In Articole, Modelul de Tara

Mihai Eminescu si Societatea Carpatii

La data de 24 ianuarie marcam 138 de ani de la infiintarea Societatea CARPATII prin care Mihai Eminescu milita pentru unirea tuturor romanilor.

„Ideia nationala la dansul era imaginea cea mai sfanta a cugetarii”, avea sa spuna, la inmormanarea lui Eminescu, Dimitrie Laurian, colegul sau de presa de la „Romania libera” si totodata tovarasul de conspiratie pentru „Dacia Mare” de la Societatea „Carpatii”. (Victor Roncea)

„Prin nouri sparti, prin umbra a oamenilor cari
Framanta lumea ‘ntreaga in visele lor mari,
Eu vad o stanca alba, o stanca de argint
Lucind prin veacuri negre, prin moarte mari lucind,
Lucind peste morminte cu fata ei senina
Si vad ca’n lumea asta fui umbra-i de lumin;
Acea stanca sublima ce sta cu capu’n cer
E-unirea Romanimei… E visul meu de fier
Ce l-am visat o viata far’ sa-l pot ridica.
Azi sufletu-mi inceata, se stinge viata mea,
Dar las o mostenire ce-am scris-o cu-al meu sange,
Las Romanimii toate grozavul frumos vis
Ca’n fruntea ei senina etern sa stee scris!
Ridic cupa de aur in santa pomenire
Celui ce priceput-a inalta lui menire!”

Mihai Eminescu, Mira, Ms. Ac. Rom 2254 fol. 71 v.

Sursa: buletinuldecarei.ro.

mihai eminescu, societatea carpatii

Eminescu a fost o persoana extrem de incomoda pentru guvernantii din vremea lui si pentru interesele Imperiiilor Austro-Ungar si Tarist in Romania. Articolele lui au cutremurat in repetate randuri guvernul de la Bucuresti, iar vocea lui de patriot roman a deranjat extrem de mult puterile straine.

In consecinta, serviciile secrete austro-ungare si tariste au fost mult timp pe urmele sale, iar eliminarea sa din spatiul public a fost rezultatul presiunilor venite de la Viena.

Lupta lui Mihai Eminescu pentru o Romanie a romanilor si nu pentru una a intereselor straine, lupta lui pentru aducerea Transilvaniei la patria mama, il face sa se implice in activitatile conspirative ale Societatii patriotice Carpatii…

Aceasta societate patriotica care, dupa numai un an si jumatate de la infiintare, adunase peste 20.000 de membri platitori de cotizatie si care, conform rapoartelor serviciilor secrete austro-ungare, cumpara arme, devenise un pericol pentru stabilitatea Imperiului Austro Ungar…

Sursa: daniel-roxin.ro, certitudinea.ro.

[…] Publicistica lui Eminescu, prin stralucirea expresiei si limpezimea ideilor, ne arata direct care erau dusmanii interni si externi ai poetului. Pamfletele eminesciene la adresa camarilei liberale, a celor „zapaciti de ambitii, de lustrul si trambita frazelor mari si fara fond”, a celor ce erau „incapabili de-a avea ‘simt istoric’” rascolisera intreaga opinie publica. Conceptia politica si sociala a poetului capata formularea ei cea mai desavarsita in ultimele articole de la „Timpul”, in ale carui coloane se concentreaza roadele din partea cea mai agitata a vietii sale. Fiind in plina maturitate a geniului poetic, avand o minte ascutita in disecarea chestiunilor politice si sociale, el pune in discutie (este nevoit sa puna in discutie!) problema teritoriilor romanesti aflate sub ocupatie straina. Din frageda tinerete poetul le strabatuse pe jos, cu piciorul, le cunoscuse mai intai in mod direct, dar si cu documentul in mana ceva mai tarziu. Desi o buna parte din teritoriile locuite de romani se aflau sub cotropire straina, Eminescu le vedea intr-o singura tara, intr-o Romanie virtuala, ceea ce deveni realitate mai tarziu.[…]

Eminescu cunostea mult mai multe lucruri referitoare la politica gaunoasa dusa de politicianisti, despre care insa, din interese majore pentru tara, prefera sa taca. Unele din acestea puteau fi si tratatul secret negociat intre Regatul Romaniei si imperiul Austro-Ungar, si desfiintarea Societatii „Carpatii”, si activitatea agentilor secreti ai imperiul vecin in structurile guvernamentale de la Bucuresti („agenti provocatori ai strainatatii”) s. a.

Dosarele de arhiva ale vremii pastreaza o multime de rapoarte secrete trimise de agenti austrieci din Romania. In parte, ele se refera la pregatirea si desfasurarea Adunarii Nationale de la Putna din 1871, la evenimentele determinate de aniversarea a 100 de ani de la anexarea nordului Moldovei si, mai ales, la miscarea de protest din Romania provocata de acest trist „jubileu”, precum si la activitatea Societatii „Carpatii” din 1883.

