta poemul acesta. Vezi cate a rascolit in mine articolul tau.

Cu prietenie, E. Cioran

5 martie 1970

Paris

[/mk_blockquote][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!