In toamna anului 1875, procuratura din Cernauti raporta aproape zilnic despre confiscarea gazetelor venite din Romania, in care se contineau articole referitoare la Bucovina. La 13 octombrie au fost interzise „Curierul de Iasi” pentru articolele „Bucovina”, „La jubileul Bucovinei” si „La Bucovina”, „Romanul” – pentru articolul „Rapirea Bucovinei”, „Reforma” – pentru informatia „In zilele de 21, 22 si 23 septembrie curentu…”, „Alegatorul liber” – pentru articolul „Rapirea Bucovinei”, „Curierul” – pentru apelul „Frati romani…”. La 19 octombrie sunt interzise „Aparatorul legii” – pentru articolul „Frati romani din Bucovina”, „Trompeta Carpatilor” – pentru „Programul comemorarii lui Grigore Ghica Voievod”, „Curierul de Iasi” – pentru articolele „La mormantul gloriosului martir Grigore Ghica Voievod” si „Unirea de la Putna”.

O adevarata goana se declansase in Bucovina dupa faimoasa brosura „Rapirea Bucovinei” scrisa dupa documente autentice si tiparita in limbile romana si franceza („Rapte de la Bukowine d’apres des documents autenthiques, Guillaumin et Co libraires, rue Richelieu, 14. 1875”) si adusa la Cernauti de catre Eminescu in mai multe sute de exemplare. Tribunalul din Cernauti, prin ordinul nr. 1174 din 16 octombrie 1875, interzicea raspandirea brosurii si cerea confiscarea imediata a ei. Administratiile judetene transmit cu regularitate despre masurile intreprinse in scopul de a descoperi brosura. In rapoartele administratiilor judetene Campulung (27 octombrie), Radauti (30 octombrie), Chitmani (3 noiembrie), Vijnita (5 noiembrie), Siret (6 noiembrie) se dezvaluie exceptionala insemnatate a brosurii, care prin documente din arhiva lui Eudoxiu Hurmuzachi (la care lucrase si Eminescu), demasca targul infam al celor trei imperii, prin care a fost ocupata si anexata „partea cea mai frumoasa” de nord a Moldovei.

Daca revenim la anul 1883, urmeaza sa mentionam cateva documente legate de activitatea Societatii „Carpatii”. Ea a fost infiintata la 24 ianuarie 1882 si Eminescu, ca membru fondator al ei, spera „sa produca o schimbare radicala in politica Romaniei fata de romanii din teritoriile aflate sub administratie straina”.

Activitatea societatii a fost urmarita cu mare atentie de catre conducerea de la Viena, care stia prea bine ca romanii, veniti din provinciile aflate sub ocupatie straina, intentionau sa schimbe soarta istorica a tarii, prin unirea tuturor pamanturilor romanesti.

Astfel Ministerul de Interne austriac trimitea la Cernauti, spre cunostinta copia urmatorului document primit din Bucuresti:

„Nota, data in Bucuresti, 16 mai 1883.

Ieri Societatea ‘Carpatilor’ a sarbatorit in sala Orfeu cea de-a 35-a aniversare a revolutiei din Transilvania, la care au participat 77 de persoane… Sala era impodobita, ca si la ultimul bal al Societatii, cu stemele tuturor provinciilor romanesti, numai ca de asta data in locul tricolorului flutura drapelul rosu al revolutiei.

Pe pereti se puteau vedea transparante cu numele conducatorilor revolutiei si cu apeluri care cereau unirea provinciilor unguresti cu patria-mama. La banchet nu a participat nimeni din activistii importanti, afara de Laurean, proprietarul ‘Romaniei libere’, multi redactori, secretarul Academiei Barit, 4 ofiteri in termen si o grupa de romani din Transilvania care erau ca oaspeti.

Laurean a tinut un toast despre unirea romanilor din Transilvania cu romanii din regat. Barit a vorbit despre regimentele militare romane, despre dorobanti si despre muzica de regiment.

Pana aproape de ora doua s-au interpretat cantece nationale ca ‘Desteapta-te, romane’, ‘La arme’ s. a.

Azi ‘Romania libera’ a publicat un articol consacrat special acestei comemorari care s-a terminat cu urmatoarea fraza: ‘Inainte! Victoria definitiva si viitorul apartine cauzei nationale’.

Intr-o scrisoare din 25 iunie 1883, adresata de catre Ministerul de Interne din Viena presedintelui Bucovinei Alesani, este vorba din nou despre Societatea ‘Carpatii’ din Ploiesti cu referire directa la Mihai Eminescu. Iata care este continutul acestei scrisori:

Din izvoare confidentiale aflam ca in Bucuresti, Ploiesti, precum si in alte orase mai mari ce sunt mai aproape de granitele noastre se constituie filiale ale Societatii ‘Carpatilor’.

Membrii titulari in mare majoritate sunt fostii cetateni din teritoriile rasaritene ungare din Transilvania, din Banat si din Bucovina.

Cat priveste societatea din Ploiesti, ea are peste tot in orasele de langa frontiera Campina, Urlati, Mizil, Valenii de Munte oamenii lor, care contribuie la dezvoltarea societatii.

Acesti agenti vin de peste tot la Ploiesti, unde asista la adunari, fac rapoarte, sacrificandu-se orbeste ideilor nationale. Aceste intruniri se tin in mare taina si despre cele vazute acolo nu se vorbeste nimic.

Societatea dispune de bani, care se acumuleaza din teritoriile noastre, precum si de la membrii societatii care platesc cotizatii.

Toata corespondenta, exceptand posta, se poarta numai la cererea membrilor de incredere ai societatii.

Referindu-ne la ordonanta din 26 mai a. c. nr. 2753/M. I., avem onoarea sa Va trimitem lista celor mai activi membri ai societatii, care traiesc in principalul oras al Romaniei, precum si in orasele din provincie.

Viena, in 25 iunie 1883”.

Si iata ca aceasta societate, gandita si fondata in mare parte de Mihai Eminescu, societate care intrunea cele mai valoroase personalitati romanesti ale vremii, este desfiintata la 28 iunie 1883 din ordinul guvernului, ordin impus, desigur, si de aceasta data de mai marii din Viena. E semnificativ faptul ca in aceasta zi P. P. Carp transmitea chiar din Viena ordinul „Si mai potoliti-l pe Eminescu!”
 
In concluzie, putem afirma ca cei care erau interesati in izolarea marelui poet veneau in primul rand din „onorabila adunatura” a guvernantilor cu foloase imediate si meschine. Eminescu, prin adevarurile rostite, prin activitatea sa nu convenea nici imperiului vecin, imperiu construit pe faradelege, uneltire si minciuna, nici guvernantilor si politicianistilor din propria tara.
 
Indiferent insa de locul unde au fost urzite planurile de inscenare a nebuniei poetului (se pare ca totusi in imprejurimile Bucurestiului. Vezi: Ion Filipciuc, Un bilet pentru neant, in „Plai Romanesc”, nr. 12, decembrie 1999, si in nr. 1, ianuarie 2000), cei care l-au realizat, constient sau inconstient, au fost politicienii (politicianistii!) de la Bucuresti.
 
Chiar daca ramanem adeptii ideii ca boala lui Eminescu a izbucnit cu adevarat in vara lui 1883, ea a fost, de asemenea, inainte de toate, un rezultat al atitudinii iresponsabile si indiferente a politicienilor si guvernantilor vremii fata de soarta neamului romanesc, fata de reprezentantii lui de valoare.
 
Sa speram, iar speranta e foarte vaga, ca astazi ei sunt cu totul altfel si natiunea romana e capabila sa-si croiasca independent si cu demnitate propria istorie. Realitatea este totusi dezolanta, iar prestatia unor lideri si a unor structuri guvernamentale face ca tot ce a scris Eminescu despre ei la 1883 sa fie foarte actual si in prezent. Dar sa ramanem optimisti, caci tot marele poet scria: „Ei, dar romanii sunt patiti si nu va vor asculta. Alte maini, mai pure, alte inimi, lamurite in flacara durerii si a abnegatiunii, vor ridica semnul tainei celei marturisite inaintea unui popor ce-si asteapta mantuirea, nu maini de negustor de vorbe si de principii, nu maini de speculanti de sentimente”.
 
In splendida parabola argheziana din „Cimitirul Buna Vestire” Eminescu apare printre primii care participa la „invierea” valorilor de rezistenta in timp, la mantuirea poporului roman, desi in aceeasi parabola, pentru autoritatile unei societati degradate, cum a fost cea a lui Eminescu, dar, intr-un fel, si cea a lui Arghezi, Poetul a fost si acuzatul numarul unu. De aceasta era ferm convins Tudor Arghezi, omul caruia i-a fost dat sa se apropie cel mai mult de geniul si simtirea Luceafarului.
 
Titlul original: POETUL FATA IN FATA CU „PITICIA” DINTOTDEAUNA A POLITICIANISTILOR ROMANI (fragment)
 
Autor: Dragos Olaru
 
Sursa: ziaristionline.ro.
Recommended Posts

Leave a Comment

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
mihai eminescu, ziua lui eminescu, romaniacetatea chilia, stefan cel mare
%d bloggers like this: